Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 338/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 338/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 338/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 338
Ședința publică din 17 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta T. M. R. împotriva deciziei civile nr. 437/15.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați B. Florița, Iovănuț E. și B. M., având ca obiect îndreptare de eroare materială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Tărăchilă M. în substituirea av. P. Slavoica, pentru pârâtele intimate B. Florița și Iovănuț E., lipsă fiind petenta recurentă și pârâta intimată B. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtelor intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și delegația de substituire și, nefiind chestiuni prealabile invocate și nici cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat Tărăchilă M., pentru pârâtele intimate B. Florița și Iovănuț E. solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile nr. 437/15.04.2015 a Tribunalului A. și a hotărârii primei instanțe, ca temeinice și legale. Apreciază că în raport de dispozițiile art. 281 ind. 1 Cod pr. civ., cererea de față este inadmisibilă întrucât se tinde la modificarea hotărârii, iar nu la lămurirea sau îndreptarea acesteia. Susține că și în ipoteza în care s-ar trece peste obiectul cererii, cererea este inadmisibilă și pentru că finalitatea procesului de partaj este ieșirea din indiviziune și nu se pot modifica pe această cale cotele stabilite. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin încheierea dată în camera de consiliu din 05.02.201 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Gurahonț a respins cererea pârâtei Ț. M.-R. exercitată în contradictoriu cu B. M. și pârâtele Iovănuț E. și B. F., pentru îndreptarea și lămurirea Sentinței Civile nr. 601/19 decembrie 2002, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr. 746/2002.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut în fapt că, prin sentința civilă nr. 601/19 decembrie 2002, pronunțată în acest dosar, Judecătoria Gurahonț a admis acțiunea reclamantei B. M. și a constatat că reclamanta și pârâtele Iovănuț E., Iovănuț F. (căsătorită Bâte) și Ț. M.-R. sunt coproprietare asupra imobilului, grădină în suprafață de 2160 mp., casă situată în Chișindia, nr. 86, înscris în Cf nr. 98 Chișindia, cu nr. topo 198-199 a dispus ieșirea lor din indiviziune prin atribuirea imobilului pârâtei Iovănuț (Bât F. cu obligarea ei la plata unei sulte de 30.553.970 lei către reclamanta Bn M., cu întabularea în coala de carte funciară a dreptului de proprietate al pârât Iovănuț F..
Pârâta Ț. M. R. nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare, fapt recunoscut de aceasta, și nici nu a atacat sentința după ce i-a fost comunicată.
Cererea pe care a formulat-o nu este una de îndreptare a erorii materiale din sentință, în sensul dispozițiilor art. 281 Cod de procedură civilă și nici de lămurire a înțelesului sentinței, ci de a completare a dispozitivului sentinței, în sensul că ieșirea din indiviziune nu s pronunțat și cu privire la cota ei de 1/4 din imobil.
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 281 ind.3 Cod de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea pârâtei petente, iar conform art. 274 Cod procedură civilă a obligat petenta să plătească pârâtei Bâte F. 600 lei cheltuieli de judecată, constând in onorariu de avocat.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel Ț. M. R., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii atacate, admiterea cererii de îndreptare și lămurire a sentinței civile, în sensul consemnării în alineatul 3 din dispozitivul hotărârii, a mențiunii corecte „atribuie cota de 1/4 părți din imobil pârâtei Iovănuț F.", după îndreptare și lămurire alineatul 3 având următoarea formulă corectă „dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului și atribuie cota de ¼ părți din imobil pârâtei Iovănuț F. și o obligă la plata sultei către reclamantă, în sumă de 30.353.970 lei".
În motivarea apelului, petenta face o prezentare pe larg a stării de fapt, învederând că a formulat cererea de lămurire a dispozitivului, deoarece s-a constat că pârâta Iovănuț F., B. M. și Iovănuț E. au calitate de moștenitori cu vocație succesorală a defunctului Iovănuț S., decedat la data (4.04.1997, în cote de 1/4 părți fiecare, că masa succesorală rămasă în urma defunctului se compune din cota de 1/1 din imobilul situat în Chișindia nr. 8 județul A. înscris în c.,f. 98 Chișindia cu nr. top. 198-199, compus din intravilan cu casa, cu îndrumarea biroului de carte funciară să efectueze cuvenitele modificări în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 601/19.12.2002, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul civil nr.746/2002, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului descris mai sus, prin atribuirea acestuia în favoarea pârâtei lovănuț F. cu obligarea acesteia la plata unei sulte către reclamanta B. M. in suma de 30.553.970 lei.
Petenta a mai arătat că față de ea nu s-a dispus ieșirea din indiviziune. Cu toate acestea, prin încheierea de c.f. nr.2788/26.05.2009, în baza Sentinței civile nr.601/19.12.2002, sub B10 s-a înscris în CF dreptul de proprietate al pârâtei lovănuț F. dobândit cu titlu de ieșire din indiviziune asupra cotei de 1/1 părți din imobil. Prin contractul de donație atacat, pârâta lovănuț F. a donat întreg imobilul in favoarea fiicei sale parata Ciev R. -S., iar în baza acestui contract, pârâta Ciev R.-S. și-a intabulat în c.f. dreptul de proprietate asupra întregului imobil.
Petenta susține că înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtei lovănuț F.( actual B.) asupra cotei de 1/1 din imobilul în litigiu, s-a datorat consemnării eronate în alineatul 3 din dispozitiv, a cotei părți pe care reclamanta B. F. a transmis-o pârâtei lovănuț F.. Astfel, în alineatul 3 din dispozitiv, s-a consemnat eronat " dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului și atribuie imobilul pârâtei lovănuț F. și obligă pe aceasta la plata sultei către reclamantă în sumă de 30.553.970 lei.", în loc să se consemneze corect " dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului și atribuie cota de 1/4 părți din imobil pârâtei lovănuț F. și obligă pe aceasta la plata sultei către reclamantă în sumă de 30.553.970 lei.".
Față de obiectul acțiunii, cererile părților, cotele de proprietate pe care părțile le dețin și considerentele acțiunii, petenta a arătat că eroarea de consemnare în dispozitiv pe care a descris-o mai sus, este vădită.
Reclamanta B. M. a solicitat atribuirea cotei sale părți către cele trei pârâte, cu obligarea acestora la plata sultei corespunzătoare.
Petenta a mai arătat că, deși a fost citată, nu s-a prezentat în fața instanței la nici una din ședințele de judecată, nu și-a exprimat poziția față de acțiune, nu a formulat acțiune reconvențională, nu a renunțat la sultă și nu a participat nici extrajudiciar la vreo înțelegere cu privire la încetarea stării de coproprietate asupra imobilului în litigiu.
Petenta a mai arătat că, în alineatul 1 pagina 3 din considerentele hotărârii a cărei îndreptare și lămurire o solicită, instanța reține că atribuie imobilul pârâtei lovănuț F., aceasta fiind și solicitarea părților, urmând să oblige pe lovănuț F. la plata sultei corespunzătoare către reclamantă, în acest context, având în vedere că ea nu a participat sub nici o formă la proces, mențiunea " aceasta fiind și solicitarea părților", nu face referire și la persoana ei ca parte în proces.
În altă ordine de idei, pârâta lovănuț F. nu a formulat acțiune reconvențională prin care să solicite încetarea stării de coproprietate față de petentă, reclamanta B. M. nu a solicitat încetarea stării de proprietate asupra imobilului prin atribuirea cotei de proprietate asupra cotei de 1/4 părți pe care ea o deține în favoarea pârâtei lovănuț F..
Petenta a arătat că nu există capăt de cerere privind încetarea stării de coproprietate asupra imobilului în litigiu cu privire la cota de 1/4 părți pe care o deține, în considerentele hotărârii și nici în dispozitivul hotărârii, instanța nu a făcut nici o referire cu privire la încetarea stării de proprietate și modalitatea în care aceasta se realizează față de cota de 1/4 părți din imobil pe care o deține, iar eroarea constă în folosirea expresiei de „imobil,, în locul folosirii expresiei corecte „cotei de % părți din imobil". Petenta consideră că instanța, relevând cotele pe care părțile din proces le dețin, relevând părțile care se judecă, a apreciat că prin folosirea expresiei de imobil, se subînțelege cota de proprietate deținută de partea care a solicitat încetarea stării de coproprietate.
Se susține că pârâta Iovănuț F. (actual B.), cu rea-credință, a exploatat această inadvertență și s-a intabulat asupra cotei de 1/1 părți din imobil, transmițând astfel în mod fraudulos dreptul de proprietate al petentei în cotă de % părți din imobil în favoarea sa fără consimțământul ei, fără dispoziție dată prin hotărâre judecătorească și fără despăgubiri.
Din cele expuse mai sus, petenta consideră că rezultă fără echivoc, că prin sentința judecătorească nr. 601/19.12.2002, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul civil nr.746/2002, nu s-a dispus încetarea stării de coproprietate față de ea asupra cotei de % părți din imobil pe care o deține, solicitând admiterea cererii astfel cum este formulată și motivată în fapt și în drept.
Apreciază că în mod greșit a fost respinsă cererea, cu motivarea că nu este o îndreptare a erorii materiale din sentință și nici de lămurire a înțelesului sentinței conform art. 2811 cod procedură civilă, ci de completare a dispozitivului sentinței, în sensul că ieșirea din indiviziune nu s-ar fi pronunțat și cu privire la cota de 1/4 părți din imobil respectiv că nu ar fi fost atribuit în cotă de 1/1 pârâtei Iovănuț (B.) F..
Petenta apreciază că încheierea este netemeinică si nelegală, deoarece nu a solicitat completarea dispozitivului ci doar lămurirea. Astfel pârâta Iovănuț F. nu a formulat acțiune reconvențională, reclamanta B. M. nu a solicitat încetarea stării de proprietate asupra imobilului prin atribuirea cotei de % părți, pe care o deține în favoarea pârâtei Iovănuț F.. Nu există nici un capăt de cerere privind încetare stării de coproprietate asupra imobilului în litigiu cu privire la cota de % păi deținută. De altfel, arată petenta, nici în considerentele hotărârii si nici în dispozitiv instanța nu făcut nici o referire la încetarea stării de proprietate si modalitatea în care aceasta realizează față de cota de 1/4 părți din imobil, iar eroarea constă în folosirea expresiei de „imobil" în locul folosirii expres corecte „cotei de 1/4 părți din imobil".
În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 282 si urm. rap. la art. 281 Cod procedură civilă.
Intimatele B. F. (fostă Iovănuț) și Ciev R. S. au depus întâmpinare la data de 9 aprilie 2015, prin care au solicitat respingerea apelului, menținerea încheierii din 5 februarie 2015 a Judecătoriei Gurahonț, deoarece cererea pârâtei nu era de îndreptare sau lămurire a dispozitivului ci una de completare a dispozitivului, care nu poate fi modificat, astfel că cererea este inadmisibilă, că, în realitate, dispozitivul sentinței civile nr. 601 din 19.12.2002 este clar, nu necesită lămuriri, fiind posibilă punerea în executare a acestuia fără nicio dificultate, iar aceasta s-a și realizat.
Susține că prin încheierea nr. 2788 din 6.06.2009 Biroul de carte funciară Gurahonț a admis cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea lui Bâte Florița, iar încheierea a fost comunicată tuturor si pârâtei Ț. M. R., care cu toate că avea posibilitatea de a formula plângere împotriva acestei încheieri în termen de 15 zile de la comunicare, nici de această dată nu și-a exercitat acest drept.
Nu în ultimul rând, intimatele au apreciat că este inadmisibil ca după aproximativ 12 ani la pronunțarea sentinței civile nr. 601 din 19.12.2002, pârâta Ț. M. S. care nu a uzitat de nici una din căile de atac pe carele avea la dispoziție, să formuleze prezenta cerere.
Prin decizia civilă nr. 437/15.04.2015, Tribunalul A. a respins apelul declarat de apelanta Ț. M. R., împotriva încheierii date de Judecătoria Gurahonț în camera de consiliu din 05.02.2015, în contradictoriu cu intimații B. Florița (fostă Iovănuț), Iovănuț E. și B. M., iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat apelanta la plata către intimata B. Florița (fostă Iovănuț) a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constatat că apelul nu este fondat, pentru următoarele motive:
Prin cererea formulată peteta solicită modificarea dispozitivului sentinței civile nr. 601/2002 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr.746/2002 în partea privind modalitatea de atribuire a imobilului către Iovănuț F. în cotă de ¼ parte nu în întregime susținând că în ce o privește nu s-a dispus ieșirea din ndiviziune.
După cum a reținut și prima instanță cererea petentei nu poate fi încuviințată în meiul dispozițiilor legale pe care le invocă, anume a celor care reglementează îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârilor judecătorești, deoarece prin modificarea urmărită s-ar ajunge la o reluare a fondului cauzei ceea ce nu este admisibil.
Pe de altă parte, tribunalul a considerat că dispozitivul sentinței civile nr.601/19 2 2002 este foarte clar în partea privind sistarea stării de indiviziune, adică prin atribuirea imobilului înscris în CF 98 Chisindia către Iovănuț F. în contradictoriu cu ceilalți coproprietari între care și petenta Ț. M. R., sulta fiind plătită numai reclamantei B. M..
Față de cele arătate, în temeiul art.312 alin. 1 Cod procedură civilă Tribunalul a respins apelul declarat de Ț. M. R..
Împotriva deciziei civile nr. 437/A/15.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, petenta Ț. M. R. a declarat recurs în termen legal la data de 15.06.2015, solicitând admiterea recursului, și în rejudecare, admiterea cererii de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 601/19.12.2002 pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr. 746/2002, în sensul consemnării în alineatul 3 din dispozitivul hotărârii, a mențiunii corecte „Atribuie cota de 1/4 (3/4) părți din imobil pârâtei Iovănuț F.”, în locul mențiunii eronate „atribuie imobilul pârâtei Iovănuț F.”, urmând ca după îndreptare și lămurire, alineatul 3 din dispozitivul hotărârii să aibă următoarea formulare corectă: „dispune ieșirea din indiviziune asupra imobilului și atribuie cota de 1/4 (3/4) părți din imobil pârâtei Iovănuț F. și obligă pe aceasta la plata sultei către reclamantă în sumă de 30.353.970 lei”.
În motivarea recursului, petenta Ț. M. R. arată că prin sentința civilă nr. 601/19.12.2002, pronunțată de Judecătoria Gurahonț în dosarul nr. 746/C/2002, s-a constatat calitatea ei și a celorlalți pârâți, de moștenitori cu vocație succesorală după defunctul Iovănuț S., decedat la data de 04.04.1997, în cote de 1/4 părți fiecare, componența masei succesorale, dispunându-se totodată atribuirea imobilului în litigiu în favoarea pârâtei Iovănuț Florița, cu obligarea acesteia la plata unei sulte de 30.353.970 lei în favoarea pârâtei Brait M..
Recurenta arată că față de ea personal, nu s-a dispus ieșirea din indiviziune, precizând că în raport de obiectul acțiunii, cererile părților, cotele de proprietate pe care părțile le dețin și considerentele acțiunii, eroarea de consemnare strecurată în alineatul 3 din dispozitivul hotărârii a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale. În concret, petenta subliniază că eroarea constă în folosirea expresiei de „imobil” în locul folosirii expresiei corecte „cotei de 1/4 părți din imobil”, subliniind de asemenea că pârâta Iovănuț F. (actual B.) cu rea-credință a exploatat această inadvertență și s-a intabulat asupra cotei de 1/1 părți din imobil, încălcându-i astfel petentei dreptul de proprietate asupra cotei de 1/4 părți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. art. 304 alin. 1 pct. 9, art. 312 alin. 1, 2, 3 teza I, raportat la art. 304 alin. 1 pct. 9, art. 281 ind. 1 și 3 Cod pr.civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de petentă, raportat la obiectul cererii – îndreptare eroare materială, temeiul de drept și actele depuse la dosar, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 281 alin. 1 Cod pr.civ. reglementează procedura îndreptării – lămuririi și completării hotărârii, arătând că „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”.
În raport de această normă legală, rezultă cu evidență că nu pot face obiect al procedurii de îndreptare a erorilor materiale greșelile de judecată privind fondul litigiului. Or, susținerile petentei privind consemnarea eronată a modalității de sistare a stării de indiviziune asupra imobilului ce a făcut obiectul partajului succesoral în dosarul nr. 746/C/2002 al Judecătoriei Gurahonț, precum și cererea concretă de modificare a câtimii obiectului pricinii, nu se circumscrie normei cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. 1 Cod pr. civ., întrucât, așa cum am mai precizat, în conformitate cu prevederile art. 281 Cod pr.civ. pot fi îndreptate numai erorile materiale strecurate într-o hotărâre, iar nu și greșelile de judecată, ce pot fi înlăturate numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
În speța dedusă judecății, greșita stabilire a cotelor supuse partajului succesoral (invocată de petentă), nu poate fi considerată ca o simplă greșeală materială în sensul art. 281 alin.1 Cod pr.civ. care, prin noțiunea de eroare materială, urmărește eroarea materială vizibilă, săvârșită cu ocazia redactării hotărârii. Pe calea prevăzută de textul de lege menționat, nu pot fi îndreptate greșelile de judecată care privesc fondul pricinii, și nici nu s-ar putea obține completarea hotărârii cu indicarea unui bun sau unei cote de proprietate întrucât se tinde la modificarea fondului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de petenta Ț. M. R. este nefondat și în baza art. 299, 312 alin. 1 Cod pr.civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta Țepelus M. R. împotriva deciziei civile nr. 437/15.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. M.G. – 06.10.2015
Tehnored. S.C. – 2 ex./08.10.2015
Tribunalul A., Judecători: H. O., S. N.
Judecătoria Gurahonț, Judecător: T. G.
| ← Evacuare. Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 342/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
