Partaj judiciar. Decizia nr. 348/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 348/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 348/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 348
Ședința publică din 22 septembrie 2015
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 324 din 15.12.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. I. și pârâții B. P., B. I., C. C., G. M., S. G., S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și . Sucursala Hidrocentrale Hațeg, având ca obiect partaj judiciar.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 15.09.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta deciziei, când, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 324 din 15.12.2014 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S., a respins excepția autorității de lucru judecat.
A respins excepția lipsei calității de moștenitor și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice Aflate în Subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara.
A respins apelurile declarate de apelanții S. G. și S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice Aflate în Subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.3976/12.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Caransebeș a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I. în contradictoriu cu pârâții S. G., B. E., S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, . lichidator Judiciar Euro Insol SPRL, pentru partaj judiciar.
A constatat că asupra imobilului înscris în CF 2306 Rusca, nr.top 853/1 Poiana Ruschi Fânețe, în suprafață de_ mp, sunt proprietari: N. S. în cotă de 1/7 părți, Societatea Salariaților din Municipiul Timișoara în cotă de 2/7 părți, minorul G. S. în cotă de 1/7 părți, N. S. și soția S. M. în cotă de 1/7 părți și S. M. în cotă de 1/7 părți.
A dispus partajarea imobilului înscris în CF 2306 Rusca nr.top 853/1 Poiana Ruschi, în suprafață de_ mp, conform variantei a VI-a a raportului de expertiză întocmit de ing. expert T. V. la data de 14.03.2012 și completat prin suplimentul la raportul de expertiză din data de 23.11.2012, ce fac parte integrantă din sentință, astfel:
A atribuit reclamantului B. I., în cotă de 1/1 parte, imobilul notat cu nr. top nou 853/1/1/Poiana Ruschi Fânețe în suprafață de 2260 mp.
A atribuit imobilul notat cu nr.top nou 853/1/2 Poiana Ruschi Fânețe în suprafață de 8164 mp, în cotă de 1/1 parte, Statului R., în administrarea . expropriere în baza Decretului de Expropriere nr. 31/1986.
A obligat pârâtul S. G. să achite pârâtului S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara sultă în valoare de_ lei, corespunzător suprafeței de 2978 mp.
La data rămânerii irevocabile a hotărârii a autorizat intabularea în CF a drepturilor astfel obținute.
În considerentele sentinței, prima instanță a avut în vedere că asupra imobilului înscris în CF 2306 Rusca, nr. top 853/1 Poiana Ruschi Fânețe, în suprafață de_ mp, sunt proprietari: N. S. în cotă de 1/7 părți, Societatea Salariaților din Municipiul Timișoara în cotă de 2/7 părți, minorul G. S. în cotă de 1/7 părți, N. S. și soția S. M. în cotă de 1/7 părți și S. M. în cotă de 1/7 părți (extras CF – fila 6 dosar).
P. decretul de expropriere nr.31/1986 s-au expropriat terenurile necesare realizării lucrării „Baraj și L. Poiana R.”, obiectivul pentru care s-au expropriat respectivele terenuri a fost realizat, conform HG nr. 336/2011 (înscrisuri – filele 143-163 dosar), suprafața din litigiu expropriată reținută în anexa la Decretul nr. 31/1986, poz. 31.
Imobilul a fost identificat de către expertul tehnic inginer T. V. care a propus IX variante (raport și supliment – filele 176-179 dosar) pentru sistarea stării de indiviziune, ținând seama atât de cotele de proprietate ale părților cât și de modul de folosință, dar și de faptul că o parte din suprafața imobilului ( respectiv 8164 mp) a fost expropriată despăgubită și cuprinsă în domeniul public al Statului R., în temeiul dispozițiilor Legii 213/1998 .
P. încheierea de ședință din 27.04.2011 a fost încuviințat expert asistent Zarafan C. – fila 112-117 dosar, care a efectuat identificare imobilului din litigiu, având la bază expertiza tehnică întocmită de expert G. V. în dosar nr._ – sentința civilă nr. 974/2007 a Judecătoriei Caransebeș, intabulată în CF. Expertul a arătat că patru din variantele de soluționare sunt eronate, deoarece, în variantele nr. II, nr. III și nr. IV, suprafața parcelei nr. top 853/1/3 de 5186 mp, pe care este amplasat lacul de acumulare Rusca până la limita de inundare este atribuit astfel: în varianta II – pârâtului S. G.; în varianta III – pârâtului S. N. în cotă de 1/4 părți; pârâtului S. G., în cotă de 1/4 părți; pârâților S. N. și S. M., în cotă de 1/4 părți și pârâtei S. M. în cotă de 1/4 părți; în varianta nr. IV – pârâtului S. G., în cotă de 1/1 parte.
Pentru identificarea corectă tehnică a suprafeței efective, reale existentă în posesia coproprietarilor, dată fiind și situația suprafețelor din zona lacului de acumulare, aflate sub luncă, la limita de inundare, instanța a pus în discuție efectuarea unei expertize de trei experți (încheierea de ședință din 14.12.2012) și, întrucât reprezentanții părților nu au fost de acord din cauza costurilor ridicate și timpului prea lung, s-a dispus efectuarea unei variante comune.
Reclamantul B. I. a solicitat validarea variantelor VIII sau IX din expertiza T. V..
Instanța, în analizarea raportului tehnic de expertiză – supliment (filele 176-179 dosar), a constatat că în aceste variante sunt menționate pentru atribuire în administrarea . diferite (varianta VIII – 5186 mp, varianta IX – 5510 mp), în condițiile în care suprafața expropriată este de 8164 mp, fiind obiect al Decretului de expropriere, domeniu public – Lacul de acumulare – Poiana Ruschii, proprietatea statului și doar în administrare . în prezent este în lichidare.
Instanța, în temeiul art. 673 și următ. Cod procedură civilă, a omologat var. VI din suplimentul efectuat la dispoziția instanței – filele 210-211 dosar, întrucât în această variantă se ține seama de suprafața – obiect al exproprierii de 8164 mp.
Totodată, a reținut din documentele legale administrate despăgubirea în lei acordată pârâtului S. G. pentru o cotă de 2/7 și, întrucât din CF rezultă că coproprietar este evidențiat și pârâtul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara, continuator al proprietarului Societatea Salariaților Municipiului Timișoara, în cotă de 2/7 părți și S. G. în cotă de 1/7 părți, se impune să-i plătească sultă în valoare de 38.718 lei, corespunzătoare pentru suprafața de 2978 mp (fila 211 dosar).
Împotriva sentinței civile nr.3976/12.12.2012, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, a declarat recurs pârâtul S. G., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul B. I..
În motivarea recursului, a arătat că, fără temei legal, primele patru variante au fost înlăturate și se vorbește de un alt dosar cu nr._ și o sentință civilă cu nr.947/2007 a Judecătoriei Caransebeș, intabulată în CF, unde terenul a fost expertizat de către ing. G. V., unde imobilul din litigiu, respectiv . 853/1/3, de 5186 mp, a fost atribuită în cotă de 1/1 părți recurentului S. G..
În atare situație, există excepția autorității de lucru judecat, părțile judecându-se pentru același bun imobiliar, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă, și nu se mai impun alte variante de partaj, potrivit acestei hotărâri judecătorești.
Variantele VIII și IX din raportul de expertiză nu mai pot fi omologate, nici varianta VI admisă de instanță, unde se reține că s-au expropriat 8164 mp, din care 5186 mp, prin hotărârea anterioară i-au fost atribuiți recurentului S. G., el folosind parte din acest teren și în momentul de față, astfel că în mod greșit a fost obligat să achite către S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice Aflate în Subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara suma de_ lei, corespunzătoare suprafeței de 2978 mp.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.7,8,9 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr.3976/12.12.2012, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, a declarat recurs pârâtul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, solicitând pe fond modificarea în tot a sentinței recurate, ca netemeinică, nelegală și dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii. Urmare a modificării sentinței recurate, solicită să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului teren evidențiat în CF 2306 Rusca, cu nr. top853/1 Poiana Ruschi fânețe, în suprafață de 10.424 mp, în una dintre următoarele variante propuse de către expertul judiciar T. V., în principal varianta V lit.a,b,c, în subsidiar varianta I lit.a,b,c, identică cu varianta VIII lit.a,b,c.
În motivarea recursului arată că S. R. și/sau . au fost și nu sunt între coproprietarii/proprietarii parcelei cu nr.top 853/1, în suprafață de 10.424 mp și nici nu au calitatea de succesori ai vreunuia dintre coproprietarii respectivei parcele.
Sentința civilă nr.974/16.05.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, irevocabilă, se bucură de autoritate de lucru judecat, sub toate aspectele conținute în dispozitivul ei. Sentința recurată încalcă dreptul de proprietate al tuturor celorlalte părți din proces, în afară de S. R. și administratorul . în procedură de lichidare judiciară și reprezintă o nouă expropriere, fără temei legal, fără justă și prealabilă despăgubire.
Arată că nici antecesorul său și nici S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nu au fost niciodată expropriați prin vreun act normativ de . sau de o parte a acestei parcele și nu au fost niciodată despăgubiți de S. R. sau de .>
Consideră că nu se poate aduce atingere dreptului lor de proprietate, în natură, asupra cotei lor părți de 2/7, reprezentând 2978 mp (10.424 mp x 2/7) din ..
Recurentul critică și modul în care a fost timbrată, la fond, cererea de chemare în judecată.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre vădit netemeinică și nelegală, întrucât a exclus S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara de la atribuirea în natură a unei parcele în suprafață de 2978 mp, corespunzătoare cotei părți de 2/7.
Varianta VI, aleasă de instanță, este singura dintre toate cele 10 variante propuse de experți, care exclude sindicatul de la atribuirea în natură a parcelei de teren care i se cuvine.
Consideră că motivarea instanței referitoare la alegerea variantei VI nu corespunde stării de fapt și de drept din prezenta cauză.
Varianta VI nu este singura variantă propusă de expertul T. V. care „ține seama” de suprafața obiect al exproprierii de 8164 mp, cum eronat a motivat instanța de fond. Dimpotrivă, și varianta V, care solicită în principal să fie omologată de către instanța de recurs, ține seama de aceeași suprafață de 8164 mp.
Arată că nu s-a probat faptul că suprafața de 8164 mp ar fi fost expropriată din ./1. Simpla afirmație a . este suficientă pentru a ajunge la o astfel de concluzie.
Arată că instanța de fond, prin alegerea/omologarea variantei VI din raportul de expertiză a încălcat dispozițiile art.736 teza I cod civil și cele ale art.673 alin.2 Cod procedură civilă, a nesocotit opinia unanimă a doctrinei și practicii judiciare în această materie, a prejudiciat dreptul de proprietate al sindicatului, precum și interesul economic al sindicatului cu privire la acest teren.
Consideră că instanța de fond a judecat cauza cu părtinire, influențată fiind de interesele locale.
Arată că pârâtul S. G., cel obligat la plata sultei de 38.718, este pensionar, în vârstă de peste 80 de ani și nu dispune de suma de bani necesară achitării sultei.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut la punctul 3, arată că instanța a omis să dispună, deși s-a solicitat în mod expres, rectificarea cărții funciare nr.2306 Rusca.
În drept, a invocat dispozițiile art.299, 304 1 Cod procedură civilă, art.728, art.736 teza 1 Cod civil, art.673 5 ali.2 Cod procedură civilă.
În cauză a formulat întâmpinare reclamantul-intimat B. I., solicitând respingerea recursului formulat de recurentul S. G. ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care s-a admis acțiunea conform variantei VI a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert T. V..
În motivarea întâmpinării, arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, sistând starea de indiviziune dintre părți conform cotelor de proprietate și a modului de folosință.
Solicită să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art.673 indice 9 Cod procedură civilă, în sensul că înainte de introducerea prezentului litigiu reclamantul B. I. folosește suprafața de 2260 mp, suprafață neexpropriată, suprafață pe care a sădit pomi fructiferi și cosește fânul, aspect ce rezultă din declarația martorului audiat în cauză, care a declarat că de peste 40 de ani reclamantul folosește terenul și i-a adus îmbunătățiri funciare.
Arată că S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nu a folosit niciodată acest teren, iar reclamantul a făcut investiții asupra terenului, anterior terenul fiind folosit de antecesorii acestuia.
Referitor la susținerile recurentului din motivele de recurs privitoare la excepția autorității de lucru judecat, solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că nu există triplă identitate de cauză, părți și obiect și că această excepție nu a fost invocată la fondul cauzei, ci abia în calea de atac.
Arată că reclamantul B. I. a plătit în toată această perioadă impozitele și taxele aferente terenului, fiind înregistrat în evidențele Primăriei comunei Teregova.
În cauză a formulat întâmpinare reclamantul-intimat B. I., solicitând respingerea recursului formulat de recurentul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, prin care s-a admis acțiunea conform variantei VI a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert T. V., conținutul acesteia fiind identic cu întâmpinarea formulată de intimatul B. I. față de recursul declarat de recurentul S. G..
S-a reținut că a formulat întâmpinare și intimata . respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de recurentul S. G. împotriva sentinței civile nr.3976/12.12.2012, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._ și menținerea ca temeinică și legală a acesteia.
În motivarea întâmpinării, arată că exproprierea s-a făcut pe posesori, terenul fiind clar delimitat prin semne de hotar, recunoscute de moștenitori și vecini, astfel că la data întocmirii documentației de expropriere imobilul evidențiat în CF nr.2306 Rusca, nr.top 853/1 Poiana Ruschi Fâneață în suprafață totală de 10.424 mp se afla în posesia și folosința numiților B. I. (antecesorul reclamantului) cu suprafața de 4490 mp (. pe planul de expropriere depus în dosarul primei instanțe) și S. G. cu suprafața de 5934 mp (din . care este mult mai mare).
Conform probelor administrate în dosarul primei instanțe, recurentul S. G. a fost expropriat și despăgubit pentru întreaga suprafață (5934 mp), iar antecesorul intimatului-reclamant a fost despăgubit doar pentru suprafața de 2230 mp din suprafața totală de 4490 mp.
Consideră că prima instanță a procedat corect obligând recurentul-pârât S. G. la plata unei sulte către S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, acesta avea în posesie și folosință suprafața de 5934 mp pentru care a fost despăgubit și în care era inclusă și suprafața de 2978 mp ce revenea sindicatului cu care se afla în coproprietate.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de triplă identitate impuse de prevederile art.1201 Cod civil, cu privire la părți, obiect și cauză și în consecință se impune respingerea ei.
Intimata . formulat întâmpinare și față de recursul declarat de recurentul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, solicitând respingerea ca neîntemeiat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Judecătoriei Caransebeș.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de triplă identitate impuse de prevederile art.1201 Cod civil, cu privire la părți, obiect și cauză și în consecință se impune respingerea ei. Dacă cauza este aceeași, părțile și obiectul sunt diferite.
Arată că exproprierea s-a făcut pe posesori, iar la data exproprierii, terenul în suprafață de 8164 mp se afla în posesia și folosința numiților B. I., zis L. și S. N.G., fapt ce rezultă atât din documentația de expropriere cât și din schițele anexate suplimentului din 14.03.2012 la raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul T. V., supliment întocmit după introducerea în cauză a . necontestat de recurenții-pârâți.
Cu privire la modul în care prima instanță a soluționat dosarul, solicită să se constate că au fost respectate prevederile art.673 și urm. Cod procedură civilă, în sensul că a fost atribuită în natură suprafața de 2260 mp, care nu a fost cuprinsă la domeniul public al statului ca urmare a exproprierii.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat în fața primei instanțe S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nu a folosit niciodată suprafața de 2978 mp pe care o reclamă. Această suprafață era inclusă în . de pe planul de expropriere, parcelă care, la momentul exproprierii se afla în posesia și folosința numitului S. N.G. și pentru care, acesta a fost despăgubit de stat prin . recurentului fiind neîntemeiată.
Pârâtul-intimat S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare față de recursul declarat de pârâtul S. G., solicitând admiterea în parte a recursului declarat de acesta.
Pe de o parte, arată că acest recurent susține în mod just că sentința pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală, că primele patru variante ale raportului de expertiză au fost înlăturate fără temei legal de către prima instanță, iar pe de altă parte toate celelalte susțineri ale recurentului S. G. sunt vădit neîntemeiate și lipsite de temeiuri juridice, pe care de altfel acesta nici nu le indică.
Consideră că recursul formulat de pârâtul S. G. este numai în parte întemeiat, respectiv sub aspectul netemeiniciei și nelegalității sentinței recurate, iar în rest, sub toate celelalte aspecte invocate de recurent, este neîntemeiat.
La termenul de judecată din 3.06.2013, după punerea în discuția părților, căile de atac declarate în cauză au fost recalificate drept apeluri, prin raportare la dispozițiile art.2821 Cod procedură civilă.
În apel, au fost introduși în cauză moștenitorii intimatei B. E., decedată la 5 aprilie 2012: B. P., B. I., C. C. și G. M..
În cauză a fost invocată excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr.974/16.05.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr._, atât de către apelantul S. G., cât și de apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara.
În condițiile art.137 Cod procedură civilă, tribunalul a analizat cu prioritate excepția invocată.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la art.1201 Cod civil, a respins excepția, nefiind întrunită tripla identitate de obiect, părți și cauză.
În dosarul nr._, reclamantul este numitul A. P., iar pârâți sunt S. N., S. G., S. A., minorul S. prin S. N. și S. M., F. V. și soția F. M., Societatea Salariaților municipiului Timișoara și . Caransebeș, iar în prezentul dosar reclamant este numitul B. I., iar pârâții sunt S. G., B. E., S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, . administratorul judiciar EURO Insol SPRL București.
P. sentința civilă nr.974/2007 s-a sistat starea de indiviziune doar cu privire la partea care îi revenea reclamantului A. P., conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul G. V., în variantă unică. De altfel, expertul s-a raportat doar cu privire la . 4950 mp, pe care reclamantul a avut-o în posesie și folosință la data exproprierii, arătând că terenul în cauză este bine delimitat prin semne de hotar recunoscute de moștenitori și vecini.
Mai mult, situația de carte funciară în prezenta cauză este cea stabilită în urma înscrierii în CF a sentinței civile nr.974/2007, părțile în prezenta cauză rămânând în indiviziune și după pronunțarea sentinței.
Admiterea excepției ar contraveni dispozițiilor art.728 Cod civil, având consecința de a păstra starea de indiviziune cu privire la părțile din prezenta cauză.
Apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara a invocat și excepția lipsei calității de moștenitori a numiților B. P., B. I., C. C. și G. M. și excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora.
Privitor la această excepție, analizată în condițiile art.137 cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Intimații B. P., B. I., C. C. și G. M. sunt moștenitorii (descendenți) ai intimatei B. E., decedată la 5.04.2012. Calitatea de moștenitori a acestora a fost stabilită în condițiile art.243 alin.1, pct.1 Cod procedură civilă, în sensul că, deși nu au dezbătut succesiunea defunctei B. E., prin actele de stare civilă depuse în cauză probează că sunt descendenții defunctei B. E..
Pe cale de consecință, în condițiile în care antecesoarea acestora avea calitate procesuală pasivă în cauză și intimații B. P., B. I., C. C. și G. M. au, la rândul lor, calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe cale de consecință, tribunalul a respins excepția lipsei calității de moștenitor și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara.
Pe fond, tribunalul a respins apelurile reținând că principala critică adusă de apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara vizează alegerea de către instanța de fond a variantei VI din expertiza tehnică efectuată în cauză, variantă care îl exclude de la împărțeala în natură, apelantul fiind nemulțumit că i s-a acordat doar sultă.
Apelantul a mai contestat și faptul că instanța de fond a reținut că, din suprafața înscrisă în CF nr.2306 nr.top 853/1, 8.164 mp au fost expropriați.
Verificând sub aceste aspecte sentința apelată, s-a constatat că sistarea indiviziunii s-a făcut cu privire doar la suprafața de 2.260 mp, care, conform expertizei tehnice topografice efectuată în cauză și probelor cu înscrisuri administrate în cauză (filele 143-148), probe coroborate cu probatoriul testimonial, poate face obiectul partajului întrucât suprafața de 8164 mp a fost expropriată, pentru aceasta s-au acordat despăgubiri și face parte din domeniul public al Statului R. conform Legii nr.213/1998.
Apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara critică sentința apelată în sensul nerespectării principiului împărțelii în natură.
Este corectă susținerea apelantului că realizarea partajului în natură trebuie să constituie regula, celelalte modalități urmând a fi folosite doar în situațiile în care partajul în această manieră nu poate fi realizat.
Însă, în cauză, raportat la suprafața de 2.260 mp rămasă de împărțit din total suprafață tabulară de 10.424 mp, împărțeala în natură, cu respectarea cotelor de proprietate ale tuturor coproprietarilor, nu este posibilă.
Or, conform art.6739 alin.1 , art.67310 alin.1 Cod procedură civilă, instanța trebuie să aibă în vedere și alte criterii legate de natura bunurilor de împărțit, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii coproprietari au făcut lucrări de îmbunătățiri funciare.
Varianta de împărțeală aleasă de instanța de fond corespunde criteriilor amintite.
Apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara nu a avut folosința imobilului în litigiu, spre deosebire de ceilalți coproprietari.
Apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara a arătat în cererea de apel faptul că S. R. și/sau . au fost și nu sunt între coproprietarii/proprietarii parcelei cu nr.853/1, în suprafață de 10.424 mp și nici nu au calitatea de succesori ai vreuneia dintre coproprietarii respectivei parcele.
P. cererea de la fila 96 dosar fond, apelantul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara a solicitat introducerea în cauză a ., cu sediul în București, sector 2, ..3, prin Sucursala Hidrocentrale Caransebeș, cu sediul în Caransebeș, ..2A, arătând că dacă . ar fi introdusă în cauză, atunci hotărârea judecătorească ce se va pronunța nu îi va fi opozabilă.
Aspectele legate de imposibilitatea pârâtului S. G. de a plăti sulta la care a fost obligat sunt simple presupuneri ale apelantului S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, care nu sunt de natură să atragă schimbarea sentinței pronunțate.
Cu privire la apelul declarat de apelantul S. G., s-a reținut că prima instanță a procedat corect obligându-l pe acesta la plata unei sulte către S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, întrucât acesta avea în posesie și folosință suprafața de 5934 mp pentru care a fost despăgubit și în care era inclusă și suprafața de 2978 mp ce reveneau Societății Salariaților din Primăria Timișoara, cu care se află în coproprietate.
De asemenea, au fost respectate prevederile art.673 și urm. Cod procedură civilă, în sensul că a fost atribuită în natură suprafața de 2260 mp, care nu a fost cuprinsă la domeniul public al statului ca urmare a exproprierii.
Față de considerentele arătate, a respins excepțiile autorității de lucru judecat, lipsei calității de moștenitor și lipsei calității procesuale pasive.
În temeiul art.296 Cod procedură civilă, a respins apelurile declarate de apelanții S. G. și S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice Aflate în Subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara și în temeiul art.276 Cod procedură civilă, a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 324 din 15.12.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. a declarat recurs pârâtul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara, care a solicitat modificarea deciziei civile atacate în sensul de a se dispune sistarea stării de indiviziune asupra imobilului teren evidențiat în CF nr._ Teregova, cu nr. top 853/1 Rusca (provenită din conversia pe hârtie a CF 2306 Rusca, cu nr. top 853/1 Poiana Ruschii fânețe), în suprafață de 10.424 mp, în una dintre următoarele variante propuse de către expertul judiciar T. V..
În principal, varianta I, lit. a și b din Raportul de expertiză (identică cu varianta nr. VIII) lit. a și lit. b din Suplimentul nr. 2 la Raportul de expertiză, și în subsidiar, varianta nr. V, lit. a, lit. b si lit. c, din Suplimentul nr. 1 Ia Raportul de expertiză.
Urmare a sistării stării de indiviziune și atribuirii loturilor, solicită a se dispune rectificarea CF nr._ Teregova, cu nr. top 853/1 Rusca (provenită din conversia pe hârtie a CF nr, 2306 Rusca, cu nr. top 853/1), în sensul de a dispune, prin hotărâre judecătorească: închiderea acestei cărți funciare și deschiderea de noi cărți funciare, pentru fiecare proprietar, cu arătarea suprafețelor și conform documentației tehnice din expertizele efectuate în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că „S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în Subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara" este continuatorul în drepturi și obligații al fostei „Societatea Salariaților Primăriei Municipiului Timișoara și Instituțiilor Pendinte", conform Sentinței civile nr. 1272/28.01.2009, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2008 (probă aflată la dosarul cauzei).
În această calitate, are o cotă de 2/7 parte din imobilul teren (în suprafață totală de 10,242 mp), înscris în CF nr._ Teregova, cu nr. top 853/1 Rusca, provenită din conversia pe hârtie a CF nr. 2306 Rusca, cu nr. top 853/1, așa cum rezultă din aceste cărți funciare, aflate ca probe la dosar.
Nici antecesoarea lor („Societatea Salariaților Primăriei Municipiului Timișoara și Instituțiilor Pendinte") și nici sindicatul nu au fost expropriați cu vreo suprafață din terenul cu nr. top 853/1 Rusca și nu au fost despăgubiți cu vreo sumă de bani, aferentă exproprierii.
Nu figurează nici în procesul verbal de evaluare nr. 18/6.03.1989 privind terenurile și construcțiile persoanelor expropriate conform Decretului Consiliului de Stat nr. 31/1983 și nici în Statele de plată privind despăgubirile pentru terenuri expropriate în perimetrul lacului Rusca.
Pe cale de consecință, sindicatul, proprietar tabular, are dreptul, urmare a ieșirii din indiviziune, la atribuirea, în natură, a unei parcele de teren în suprafață de 2978 mp, corespunzătoare cotei părți de 2/7 din totalul suprafeței de 10.424 mp.
Învederează că varianta nr. VI, omologată de instanța de fond este singura, dintre toate cele 10 variante (propuse de experți) care exclude sindicatul de la atribuirea în natură a parcelei de teren care i se cuvine, în toate celelalte 9 (nouă) variante ale celor doi experți se propune, explicit, atribuirea, în natură, către sindicat a suprafeței de 2978 mp.
Arată că hotărârea pronunțată de prima instanță, Judecătoria Caransebeș nr. 3976 din 12.12.2012 este netemeinică și nelegală datorită existenței unei contradicții flagrante în dispozitivul sentinței între ceea ce instanța constată si ceea ce instanța dispune, respectiv, instanța constată si enumera explicit, la paragraful 2 din dispozitiv, care sunt proprietarii imobilului teren înscris în CF 2306 Rusca cu nr. top 853/1, constată cotele părți si constată întinderea suprafeței (10.424 mp); însă, tot instanța, la paragraful nr. 5 din același dispozitiv, atribuie subparcela cu nr. top 853/1/2, în suprafață de 8164 mp, în cotă de 1/1 Statului R., în administrarea . expropriere, adică atribuie unui neproprietar.
Această atribuire a unui drept de proprietate către un neproprietar: încalcă autoritatea de lucru judecat, adică ceea ce s-a stabilit, în mod irevocabil, prin sentința nr. 974/2007; încalcă si ceea ce chiar instanța a constatat si dispus la paragraful nr. 2 din dispozitivul sentinței recurate nr. 3976/2012; încalcă dreptul de proprietate al tuturor celorlalte părți din proces, în afară de S. R. și administratorul . în procedura de lichidare judiciară) și reprezintă o nouă expropriere, fără temei legal, fără justă și prealabilă despăgubire.
A învederat că nici antecesoarea sa și nici sindicatul recurent nu au fost expropriați prin vreun act normativ de . sau de o parte a acestei parcele și nu au fost niciodată despăgubiți de S. R. sau de .>
Consideră că nu se poate aduce atingere dreptului său de proprietate, în natură, asupra cotei noastre părți de 2/7, reprezentând 2.978 mp (10.424 mp x 2/7) din ., or, instanța de fond a exclus, în mod netemeinic și nelegal, recurentul, de la atribuirea, în natură, a unei parcele, care i se cuvenea, conform cotei de 2/7, adică o suprafață de 2978 mp.
Arată că Varianta VI nu este singura variantă, propusă de expertul T. V., care „ține seama" de suprafața obiect al exproprierii de 8164 mp, cum eronat a motivat instanța, întrucât, atât varianta nr. 1 (identică cu varianta nr. VIII), cât și varianta nr. V au ținut seama de aceiași suprafață expropriată de 8164 mp.
Arată că în cauză nu s-a probat faptul că suprafața de 8,164 mp (sau o suprafață mai mică decât aceasta), ar fi fost expropriată din . 853/1.
Un alt motiv de nelegalitate al sentinței pronunțate de prima instanță, este acela că prima instanță și, ulterior, instanța de apel, nu au luat în considerare suprafața reală de teren, din . 853/1 Poiana Ruschii, rămasă după expropriere.
Această suprafață reală este de 5.238 mp și a fost măsurată și confirmată de către ambii experți (Tomoioaga V. și Zarafan C.), astfel că, aceasta este, suprafața neafectată de lacul de acumulare Rusca, care poate fi atribuită în natură, în mod efectiv părților din proces.
Or, prin varianta nr. VI (omologată de prima instanță), s-a dispus atribuirea, in natura, a unei suprafețe mai mari (10.424 mp), decât suprafața reală de 5.238 mp (neafectată de lacul de acumulare).
Arată că prima instanță, alegând/omologând varianta VI, a obligat pe pârâtul S. G. să achite, recurentului o sultă în valoare de 38.718 lei, corespunzătoare suprafeței de 2978 mp însă, calculul valorii sultei este corect și conform evaluării din raportul expertului Tomoioaga V..
În cazul de față, pârâtul S. G., cel obligat la plata sultei de 38.718 lei este pensionar, este în vârstă de peste 83 de ani si nu dispune de suma de bani necesară achitării sultei.
Urmare a acestei stări de fapt, executarea sentinței, în ceea ce privește plata sultei va deveni pur iluzorie pentru sindicat, iar în această situație, dacă sentința nu va fi modificată în recurs, sindicatul va fi nevoit să solicite executarea silită asupra terenului aflat în proprietatea pârâtului S. Ghe.
A învederat că în apel, recurentul a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 974/16.05.2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș iar instanța de apel a respins excepția, invocând inexistența triplei identități de obiect, părți si cauză, or, chiar dacă nu există această triplă identitate, însă, excepția a fost invocată strict la ceea ce a hotărât instanța cu privire la persoanele coproprietarilor; cotele lor părți și întinderea suprafeței.
Chiar dacă nu este îndeplinită condiția triplei identități (cerută de art. 1201 din vechiul C.proc.civ), operează puterea lucrului judecat, cu privire la ce a stabilit instanța prin sentința civilă nr. 974/2007.
Invocă în acest sens practica și doctrina judiciară (decizia civilă nr. 3028/2012 a Î.C.C.J., decizia civilă nr. 496/1975 a fostului Tribunal Suprem).
A învederat că din dispozitivul acelei sentințe nr. 974/2007 (dos. nr._ ) rezultă că instanța a stabilit dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 853/1, în suprafață de 10.424 mp, numai și numai în favoarea coproprietarilor menționați explicit în dispozitiv, or, între acești coproprietari ai parcelei cu nr. top 853/1 nu se găsește statul roman.
Mai mult, din dispozitivul acelei sentințe nr. 974/2007, rezultă, explicit că s-a atribuit, în proprietatea ., Sucursala Hidrocentrale Caransebeș, o altă parcelă, cu nr. top 853/4, în suprafață de 2460 mp, care este distinctă de . 853/1, astfel că pe cale de consecință, solicită admiterea excepției puterii lucrului judecat.
Susține că instanța de apel a săvârșit grave erori de judecată, întrucât ieșirea din indiviziune, pronunțată de prima instanță în prezenta cauză, nu s-a făcut și nu se putea face/dispune numai cu privire la suprafața de 2260 mp, ci cu privire la întreaga suprafață de 10.424 mp care este reprezentată de . 853/1; ieșirea din indiviziune si stabilirea loturilor s-au dispus, în mod greșit/nelegal, în favoarea a numai două persoane, anume B. lacob și S. R.: dintre cele două persoane, S. R. nu a avut calitatea de (co)proprietar asupra parcelei nr. 853/1; dintre cele două persoane, (co)proprietarului B. lacob i s-a atribuit mai mult decât reprezintă cota parte de 1/7, respectiv i s-a atribuit un lot de 2260 mp, câtă vreme suprafața corespunzătoare cotei părți de 1/7 este de numai 1489 mp (10.424 mp: 7 —1489 mp).
Reclamantului B. lacob i s-a atribuit, urmare a omologării variantei nr. 6 din raportul de expertiză, o suprafață mai mare (2260 mp) decât cea care i se cuvine, conform cotei sale părți de 1/7 (1489 mp).
Pentru diferența de 771 mp (2260-1489=771), atribuită în plus, reclamantul B. lacob nu a fost obligat la plata niciunei sulte, ceea ce este, de asemenea, nelegal.
Consideră că o altă gravă eroare de judecată a instanței de apel constă în faptul că a opinat în sensul că raportat la suprafața de 2.260 mp rămasă de împărțit din total suprafață tabulară de 10.424 mp, împărțeala în natură, cu respectarea cotelor de proprietate nu este posibilă.
Susține că instanța de apel se întemeiază pe o premisă falsă, aceea că suprafața rămasă de împărțit ar fi numai de 2260 mp, întrucât prin sentința 974/2007 a Judecătoriei Caransebeș, pronunțată, anterior, de același judecător A. P., instanța a dispus: "Se atribuie . nou 853/1 Poiana Ruschii fânețe, de 10.424 mp, real 10,424mp, următorilor proprietari: B 17- N. S., în cotă de 1/7; B 19- Societatea Salariaților Municipiului Timișoara. în cotă de 2/7; B 20- minorul G. S., in cotă de 1/7; B 21, B 22, B 23, N. S. și soția M. S., în cotă de 3/7."
În consecință, nu există o suprafață rămasă de împărțit, de doar 2260 mp; există o suprafață de împărțit de 10.424 mp, adică cea înscrisă în Cartea Funciară nr._ Teregova, cu nr. top 853/1 Rusca (nr. vechi CF 2306 Rusca) și contrar opiniei instanței de apel partajul în natură poate fi realizat cu asigurarea cotelor cuvenite tuturor coproprietarilor, în sensul că, reclamantului B. I. i se poate atribui, în natură, suprafața de 1489 mp, corespunzătoare cotei părți de 1/7 sau, eventual, suprafața de 2260 mp, pe care o are în folosință, cu condiția plății unei sulte, către ceilalți coproprietari tabulari, sultă corespunzătoare diferenței de suprafață de 771 mp (2260-4489=771) și sindicatului i se poate atribui, în natură, suprafața de 2978 mp, conform cotei părți de 2/7, cuvenite, astfel că însumând suprafața celor 2 (două) loturi (2260 + 2978-5.238 mp), rezultă tocmai suprafața reală, de 5238 mp, neafectată de lacul de acumulare Rusca și constatată de cei doi experți.
Ceilalți coproprietari tabulari, evidențiați în CF_ Teregova (nr. vechi 2306 Rusca), S. G. (1/7), S. N. și Soția S. M.
(1/7), cumulează, toți o cotă de 4/7, adică o suprafață de 5.956 mp.
Însă, aceștia au fost despăgubiți, urmare a exproprierii, pentru o suprafață de 5934 mp, adică o suprafață aproape egală cu cea care li se cuvenea (diferența fiind de numai 22 mp).
Pe cale de consecință, coproprietarilor S. nu li se poate atribui, în natură, nicio parcelă de teren, decât eventual una de 22 mp.
În drept invocă dispozițiile art. 736 teza I Cod civil, art. 6735 alin. 2 Cod pr. civ., texte legale din economia cărora, susține recurentul, rezultă că regula este împărțirea bunurilor în natură, regulă pe care instanța de apel a încălcat-o.
Susține de asemenea că are un interes economic deosebit în atribuirea în natură, a imobilului teren care face obiectul partajului, întrucât sindicatul intenționează să obțină toate autorizațiile cerute de lege și să construiască pe acest teren o pensiune destinată folosinței membrilor de sindicat, în scopul odihnei și recreerii acestora.
A învederat că prima instanță a omis să dispună (deși au solicitat, în mod expres) rectificarea cărții funciare nr. 2306 Rusca, în sensul de a dispune, explicit: închiderea acestei cărți funciare și deschiderea de noi cărți funciare, pentru fiecare proprietar, cu arătarea suprafețelor atribuite.
În drept, s-a invocat art. 299, art. 308 C.proc.civ.; art. 728, art. 736 (teza 1) C.civ. și art. 6735 alin 2 C.proc.civ.
P. întâmpinare, pârâtul S. G. a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Arată că are posibilitatea efectivă de a achita sulta în cuantumul stabilit de instanță, nu cum în mod tendențios încearcă recurenta inducerea în eroare a instanței și că, în mod corect instanța de apel a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentă, pe motivul inexistenței triplei identități de obiect, părți și cauză.
P. concluzii scrise, intimatul recurent B. I. a solicitat în principal, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că recursul declarat de pârât nu cuprinde motive de nelegalitate în sensul art. 3021 alin. 1, lit. c Cod pr. civ., ci motive de netemeinicie, ori, în speță, argumentele prezentate de recurentă nu pot fi încadrate în vreunul dintre punctele articolului 304 C. pr. civ., nefiind motive de nelegalitate, ci critici vizând netemeinicia deciziei instanței de apel, care nu mai pot fi valorificate în recurs, după abrogarea punctului 11 al articolului 304 C. pr. civ., prin OUG nr. 138/2000 și a punctului 10 al aceluiași articol prin Legea nr, 219/2005.
Neindicarea în recurs a unor motive concrete de nelegalitate echivalează cu nemotivarea recursului, devenind incidență sancțiunea procedurală prevăzută de articolul 306 alin. 1 C. pr. civ. și anume, aceea a nulității recursului.
În subsidiar, în situația în care se va respinge excepția nulității recursului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Principala critică adusă de recurentul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara vizează alegerea de către instanța de fond a variantei VI din expertiza tehnică efectuată în cauză, variantă care îl exclude de la împărțeala în natură, recurentul fiind nemulțumit că i s-a acordat doar sultă.
Acest aspect a fost analizat pe larg și în mod minuțios de către Tribunalul C. S. care, la paginile 11 și 12 explică în detaliu motivele pentru care au fost înlăturate susținerile recurentei din prezentul dosar, astfel încât reiterarea acestora în fața instanței de recurs nu mai poate fi pusă în discuție.
P. concluzii scrise, pârâta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale „H.” SA – prin Sucursala Hidrocentrale Hațeg, a solicitat respingerea recursului pentru motivele inserate în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 304 și 306 alin. 2 Cod pr. civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod pr. civ., ale art. 728 și 673 Cod civil, Curtea constată că recursul este nefondat, excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamant B. I. neputând fi reținută, în raport de motivele de recurs ce se încadrează în dispozițiile art. 304 Cod pr. civ.
Astfel, referitor la susținerea recurentului în calitate de continuator în drepturi și obligații al fostei „Societăți ai Salariaților Primăriei Municipiului Timișoara și Instituțiilor Pendinte” – în sensul că deține o cotă de 2/7 parte (2978 mp) din imobilul în scris în CF_ Teregova, nr. top 853/1 Rusca și că nici antecesoarea sa, și nici recurentul nu se regăsesc în procesul – verbal de evaluare a terenurilor expropriate prin Decretul nrt. 31/1983, și că nu a primit vreo despăgubire în acest sens, se constată că acest aspect nu a fost contestat, cele două instanțe reținând în mod corect că suprafața de 8164 mp în care este cuprinsă și cea care a aparținut recurentului de 2978 mp a fost expropriată prin decretul menționat, și întrucât terenul respectiv se afla în posesia intimatului pârât S. G. la data exproprierii, acesta a și fost despăgubit în acest sens.
Principala critică adusă hotărârii atacate, se referă la sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din litigiu în varianta de partajare nr. VI a Raportului de expertiză – completat prin suplimentul de raport din 23.11.2012 – variantă pe care recurentul o consideră nelegală, întrucât este singura variantă din cele 10 propuse de experți care exclude recurentul de la atribuirea în natură a parcelei de teren ce i se cuvine, în suprafață de 2978 mp.
Sub acest aspect, Curtea constată că ambele instanțe au făcut o justă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 673 Cod pr. civ., având în vedere că prin omologarea acestei variante de partajare, s-a avut în vedere suprafața reală expropriată (8164 mp), cotele de proprietate ale părților dar și modul de folosință al acestora asupra imobilului din litigiu, nefiind astfel întemeiată critica că suprafața reală măsurată de experții T. V. și Zarafan C. este de 5238 mp.
Atât în raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar ing. T. V. din 4.10.2011 (fila 78 dosar fond), precum și în suplimentul la raportul de expertiză din 6.04.2012, cât și în răspunsul la obiecțiuni, expertul reține că din suprafața totală de_ mp evidențiată în CF nr. 2306 Rusca, nr. top 853/1, s-a expropriat suprafața de 8164 mp, nefiind însă reală susținerea recurentului în sensul că și în variantele propuse de acesta, respectiv varianta nr. I (identică cu varianta nr. VIII), iar în subsidiar, varianta nr. V, partajarea are în vedere această suprafață.
Astfel, în varianta nr. VIII a suplimentului la raportul de expertiză (fila 178 dos. fond) expertul propune ca imobilul nr. top nou 853/1/3 Poiana Ruscăi fânețe, în suprafață de 5186 mp să fie atribuită în cotă de 1/1 Statului R. în administrarea . expropriere în baza Decretului nr. 31/1986, iar prin varianta nr. V a raportului de expertiză se propune ca pârâtul S. G. să cedeze recurentului o parcelă de 2978 mp din terenul ce-l deține drept schimb pentru suprafața de 2978 mp din nr. top 853/1, pentru care pârâtul a fost despăgubit.
Niciuna din aceste variante nu putea fi primită, întrucât prima variantă (varianta VIII) nu ține cont de suprafața reală expropriată, în sensul că deși se reține corect că suprafața expropriată este de 8164 mp, la propunerile de atribuire se are în vedere doar suprafața de 5186 mp, iar în cea de-a doua variantă (varianta V) se propune un schimb de terenuri, propunere cu care pârâtul S. G. nu a fost de acord, acesta prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 211 dosar apel și fila 54 dosar recurs) învederând că este de acord cu achitarea sultei către recurent la care a fost obligat prin sentința atacată.
Sub acest aspect, se constată că nu poate fi primită critica recurentului în sensul că instanța prin omologarea variantei VI de expertiză nu a luat în considerare faptul că pârâtul S. G. nu are posibilitatea de a achita sulta stabilită de instanță.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea că nu s-a făcut dovada că suprafața de 8164 mp a fost expropriată din ./1, întrucât atât din înscrisurile depuse la dosar (documentația de expropriere), cât și din concluziile expertizei (fila 196 dosar fond), rezultă că aceasta este suprafața expropriată din imobilul cu nr. top 853/1.
Pe de altă parte, cu privire la această critică ce vizează reaprecierea probatoriului administrat, precum și relevanța înscrisurilor administrate, trebuie precizat că în calea de atac a recursului aceasta nu mai poate face obiectul controlului judiciar, raportat la faptul că prin O.U.G. nr. 138/2000 pct. 11 al art. 304 Cod pr. civ. a fost abrogat.
Excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 974/2007 pronunțată de Judecătoria Caransebeș, a fost soluționată în mod corect, nefiind întemeiată susținerea recurentului că operează puterea de lucru judecat întrucât prin această sentință civilă s-a dispus sistarea stării de indiviziune doar cu privire la partea ce îi revenea reclamantului A. P., conform raportului de expertiză întocmit în cauză, iar părțile din dosarul respectiv (inclusiv reclamantul) au rămas în indiviziune.
Faptul că pârâtei . – Sucursala Hidrocentrale Caransebeș, care nu se regăsește printre coproprietarii menționați în sentința amintită mai sus, i s-a atribuit . în suprafață de 2460 mp, iar prin hotărârea atacată i se atribuie Statului R. în administrarea . cu nr. top 853/1/2 Poiana Ruscăi – Fânețe – 8164 mp – drept expropriere în baza decretului nr. 31/1986, nu reprezintă motiv de nelegalitatea a hotărârii atacate nefiind întemeiată astfel nici critica recurentului în sensul că prin această hotărâre a fost împroprietări un neproprietar, respectiv S. R., având în vedere că acest pârât a fost chemat în judecată tocmai ca urmare a solicitării recurentului după efectuarea expertizei care propunea variante de atribuire inclusiv către ., a terenului expropriat.
Mai mult, în raport de dispozițiile art. 26 din Decretul – Lege nr. 115/1938, (aplicabile în raport de data emiterii decretului de expropriere), nu era necesară înscrierea în CF a dreptului de proprietate al Statului R., întrucât drepturile reale se dobândesc fără înscriere în CF în cazul exproprierii.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că recurentul nu a avut folosința terenului de 2978 mp expropriat, ci, la momentul exproprierii acest atribut îl avea S. G. care a și fost de altfel despăgubit, iar în suprafața de 8164 mp expropriată prin Decretul 31/1986 a fost cuprinsă și aceasta, astfel că cele două instanțe au reținut în mod corect faptul că doar suprafața de 2260 mp ce revenea reclamantului nu a fost cuprinsă în domeniul public al statului ca urmare a exproprierii și poate face obiectul prezentului partaj.
Critica adusă hotărârii în sensul că instanța a săvârșit o gravă eroare de judecată în sensul că a atribuit reclamantului 2260 mp, și nu 1489 mp cât i se cuvenea, și că nu a fost obligat la sultă pentru diferența de teren de 771 mp, nu poate fi primită în raport de dispozițiile art. 294 Cod pr civ., întrucât aceasta nu a fost formulată în calea de atac a apelului, fiind invocată pentru prima oară în recurs.
Criticile aduse hotărârii nr. 3976/12.12.2012 a Judecătoriei Caransebeș, au constituit obiect de analiză de către instanța de apel, astfel că în raport de dispozițiile art. 299 și urm. Cod pr. civ., ele nu vor mai fi examinate prin prezentul recurs.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) Cod pr. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 324 din 15.12.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Constatând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul S. L. al Salariaților din Primăria Municipiului Timișoara și din Serviciile Publice aflate în subordinea Consiliului Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 324 din 15.12.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul B. I. și pârâții B. P., B. I., C. C., G. M., S. G., S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și . Sucursala Hidrocentrale Hațeg.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red.M.L./26.10.2015
Tehnored. I.P. 2 ex./27.10.2015
Instanța de apel: Tribunalul C.-S., jud. R. Lordana M., A. C.
Prima instanță: Judecătoria Caransebeș, jud. P. A.
| ← Expropriere. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Evacuare. Decizia nr. 401/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
