Expropriere. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 161/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 161
Ședința publică din 23.09.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER:A. M. T.
S-au luat în examinare, în rejudecaredupă casare, apelurile declarate de reclamanții L. P. și L. F., precum și de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 231/01.04.2010 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 22.09.2015, de către reclamanți, concluzii scrise.
De asemenea, Curtea constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 23.09.2015.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. la 05.05.2009 sub nr._, reclamanții L. P. și L. F. au chemat în judecată pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și au solicitat modificarea în parte a Hotărârii nr. 53/07.04.2009 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 de pe lângă Consiliul Local A., respectiv a art. 2, în sensul de a se acorda despăgubiri pentru terenul expropriat în cuantum de 257.712 lei, echivalentul a 61.950 euro (150 euro/mp).
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ A., teren arabil în intravilanul municipiului A..
Prin hotărârea menționată, în baza Legii nr. 198/2004, a fost expropriată o suprafață de 413 mp din acest teren și s-au stabilit despăgubiri de 30.937,39 lei, echivalentul a 7.446 euro, la 18,03 euro/mp.
Reclamanții consideră că la stabilirea cuantumului despăgubirilor nu au fost avute în vedere inconvenientele generate de fragmentarea suprafeței totale și nici prețul pieții.
În plus, au arătat reclamanții, pentru terenuri identice s-au stabilit despăgubiri calculate la 134 euro/mp.
Reclamanții consideră că în aceste condiții au fost lipsiți de proprietatea lor fără o despăgubire justă, Comisia exercitându-și abuziv atribuțiile prevăzute de lege, cu rea credință.
În drept, au invocat Legea nr. 33/1994, HG nr. 94/2004 și Legea nr. 198/2004.
Prin sentința civilă nr. 231/1.04.2010, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamanții L. P. și L. F. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 52.451 lei, cu titlul de despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în urma efectuării raportului de expertiză de către trei experți, fiecare a stabilit o altă valoare de circulație a terenului, respectiv expertul U. I. R. – valoarea de 28.084 lei, care este mai mică decât despăgubirea acordată de către comisie și care a fost înlăturată de instanța de fond, iar ceilalți doi experți au apreciat valoarea de circulație de 52.451 lei, respectiv 69.797 lei, stabilindu-se că există și un prejudiciu cauzat de 12.825 lei, respectiv de 44.650 lei, sume care în opinia experților ar fi trebuit să fie adăugate valorii de circulație a terenului.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că suprafața de 413 mp este o suprafață relativ mică și care reprezintă teren arabil, iar problema unui prejudiciu efectiv creat prin expropriere nu se pune, întrucât nu s-a constatat un prejudiciu pentru împiedicarea unor utilizări care oricum nu sunt permise.
Prejudiciile stabilite de ceilalți experți sunt generice și nu sunt reale, fiind vorba doar de ceea ce s-ar putea realiza în zona respectivă.
Întrucât opinia primului expert de a acorda o valoare de despăgubire sub cea acordată de comisie pare nereală, la fel și opinia celui de al treilea expert pare exagerată, suma cea mai veridică, comparativ și cu alte suprafețe de teren din zonă este aceea de 127 lei/mp, respectiv o sumă totală de 52.451 lei, care s-a acordat de către instanța de fond, fiind vorba doar de valoarea de circulație a terenului în care practic se include și valoarea prejudiciului cauzat.
Împotriva sentinței cu nr. 231/0.04.2010 a Tribunalului A. au declarat apel în termenul legal reclamanții și pârâtul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanții L. P. și L. F. au solicitat schimbarea ei în parte, în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare, au invocat eronata apreciere a probelor administrate și greșita respingere a obiecțiunilor la raportul de expertiză și, respectiv, a cererii de efectuare a unei noi expertize.
Au invocat încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, instanța acordând o despăgubire compusă doar din valoarea de circulație a imobilului și nu una care să includă și prejudiciul cauzat, neținându-se seama de prețurile cu care se vând imobilele în zonă și de împrejurarea că nu mai există acces la un drum public. Au făcut trimitere la despăgubiri acordate în alte situații superioare celor din cauza de față.
Au invocat încălcarea dispozițiilor art. 274 C. pr. civ., instanța compensând doar cheltuielile constând în onorariul avocațial, nu și pe cele efectuate cu onorariile experților.
În drept, au invocat dispozițiile art. 282 C. pr. civ.
Pârâtul a solicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în totalitate.
În motivare, a invocat încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, prima instanță având în vedere la stabilirea despăgubirilor nu prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele, ci o valoare aleasă dintre cele trei propuse de experți.
A invocat greșita apreciere a probelor administrate, din care rezultă destinația terenului în litigiu și prețul cu care se tranzacționează terenuri asemănătoare.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282 C. pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 130/01.02.2011, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, reprezentat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței primei instanțe, a schimbat sentința apelată, în sensul că a respins în tot acțiunea formulată de reclamanți, și a respins apelul declarat de reclamanții L. P. și L. F. împotriva aceleiași hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pe reclamanții L. P. și L. F..
Prin decizia civilă nr. 797/09.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții L. P. și L. F. și a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.
Prin decizia civilă nr. 36/19.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ în rejudecare, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul reclamanților.
A admis apelul pârâtului și a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins în întregime acțiunea formulată de reclamanții L. P. și L. F. împotriva pârâtului S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții L. P. și L. F..
Prin decizia civilă nr. 5762/11.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de casație și Justiție a admis recursul reclamanților, a casat decizia nr. 36/19.03.2013 a Curții de Apel Timișoara și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța supremă a reținut aplicabilitatea în cauză a art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
A arătat că, prin soluția pronunțată, instanța de apel nu a respectat reperul temporal prevăzut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 în privința cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru terenul expropriat.
Sub același aspect, a reținut că a încălcat și art. 315 C. pr. civ., nefăcând toate demersurile necesare pentru a obține informații privind tranzacții ale unor terenuri similare celui expropriat în perioada de referință, așa cum s-a dispus prin prima hotărâre de casare, Prin urmare, a reținut instanța supremă, nu s-a exercitat un rol activ în soluționarea raportului juridic dedus judecății.
În consecință, a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili cuantumul despăgubirilor conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Dosarul a fost înregistrat în vederea rejudecării la Curtea de Apel Timișoara la 14.05.2014 sub nr._ .
În rejudecare, conform dispozițiilor deciziei de casare, instanța a pus în vedere părților, în vederea suplimentării raportului de expertiză cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, să identifice și să depună la dosar contracte de vânzare-cumpărare din anul 2014 pentru terenuri similare celui expropriat.
În același sens instanța a dispus efectuarea unor adrese către OCPI A. și către Direcția Locală de Impozite și Taxe a Primăriei A..
În cursul judecării cauzei, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 12/15.01.2015, publicată în M. Of. nr. 152/03.03.2015, prin care a constatat că prevederile art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, cuprinsă în art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a stabilit că experții și instanțele vor ține seama de „momentul transferul dreptului de proprietate” la stabilirea despăgubirilor.
Având în vedere obligativitatea pentru instanțe a deciziilor Curții Constituționale din momentul publicării, în baza art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 și a art. 147 alin. 4 din Constituție, instanța a dispus prin încheierile din 11.03.2015 și din 22.04.2015, suplimentarea raportului de expertiză cu calcularea despăgubirilor pentru terenul expropriat în raport de contracte de vânzare-cumpărare din 2009 (anul exproprierii în litigiu) pentru terenuri similare celui expropriat.
Conform raportului suplimentar de expertiză (filele 126, 127 și 141) efectuat prin metoda comparației directe cu contracte de vânzare-cumpărare din 2009, despăgubirile la care au dreptul reclamanții L. P. și L. F. pentru terenul de 413 mp expropriat sunt în cuantum de 5.776 lei.
Așa cum rezultă din Hotărârea nr. 53/07.04.2009 a Comisiei A. pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, reclamanților L. P. și L. F. li s-a expropriat un teren de 413 mp, pentru care li s-au stabilit despăgubiri în cuantum total de 30.937,39 lei, echivalentul a 7446 euro.
Conform art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, legea cadru în materie de expropriere pentru cauză de utilitate publică, „Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.”
Întrucât în speță suma stabilită de experți ca și cuantum al despăgubirii (5.776 lei) este mai mică decât cea oferită de expropriator (30.937,39 lei) instanța va menține cuantumul despăgubirilor la valoarea din Hotărârea nr. 53/07.04.2009.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C. pr. civ., Curtea va respinge apelul declarat de reclamanții L. P. și L. F. împotriva sentinței civile nr. 231/01.04.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Va admite apelul declarat de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 231/1.04.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În consecință, va schimba hotărârea atacată, în sensul că va respinge în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanții L. P. și L. F. împotriva pârâtului S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
În baza art. 274 alin. 1 și art. 277 C. pr. civ., va obliga reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâtului a sumei de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Întrucât reclamanții nu au achitat partea care le revenea din contravaloarea expertizei suplimentare, îi va da în debit cu suma de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare expertă), reprezentând onorariul expertelor Aster C. și Karpati M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții L. P. și L. F. împotriva sentinței civile nr. 231/01.04.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Admite apelul declarat de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 231/1.04.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Schimbă hotărârea atacată, în sensul că respinge în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanții L. P. și L. F. împotriva pârâtului S. R., reprezentat de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.
Obligă reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâtului a sumei de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Dă în debit reclamanții cu suma de 600 lei (câte 300 lei pentru fiecare expertă), reprezentând onorariul expertelor Aster C. și Karpati M..
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUDaniela C.
GREFIER,
A. M. T.
Red. R.R./09.10.2015
Teh. A.M.T. /20.10.2015/6 ex./4 ex. . Instanță: Tribunalul A. – jud. H. O.
Se comunică:
- reclamanții L. P. și L. F.
- pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara
- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 339/2015. Curtea de... | Partaj judiciar. Decizia nr. 348/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
