Expropriere. Decizia nr. 156/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 156/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 156/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 156
Ședința publică din 17 septembrie 2015
PREȘEDINTE: DR. L. L.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat potrivit noului Cod de procedură civilă, de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentată prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 317/28.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați B. C. N., B. I. A. și B. L., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. Hay pentru reclamanții intimați B. C. N. (lipsă), B. I. A. (lipsă) și B. L. (lipsă), lipsă fiind pârâtul apelant S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentată prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A.-I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar împuternicirea avocațială și, nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Avocat M. Hay, pentru reclamanții intimați, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile a tribunalului ca temeinică și legală, conform întâmpinării formulate, arătând că ceea ce au solicitat instanței este doar obligarea apelantei la emiterea și comunicarea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului, apreciind că sentința tribunalului este temeinică și legală.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 317/28.04.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții B. C. N., cu domiciliul în Pecica, ., jud. A., B. I. A. prin B. L. și B. L. prin mandatar B. C., cu domiciliul în Pecica, ., toți cu domiciliul procesual ales la SCPA V. & Asociații, A., .. 23, ..
A obligat pârâtul la emiterea hotărârilor individuale de stabilire a despăgubirilor aferente imobilelor expropriate și înscrise în CF nr._ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica și_ Pecica, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a constatat în primă instanță că, în perioada 2013 – 2013 au fost expropriate mai multe terenuri proprietatea reclamanților, înscrise în cărțile funciare nr._ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica și_ Pecica.
În lunile ianuarie 2014, august 2014 și ianuarie 2015 reclamanții au solicitat celor trei instituții implicate în expropriere CNADNR S.A., DRDP Timișoara și Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Primăriei Pecica comunicarea hotărârilor individuale de stabilire a despăgubirilor.
Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul Primăriei Pecica și DRDP Timișoara a răspuns că nu dețin hotărârile solicitate, procedura de expropriere fiind coordonată de către CNADNR SA, însă nici cei din urmă nu au răspuns niciuneia dintre cele trei cereri adresate.
Lucrarea pentru care reclamanții au fost expropriați este în plină desfășurare, însă aceștia nu au intrat în posesia hotărârilor de stabilire a despăgubirilor și în mod evident acestea nu au fost plătite, iar atât timp cât reclamanții nu intra în posesia hotărârilor de stabilire a despăgubirilor, nu se poate solicita plata despăgubirilor și nici nu se poate contesta cuantumul acestora.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 20 din Legea nr. 255/2010, tribunalul a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul la emiterea hotărârilor individuale de stabilire a despăgubirilor aferente imobilelor expropriate și înscrise în CF nr._ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica,_ Pecica și_ Pecica.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, pârâtul S. R., prin CNADNR S.A., care a invocat atât prematuritatea acțiunii reclamantului, cât și inadmisibilitatea și apoi lipsa de temeinicie a acestei acțiuni.
Astfel, apelantul – pârât a susținut că excepția prematurității introducerii acțiunii se justifică deoarece, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curse de fa data fa care i-a fost comunicata hotărârea de stabilire a cuantumului despașubirij sub sancțiunea decăderii, fara a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea cailor de atac nu suspenda efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii si transferului dreptului de proprietate. "
Analizând conținutul articolului mai sus evocat rezulta ca reclamantul se poate adresa instanței de judecata numai după data la care i-a fost comunicata Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, iar câtă vreme procedura administrativă, reglementata de Legea nr. 255/2010, de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu este finalizata si nu este comunicata Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, acțiunile in instanța întemeiate pe Lega nr.255/2010 sunt premature.
P. urmare, dreptul expropriatului de a se adresa instanței se naște in momentul comunicării Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, hotărâre comunicata potrivit art. 20 din Legea nr. 255/2010 întrucât la data introducerii acțiunii hotărârea în speță nu a fost comunicată, dreptul expropriatului la contestarea cuantumului despăgubirii nu este născut, motiv pentru care solicitam respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
Deși actualitatea dreptului nu este prevăzută expres ca o condiție a exercitării acțiunii civile, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 34 NCPC rezultă că actualitatea dreptului care a născut pretenția afirmată trebuie analizată cu prioritate, odată cu cercetarea condițiilor de cercetarea condițiilor de exercitare a acțiunii civile.
Plasarea acestui text de lege în capitolul privind condițiile de exercitare a acțiunii civile duce la concluzia că actualitatea dreptului material la acțiune trebuie cercetată deodată cu celelalte condiții ale acțiunii civile. Prematuritatea ține astfel de actualitatea dreptului material la acțiune, ceea ce presupune doar analiza actualității dreptului material la acțiune, nu și a dreptului material subiectiv.
Dreptul material la acțiune este actual, atunci când dreptul subiectiv ce se urmărește a fi realizat pe cale procesuală nu este supus unui termen sau unei condiții suspensive. Este cunoscut faptul că termenul suspensiv amână sau suspendă exercițiul drepturilor subiective civile și executarea obligațiilor până la împlinirea sa. Altfel spus, dreptul subiectiv există dar nicio acțiune civilă pentru realizarea lui nu poate fi exercitată mai înainte de împlinirea termenului suspensiv.
Formularea unei pretenții, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, trebuie să vizeze un drept neafectat de un termen suspensiv sau de o condiție suspensivă. Astfel, deși sunt îndeplinite toate condițiile de exercitare a acțiunii civile, aceasta va fi considerată prematură dacă este promovată înainte de împlinirea termenului sau a condiției suspensive. Cu toate că dreptul subiectiv există, dreptul de a formula o pretenție în baza lui nu s-a născut încă.
Pe fondul cauzei, apelantul a susținut că, în situația respingerii excepției invocate, se impune respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, nefondată și neîntemeiată, raportat la temeiul acțiunii, respectiv obligarea subscrisei la emiterea/comunicarea unei Hotărâri, fără respectarea prevederilor legale și a etapelor imperativ prevăzute de lese, fapt care conduce la concluzia clară că situația dedusă judecații este inadmisibilă atâta timp cat procedura nu este finalizata.
Acțiunea formulată de către reclamanți este inadmisibilă atâta timp cât obligația pe care înțeleg sa o solicite nu este realizata, reclamanților nu le-a fost emisă/ comunicată Hotărârea de stabilire a despăgubirilor fapt care conduce la lipsa dreptului de a acționa.
Pe de altă parte, prin întâmpinarea formulată, reclamanții au solicitat respingerea apelului pârâtului, arătând că se impun a fi respinse excepțiile prematurității și inadmisibilității și că totodată, sentința instanței de fond este temeinică și legală.
Curtea, analizând apelul pârâtului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.466 și urm. NCPC rap.la art.480 NCPC, va constata că acesta este neîntemeiat.
Astfel, Curtea va constata că, din perspectiva art. 22 alin. (1) din Legea 255/2010, acțiunea reclamanților nu este prematură.
În această ordine de idei, Curtea va constata că această normă nu este aplicabilă în speță deoarece se referă la expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor, ori cererea introductivă are un cu totul alt obiect, nefiind criticat cuantumul despăgubirilor, ci se solicită ca prin intermediul instanței obligarea apelantului să emită și să comunice hotărârile de stabilire a despăgubirilor.
De aceea, Curtea va concluziona că soluția primei instanțe în ceea ce privește excepția prematurității este corectă și urmează a fi menținută și validată în prezentul apel.
Apoi, cu privire la motivele de apel care vizează fondul cauzei, Curtea va constata că potrivit art. 4 din Legea 255/2010, procedura de expropriere cuprinde patru etape obligatorii succesive în cronologia lor, respectiv aprobarea indicatorilor tehnico - economici ai lucrărilor de interes național, județean sau local; apoi consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor; apoi transferul dreptului de proprietate; urmate de finalizarea formalităților aferente procedurii de expropriere.
Acestea se concretizează prin aprobarea prin hotărâre de guvern a indicatorilor tehnico economici ai lucrării, a amplasamentului lucrării, a sursei de finanțare a lucrării, a listei imobilelor expropriate și a despăgubirilor acordate proprietarilor. Această etapă a fost parcursă odată cu adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a HG 1480/2009 și a HG 442/2013 și HG 841/2012;
Urmează apoi notificarea intenției de expropriere a imobilelor și acordarea unui termen de 20 de zile pentru prezentarea actelor doveditoare a dreptului de proprietate și stabilirea valorii despăgubirilor.
Or, din dovezile administrate rezultă clar că această etapă a fost parcursă déjà în luna septembrie a anului 2013, proba fiind chiar notificarea care a fost comunicată reclamantului la data de 10.09.2013, care nu s-a prezentat la sediul CNADNR - DRDP Timișoara pentru că nu a fost de acord cu despăgubirile care i-au fost acordate.
Următoarea etapă este cea de emitere a deciziei de expropriere, această fiind necesar a fi realizata în termen de 5 zile de la data prezentării actelor de proprietate sau de la expirarea termenului de 20 de zile, după caz.
În speță însă, reclamantului nu i-a fost comunicată o astfel de decizie, iar din întâmpinarea depusă la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine dacă procedura administrativă a ajuns la această etapă.
Urmează apoi procedura de numire a comisiei de verificare, iar apoi emiterea și comunicarea hotărârilor de stabilire a despăgubirilor.
Or, dovezile atestă că această etapă nu a fost parcursă până la acest moment, însă proprietatea reclamanților a fost deja afectată lucrărilor.
Deși apelanta susține și arată că hotărârile de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu au fost comunicate pentru că "procedura nu a fost finalizată", totuși, din întâmpinarea depusă în fața primei instanțe rezultă că hotărârile în discuție nu au fost comunicate din cauza "problemelor contractuale" pe care le-a avut cu cei doi antreprenori ai lucrării de utilitate publică, apelanta susținând în fața primei instanțe că antreprenorii au redactat aceste hotărâri, dar nu le-au predat beneficiarului.
Curtea va constata însă că această susținere este contrară normelor legale întrucât, potrivit prevederilor Legii 255/2010, obligația parcurgerii etapelor procedurii administrative cade în sarcina expropriatorului, adică a Statului R. prin Ministerul Transporturilor prin CNADNR SA, iar faptul că apelanta a mandatat un antreprenor cu derularea procedurii administrative nu o exonerează pe acesta de obligațiile stabilite prin Legea 255/2010 în sarcina sa.
Curtea va mai observa că deși apelanta arată că nefiind emise și comunicate aceste hotărâri, acestea nu ar putea fi contestate, norma invocată de apelantă, respectiv art. 22 alin.1 din L.255/2010 are în vedere doar situația în care se contestă cuantumul despăgubirilor, doar că acțiunea are, însă, alt obiect.
Curtea va constata că obligația leagală de a emite și comunica hotărârile îi revine tocmai apelantei, iar legea specială a stabilit exact care sunt termenele în care apelanta trebuie să își îndeplinească obligațiile, însă toate aceste termene au fost nesocotite de appellant, cu atât mai mult cu cât la acest moment, lucrările de utilitate publică sunt parțial executate - pe terenurile din litigiu fiind deja edificate drumuri, șanțuri și pasaje de trecere peste autostradă de aproape 3 ani, astfel că demersul reclamanților este pe deplin justificat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.480 NCPC, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul S. R. prin CNADNR S.A. împotriva sentinței civile nr.317/28.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.451 și urm. NCPC întrucât intimații – reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentată prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 317/28.04.2015 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați B. C. N., B. I. A. și B. L., toți cu domiciliul ales la SCPA V. & Asociații, A., .. 23, ..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. L. C. P.
GREFIER,
S. C.
Red./Tehnored.C.P. - S.C. – 7 ex./23.09.2015
Tribunalul A., Judecător: L. L.
Un exemplar se comunică părților:
Reclamanților intimați:
- B. C. N., dom ales la SCPA V. & Asociații, A., .. 23, .
- B. I. A., idem
- B. L., idem
Pârâtului apelant
- S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprez. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri, Timișoara, .. 18
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
| ← Pretenţii. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 339/2015. Curtea de... → |
|---|
