Rectificare carte funciară. Decizia nr. 339/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 339/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 339/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 339
Ședința publică din 17 septembrie 2015
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții C. A. și V. G. împotriva deciziei civile nr. 151/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat P. P. F., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții recurenți C. A. (lipsă) și V. G. (lipsă) avocat T. F., lipsă fiind intimatul P. P. F..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 30 lei și, nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat T. F., pentru reclamanții recurenți, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, invocând incidența disp. art. 304 pct. 1 Cod pr. civ., întrucât hotărârea pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv nu au fost respectate îndrumările din decizia de casare. La întrebarea instanței dacă reclamanții au solicitat efectuarea unei noi expertize după casare, reprezentantul acestora arată că nu au solicitat o nouă expertiză, doar au făcut referire la expertiza deja efectuată întrucât nu s-au contestat vecinătățile stabilite.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.151/30.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. S. a respins declarat de reclamanții C. A. domiciliată în Topleț nr 276 jud. C.-S. și V. G., domiciliat în Orșova ., nr.100 jud. M. împotriva sentinței civile nr. 2916/13.11.2013 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Caransebeș, în contradictoriu cu intimatul pârât P. P. F., cu domiciliul în Topleț nr.80 A, jud. C.-S..
Prin această decizie, dată în rejudecarea apelului după casare cu trimitere, tribunalul a confirmat și menținut pentru a doua oară sentința Judecătoriei Caransebeș, reținând că prin acțiunea în rectificarea înscrierilor în Cartea Funciară se poate cere îndreptarea sau suprimarea unor înscrieri necorespunzătoare făcute în cuprinsul acesteia, pentru a pune de acord starea tabulară cu situația juridică reală a imobilului, această acțiune având, de obicei, un caracter subsidiar, fiind grefată pe o altă acțiune având ca obiect constatarea nulității sau anularea unui act, simulația sau rezoluțiunea acestuia.
În speță, Tribunalul a reținut că este nu este admisibilă acțiunea în rectificarea mențiunilor din cartea funciară în sensul anulării și a documentației cadastrale, în condițiile în care reclamanții nu au înțeles să formuleze plângere împotriva încheierii de CF ori acțiunea în revendicare imobiliară, doar rectificare CF și anulare documentație cadastrală, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 34 Legea 7/1996,
Astfel, documentația cadastrală întocmită de ing. Spaiuc C. pentru actualizarea informațiilor tehnice din CF_ Topleț, proprietatea intimatului-pârât ce a stat la baza încheierii nr._/11.10.2010 a BCIP Caransebeș îndeplinește condițiile tehnice și legale, aceasta fiind verificată de experți desemnați în cauză.
Pe baza raportului de expertiză și a suplimentului la acest raport, experții au apreciat ca fiind reală suprafața de 3800 m.p. înscrisă în CF_ Topleț, că nu sunt afectate parcelele învecinate, că documentația care a stat la baza încheierii nr._/11.10.2010 a BCPI Caransebeș în dosarul_/16.09.2010 corespunde din punct de vedere tehnic și legal.
Însă, dispozițiile art. 907 (1) dispun că, atunci “Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. (…) 3) Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.”
Cum în cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite, Tribunalul a apreciat că precizările apelantului cu privire la vecinătăți, la întinderea suprafeței, la ieșirea sau nu din indiviziune sau la lipsa semnăturilor din procesul verbal de vecinătate, dar și la aspectele evidențiate referitoare la numărul hotărârii, care ar fi altul decât cel solicitat de către apelant în documentație, nu sunt întemeiate, atâta timp cât cadrul juridic ales de către parte nu permite analizarea pe fond a proprietăților, a întinderilor suprafeței, dar și a situației de afectare sau nu a vecinătăților.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., Tribunalul a respins apelul declarat de apelanții reclamanți C. A. și V. G. împotriva sentinței civile nr. 2916/13.11.2013 pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Caransebeș.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, reclamanții C. A. și V. G., întemeiat în drept pe disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, reclamanții – recurenți au susținut nu numai că tribunalul a încălcat disp.art.315 C.pr.civ., dar a interpretat din nou în mod eronat disp.art.27 alin.2 din Ordinul 634/2006 al ANCPI, cât și art.34 pct.1 ddin L.7&1996 / republicată.
În detalierea recursului, reclamanții au arătat că un prim motiv de recurs este identic cu motivul de recurs formulat anterior în aceeași cauză, în sensul că instanța de apel nu a calificat corect actul juridic dedus judecății, în speța de față fiind vorba de o constatare a nulității absolute a documentației cadastrale, respectiv nefiind vorba de o contestare a titlului intimatului P. F., ci doar de verificarea procedurii administrative, prin care s-a putut dispune modificarea în CF a suprafeței de teren de la 719 m2 la 3800 m2.
Această situație este relevată de sentința civilă nr, 2255/2009 din dosar nr._ al Judecătoriei Caransebeș, prin care intimatul dobândește o suprafață de 719 m2, care ulterior a fost înscrisă în CF cu o suprafață de 3800 m2 și se poate observa cu ușurință din lecturarea deciziei nr. 151/A/2015 pronunțată de Tribunalul C. S. că a fost ignorată în totalitate decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Tribunalul C. S. motivează din nou respingerea apelului prin prisma faptului că reclamanții nu au înțeles să formuleze plângere împotriva încheierii de CF, ori nu au înțeles să formuleze acțiune în revendicare imobiliară, ci doar rectificare CF și anularea documentației cadastrale, situație în cave, în opinia acestei instanțe, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 34 din Legea 7/96,
Însă, prin decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, la fila 7 se menționează în mod expres faptul că „nicidecum în acest litigiu, recurenții reclamanți nu au contestat titlul intimatului P. AVĂ F., ci au dorit să supună instanței verificarea procedurii administrative prin care s-a dispus modificarea în Cartea Funciară a suprafeței de 719 mp la 3800 mp.
De altfel, titlul reprezentat de sentința de ieșire din îndiviziune este comun atât reclamanților, cât și pârâtului."
Mai mult decât atât, referitor la încheierea de CF nr._, prin care s-a dispus și s-a intabulat modificarea suprafeței de teren de la 719 m2 la 3800 m2 în favoarea intimatului P. VĂ F., Curtea a menționat faptul că, deși a fost soluționată Ia data de 1.10.2010, aceasta nu a fost nicidecum comunicată reclamanților, astfel că aceștia nu aveau cum să exercite dreptul de reexaminare. respectiv dreptul de a formula plângere împotriva încheierii de CF.
Ceea ce a mai statuat Curtea de Apel Timișoara, a fost faptul că intimatul a decis să apeleze la o procedură necontencioasă administrativă, însă în aparență nu a obținut acordul tuturor proprietarilor vecini, reclamanții investind instanțele de judecată cu o cerere de reverificare a respectării reglementărilor legale, prin care acesta ar fi putut înscrie imobilul în CF cu suprafața de 3800 mp, fiind vorba de constatarea nulității absolute a documentației cadastrale, nicidecum de anularea titlului de proprietate al pârâtului care nu este contestat, tot așa cum nu se poate cere aplicarea dispozițiilor din art, 31 din Legea 7/196 republicată, pentru că nu putem uza de această procedură, în condițiile în care încheierea de CF nu le-a fost comunicată,
Cu toate că instanța de casare a dispus ca instanța de apel să verifice susținerea reclamanților, că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a formulat înscrierea, nu este valabil, deoarece nu s-au respectat normele legale privind acordul tuturor coproprietarilor, aspect care nu a fost analizat în primul ciclu procesual de nici o instanță, nici de această dată, instanța de apel nu analizează acest lucru, limitându-se a menționa că documentația cadastrală îndeplinește condițiile tehnice și legale, fiind verificate de experții desemnați în cauză.
De asemenea, Curtea de Apel Timișoara a sesizat prin decizia de casare, că instanțele anterioare nu au stabilit care dintre beneficiari sunt vecini cu proprietățile reclamanților, având proprietăți limitrofe, și nu a analizat motivele de nulitate invocate de subsemnații, situație care este identică și în această decizie pe care o supunem analizei Curții de Apel.
Intimatul P. F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților, arătând că reclamanții au demonstrat că aveau cunoștință despre Încheierea de intabulare și ar fi putut formula cerere de reexaminare, chiar dacă aceasta nu le-a fost comunicată.
Curtea, analizând recursul reclamanților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.29 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata cu majoritate că acesta este întemeiat, în cauză fiind incidente disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.
Astfel, Curtea va constata în primul rând faptul că Tribunalul C. S. a ignorat în totalitate dispozițile cuprinse în decizia de casare, procedând contrar disp.art.315 C.pr.civ. și totodată, a ignorat și disp.art.24 C.pr.civ., în sensul că în reudecare, completul din apel a fost constituit din aceiași judecători care au pronunțat și decizia civilă casată cu nr.228/16.10.2014.
Totuși, aceste vicii ale deciziei acum recurate nu pot conduce la o o nouă casare cu trimitere, în lumina disp.art.312 alin.6/1 C.pr.civ..
De aceea, Curtea, găsind aplicabil motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ. va proceda la analiza chestiunilor de drept care vizează fondul acțiunii introductive a reclamanților și va constata că instanțele inferioare au reținut în mod greșit că recurenții-reclamanți C. A. și V. G. ar fi trebuit să formuleze acțiune în revendicare imobiliară, deoarece recurenții-reclamanți au dorit să supună cenzurii instanței doar legalitatea procedurii administrative prin care s-a dispus modificarea din 719 m.p. în 3800 m.p.
Cu alte cuvinte, în prezentul litigiu recurenții-reclamanți nu au contestat titlul intimatului P. F., ci au cerut instanței verificarea procedurii administrative prin care s-a dispus modificarea în Cartea Funciară de la 719 m.p. la 3800 m.p., în condițiile în care titlul reprezentat de sentința de ieșire din indiviziune este comun atât reclamanților, cât și pârâtului, aspect necontestat de către părțile litigante.
Curtea va constata că Încheierea de CF nr._ prin care s-a dispus și s-a intabulat modificarea suprafeței de teren de la 719 mp la 3.800 mp., în favoarea intimatului P. nu a fost niciodată comunicată reclamanților – recurenți, deși a fost soluționată la 11.10.2010, astfel că aceștia nu aveau cum să exercite dreptul la reexaminare, respectiv de a formula plângere împotriva încheierii de CF.
Prin urmare, în raport cu aceste considerente prealabile, dar care au intrat deja in puterea lucrului judecat, ca urmare a pronunțării deciziei civile nr.100/2005 a Curții, în ceea ce privește legea aplicabilă speței, Curtea va constata că, pe baza articolului 27 alin. 2 din Ordinul 634/2006, în cazul în care suprapunerea este reală, aceasta se va soluționa pe cale amiabilă prin documentațiile cadastrale sau de către instanța de judecată.
Or, în speța dedusă judecății este evident că intimatul-pârât P. F. a decis să apeleze la o procedură necontencioasă, administrativă, însă acesta nu a obținut acordul tuturor proprietarilor vecini, ca parte integrantă obligatorie a procedurii necontencioase, cu consecința creării unor suprapuneri, care afectează posesia și folosința proprietarilor limitrofi
La fel de clar este și faptul că reclamanții au investit instanțele de judecată cu o cerere de verificare a respectării reglementărilor legale prin care acesta ar fi putut înscrie imobilul în CF cu suprafața de 3800 m.p., fiind vorba de constatarea nulității absolute a documentației cadastrale, nicidecum de anulare a titlului de proprietate al pârâtului, care nu este contestat, tot așa cum aceștia nu cer nici aplicarea disp.art.31 din L.7/1996 – republicată, pentru că nu pot uza de această procedură tocmai pentru că Încheierea de CF nu le-a fost comunicată.
Sub aspectul chestiunii de drept, respective al normei legale aplicabile litigiului, Curtea va constata că, în baza art. 34 alin.1 pct.1 din Legea nr. 7/1996 se prevede că orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil.
Astfel, Curtea va constata că, fiind în prezența punctului 1, așa cum rezultă chiar din conținutul acțiunii introductive de instanță, înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu este valabil, deoarece nu s-au respectat normele legale privind acordul tuturor coproprietarilor, și chiar acest aspect nu a fost deloc analizat de către primele două instanțe curtea nu îl poate ignora, fiind esențial să fie respectate toate criteriile prevăzute de Ordinul 634/2006 în vederea realizării documentației cadastrale, pe calea procedurii necontencioase.
De aici derivă concluzia la fel de evidentă pentru Curte că reclamanții nu puteau uza de un alt instrument judiciar decât cel prezent, pentru anularea documentației cadastrale efectuată în beneficiul pârâtului P., pe cale extrajudiciară, cu nesocotirea normelor tehnice și legale cuprinse în Ordinul 634/2006 și în principal lipsa proceselor verbale de vecinătate cu toți proprietarii limitrofi.
Mai mult, Curtea va constata că recurenții-reclamanți au interes și calitate procesuală activă deoarece, alături de intimatul-pârât P. F. sunt co-beneficiari ai sentinței de ieșire din indiviziune, părțile constituindu-și titlul prin chiar hotărârea judecătorească comună lor și nu în ultimul rând sunt vecini, având proprietăți limitrofe, așa cum rezultă și din expertizele efectuate în cauză, iar una dintre proprietăți se bazează pe o nouă proprietate co-indiviză, aflată și aceasta într-un stadiu litigios.
Pentru considerentele arătate, Curtea, cu majoritate va admite recursul formulat de recurenții-reclamanți C. A. și V. G. împotriva deciziei civile nr.151/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. F., va modifica decizia recurată, în sensul că va admite apelul acelorași reclamanți împotriva sentinței civile nr.2916/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul cu nr._ .
Va schimba în tot sentința apelată și în rejudecare, va admite acțiunea reclamanților C. A. și V. G. împotriva pârâtului P. P. Florn.
În consecință, va dispune anularea Încheierii de CF nr._ în dosar nr._/16.09.2010 a OCPI C. S. – BCPI Caransebeș, ca urmare a anulării documentației cadastrale efectuată de ing. Spaiuc C. și va dispune rectificarea CF_ . revenirii la situația anterioară înscrierilor efectuate în baza Încheierii Cf nr._/16.09.2010.
În temeiul prev. art.274 și urm. C.pr.civ. va obliga intimatul P. să plătească recurenților C. și V. suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare în toate instanțele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții C. A. și V. G. împotriva deciziei civile nr. 151/30.04.2015 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul acelorași reclamanți împotriva sentinței civile nr. 2916/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul_ .
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea reclamanților C. A. și V. G. împotriva pârâtului P. P. F..
În consecință, dispune anularea Încheierii de CF nr._ în dosar nr._/16.09.2010 a OCPI C.-S. – BCPI Caransebeș.
Dispune rectificarea CF_ . revenirii la situația anterioară înscrierilor efectuate în baza Încheierii CF nr._/16.09.2010.
Obligă intimatul P. P. F. să plătească recurenților C. A. și V. G. suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciare în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
- Cu opinie separată -
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 23.09.2015
Tehnored.C.P. - S.C. – 2 ex./23.09.2015
Tribunalul C.-S., Judecători: M. M., C. A. N.
Judecătoria Caransebș, Judecător: D. G.
| ← Expropriere. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
