Expropriere. Decizia nr. 103/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 103/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 103/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 30.03.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 103/A
Ședința publică din 3 iunie 2015
PREȘEDINTE: PROF UNIV DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții Bașu E. și D. N. împotriva sentinței civile nr. 1295/30.10.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, DRDP Timișoara și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții apelanți Bașu E. și D. N., lipsă, domnul avocat R. I. și, în reprezentarea pârâtului intimat S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, DRDP Timișoara, domnul consilier juridic C. T., lipsă fiind pârâtul intimat S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. U. C., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților apelanți depune la dosar împuternicirea avocațială și chitanța în valoare de 1200 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Atât reprezentanții părților, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în scris în cererea de apel.
Reprezentantul pârâtului intimat S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, DRDP Timișoara, solicită respingerea apelului, conform întâmpinării.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 06.02.2014 la Judecătoria Caransebeș sub nr._, reclamanții Bașu E. și D. N. au chemat în judecată pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și au solicitat stabilirea dreptului la despăgubire pentru exproprierea suprafeței de 349 mp, pentru care nu au primit despăgubiri, din totalul suprafeței de 763 mp prevăzută pentru expropriere.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului să procedeze la eliberarea sumelor consemnate pe numele lor la o unitate bancară.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin HG nr. 843/13.08.2008 s-a stabilit declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării „Reabilitare DN 6 Drobeta T. S. – Lugoj” între km 358 + 000 și Km 495 + 800, pe teritoriul localităților Plugova și Iablanița. În anexa nr.2 sunt individualizate toate imobilele supuse exproprierii, iar la poziția 20 se află menționat imobilul cu nr. top 406/2, în suprafață de 763 mp, situat pe raza localității Plugova, . numitul Bașu I., acesta fiind fiul și nepotul reclamanților.
Reclamanții au arătat că s-au adresat Primarului Comunei Mehadia cu o cerere (art. 5 din Legea nr. 198/2004, art. 5 alin.1, 4, 5 din Normele metodologice) prin care au arătat că sunt proprietarii terenului cu nr. top. 406/2 și că se declară de acord cu despăgubirea, însă la întabularea sentinței civile nr. 354/1997, pronunțată în dosarul cu nr. 4126/C/1994, s-a comis o eroare – motiv pentru care au cerut să se aibă în vedere situația reală a terenurilor, iar procedura de expropriere să se suspende până la reglementarea situației de carte funciară.
Prin decizia Civilă nr. 200/09.12.2010 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, s-a soluționat irevocabil plângerea împotriva încheierii de carte funciară, decizia fiind intabulată în carea funciară la data de 17.02.2011.
Ulterior sesizărilor reclamanților, procedura de expropriere a continuat (în loc să se suspende), trecându-se în proprietatea Statului R. suprafața de 414 mp din imobilul nr. top. 406/2 Fânețe în L. M., în suprafață de 1015 mp – aplicare greșită de către expropriator a anexei 2 la H.G. nr. 843/2008 punctul 17, unde era menționat D. F. drept proprietar.
Această parcelă de 414 mp a fost dezmembrată din top. 406/2, care este proprietatea reclamanților, intrând în proprietatea Statului R., rectificarea de carte funciară putându-se face doar pentru diferența de teren, respectiv suprafața de 602 mp.
Situația a fost constatată și prin sentința civilă nr. 1773/3.06.2013 a Judecătoriei Caransebeș, prin care a fost obligată CNADNR să acorde despăgubirile aferente nr. top. 406/2/2 în suprafață de 414 mp, către reclamanți, rămânând nerezolvată situația diferenței de teren – 349 mp, pentru care nu există decizie de expropriere emisă potrivit art. 9 din Legea nr. 255/2010
Suma globală de 1844 lei a fost aprobată ca justă despăgubire pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării, imobile printre care se află și cel al reclamanților, cu suprafața de 763 mp, această sumă fiind virată în contul CNADNR, nu însă și în contul persoanelor îndreptățite.
Cererea a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art.19 alin.6 din Legea 255/2010 și art.32 din Lg.255/2010 .
Prin sentința civilă nr. 1111/19.05.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Caransebeș a declinat competența soluționării acțiunii formulată de reclamanții Bașu E. și D. N. împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, în favoarea Tribunalului C.-S..
Instanța a reținut că aplicabile cauzei sunt prevederile art. 10 al. 1 din Legea nr. 198/2004 (întrucât pe articolul simetric ca și conținut din Legea nr. 255/2010 și-au întemeiat reclamanții acțiunea.
Soluționarea cererii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 255/2010 este de competența Tribunalului C.-S., întrucât, potrivit art. 18 din Legea nr. 198/2004, această lege se completează cu prevederile Legii nr. 33/1994, care prevăd la art. 21 competența de soluționare în primă instanță a cererilor de expropriere în favoarea Tribunalului în raza căruia se află situat imobilul propus pentru expropriere.
În ceea ce privește cel de-ai doilea capăt de cerere, acesta este un capăt de cerere accesoriu celui dintâi, admisibilitatea sa depinzând de stabilirea, în prealabil, a dreptului la despăgubire pentru expropriere, solicitată prin primul capăt de cerere.
Potrivit art. 123 din noul Cod de procedură civilă, cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererile principale.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul C.-S. la 7.07.2014 sub același nr._ .
Prin încheierea din 2.10.2014 a fost introdus în cauză, în calitate de pârât, S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 1295/30.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții Bașu E. și D. N. împotriva pârâților S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat mai întâi că pe parcursul procesului civil s-a invocat în temeiul art. 23 alin. 1 coroborat cu art. 2 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 excepția lipsei calității procesuale pasive a COMPANIEI NAȚIONALE DE AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, prin DIRECȚIA REGIONA LĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, solicitându-se, în temeiul art. 223 din Noul cod civil introducerea în cauză a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice. excepție care s-a unit cu fondul cauzei.
Instanța a reținut că, raportat la prevederile art. 23 alin. 1 coroborate cu art. 2 alin.2 " din Legea nr. 255/2010 stabilesc expres calitatea procesuală pasivă a Statului R. în cererile adresate instanțelor judecătorești pentru stabilirea dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acestuia, în cazul obiectivelor de interes național. Astfel fiind, în speță calitatea procesuală pasivă aparține Statului R., iar nu Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
În analizarea fondului cauzei, instanța a reținut că în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art. 4 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 se aprobă amplasamentul lucrării "Reabilitare DN 6 Drobeta-T. S. - Lugoj", între km 358+000 și km 495+800 pe teritoriul localităților Plugova și Iablanița.
Prin HG nr. 843/2008 se aprobă ca justă despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării suma globală estimată fiind de 1.844 mii lei.
Lucrarea este de utilitate publică, iar procedura de expropriere a terenurilor s-a realizat conform Legii 198/2004, lege care reglementa la momentul respectiv exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Referitor la imobilul aflat în litigiu, conform documentației cadastrale avizate de OCPI C.-S. la data de 12.02.2009 s-a propus dezmembrarea imobilului cu nr. top 406/2 înscris în CF 1991 - Mehadia, cu suprafața măsurată de 1016 mp în 406/2/2 în suprafață de 414 mp pentru drum-expropriere conform legii 198/2004 și 406/2/1 în suprafață de 602 mp rămas în proprietatea privată a reclamantului.
Din imobilul cu nr. cadastral 406/2 a fost expropriată doar suprafața de 414 mp menționată în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 22/02.03.2009.
Diferența de suprafață de 602 mp nu este afectată de lucrări, rămânând în proprietatea reclamanților, fapt ce reiese și din extrasul de carte funciară nr._, iar S. R. a intabulat dreptul său de proprietate dobândit prin expropriere asupra unei suprafețe de doar 414 mp, fapt ce rezultă și din documentația de dezlipire a parcelei cu nr. top 406/2 înscrisă în CF 1991, loc. Plugova, .> Solicitarea reclamanților cu privire la faptul că procedura de expropriere nu a fost respectată nu este întemeiată, întrucât deblocarea despăgubirilor în favoarea proprietarului tabular D. F. s-a făcut prin dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat printr-un extras de carte funciară nr. 1991, la data de 30.01.2009, în care nu erau înscrise sarcini sau litigii.
În privința rectificării înscrisurilor din cartea funciară, instanța a constatat că a fost realizată în instanță ulterior finalizării procedurii de expropriere. Prin decizia civilă nr. 200 din 09.12.2010, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, instanța a dispus rectificarea înscrierilor în CF nr. 1991 cu nr. top 406/2/2.
Împotriva sentinței civile nr. 1295/30.10.2014 a Tribunalului C.-S. au declarat apel, în termenul legal, reclamanții Bașu E. și D. N..
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că în anexa 2 a HG nr. 843/13.08.2008 sunt individualizate imobilele supuse exproprierii pentru lucrarea de reabilitare a DN 6 Drobeta T.-S.- Lugoj între km 350+000 și km 485+800 pe teritoriul localităților Plugova și Iablanița; la poziția 20 se află menționat imobilul cu nr. top 406/2 în suprafață de 763 mp, situat pe raza localității Plugova, având menționat actualul proprietar pe B. I. din CF nr. 1991 Mehadia.
În baza dispozițiilor art. 5din Legea nr. 198/2004 și a dispozițiilor art. 5 al. 1,4 și 5 din Normele metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 198/2004 s-au adresat cu cerere scrisă către Primăria . că sunt proprietarii terenului cu nr. top 406/2 și că se declară de acord cu primirea despăgubirii în cuantumul prevăzut de hotărârea de guvern.
La rândul său, Primăria . secretariatul Comisiei de Aplicare a Legii nr. 198/2004, a înaintat către CNADNR SA, prin DRDP Timișoara adresa nr. 2033/30.06.2009, menționând că există litigii cu privire la identificarea și folosirea terenurilor supuse exproprierii, dar situația a fost clarificată ulterior, iar expropriatorul avea obligația de a debloca sumele prin consemnarea într-un cont bancar pe numele persoanelor îndreptățite, astfel cum a fost stabilit prin HG nr. 843/13.08.2008.
Au arătat că în urma deciziei civile nr. 200/09.12.2010, pronunțată de către Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, au devenit proprietari tabulari, întabulați prin încheierea OCPI nr. 3018, au fost despăgubiți prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pentru suprafața de 414 mp, din totalul de 763 mp cât li s-au expropriat prin hotărârea de guvern, astfel că pentru diferența de teren de 349 mp nu au fost despăgubiți, terenul fiind la dispoziția Statului R., iar instanța de fond în mod greșit a stabilit că doar 414 mp ar fi fost expropriați și că diferența de teren ar fi la dispoziția lor.
Reclamanții au invocat art. 480 al. 3 C.p.c. și, considerând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecarea fondului, au solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei pe fond, cu consecința admiterii acțiunii.
Pârâtul S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului reclamanților și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului C.-S..
A arătat că din .. 406/2 s-a expropriat doar o suprafață de 414 mp, menționată în Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 22/2.03.2009, iar diferența de suprafață de 602 mp nu este afectată de lucrări, rămânând în proprietatea reclamanților, așa cum rezultă și din evidențele de carte funciară.
A mai arătat că erorile din evidența BCPI Caransebeș nu-i sunt imputabile; în plus, aceste erori au fost corectate în cadrul altui litigiu, iar reclamanții au câștigat despăgubirea pentru suprafața de 414 mp efectiv expropriată.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu art. 476 al. 1, 477 și 479 al 1 din noul Cod de procedură civilă și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul reclamanților este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză nu se poate reține aplicarea art.480 al. 3 C.p.c., în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului acțiunii reclamanților, impunându-se anularea sentinței și rejudecarea.
Dimpotrivă, instanța de fond a analizat acțiunea reclamanților și, în raport cu probele de la dosar, în mod corect a respins acțiunea, reținând că din terenul înscris în CF nr. 1991 Mehadia, nr. top 406/2, s-a expropriat doar o suprafață de 414 mp, pentru care reclamanții au primit despăgubiri.
Este adevărat că în anexa 2 la HG nr. 843/13.08.2008, în care sunt indicate imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de reabilitate a DN 6 Drobeta T.-S.- Lugoj, la poziția 20 apare numitul Bașu I. (mandatarul reclamanților) cu imobilul nr. top 406/2 de 763 mp.
Din actele dosarului însă rezultă că din ./2, care are o suprafață măsurată de 1016 mp, a fost expropriată doar o suprafață de 414 mp.
Întrucât la vremea respectivă, datorită unor erori la întabularea sentinței civile nr. 354/1997 a Judecătoriei Caransebeș în CF nr. 1991 Mehadia, nr. top 406/2 apărea ca proprietar tabular numitul D. F., pe numele acestuia a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 22/2009, prin care s-a dispus exproprierea parcelei nr. top 406(2(2 de 414 mp, pentru care numitului D. F. i s-au acordat despăgubiri.
Ulterior, în urma unor procese, s-a remediat situația de carte funciară, iar reclamanții au dobândit și despăgubirile pentru suprafața de 414 mp expropriată.
Din CF nr._ Mehadia (CF veche nr. 1991 Mehadia) rezultă că în prezent reclamanții sunt coproprietari asupra parcelei nr. top 406/2/1 de 602 mp.
Prin urmare, reclamanții nu au dreptul să primească despăgubiri și pentru o suprafață de 349 mp, pentru că ar fi o plată nedatorată, din moment ce aceasta nu a fost expropriată. Nu există nici o dovadă că și acest teren ar fi fost expropriat sau că ar fi afectat de expropriere.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge apelul declarat de reclamanții Bașu E. și D. N. împotriva sentinței civile nr. 1295/30.10.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, DRDP Timișoara și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții Bașu E. și D. N., domiciliați în com. Mehadia, ., jud., C.-S., împotriva sentinței civile nr. 1295/30.10.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, DRDP Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T., și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sectorul 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamanților apelanți Bașu E. și D. N.- com. Mehadia, ., jud., C.-S.
- pârâtului intimat S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin CNADNR SA, DRDP Timișoara- Timișoara, .. 18, jud. T.
- pârâtului intimati S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice- în București, ., sectorul 5
- Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
Emis 5 .="PlainText">
Red. R.R.- 04.06.2015;
Tehnored. C.J.- 15.06.2015; 7 ex.
Primă instanță: Tribunalul C.-S.
Judecător: M. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 482/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 105/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
