Evacuare. Decizia nr. 401/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 401/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-10-2015 în dosarul nr. 401/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 401/R
Ședința publică din 21 octombrie 2015
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva deciziei civile nr. 115/A/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați C. N. și C. O., pentru evacuare.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14.10.2015, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 23.09.2009 la Judecătoria Timișoara sub nr._, reclamantul B. A. a chemat în judecată pârâții C. O. și C. N. și a solicitat instanței să constate că pârâții ocupă fără drept apartamentul nr. 2 din imobilul situat în Timișoara, .. 16, înscris în CF nr._-C1-U1 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara), nr. top_/II, imobil situat la stradă, compus din 1 cameră, antreu, bucătărie, cămară alimente, baie, magazie și 15% părți comune, și să dispună evacuarea pârâților din acest imobil.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că împreună cu defuncta sa soție au fost proprietarii apartamentelor 1 si 2 din imobilul situat în Timișoara, .. 16, apartamente care la data de 05.07.1974, în baza Decretului nr. 223/1974. au trecut abuziv în proprietatea Statului Român.
In baza Legii nr. 10/2001 (prin Dispoziția nr. 2448/05.10.2006 a Primarului mun. Timișoara), imobilul situat în Timișoara, .. 16, . CF nr._-C1-U1 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top._/II, imobil situat la stradă, compus din 1 cameră, antreu, bucătărie, cam. alimente, baie, magazie si 15 % părti comune le-a fost restituit în natură. Apartamentul nr. 1 nu le-a fost restituit în natură, având în vedere că a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 pârâților. Aceștia, prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, au devenit proprietarii imobilului situat în Timișoara, .. 16, . CF nr. 409863l-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top._/I imobil, situat spre stradă, compus din 1 cameră, bucătărie, cam. alimente, 1 cam. lemne si 10% p.c.
În realitate, apartamentul nr. 2, proprietatea sa, este ocupat de pârâții C. O. si C. N., care susțin, în mod cu totul neîntemeiat, că imobilul pe care îl ocupă corespunde apartamentului nr. 1.
Având în vedere că nu se pune în discuție nici valabilitatea titlului său. Nici valabilitatea titlului pârâților, reclamantul susține că a formulat acțiunea de față și nu acțiune având ca obiect revendicarea imobiliară.
In drept, a invocat art. 480 Cod civil.
Prin sentința civilă nr._/21.12.2010, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. A. împotriva pârâților C. O. și C. N..
A constatat că pârâții ocupă fără drept apartamentul nr. 2 din imobilul situat in Timișoara, .. 16, înscris în CF nr._-C1-U1 Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a C.F. nr._ Timișoara), nr. top._/II, imobil situat la stradă, compus din 1 cameră, antreu, bucătărie, cămară alimente, baie, magazie si 15 % părti comune.
A dispus evacuarea paraților din imobilul identificat anterior, situat în Timișoara, .. 16, . CF nr._-C1-U1 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara), nr. top._/II, imobil situat la stradă, compus din 1 cameră, antreu, bucătărie, cam.alimente, baie, magazie si 15 % parti comune.
A obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 4414 lei, reprezentând taxa de timbru, suma de 2.000 lei reprezentând onorariu avocatial și suma de 3000 lei reprezentând onorariu expert.
A obligat pârâtii să plătească reclamantului suma de 4414 lei, reprezentând taxa de timbru, suma de 2.000 lei reprezentând onorariu avocatial si suma de 3000 lei, reprezentând onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 2448/05.10.2006 a Primarului mun. Timișoara, imobilul situat in Timișoara, .. 16, . CF nr._-C1-U1 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top._/II), imobil situat la stradă compus din 1 cameră, antreu, bucătărie, cam. alimente, baie, magazie si 15 % părti comune a fost restituit în natură reclamantului B. A..
Pârâtii C. O. si C. Niocolae, prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, au devenit proprietarii imobilului situat in Timișoara, .. 16, . CF nr. 409863l-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), nr. top._/I, imobil situat spre stradă, compus din 1 cameră, bucătărie, cam. alimente, 1 cam. lemne si 10% p.c.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat faptul că apartamentul nr. 2, proprietatea sa, este ocupat de pârâții C. O. si C. N., care susțin că imobilul pe care îl ocupă corespunde apartamentului nr. 1.
Ca atare, instanta a încuviintat expertiză în specialitatea constructii.
Dl. expert a concluzionat că apartamentul nr.1, înscris în CF nr._-C1-U2 Timisoara, nr.top._/I, este situat pe latura estică a imobilului, învecinându-se cu imobilul cu nr.14 (spre est) si cu apartamentul nr.2 (spre vest). In prezent apartamentul nu este locuit si se află într-o stare avansată de degradare.
Apartamentul nr.2 înscris in CF nr._-C1-U2 Timisoara, nr.top._/II se învecinează cu apartamentul nr.1 (spre est) și cu . (spre vest). Acest apartament a fost recent modernizat si extins, fiind ocupat de familia C..
Apartamentul nr.1 este compus din cameră, bucatarie si cămară de alimente. Cămara de lemne a fost demolata.
Apartamentul nr.2 este compus, potrivit cărtii funciare, din cameră, antreu, bucătărie, cămară alimente, baie si magazie, dar situatia reală este 2 camere, antreu, baie, bucătărie. Accesul în apartamentul nr.1 nu a fost mutat, acest apartament nu este ocupat. Accesul în apartamentul nr.2 a fost mutat, din bucătărie (initial) în antreu (în prezent).
Instanța a constatat că atât pârâții C. O. si C. N., cât și reclamantul B. A. au următoarele titluri de proprietate: pârâtii asupra apartamentului nr.1 cu componența apartamentului nr.2, reclamantul asupra apartamentului nr.2 cu componența apartamentului nr.2.
Conform înscrierii din cartea funciară, pârâtii sunt proprietarii apartamentului nr.1, iar reclamantul asupra apartamentului nr.2.
Titlurille părtilor provin de la acelasi autor, în spetă Statul Român.
Conform art. 30 alin.1 din Legea nr.7/1996 republicata, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul exista în folosul ei, daca a fost dobândit sau constituit cu buna credintă, cât timp nu se dovedeste contrariul.
Asadar, când titlurile prezentate de ambele părti provin de la acelasi autor, va avea câstig de cauză cel care a transmis actul său, făcându-l opozabil erga omnes, în registrele de publicitate imobiliară.
Dacă ambele au transcris titlul, este considerat mai puternic actul care a fost transcris mai întâi.
In speta dedusă judecătii, reclamantul a procedat la înscrierea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.2 din imobilul situat în Timisoara, ..16, apartament mai mare conform componentei sale, apartament ocupat de pârâti, care si-au întabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 din acelasi imobil, în prezent neocupat.
Potrivit practicii judiciare, în cazul în care doi cumpăratori dobândesc succesiv acelasi imobil, de la acelasi vânzător, triumfă titlul acelui cumpărator care si l-a înscris mai întâi, neavând importanță data încheierii actului translativ de proprietate.
Astfel, vazand în drept si prev art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adoptată de România prin Legea nr.30/1994, ceea ce corespunde cu normele interne, respectiv art.480-481 C.civ., instanta, constatând că pârâții ocupă fără drept apartamentul nr. 2 din imobilul situat in Timișoara, .. 16, înscris în CF nr._-C1-U1 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara), nr. top._/II, imobil situat la stradă, compus din 1 cameră, antreu, bucătărie, cămară alimente, baie, magazie si 15 % părti comune, a dispus evacuarea pârâților din acest imobil.
Împotriva sentinței civile nr._/21.12.2010 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel pârâții C. O. și C. N..
Prin decizia civilă nr. 115/12.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1858/20.09.2012, Tribunalul T. a admis apelul pârâților și a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamantului B. A..
A obligat reclamantul intimat să plătească pârâților apelanți cheltuieli de judecată constând în 220 lei taxă de timbru și 1,5 lei timbru judiciar, achitați în apel, 2194 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, achitați în recurs, 1500 lei onorariu de avocat.
În baza art. 18 din OUG nr. 51/2008, a obligat reclamantul intimat să plătească statului 1974 lei taxă de timbru și 3,5 lei timbru judiciar, reprezentând taxele în privința cărora pârâții apelanți au beneficiat de ajutor public judiciar.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut mai întâi, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției puterii de lucru judecat a sentinței penale nr. 2824/2014 a Judecătoriei Timișoara în dosarul nr._/325/2014, invocată de intimatul reclamant, că excepția nu este întemeiată.
Conform art. 28 al. 1 NCPP, ”Hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o. Instanța civilă nu este legată de hotărârea definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.”
Acest text de lege trebuie interpretat în sensul că are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează o acțiune penală.
Prin sentința penală nr. 2824/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_/325/2014, nu a fost soluționată o acțiune penală, ci a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta C. O. împotriva rezoluției din data de 28 ianuarie 2014, dată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul de urmărire penală nr. 9877/P/2013, și împotriva Ordonanței de respingere a plângerii din 24 martie 2014, dată în dosarul nr. 544/II/2/2014 de prim – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Apoi, fapta de care vorbește art. 28 al. 1 NCPP trebuie să fie prevăzută de legea penală, adică ilicită.
Intimatul însă invocă puterea de lucru judecat cu privire la caracterul licit al înscrierii în cartea funciară a dreptului său de proprietate, respectiv al dreptului de proprietate al apelanților.
Prin urmare, în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 2824/2014, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_/325/2014.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin contractul nr._/21.10.1997, încheiat cu Regia Autonomă „Urbis” Timișoara, apelanții au cumpărat apartamentul nr. 1, situat în Timișoara, ., nr. 16, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Apartamentul este înscris în CF nr._ – C1 – U2 Timișoara, având nr. top._/I.
În contractul de vânzare – cumpărare se precizează că apartamentul nr. 1 este compus din: o cameră, un antreu, o bucătărie, o cămară de alimente, un WC și o magazie.
Anterior cumpărării, apelanții au folosit apartamentul nr. 1 în baza contractului de închiriere nr. 377/29.06.1995.
În fișa suprafeței locative, anexă la contractul de închiriere, se menționează că locuința este compusă din: o cameră, o bucătărie, o cămară de alimente și un WC.
Cu toate acestea, în CF nr._ – C1 – U2 Timișoara, apartamentul nr. 1 cu nr. top._/I este descris ca fiind compus din: o cameră, o bucătărie, o cămară de alimente și o cămară de lemne.
După cum se poate observa, descrierea apartamentului din cartea funciară nu corespunde cu descrierea acestuia din actele care a u stat la baza întabulării.
Intimatul a redevenit proprietarul apartamentului nr. 2, situat în Timișoara, ., prin restituirea acestuia prin Dispoziția primarului municipiului Timișoara nr. 2448/05.10.2006, emisă în baza Legii 10/2001.
Apartamentul este înscris în CF nr._ – C1 – U1 Timișoara, având nr. top._/II.
Anterior, apartamentul nr. 2 a fost folosit de V. D. și V. V. în baza contractului de închiriere nr. 8103/01.02.1991, contract prelungit succesiv.
În fișa suprafeței locative, anexă la contractul de închiriere, se menționează că locuința este compusă din: o cameră, o bucătărie și o cămară de alimente.
Pe de altă parte, în CF nr._ – C1 – U1 Timișoara, apartamentul nr. 2 cu nr. top._/II este descris ca fiind compus din: o cameră, un antreu, o bucătărie, o cămară de alimente, o baie și o magazie.
Și cu privire la acest apartament se observă că descrierea din cartea funciară nu corespunde cu descrierea sa din contractele anterioare prin care acesta a fost închiriat.
Mai mult, descrierile celor două apartamente, așa cum rezultă acestea din contractele de închiriere, respectiv de vânzare – cumpărare menționate, sunt inversate în cele două cărți funciare în care sunt ele înscrise.
Dispoziția primarului municipiului Timișoara nr. 2448/05.10.2006, de restituire către reclamant a apartamentului nr. 2 în baza Legii 10/2001, a fost emisă în urma pronunțării de către Judecătoria Timișoara a sentinței civile nr. 1437/2004, în dosarul_/C/2003.
Prin această sentință, rămasă irevocabilă, a fost admisă contestația formulată de B. A. și B. A., a fost anulată Dispoziția primarului municipiului Timișoara nr. 2044/29.09.2003, prin care a fost respinsă notificarea reclamanților de revendicare imobiliară în baza Legii 10/2001 și s-a dispus restituirea către aceștia, în natură, a apartamentului nr. 2, înscris în CF nr._ (devenit prin reconversie CF_ – C1 – U1) Timișoara, având nr. top._/II.
Prin aceiași hotărâre judecătorească s-a dispus acordarea către reclamanți a unor despăgubiri pentru apartamentul nr. 1, înscris în CF nr._ (devenită prin reconversie CF_ – C1 – U2) Timișoara, având nr. top._/I.
În considerentele sentinței s-a reținut că apartamentul nr. 1 nu poate fi restituit în natură, întrucât acesta a fost cumpărat anterior de apelanții din prezenta cauză în temeiul Legii nr. 112/1995.
O primă concluzie care se impune, a reținut instanța de apel, este aceea că reclamantului i s-a restituit în natură, în baza Legii nr. 10/2001, un alt apartament decât cel cumpărat de către pârâți în temeiul Legii nr. 112/1995, astfel că nu se pune problema comparării titlurilor, așa cum au susținut reclamanții.
În dosarul Judecătoriei Timișoara nr._/C/2003 a fost efectuată o expertiză în construcții, prin care s-a stabilit că întregul imobil este compus din parter cu intrare uscată, apartamentele 1 și 2 fiind dispuse în partea dreaptă, iar celelalte apartamente în partea stângă.
Totodată, potrivit planșelor foto anexate expertizei, expertul a stabilit că apartamentul nr. 1, vândut la Legea nr. 112/1995, se învecinează în stânga (la vest) cu . se realizează și accesul în locuință.
Prin urmare, o altă concluzie care se impune este aceea că apartamentul nr. 2, restituit reclamantului din prezenta cauză în baza Legii 10/2001, se află în dreapta (la est) apartamentului nr. 1, accesul în locuință realizându-se din curte.
Expertiza efectuată în prezenta cauză a concluzionat, la rândul său, că pârâții ocupă în prezent apartamentul care se învecinează la vest cu . apartament pe care îl ocupau și la momentul restituirii către reclamant a apartamentului nr. 2.
Mai mult, martorul R. N., audiat în cauză și care locuiește în același imobil la apartamentul nr. 6 din 1993, a declarat că pârâții au locuit tot timpul în același apartament, respectiv primul apartament pe dreapta cum intri în imobil.
De asemenea, martorul a susținut că apartamentul nr. 2 se află lângă cel al pârâților, că accesul în acesta se face prin spatele apartamentului pârâților.
Totodată, martorul a precizat că apartamentul nr. 2 a fost ocupat înainte de anul 2000 de către V. D..
Ori, așa cum s-a arătat, reclamantului i-a fost restituit în natură, în baza Legii 10/2001, un apartament care fusese anterior închiriat lui V. V. și V. D..
Sintetizând, tribunalul a reținut că apelanții ocupă în prezent apartamentul pe care inițial l-au folosit cu titlu de închiriere, același pe care, mai apoi, l-au cumpărat în baza Legii nr. 112/1995.
În aceiași ordine de idei, tribunalul reține că reclamantului i-a fost restituit un alt apartament decât cel ocupat în prezent de către pârâți.
Prin urmare, cererea reclamantului de evacuare a pârâților din apartamentul pe care aceștia îl ocupă în prezent este neîntemeiată.
Cu privire la componența celor două apartamente, tribunalul reține din expertiza efectuată în primă instanță că apartamentul ocupat de pârâți este compus din: o cameră, un antreu, o bucătărie, o cămară de alimente, o baie și o magazie, iar apartamentul liber este compus din: o cameră, o bucătărie, o cămară de alimente și o cămară de lemne.
Aceiași componență rezultă și din releveul celor două apartamente, releveu care face parte din documentația de apartamentare nr._/2003, întocmită de inginer F. I., la solicitarea lui Romanu E., ocupanta apartamentului cu nr. 7.
Cu alte cuvinte, înscrierile de carte funciară nu reflectă realitatea de fapt.
Intimatul a invocat faptul că și în condițiile inversării în cartea funciară a descrierii celor două locuințe, el este proprietarul celei ocupate de pârâți, întrucât el s-a întabulat asupra acestui din urmă apartament.
În acest sens, intimatul a invocat dispozițiile art. 30 al. 1 și art. 31 al. 2 din Legea 7/1996, în forma pe care o avea la data introducerii acțiunii.
Tribunalul a reținut că nu trebuie făcută confuzie între dreptul de proprietate asupra unui imobil, a cărui înscriere în cartea funciară este, într-adevăr, opozabilă terților, și descrierea imobilului asupra căruia poartă dreptul.
Părțile dețin două titluri de proprietate, asupra a două apartamente diferite, inadvertențele privind doar descrierea acestora.
Potrivit art. 32 lit. a din Legea 7/1996, în forma pe care o avea la data introducerii acțiunii:
„Efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la:
a) suprafața terenurilor, destinația, categoria de folosință, valoarea sau alte asemenea aspecte”.
În consecință, tribunalul a admis apelul, a schimbat sentința și, rejudecând, a respins acțiunea.
Împotriva deciziei civile nr. 115/12.02.2015 a Tribunalului T. a declarat recurs reclamantul B. A., înregistrat la Tribunalul T. la 12.06.2015.
În motivarea recursului, invocând art. 304 pct. 4 C.p.c. (depășirea atribuțiilor puterii judecătorești), reclamantul recurent a susținut că instanța de apel a încălcat regimul juridic general al proprietății, a încălcat dispozițiile art. 44 din Constituție, art. 480 și art. 1295 teza a II-a din Codul civil și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Reclamantul consideră că prin hotărârea atacată, Tribunalul T. a adus atingere titlului său de proprietate reprezentat de dispoziția nr. 2448/5.10.2006 a Primarului Municipiului Timișoara, care are putere de act autentic în baza art. 25 al. 4 din Legea nr. 10/2001, dispoziție prin care i s-a restituit în natură apartamentul nr. 2 din imobilul situat în Timișoara, .. 16, înscris în CF col. nr._ Timișoara și în CF ind. nr._ Timișoara, nr. top_/II.
Reclamantul susține că Tribunalul T. și-a depășit atribuțiile conferite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public, și că deși a fost investit cu o acțiune în revendicare, întemeiată pe art. 480 C.civ., nu analizat titlurile de proprietate, ci i-a încălcat dreptul de proprietate, realizând o veritabilă expropriere, considerând că deține un titlu de proprietate asupra apartamentului nr. 2înscris în cartea funciară, dar că acest titlu nu privește apartamentul nr. 2 și că înscrierile din cartea funciară nu reflectă realitatea de fapt.
Reclamantul recurent a invocat art. 304 pct. 5 C.p.c. și a susținut că Tribunalul T. a încălcat regulile de desfășurare a procesului civil, în sensul că s-a pronunțat în afara limitelor cu care a fost investit, încălcând principiul disponibilității și art. 129 alin. final C.p.c.
A arătat că a formulat o acțiune în baza art. 480 C.civ., invocând dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2, înscris în CF nr._ C1-U1 Timișoara, nr. top_/II, iar pârâții nu au formulat cerere reconvențională, necontestându-le titlul de proprietate, ei invocând un drept de proprietate asupra apartamentului nr. 1, înscris în CF nr._- C1-U2, nr. top_/I.
Instanța de apel însă a rezolvat acțiunea pe alte temeiuri decât cele cu care a fost învestită și deși nu s-a solicitat inversarea numerelor topografice, a constatat că imobilul care i-a fost retrocedat este reprezentat de apartamentul nr. 2 cu descrierea apartamentului nr. 1 din evidențele de carte funciară.
Reclamantul recurent a invocat și art. 304 pct. 6 C.p.c., susținând că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut.
A fost investită cu o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C.civ. și, deși pârâții nu i-au contestat titlul de proprietate, Tribunalul T. a transformat-o într-o veritabilă acțiune în rectificare de carte funciară, acordând ceea ce nu s-a cerut atunci când a reținut că „descrierea apartamentului nu corespunde cu descrierea acestuia din actele care au stat la baza întabulării”, deși nu a fost învestit cu o acțiune întemeiată pe art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Reclamantul recurent a invocat și art. 304 pct. 7 C.p.c. prin raportare la art. 261 al. 1 pct. 5 C.p.c. și a arătat că din hotărârea recurată nu se pot reține temeiurile de drept pentru care dispoziția primarului a fost înlăturată, completată sau interpretată.
De asemenea, a susținut că motivarea instanței de apel este contradictorie, întrucât se reține că este proprietarul tabular al apartamentului nr. 2 întabulat în cartea funciară, dar apoi se reține că înscrierile din cartea funciară nu reflectă realitatea de fapt.
Motivele pe care se sprijină hotărârea sunt și străine de natura pricinii, a arătat reclamantul, întrucât în cadrul unei acțiuni în revendicare, a înlăturat evidențele de carte funciară, precum și expertiza de identificare topografică efectuată în cauză și a reținut că descrierile celor două apartamente sunt inversate în cele două cărți funciare.
Reclamantul recurent a invocat și art. 304 pct. 8 C.p.c. și a susținut că instanța a încălcat dispozițiile legale cu privire la forța probantă a titlului său de proprietate reprezentat de un act autentic; în mod nelegal, în cadrul unei acțiuni în revendicare, instanța a adus atingere titlului său de proprietate, reținând că înscrisurile de carte funciară nu reflectă realitatea de fapt.
Reclamantul recurent consideră că instanța de apel a interpretat greșit titlul său de proprietate și pentru că, în identificarea apartamentelor părților, s-a bazat pe declarația martorei pârâților și pe documentația de apartamentare a unui alt apartament (nr. 7), iar nu pe înscrierile din cartea funciară și pe expertiza efectuată la instanța de fond.
În fine, reclamantul recurent a invocat și art. 304 pct. 9 C.p.c. și a arătat că hotărârea instanței de apel este lipsită de temei legal, întrucât a schimbat obiectul juridic al dispoziției Primarului Municipiului Timișoara și deși a fost investită cu o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C.civ., nu a comparat titlurile de proprietate ale părților, reținând însă că înscrierile din cartea funciară nu reflectă realitatea de fapt, încălcând astfel art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și implicit dreptul său de proprietate.
În concluzie, prin raportare la art. 304 pct. 4 și 5 C.p.c. și în baza art. 312 al. 4 și 6 C.p.c., reclamantul a solicitat în principal admiterea recursului, casarea în tot a deciziei și trimiterea/reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, respingerea apelului pârâților.
În subsidiar, în baza art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și art. 312 al. 2 și 3 C.p.c., a solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii apelului pârâților ca nefondat și menținerii hotărârii instanței de fond.
La 15.06.2015, reclamantul recurent a depus la dosar o completare a recursului, prin care a precizat că hotărârea atacată este decizia civilă nr. 115/A/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
A reiterat, de asemenea, motivele de recurs bazate pe punctele 4,5,6,7,8 și 9 C.p.c., fără modificări de esență însă față de recursul inițial.
Pârâții intimați C. N. și C. O. au formulat întâmpinare la recursul reclamantului.
Au invocat în primul rând tardivitatea completării recursului, care a fost formulată la 15.06.2015, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C.p.c.
În al doilea rând, au invocat, în baza art. 302 1 lit. b C.p.c., nulitatea recursului declarat la 12.06.2015, întrucât nu s-a indicat hotărârea care se atacă.
În al treilea rând, pârâții au solicitat respingerea pe fond a recursului reclamantului. Au arătat că motivele de recurs ale reclamantului subsumate punctelor 4 și 5 din art. 304 C.p.c. sunt străine litigiului de față, nu se încadrează în aceste dispoziții legale și deci nu pot conduce la casarea hotărârii atacate.
Nici motivele de modificare a hotărârii atacate nu sunt întemeiate, au susținut pârâții.
Au arătat că motivele de recurs invocate în baza art. 304 pct. 6 C.p.c. sunt forțate și neavenite, întrucât nu se poate reține că instanța a depășit limitele investirii sale, aceea de a judeca apelul.
Nici art. 304 pct. 7 C.p.c. nu este incident în cauză. Au arătat că afirmația recurentului în sensul că „hotărârea este nemotivată pentru că are la bază o motivare contradictorie” este nevalidă logic, fiind făcută cu vădită rea-voință și încercând să inducă instanței un raționament eronat în raport cu situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Reclamantul, după emiterea dispoziției primarului și punerea în posesie cu apartamentul nr. 2, nu a contestat acest titlu.
Ideea obținerii unui spațiu mai mare decât cel obținut s-a născut când s-au constatat inadvertențe în descrierea imobilului, situație pe care reclamantul o speculează în cauza de față, dar care evident nu poate conduce la obținerea unui drept în dauna pârâților proprietari tabulari ai apartamentului nr. 1, drept dobândit în temeiul unui contract de vânzare- cumpărare ce nu a fost desființat.
Sub aspectul incidenței în cauză a punctului 8 al art. 304 C.p.c., se invocă interpretarea greșită dată de instanță unor înscrisuri folosite de reclamant în apărare, însă situiația expusă pe larg la acest punct al motivului de recurs nu poarte fi încadrată la art. 304 pct. 8 C.p.c.
Și sub aspectul incidenței în cauză a pct. 9 al art. 304 C.p.c., recurentul face trimitere la analiza probatoriului concluzionând pro- causa aspecte total străine cauzei de față.
Această modalitate de a invoca formal un temei de drept și a descrie aspecte ce nu au nici o legătură cu motivul de nelegalitate nu poate fi apreciată de instanța de recurs decât prin respingerea ca nefondat a recursului, au arătat pârâții.
Examinând cu prioritate, în baza art. 137 al. 1 C.p.c., excepțiile invocate de pârâți prin întâmpinare, instanța constată că sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente.
Conform art. 302 1 lit. b C.p.c., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, indicarea hotărârii care se atacă.
Este adevărat că prin recursul înregistrat la 12.06.2015, în termenul legal, reclamantul B. A. nu a indicat hotărârea atacată.
Prin completarea recursului însă, înregistrată la 15.06.2015, reclamantul recurent a precizat că recursul este declarat împotriva deciziei civile nr. 115/A/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, și această completare a recursului a fost formulată de reclamantul B. A. în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C.p.c.
Hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată reclamantului la 28.05.2015, așa cum rezultă din procesul verbal de la fila 238 a dosarului de apel.
Calculând termenul de 15 zile în raport cu dispozițiile art. 101 al. 1 C.p.c., ultima zi a termenului legal a fost cea din data de 15.06.2015, iar reclamantul a înregistrat completarea la recurs la data de 12.06.2015, deci în interiorul termenului legal prevăzut de art. 301 C.p.c.
În consecință, sunt neîntemeiate excepțiile nulității și tardivității invocate de pârâții intimați.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 al. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Reclamantul recurent a invocat în susținerea recursului său atât motive de casare (art. 304 pct. 4 și 5 C.p.c.), cât și motive de modificare a hotărârii din apel (art. 304 pct. 5,6,7,8 și 9 C.p.c), însă în dezvoltarea motivelor de recurs a folosit în cea mai mare parte aceleași argumente, prezentate în altă formă.
Astfel, a susținut că instanța de apel a încălcat regimul juridic general al proprietății și, în același timp, a adus atingere titlului său de proprietate.
De asemenea, a susținut că deși a fost investită cu o acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 C.civ., instanța nu a comparat titlurile de proprietate ale părților, pronunțându-se pe alte temeiuri legale și acordând ceea ce nu s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității.
În speță nu este aplicabil motivul de casare prevăzut de pct. 4 din art. 304 C.p.c., pentru că nu se poate reține că „instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”.
Afirmațiile reclamantului privind încălcarea dreptului și a titlului său de proprietate nu au legătură cu motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C.p.c.
Prin sintagma „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești” se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, săvârșirea de acte care intră în atribuțiile altor autorități ale statului decât cea judecătorească, însă recurentul nu susține asemenea argumente.
Nu este aplicabil nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.p.c., respectiv încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 C.p.c.
Nici de această dată argumentele reclamantului recurent -vizând pronunțarea instanței de apel pe alte temeiuri decât cele invocate- nu pot fi încadrate în acest motiv de recurs, care este extrem de clar și are în vedere încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 C.p.c.
Din punctul de vedere al motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.p.c., nu se poate reține, cum susține reclamantul, că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, transformând acțiunea în revendicare într-o acțiune în rectificare de carte funciară.
Instanța s-a pronunțat asupra acțiunii în revendicare a reclamantului, pe care a respins-o ca neîntemeiată, fără a dispune vreo rectificare în cărțile funciare.
Constatarea unei stări de fapt pe baza probelor de la dosar, respectiv a faptului că descrierea imobilelor în cărțile funciare nu reflectă realitatea și nu coincide cu documentația de întabulare, nu echivalează cu acordarea a ceea ce nu s-a cerut de către părți.
Nici pct. 7 din art. 304 C.p.c. nu poate fi reținut ca motiv întemeiat de recurs (lipsa de motivare sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii).
Reclamantul recurent susține că hotărârea instanței de apel nu cuprinde temeiurile de drept pentru care dispoziția primarului, care reprezintă titlul său de proprietate, a fost înlăturată.
Susținerea reclamantului nu corespunde însă realității, pentru că instanța nu a înlăturat, nu a desființat dispoziția nr. 2448/5.10.2006 a Primarului Municipiului Timișoara, prin care reclamantului i s-a restituit în natură . imobilul situat în Timișoara, .. 16, jud. T., înscris în CF col. nr._ Timișoara și în CF ind. nr._ Timișoara, nr. top_/II.
Hotărârea instanței de apel nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii .
După cum s-a arătat deja, constatarea instanței pe baza expertizei efectuate în cauză, că descrierea imobilului în cartea funciară nu coincide cu realitatea, nu contrazice calitatea de proprietar tabular a reclamantului.
De asemenea, nu sunt străine de natura cauzei trimiterile instanței de apel la textele legale ce reglementează rectificarea de carte funciară, în condițiile în care aceste texte legale au fost invocate în apărare de pârâții intimați.
Invocând art. 304 pct. 8 C.p.c. (interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori a înțelesului lămurit al acestuia), reclamantul recurent a susținut că instanța de apel a adus atingere titlului său de proprietate, pe care l-a interpretat greșit.
Nu s-a adus atingere titlului de proprietate al reclamantului asupra apartamentului nr. 2 și nici nu a fost interpretat greșit, reținându-se că reclamantul este proprietar al acestui apartament, iar pârâții sunt proprietarii apartamentului nr. 1 din același imobil.
Nu se poate reține ca motiv de recurs întemeiat nici art. 304 pct. 9 C.p.c., respectiv lipsa de temei legal a hotărârii instanței de apel sau încălcarea dispozițiilor legale invocate.
Instanța nu a încălcat art. 480 C.civ. și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană de Drepturilor Omului, neaducând prin soluția dată atingere dreptului de proprietate al reclamantului.
Reclamantul critică faptul că instanța nu a comparat titlurile de proprietate ale pârâților. Nici nu se impunea o asemenea comparație, întrucât titlurile de proprietate ale părților nu privesc același imobil.
Reclamantul este proprietar al . imobilul situat în Timișoara, .. 16, conform dispoziției nr. 2448/5.10.2006 a Primarului Municipiului Timișoara (emisă în baza Legii nr. 10/2001), iar pârâții sunt proprietarii . imobil, în baza contractului de vânzare- cumpărare nr._/21.10.1997 (încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995), apartament pe care l-au deținut anterior cu titlul de închiriere.
Nu s-a făcut nici o dovadă că pârâții au ocupat imobilul restituit reclamantului în baza Legii nr. 10/2001. De altfel, la data emiterii deciziei primarului, pârâții erau deja proprietari asupra . reclamantului i s-a restituit . se afla încă în proprietatea statului, fiind închiriat la data respectivă numitului V. D..
Neconcordanțele privind componența celor două apartamente, existente între cărțile funciare și realitatea de fapt, nu pot constitui motive întemeiate pentru acțiunea în revendicare a reclamantului.
Față de aceste considerente, în baza art. 137 al.1, art. 301 și art. 302 1 al. 1 lit. b, Curtea va respinge excepțiile nulității și tardivității recursului reclamantului, invocate de pârâții intimați.
În baza art. 312 al. 1 C.p.c., va respinge recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva deciziei civile nr. 115/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. O..
În baza art. 274 al. 1 C.p.c., va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâților a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile nulității și tardivității recursului reclamantului, invocate de pârâții intimați.
Respinge recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva deciziei civile nr. 115/12.02.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. N. și C. O..
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâților a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
RUJIȚA R. F. Ș. D. C.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 12.11.2015;
Tehnored. C.J.- 13.11.2015; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: L. Vedeș, B. D.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: C. G.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 348/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 501/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
