Obligaţie de a face. Decizia nr. 170/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 455/59/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 170
Ședința publică din 28 aprilie 2015
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții R. D. și R. I. împotriva deciziei civile nr. 92/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2008, în contradictoriu cu pârâții intimați M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanți av. P. T., pentru intimați consilier juridic A. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul reclamanților depune la dosar, împuternicire avocațială, taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,5 lei.
Reprezentanta pârâților depune la dosar întâmpinare și delegația sa de reprezentare.
Instanța constată că, față de data depunerii întâmpinării de către reprezentanta pârâților și în baza art. 308 alin. 2 C. pr. civ., aceasta nu are natura unei întâmpinări ci a unor concluzii scrise.
Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea recursului fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pentru motivele arătate în concluziile scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3196/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2008 a fost admisă cererea formulată de reclamanții M. Timișoara prin Primarul M. Timișoara și C. L. Timișoara în contradictoriu cu pârâții R. R. și R. I., fiind obligați pârâții, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, la aducerea la starea inițiala a imobilului situat în Timișoara .. 49 conform dispozițiilor procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat de P. Timișoara sub nr. 115/415/21.08.2007, în caz contrar, fiind autorizați reclamanții sa efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; s-au acordat cheltuieli de judecată în suma de 8,3 RON.
Instanța de fond având în vedere că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415 din data de 21.08.2007 întocmit de către P. Timișoara s-a reținut, în urma controlului efectuat pe .. 43, executarea unor lucrări de execuție imobil, în regim parter, cu suprafața de circa 36 m.p., fără a deține autorizație de construire.
În temeiul dispozițiilor Legii nr. 50/1991, pârâții au fost amendați contravențional cu suma de 2.000 RON, fiind totodată obligați să procedeze la . obținerea autorizației până la data de 21.03.2008, ei având obligația de a notifica organului de control îndeplinirea acestei obligații.
Instanța a reținut că, deși termenul acordat pentru obținerea autorizației a expirat, pârâții nu și-au îndeplinit această obligație, astfel cum rezultă și din procesul verbal de constatare la fata locului din 14.08.2008.
Din cuprinsul CF în extenso nr._ Timișoara s-a reținut ca pârâții sunt proprietarii imobilului situat în Timișoara .. 49 . aceasta calitate și la data întocmirii procesului verbal de contravenție.
Potrivit art. 32 alin 1 din Legea 50/1991 „În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal”.
În temeiul alin 3 „În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”.
Motivele invocate de pârâți în cuprinsul întâmpinării și anume, că au obținut un certificat de urbanism la data de 21.09.2007 ori că au solicitat eliberarea unui alt certificat la data de 04.12.2008 nu pot justifica starea de pasivitate a acestora, pârâții fiind obligați să facă toate demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construcție.
Perioada de aproape un an avută la dispoziție pentru a intra în legalitate și stabilita prin procesul verbal este una suficientă pentru obținerea tuturor documentelor necesare.
Pârâții au solicitat eliberarea unui nou certificat de urbanism abia după introducerea prezentei acțiuni și deși au precizat în cuprinsul întimpinării că dețin proiectele de arhitectura și rezistență nu au prezentat nici o dovada în acest sens.
Constatând că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a desființa lucrările nelegale, în baza art. 32 din Legea nr. 50/1991 instanța a admis prezenta cerere de chemare în judecată și a obligat pârâții, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, la aducerea la starea inițiala a imobilului situat în Timișoara . conform dispozițiilor procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat de P. Timișoara sub nr.115/415/21.08.2007, iar în caz contrar a autorizat reclamanții sa efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
În baza art. 274 C. pr. civ. a obligat pârâtul sa plătească reclamanților cheltuieli de judecata în suma de 8,3 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva sentinței civile nr. 3196/05.03.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2008 au declarat apel pârâții R. D. și R. I., înregistrat pe rolul Tribunalului T. – Secția I Civilă la data de 21.04.2008 sub nr. dosar_/325/2008, solicitând în principal, admiterea căii de atac pe cale de excepție și în subsidiar, admiterea apelului pe fond, cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei-intimate.
În motivarea apelului, pe cale de excepție, apelanții au invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ unilateral denumit „Proces verbal de contravenție nr.115/415/ 21.08.2007”, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la art. 31 din Legea 50/1991 republicata.
Astfel, s-a solicitat să se constate ca din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv actul sub semnătura privata din 08.04.2002 denumit „înscris”, rezultă ca imobilul cu privire la care s-a constatat contravenția sancționată prin p.v. 115/415/ 21.08.2007 a fost edificat în anul 1991.
În atare condiții, potrivit dispozițiilor legale anterior amintite (art. 31 din Legea 50/1991 „Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”) rezulta ca dreptul reprezentanților primăriei de a constata contravenția a fost prescris încă din anul 1993, deci, chiar daca nu a fost atacat procesul verbal în termen, nelegalitatea acestuia persista, iar nelegalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetata oricând, în cadrul unui proces pe cale de excepție, fie din oficiu, fie la cererea părții interesate.
Astfel, în cazul în care se va admite excepția s-a solicitat să se dispună în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004.
Pe fond, instanța a reținut o pasivitate a paratei, iar motivele invocate de aceștia în întâmpinare și anume obținerea certificatului de urbanism încă din 21.09.2007 și solicitarea ulterioara a altui certificat la 04.12.2008, nu justifica starea de pasivitate.
Aceste interpretări ale instanței apelanții le consideră a fi eronate, în sensul că aceste demersuri amintite dovedesc ca nu a fost vorba de o stare de pasivitate, ci, dimpotrivă sunt demersuri făcute în îndeplinirea obligațiilor ce i-ar fi revenit potrivit procesului verbal. Mai mult, pârâții au făcut și documentația necesara pentru . ce dovedește în plus ca nu se poate retine pasivitatea culpabila a acestora. Aceștia au făcut demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de construcție, iar simplul motiv ca nu au fost finalizate aceste demersuri nu justifica reținerea nejustificata a unei stări de pasivitate.
În drept, apelanții și-au întemeiat cererea de apel pe prevederile art. 31 din Legea 50/1991 republicată, art. 4 din Legea nr. 544/2004, art. 282 și următoarele C. pr. civ.
Reclamanții intimați C. L. al M. Timișoara și M. Timișoara prin Primarul M. Timișoara au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea sentinței civile apelată.
Au arătat că, prin sentința civilă pronunțată în cauză, instanța a admis în mod legal cererea formulată de pârâți, obligându-i ca în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri să aducă la starea inițială imobilul conform dispozițiilor procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.115/415/21.08.2007, în caz contrar autorizând instituția la efectuarea lucrărilor pe cheltuiala pârâților.
Reclamanții intimați au solicitat instanței de apel să respingă excepția invocată de apelanți privind nelegalitatea procesului verbal de contravenție. Conform dispozițiilor OG nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se poate ataca în fața instanțelor de judecată în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia sau de la luarea la cunoștință a conținutului procesului verbal.
Procesul verbal nu a fost atacat în termenul legal astfel că, în prezent contestația împotriva procesului verbal formulată pe calea invocării unei excepții de nelegalitate cu ocazia formulării apelului, apare ca tardiv formulată și solicită instanței să o respingă.
Pârâta apelantă R. D. a formulat note de ședință referitor la excepția de nelegalitate ridicată în fața acestei instanțe și la întâmpinarea depusă de intimat, apreciind că, pentru a fi admisa excepția de nelegalitate, este suficient ca de actul administrativ invocat să depindă soluționarea pe fond a cauzei și să fie îndeplinite condițiile art. 4 alin (1) din Legea 554/2004.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că imobilul a fost edificat în anul 1991. Mai mult, Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții prevede la art. 31 că „Dreptul de a constata contravențiile și de a aplica amenzile prevăzute la art. 26 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârșirii faptei”. Este evident că dreptul intimatei de a constata și sancționa contravenția s-a prescris încă din anul 1993, deci, cu 14 ani anterior emiterii procesului verbal de contravenție nr. 115/415/21.08.2007. Intimata rămâne în pasivitate tot acest interval de timp, și în anul 2007 emite acest proces verbal dat cu încălcarea normelor imperative ale legii, solicitând instanței ca, în baza unui act nelegal, să oblige la ridicarea construcției sau autorizarea intimatei la executarea acestor lucrări de demolare.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 23.10.2012 a fost sesizat Tribunalul T. – Secția de C. Administrativ cu excepția de nelegalitate a procesului verbal de contravenție nr. 115/415/21.08.2007 invocată de apelanții pârâți, cu consecința suspendării judecății apelului până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul T. – Secția I Civilă constatând că, menținându-se considerentele din încheierea din 24.11.2009, iar perimarea nu a operat întrucât instanța avea obligația de a îndeplini un act de procedură din oficiu, a reluat măsurile dispuse prin încheierea menționată.
Prin urmare, în baza art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul T. – Secția I Civilă a admis cererea formulată de apelanții pârâți, cu consecința sesizării Secției de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe, cu excepția de nelegalitate a procesului verbal de contravenție nr. 115/415/21.08.2007 invocată de apelanții pârâți și a suspendării judecății până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate.
Pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului T., soluționarea excepției de nelegalitate s-a înregistrat sub nr. dosar_/325/2008*.
Prin sentința civilă nr. 8004/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/325/2008* a fost respinsă excepția de nelegalitate ca inadmisibilă.
Pentru pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut că prin procesul verbal în discuție s-a aplicat reclamantului o amenda contravenționala, pentru săvârșirea contravenției prevăzuta și sancționata de disp. art. 26 al. 1 lit. a din Leg. nr. 50/1991, reținându-se că a realizat lucrări de construire fără autorizație de construire.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției, reclamantul are deschisa calea contestării lui în fata instanței, potrivit OG 2/2001, așa încât, devin incidente dispozițiile art. 5 alin.(2) din legea 554/2004, dispoziții potrivit cărora „nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.
Având în vedere cele expuse, instanța a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415 încheiat la data de 21.08.2007.
Împotriva sentinței civile nr. 8004/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/325/2008* au declarat recurs pârâții R. D. și R. I., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2014 sub nr. dosar_/325/2008*, solicitând în principal, modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii excepției de nelegalitate, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 309 lin. 9 și art. 304 ind. 1 C. pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 9295/11.11.2014 pronunțată de CA Timișoara – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/325/2008* a fost respins recursul formulat de pârâții R. D. și R. I. în contradictoriu cu reclamanții intimați M. Timișoara prin Primar, C. L. al M. Timișoara și P. M. Timișoara, împotriva sentinței civile nr.8004/3.12.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._/325/2008*, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că pârâții recurenți au invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ reprezentat de „Procesul verbal de contravenție nr.115/415/21.08.2007”, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Curtea a constatat că în mod corect prima instanță a reținut că este întemeiată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate invocată de către apelanții pârâți.
Astfel, Curtea a constatat că potrivit dispozițiilor OG nr. 2/2001 procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se poate ataca în fața instanțelor de judecată în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia sau de la luarea la cunoștință a conținutului procesului verbal.
În acord cu dispozițiile art. 5 alin 2 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contenciosul administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. Așadar, dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează condițiile în care se invocă excepția de nelegalitate a unui act administrativ trebuie interpretate prin coroborare cu prevederile art. 5 alin. 2 din același act normativ.
Prin urmare, Curtea a constatat că împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415/21.08.2007 pârâții apelanți aveau deschisă calea contestării lui în termenul prevăzut de OG nr.2/2001, lege organică prin care legiuitorul a stabilit condițiile și limitele exercitării dreptului la acțiune a unei persoane vătămate prin soluțiile menționate în procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor.
Actul administrativ reprezentat de procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415/21.08.2007 nu este sustras oricărei forme de control judecătoresc, ci este susceptibil de control pe calea unui recurs paralel, reglementat prin lege organică.
Reținând cele expuse, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul formulat și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cauza a fost retrimisă Tribunalului T. – Secția I Civilă pentru continuarea judecății, fiind repusă pe rol la data 10.02.2015.
Prin decizia civilă nr. 92 din 10.02.2015 pronunțată în dosarul nr._/325/2008 Tribunalul T. a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții R. D. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 3196/05.03.2009 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2008 în contradictoriu cu intimații reclamanți M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut că primul motiv de apel are în vedere nelegalitatea actului care a stat la baza pronunțării sentinței apelate, anume procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415/21.08.2007 în care s-a reținut că reclamanții au executat fără autorizație de construire o clădire în regim parter cu suprafață de 36 mp în cursul anului 2006. Prin acest proces verbal s-a aplicat reclamanților amendă contravențională, în temeiul art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991.
Acest motiv a fost valorificat de instanța de control judiciar prin admiterea cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ formulate de apelanții pârâți R. D. și R. I., în cadrul dosarului soluția fiind însă nefavorabilă acestora, pentru că s-a reținut că cercetarea legalității procesului verbal poate avea loc doar în cadrul plângerii contravenționale, care se exercită doar în termenul prevăzut de lege, pe care apelanții nu l-au respectat.
Rezultă că în cauza de față aspectele reținute în procesul verbal de contravenție corespund realității și nu mai pot fi înlăturate, fiind stabilite în mod legal și temeinic, iar primul motiv de apel este nefondat.
A doua critică a pârâților vizează greșita reținere a stării de pasivitate a acestora, în condițiile în care au făcut demersuri în îndeplinirea obligațiilor ce i-ar fi revenit potrivit procesului verbal, cum ar fi documentația necesară pentru . obținerea autorizației de construire.
Din actul aflat la fila 7 dosar de fond tribunalul a reținut că la data de 21.08.2007 s-a stabilit . obținerea autorizației de construire până la termenul de 21.03.2008, fapt cu privire la care apelanții pârâți R. D. și R. I. nu s-au conformat. Deși susțin că au efectuat demersuri în sensul arătat, dovada acestora nu se află la dosar în nicio formă, iar dacă au depus unele diligențe, cum ar fi solicitarea certificatului de urbanism, aceasta nu este suficientă în sensul dispus de reprezentanții reclamanților intimați M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara. Dacă a existat un refuz de eliberare a actelor legale din partea autorităților competente, apelanții ar fi trebuit să solicite în fața instanței de contencios administrativ obligarea instituției la îndeplinirea atribuțiilor legale, demers neinițiat însă de aceștia.
Nu este fondat nici argumentul privind lipsa interesului reclamanților în acțiunea de desființare a construcției neautorizate, întrucât scopul legii nu mai este atins, iar desființarea lucrărilor de construcție neautorizate urmărește să asigure disciplina în construcții, absolut necesară pentru securitatea persoanei, nu doar pentru încadrarea în planul de urbanism.
Față de argumentele expuse, în baza art. 296 C. pr. civ. tribunalul a respins apelul
Împotriva deciziei civile nr. 92/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. au declarat recurs pârâții R. D. și R. I. care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanți.
În motivare au arătat că în anul 1991 au edificat o construcție pe terenul lor, iar în anul 2007 au fost sancționați contravențional pentru lipsa autorizației de construire, urmând apoi acțiunea civilă pentru demolarea construcției.
În această perioadă au încercat să intre în legalitate dar intimatele au refuzat emiterea documentației necesare așa cum rezultă din probele de la dosar.
Au învederat că în mod greșit s-a reținut culpa și starea lor de pasivitate, când în realitate din cauza opoziției intimatelor nu au putut îndeplini ceea ce s-a dispus prin procesul verbal.
Este evident că intimatele aveau nu numai obligația legală dar și una firească de a emite aceste documente, ca să poată intra în legalitate.
Instanța de apel a reținut greșit că această construcție, a fost edificată în anul 2006, fără să țină cont de dovezile de la dosar, astfel că apreciază că se impune admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
În drept, au invocat disp. art. 304 C. pr. civ.
Prin întâmpinare reclamanții intimați M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara au solicitat respingerea recursului cu menținerea că în mod temeinic și legal instanța de apel a respins ca nefondat apelul formulat de către pârâți în cauză, reținând, pe de o parte că, în cauza de față, aspectele reținute în procesul-verbal de contravenție corespund realității și nu pot fi înlăturate, procesul-verbal nefiind contestat în termenul prevăzut de lege. Pe de altă parte, în mod corect a reținut instanța de apel faptul că, dacă a existat un refuz de eliberare a actelor legale din partea autorităților competente, pârâții ar fi trebuit să solicite în fața instanței de contencios administrativ obligarea instituției la îndeplinirea atribuțiilor legale, demers neinițiat de către aceștia.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma susținerilor invocate, în raport de disp. art. 299 și normele prevăzute de Legea nr. 50/1991, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 115/415/21.08.2007 întocmit de P. Timișoara s-a constatat efectuarea unor lucrări de execuție imobil la imobilul din Timișoara, ., proprietatea pârâților, fără ca aceștia să dețină autorizație de construcție și s-a dispus totodată obligarea acestora să procedeze la . obținerea autorizației până la 21.03.2008.
Pârâții nu au făcut dovada îndeplinirii obligațiilor prevăzute în actul menționat.
Conform disp. art. 1 și 2 din Legea nr. 50/1991 – în forma în vigoare la data formulării prezentei acțiuni – executarea lucrărilor de construcție este permisă numai în baza unei autorizații de construcție – act de autoritate al administrației publice locale ce se emite în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate de lege.
Cum pârâții nu s-au conformat celor dispuse prin procesul verbal de contravenție în mod corect au făcut cele două instanțe aplicarea în cauză a disp. art. 32 din Legea nr. 50/1991 – dispunând în consecință.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 C. pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanții R. D. și R. I. împotriva deciziei civile nr. 92/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2008, în contradictoriu cu pârâții intimați M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții R. D. și R. I. împotriva deciziei civile nr. 92/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2008, în contradictoriu cu pârâții intimați M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.04.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
M. L. D. CALAICLAUDIA R.
GREFIER,
A. M. T.
Red. M.L./12.05.2015
Tehnored. A.M.T. 2 ex./22.05.2015
Instanța de apel: Tribunalul T. – jud. A. C., M. R.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara - jud. D. Ș.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 165/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
