Rezoluţiune contract. Decizia nr. 74/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 4352/108/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.74/A
Ședința publică din 30 aprilie 2015
PREȘEDINTE: DR L. L.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamanta S.C. R. C. S.R.L., în insolvență, reprezentată prin Casa de Insolvență Transilvania Filiala T. SPRL împotriva sentinței civile nr. 1614/08 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamanta pârâtul N. D., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru pârâtul-intimat avocat O. C. în substituire avocat titular C.A.A. M. G., N. G., lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care reprezentanta pârâtului-intimat depune la dosar delegație de substituire și, întrebată fiind de instanță, declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererea de apel:
Reprezentanta pârâtului-intimat solicită instanței respingerea apelului declarat, ca netemeinic și nelegal, menținerea hotărârii apelate având în vedere că singurul motiv de nelegalitate invocat este modul de calcul al termenului de prescripție. Se solicită a se avea în vedere apărările cuprinse în întâmpinarea depusă la prezentul dosar și notele de ședință depuse în dosarul tribunalului.
Declară că solicită acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă pe rolul Tribunalului A. la data de 5 septembrie 2014, reclamanta S.C. R. C. S.R.L., în insolvență a chemat în judecată pe pârâtul N. D. solicitând dispunerea rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007 cu daune-interese și repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.169.320,00 lei, împreună cu dobânda legală calculată asupra sumei indicate mai sus.
În motivare, a învederat
faptul că în data de 01.12.2007, între promitentul - vânzător N. D. în calitate de pârât și promitentul-cumpărător societatea R. C. SRL în calitate de reclamantă s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007 prin care părțile au consimțit să încheie până în data de 31.12.2008 contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, având ca obiect terenul suprafață 25.420 mp, situat în extravilanul comunei Mihăești, jud. V., cu nr. Cadastral 1324, înscris în CF 1046.
Reclamanta a menționat că până la data de 31.12.2008 a achitat în totalitate suma datorată prin antecontractul nr. 13/1/01.12.2007, în valoare de 1.169.320,00 lei, însă părțile nu au procedat la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentic deoarece, în data de 15.12.2008, prin actul adițional nr.1/ 15.12.2008 a antecontractului do vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007, s-a modificat termenul obligației de a încheia contractul în formă autentică, în sensul efectuării acestor demersuri în intervalul de timp între 01.01._10.
În ciuda faptului că prețul a fost achitat în integralitate în cursul anilor 2007-2008, până în momentul prezent părțile nu au încheiat în formă autentică contractului de vânzare-cumpărare, respectiv nu s-a transferat dreptului de proprietate a imobilului, motivat de faptul că în data de 19.12.2007, terenul respectiv a fost ipotecat de către proprietarul pârât N. D. la Banca Transilvania SA, Sucursala A., prin încheierea Contractului de ipotecă nr. 828/ipo/02/19.12.2007, în vederea obținerii de către reclamanta R. C. SRL a unei scrisori de garanție bancară în valoare de 1.068.839,03 lei, care ulterior a fost executată de către Nokia Siemens Networks România SRL în calitate de beneficiar.
Reclamanta a învederat faptul că, conform extraselor CF există notată interdicție de înstrăinare și grevare asupra terenului respectiv în favoarea creditorului ipotecar Banca Transilvania S.A., încheierea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului nemaifiind posibilă fără acordul expres al acestui creditor, care, prin răspunsul oferit lichidatorului judiciar prin adresa nr._/11.07.2014, a refuzat emiterea acestui acord de înstrăinare a imobilului.
De asemenea, a menționat și faptul că promitentul-vânzător al antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007, pârâtul, avea și calitatea de administrator al societății reclamante R. C. SRL în momentul semnării antecontractului menționat mai sus, respectiv și la momentul ipotecării bunului imobil în discuție.
Reclamanta a considerat că pârâtul a efectuat atribuțiile de gerare (administrare ordinară, gestiune internă) cu rea-credință și, prin urmare a solicitat rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007 și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumei de 1.169.320,00 lei de către pârât către societatea reclamantă. De asemenea, a solicitat daune-interese care reprezintă dobânda legală calculată asupra sumei de 1.169.320.00 lei de la data neîndeplinirii obligației de a încheia contractul în formă autentică, respectiv 31.01.2010, până la data introducerii prezentei acțiuni.
În sprijinul susținerilor reclamanta a învederat faptul că obligația de achitare a prețului a fost îndeplinită de către aceasta, iar din partea pârâtului nu s-a executat obligația de a face, respectiv obligația sa de a încheia până în data de 31.01.2010 contractul de vânzare-cumpărare al imobilului "Teren suprafață 25.420 mp, situat în extravilanul comunei Mihăești, jud. V., cu nr. Cadastral 1324, înscris în CF 1046" în forma autentică impusă de lege și prin urmare constatarea condiției rezolutorie prevăzută la art. 1020 din Codul Civil.
Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1.169.320,00 lei, împreună cu daunele-interese aferente în contul unic de lichidare nr. R047 BRDE 020S V_ deschis la banca BRD-Groupe Societe Generale SA, Sucursala A..
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.95, art. 107, art. 192, art. 194, art. 223 din Cod Procedură Civilă, art. 1020, 1021,1073,1075 din vechiul cod civil art.77 din Legea nr.85/2006.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată ca fiind esențial nelegală.
Pe cale de excepție a invocat prescripția dreptului la acțiune privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare și repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.169.320 lei.
În motivare a arătat că, așa cum rezultă chiar din motivele cererii de chemare în judecată, părțile antecontractului de vânzare cumpărare au modificat termenul obligației de a încheia contractul în forma autentică, în sensul efectuării acestor demersuri în intervalul de timp 01.01._10.
A învederat instanței faptul că, motivul pentru care nu a fost încheiat acel contract l-a reprezentat imposibilitatea transferării dreptului de proprietate asupra imobilului, datorită faptului că terenul respectiv a fost ipotecat de către proprietarul pârât N. D. la Banca Transilvania în vederea obținerii de către reclamanta R. C. S.R.L. a unei scrisori de garanție bancară în valoare de 1.068.839,03 lei care ulterior a fost executată de către Nokia Siemens Networks România SRL în calitate de beneficiar.
Pârâtul a subliniat faptul că, reclamanta prezintă trunchiat însă starea de fapt reală, uitând să precizeze faptul că garantarea scrisorii de garanție bancară cu acest imobil s-a făcut de către acesta în interesul exclusiv al reclamantei care încheiase în calitate de subcontractor, în baza contractului încheiat cu Nokia, un număr de trei contracte având ca obiect livrarea, instalarea și darea în exploatare a unor obiective civile în cadrul proiectului de securizare a frontierelor, în care Nokia Siemens Networks România SRL avea calitatea de contractor.
S-a subliniat că ceea ce a omis însă reclamanta să scoată în evidență este faptul că în perioada menționată, 2006-2010 în executarea acestor contracte reclamanta a obținut venituri totale în valoare de aproximativ 6,35 milioane euro (exclusiv TVA), astfel că, garantarea executării acestor contracte prin scrisoarea de garanție pentru care a fost instituită ipoteca, a fost o operațiune care a determinat crearea unui profit imens societății reclamante.
Cu privire la chestiunea juridică a prescrierii dreptului la acțiune, conform art. 2051 Cod civil, drepturile la acțiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripției instinctive fiind aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani.
Plecând de la data indicată de către reclamantă ca și dată scadentă a obligației de a încheia contractul în formă autentică și anume 31.01.2010, pârâtul a arătat că se poate observa că dreptul la acțiune s-a prescris în data de 31.01.2013.
În ceea ce privește invocarea prescripției, arată că în baza art. 2512 Cod Civil, prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar or să fi fost de bună credință.
Pe cale de consecință pârâtul a solicitat admiterea excepției invocată și respingerea acțiunii.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune; iar pe fond, admiterea acțiunii, respectiv dispunerea rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007 cu daune-interese și repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.169.320,00 lei către societatea reclamantă R. C. SRL, împreună cu dobânda legală calculată asupra sumei indicate.
Față de excepția invocată, de pârât prin întâmpinare a menționat că se află în continuare în interiorul termenului general de prescripție de 3 ani, motivat de faptul că simpla încălcare a dreptului subiectiv, deși implică nașterea dreptului la acțiune nu atrage și începutul prescripției extinctive, în condițiile în care titularul dreptului la acțiune nu a cunoscut, în mod efectiv, actele care determină nașterea dreptului la acțiune.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2523 din Codul Civil „Prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui”.
Reclamanta a învederat faptul că a luat cunoștință de nașterea dreptului material la acțiune doar în momentul încheierii procesului - verbal de inventariere din data de 13.12.2012 și al constatării minusurilor de inventar.
Acela a fost momentul la care lichidatorul judiciar a luat la cunoștință despre situația juridică a terenului în speță, respectiv despre faptul că deși prețul a fost achitat, proprietatea terenului nu a fost efectiv transferată, acesta fiind în mod eronat evidențiat în contabilitatea societății.
A mai menționat că respectivele acte au fost întocmite de către lichidatorul judiciar Casa de Insolvență Transilvania Filiala T. SPRL, în îndeplinirea atribuțiilor sale prevăzute art. 25 și art. 113 și următoarele din Legea Nr. 85/2006, ulterior numirii acestuia în această calitate de către judecătorul sindic prin Sentința civilă nr. 976 din data de 26.10.2011, în dosarul nr._ *, aflat pe rolul Tribunalului A., numirea fiind și de această dată ulterior datei de 31.01.2010 (termenul obligației de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică).
În ceea ce privește scrisoarea de garanție emisă de Banca Transilvania SA pentru garantarea executării obligațiilor decurgând din contractele încheiate cu Nokia Siemens Networks România SRL, reclamanta face precizarea că respectiva scrisoare a fost executată, iar la ora actuală Banca Transilvania SA figurează pe tabelul creanțelor R. C. SRL cu contravaloarea acesteia.
În concluzie, a solicitat a se analiza fondul dreptului pretins potrivit prevederilor art. 1020, coroborate cu art. 1021 din Codul Civil care oferă societății reclamante în continuare dreptul să ceară instanței desființarea convenției, împreună cu daune-interese.
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea acțiunii și pe cale de consecință, dispunerea rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007 și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumei de 1.169.320,00 lei de către pârâtul N. D. către societatea reclamantă R. C. SRL, împreună cu dobânda legală calculată asupra sumei indicate.
În drept, a invocat dispozițiile art. 223, art. 2523 din Cod Procedură Civilă, art. 1020, art. 1021 din vechiul Cod Civil.
Față de aceste considerente tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât și, pe cale de consecință a respins ca prescrisă acțiunea civilă având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr.13/1/01.12.2007 și repunerea părților în situația anterioară, formulată de reclamanta S.C. R. C. S.R.L., în insolvență, prin Casa de Insolvență Transilvania Filiala T. SPRL, în contradictoriu cu pârâtul N. D.,
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în cauză este vorba de o obligație de a face, solicitându-se rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007 și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea sumei de 1.169.320,00 lei de către pârâtul N. D. către societatea reclamantă R. C. SRL, împreună cu dobânda legală calculată asupra sumei indicate.
S-a reținut că obligația de a face este supusă prescripției extinctive. De asemenea, prima instanță a ținut să sublinieze că, în pofida susținerilor părților, acțiunea nu intră sub incidența Noului cod civil, privind prescripția extinctivă, ci, sub incidența prevederilor Decretului-lege nr.167/1958, întrucât, potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare, modificat prin actul adițional nr.1/15.12.2008, termenul de executare a obligației de perfectare a vânzării a fost stabilit pentru data limită de 31.01.2010, dată de la care a început să curgă termenul de prescripție. Or, data de 31.01.2010 este anterioară intrării în vigoare a Noului cod civil, ce s-a produs la data de 01.10.2011 iar potrivit art.201 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Noului cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a codului, rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar s-a concluzionat că sunt incidente în cauză prevederile Decretului-lege nr.167/1958, privind prescripția extinctivă.
Potrivit art.3 din Decretul-lege nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani. Potrivit art. 7 din decret, în cazul unei obligații afectate de un termen suspensiv, prescripția curge de la expirarea termenului. Cum în cauză, termenul de executare a obligației s-a împlinit la data de 31.01.2010, când trebuia perfectată vânzarea între părți, tribunalul a reținut că rezultă că prescripția de 3 ani a început să curgă de la acea dată și s-a împlinit la 31.01.2013, prin urmare, acțiunea introdusă de reclamant la data de 07.11.2014 fiind prescrisă.
Nu au fost primite argumentele reclamantei, potrivit cărora prescripția nu ar fi curs întrucât lichidatorul său judiciar ar fi luat la cunoștință de dreptul la acțiune a societății pe care o reprezintă abia la data de 13.12.2012, cu ocazia întocmirii inventarului, întrucât, pe de o parte, în cazul termenului suspensiv prescripția începe să curgă de la expirarea lui și nu de la luarea la cunoștință, iar pe de altă parte, luarea la cunoștință de dreptul la acțiune se referă la partea dintr-un raport juridic și nu la reprezentantul său. Ca atare, luarea la cunoștință de către lichidator a dreptului la acțiune cu ocazia întocmirii unui inventar nu reprezintă o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Prin urmare, din moment ce termenul de prescripție s-a împlinit, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârât a fost admisă și acțiunea reclamantei a fost respinsă în consecință.
Împotriva sentinței civile nr. 1614 din 8-XII-2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ a declarat apel C.I.T.R. Filiala T. S.P.R.L., în calitate de lichidator al .. solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, anularea hotărârii atacate și judecând fondul cauzei, admiterea cererii așa cum a fost formulată. Pe fond a solicitat să se dispună rezoluțiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 13/1/01.12.2007, încheiat de debitoarea falită cu N. D., cu daune-interese și repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 1.169.320,00 lei, împreună cu dobânda legală calculată asupra sumei indicate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 96, art. 107, art. 192, art. 466 și următoarele N. c.pr.civ., art. 1020, art. 1021, art. 1073, art. 1075 c.pr.civ. vechi, art. 7 alin. 1 Decretul-lege nr. 167/1958, art. 25, art. 77, art. 113 din Legea nr. 85/2006
La data de 26 martie 2015 pârâtul N. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse la dosar, prin raportare la art. 466 și următoarele c.pr.civ., Curtea constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de către apelantă se referă la modul în care a fost aplicată, în speță, excepția prescripției extinctive.
S-a argumentat că, în speță, acțiunea a fost introdusă în termenul de prescripție, deoarece, potrivit dispozițiilor art. 2523 din Codul civil, prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea lui.
Apelanta, societate civilă profesională de lichidare, susține că a cunoscut dreptul la acțiune doar în momentul încheierii procesului verbal de inventariere din data de 13.12.2012 și al constatării minusurilor de inventar.
Susținerile apelantei nu sunt de natură a conduce la schimbarea soluției pronunțate de către prima instanță.
Sub aspectul legii procesuale aplicabile, prima instanță a reținut în mod corect că, față de obiectul speței, sunt incidente reglementările juridice anterioare intrării în vigoare a noului cod civil, în materie de prescripție extinctivă fiind incidente dispozițiile Decretului - Lege nr. 167/1958.
Aceasta întrucât antecontractul de vânzare cumpărare ce face obiectul litigiului a fost încheiat la 01 decembrie 2007 iar termenul de executare a obligațiilor asumate de către părți a avut ca dată limită 31 ianuarie 2010.
Potrivit art. 3 din Decretul - Lege nr. 167/1958 termenul de prescripție este de trei ani iar acest termen se calculează de la momentul împlinirii termenului de executare a obligației respectiv data de 31 ianuarie 2010.
Astfel termenul general de prescripție de trei ani s-a împlinit la data de 31 ianuarie 2013, o dată cu mult anterioară datei la care reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată, respectiv 07.11.2014.
Susținerea apelantei în sensul că termenul de prescripție nu îi poate fi opozabil deoarece în calitate de lichidator judiciar a luat la cunoștință despre eventualul prejudiciu doar la data de 13.12.2012 cu ocazia întocmirii inventarului, nu este fondat, deoarece, în cazul termenului suspensiv, prescripția începe să curgă de la expirarea lui, și nu de la luarea la cunoștință.
Luarea la cunoștință, în legătură c dreptul la acțiune se referă la partea dintr-un raport juridic și nu la reprezentantul său.
Lichidatorul judiciar realizează o procedură specială reglementată de legea insolvenței, iar declanșarea acestei proceduri nu reprezintă o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție, de drept comun.
Chiar și în procedura specială reglementată de legea insolvenței, lichidatorul avea la îndemână mijloacele juridice pentru a declanșa procedura de recuperare a acestei pretinse creanțe, mai ales în condițiile în care deschiderea procedurii de insolvență s-a dispus la data de 03.03.2009.
Față de cele arătate apelul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta C.I.T.R. Filiala T. S.P.R.L., RFO 0389/03.06.2009 C._ cu sediul în Timișoara, . . în calitate de lichidator al .., în insolvență, cu sediul în A., Calea Radnei nr.247/A, județul A., O.R.C. J_, CUI_, cont unic RO47 BRDE 020S V_, deschis la BRD împotriva sentinței civile nr. 1614 din 8-XII-2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul N. D., CNP_ cu domiciliul procesual ales la C.A.A. M. G., N. G. în A., ., . având ca obiect rezoluțiune contract.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
DR. L. L. C. P.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. L.L./20.05.2015
Tehmored. RPD 11.05.2015
4 ex. / 2com./ SM
Prima instanță, Tribunalul A., judecător C. C. A.
Se comunică:
Reclamantei-apelante - S.C. R. C. S.R.L., în insolvență, prin CASA DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA T. SPRL, cu sediul în Timișoara, . .
Pârâtului-intimat N. D., cu domiciliul procesual ales în A., ., ., la Cabinete de avocat asociate M. O. G. și N. G., CNP_.
| ← Cereri. Decizia nr. 160/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
