Legea 10/2001. Decizia nr. 342/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 342/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 342
Ședința publică din 17 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. A. și B. E. împotriva sentinței civile nr. 1113/PI/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat M. Timișoara, prin Primar și cu intervenienta intimată A. Română – Filiala Timișoara, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat Z. M. pentru intervenienta intimată A. Română – Filiala Timișoara, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar întâmpinare formulată de intervenienta intimată, transmisă prin fax la 15.05.2015 și înregistrată prin Serviciul registratură al instanței la 16.09.2015.
Reprezentanta intervenientei intimate depune la dosar extrasul de cont care atestă achitarea onorariului de avocat.
Instanța, din oficiu, invocă și pune în discuție, potrivit dispozițiilor art. 302 ind. 1 lit. c și 306 Cod pr. civ., excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare în fapt și în drept.
Reprezentanta intervenientei intimate solicitată, în principal, admiterea excepției, iar în subsidiar, pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile a tribunalului, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, conform extrasului de cont care atestă plata onorariului de avocat.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul T., la data de 06.07.2009, contestatorii B. A. și B. E., au solicitat anularea dispoziției nr. 33/25.01.1997, emisă de A. Română, prin care a fost respinsă solicitarea de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul din Timișoara, ..24, în scris în CF 5661, nr. top_, având în vedere despăgubirile primite prin Decizia civilă nr.54/2003 a Curții de Apel Timișoara.
În motivare, contestatorii au arătat că prin Sentința civilă nr. 876/25.09.2002, pronunțată de Tribunalul T., în dosar nr. 7435/C/1998, le-a fost recunoscută calitatea de moștenitori după defunctul Weiss Emerich, unul dintre foștii proprietari tabulari ai imobilului, sens în care prima instanță le-a acordat suma de 2._ lei vechi cu titlul de despăgubiri pentru cota de ¼ din imobil și aceeași sumă celorlalți moștenitori a lui Weiss Emerich, respectiv Weiss E., Weiss Hanelore Odette și V. M., întreg imobilul a aparținut fraților Weiss Emerich și Weiss Ladislau.
Contestatorii au precizat că prin dispoziția contestată, pârâta a recunoscut calitatea de moștenitoare a numitei Lavon Ghilat Arza, deși actele depuse în justificarea acestei calități nu prezintă credibilitate. Totodată, au susținut că au formulat în termen notificare prevăzută de Legea nr.10/2001, au dovedit calitatea lor de moștenitori testamentari ai foștilor proprietari tabulari, astfel că în lipsa altor moștenitori sau în lipsa manifestărilor de voință, sunt îndreptățiți să primească despăgubiri bănești pentru cota de ½ din imobil ce a aparținut defunctului Weiss Ladislau.
Intimatul M. Timișoara prin Primar, a invocat prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale active.
Intimata A. Română, prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației, susținând că aceasta nu poate fi legal dezbătută în cadrul procesual stabilit de reclamanți, întrucât dezlegarea acesteia ar putea aduce atingere și drepturilor unor terți care nu au fost chemați în judecată și anume Lavon Ghilat Arza și Weiss Hans (I.).
Intimata a mai susținut că în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, reclamanții nu au depus înscrisurile care să ateste calitatea lor de persoane îndreptățite cu privire la succesiune lui Weiss Ladislau.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâților, A. Română - Filiala Timișoara, susținând că imobilul care formează obiectul acțiunii este cel în care Filiala Timișoara are sediul și își desfășoară principalele activități, astfel încât aceasta are un interes major de a păstra în patrimoniul său dreptul de administrare și în patrimoniul Municipiului Timișoara dreptul de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 1113/PI/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a fost respinsă contestația formulată de contestatorii B. A. și B. E., în contradictoriu cu intimații M. Timișoara prin Primar și A. Română București și intervenienta A. Română - Filiala Timișoara.
A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta A. Română - Filiala Timișoara.
Au fost obligați contestatorii la plata cheltuielilor de judecată, către intimata A. Română, în sumă de 1240 lei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin Decizia nr._, emisă de A. Română, s-a respins notificarea numitei Lavon Ghilat Arza, privind restituirea în natură a cotei de ½ din mobilul înscris în CF 5661, situat în Timișoara, ..24 și s-a propus acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare în valoare de 430.889,4 Ron.
Prin aceeași decizie s-au respins notificările formulate de contestatori, reținându-se pe de o parte, că acestora le-au fost acordate despăgubiri prin Decizia civilă nr. 54/2003 a Curții de Apel Timișoara, iar pe de altă parte că nu au făcut dovada calității de moștenitori legali sau testamentari ai defunctului Weiss Ladislau (filele 14, 15, 16).
În prezenta contestație, deși se susține că B. A. și B. E. (contestatorii), au calitatea de moștenitori testamentari ai defunctului Weiss Ladislau, ce a avut calitatea de proprietar tabular asupra cotei e ½ din imobil, anterior trecerii imobilului în patrimoniul statului, nu a u făcut dovada acestor susțineri.
Contestatorii au solicitat constatarea calității de unici moștenitori legali acceptanți după defunctul Weiss Ladislau, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Timișoara, în raport de care s-a suspendat soluționarea acestei pricini, în temeiul dispozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Prin Sentința civilă nr.667/17.01.2011, devenită irevocabilă, s-a respins cererea de constatare a calității reclamanților (contestatorii din prezenta cauză) de unici moștenitori legali acceptanți ai defunctului Weiss Ladislau, ca nefiind de competența instanțelor române.
Prin urmare, în absența dovezilor privind calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite, în sensul dispozițiilor art. 3 din Legea nr.10/2001, tribunalul a apreciat că în mod corect entitatea notificată a respins cererea acestora.
S-a apreciat că susținerea contestatorilor privitoare la dovezile depuse de numita Lavon Ghilat Arza, în dovedirea calității acesteia de moștenitoare legală a defunctului Weiss Ladislau, nu poate constitui obiect al analizei în prezenta cauză în cadrul procesual constituit prin nechemarea acestora în judecată, iar cu pârâtul M. Timișoara, greșit s-au legat raporturile procesuale, câtă vreme emitentul actului contestat este A. Română.
Raportat la cele expuse, în baza dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată și în baza dispozițiilor art.54 Cod procedură civilă, a fost admisă cererea de intervenție accesorie.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, contestatorii au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimata A. Română, în suma de 1240 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 1113/PI/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, reclamanții B. A. și B. E. au declarat recurs în termen legal la data de 11.08.2015, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată. În motivare, recurenții arată că au formulat notificare în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, au dovedit calitatea de moștenitori testamentari ai foștilor proprietari tabulari și astfel, sunt îndreptățiți la restituirea în natură sau primirea de despăgubiri bănești pentru cota de ½ din imobilul ce a aparținut defunctului Weiss Ladislau.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la 11.09.2015, intimata A. Română – Filiala Timișoara a solicitat, în principal, anularea ca nemotivat a recursului în conformitate cu art. 306 alin. 1 Cod pr.civ., iar în subsidiar, respingerea ca nefondat a recursului, cu cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 Cod pr.civ. coroborat cu art. 303, 306 și 302 ind. 1 lit. c Cod pr.civ., instanța a pus în discuția părților și a rămas în pronunțare pe excepția de nulitate a recursului declarat de reclamanți, ca nemotivat.
Astfel, dispozițiile art. 303 alin. 3 Cod pr. civ. coroborat cu art. 306 alin. 1 Cod pr. civ. arată în termeni imperativi că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs (15 zile de la data comunicării hotărârii atacate), sub sancțiunea nulității.
Dispozițiile art. 302 alin. 1 lit.c Cod pr.civ. arată de asemenea că „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității…motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează. În cazul în care dispoziția imperativă a legii (respectiv motivarea recursului odată cu cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs) nu a fost îndeplinită și, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică ce să fie puse în discuția părților din oficiu, conform art. 306 Cod pr.civ. instanța este obligată să constate nulitatea recursului.
În raport de aceste considerente teoretice, instanța constată că reclamanții recurenți B. A. și B. E. nu au motivat nici în fapt și nici în drept recursul declarat în termen legal la data de 11.08.2015. În cele trei fraze ce se constituie „motive” de recurs, aceștia nu au indicat în concret și punctual vreo critică, nemulțumire a hotărârii recurate, respectiv a sentinței civile pronunțată de tribunal, și care să poată fi supusă analizei – controlului judiciar al instanței de recurs.
În această situație, instanța, în temeiul dispozițiilor 302 ind. 1 alin. 1 lit. c Cod pr.civ. coroborat cu art. 306 Cod pr.civ., va constata nul pentru nemotivare recursul declarat de reclamanți.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. Civ., având în vedere culpa procesuală a reclamanților recurenți, vor fi obligați să plătească intimatei A. Română Filiala Timișoara, suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de reclamanții B. A. și B. E. împotriva sentinței civile nr. 1113/PI/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul T., în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la 1240 lei cheltuieli de judecată către intimată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. M.G. – 06.10.2015
Tehnored. S.C. – 2 ex./08.10.2015
Tribunalul T., Judecător: D. J.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 338/2015. Curtea de... | Reziliere contract. Hotărâre din 22-09-2015, Curtea de Apel... → |
|---|
