Succesiune. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 71/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 864/290/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.71/A
Ședința publică din 30 aprilie 2015
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta F. I. D. împotriva sentinței civile nr. 1916/27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. și Primăria Municipiului Reșița, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta-apelantă lipsă, avocat M. Ț. și pentru pârâta-intimată consilier juridic M. Dorănel N., lipsind pârâtul S. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei-intimate depune la dosar delegație de reprezentare și declară că își susține în continuare cererea de probațiune cu expertiza tehnică formulată prin cererea de apel.
Reprezentantul pârâtei-intimate depune la dosar delegație de reprezentare și solicită respingerea acestei cereri, nefiind nici utilă și nici relevantă cauzei.
Instanța, în deliberare asupra cereri de probațiune formulată de reclamanta-apelantă prin cererea de apel, în raport cu obiectul cauzei și actele depuse la dosar o respinge.
Reprezentantul reclamantei-intimate solicită administrarea probei testimoniale și ascultarea a doi martori, pentru a dovedi că deși s-a restituit terenul, statul român continuă să fie intabulat în CF. Cu toate acestea, prin Serviciul de taxe și impozite încasează impozitul aferent, deși reclamanta este deposedată în continuare.
Instanța, în deliberare asupra cereri de probațiune formulată de reclamanta-apelantă privind audierea doi martori, în raport cu obiectul cauzei și actele depuse la dosar o respinge.
Reprezentantul reclamantei-intimate, întrebat fiind, declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Reprezentantul pârâtei-intimate, întrebat fiind, declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul reclamantei-apelante solicită instanței admiterea apelului, prima instanță a lipsit reclamanta de dreptul de a acționa în justiție pentru un drept indubitabil – dreptul de proprietate. Reclamanta a fost deposedată illo tempore, S. R. intabulându-se fără să aibă un titlu de proprietate. Terenul a fost restituit în fapt, aceasta operând peste tot, mai puțin la cartea funciară, aspect pe care partea nu la cunoscut. Reclamanta a fost considerată dintotdeauna proprietară, plătește impozitele, însă la CF fiind intabulat S. R. pe teren a funcționat o unitate militară. Pentru această unitate militară s-au expropriat 150 de terenuri, care deși s-au restituit, la CF nu s-a operat modificarea. Din cele 7 terenuri ale reclamantei, 4 au fost restituire și reclamanta a putut să se intabuleze, însă în trei, între care și terenul ce face obiectul prezentului dosar, nu s-a operat modificarea la CF.
Terenul s-a restituit în fapt printr-o decizie emisă de Primăria Municipiului Reșița, ca urmare a unei măsuri administrative, însă nu s-a continuat procedura de reînscriere a dreptului de proprietate la CF deoarece nu s-a cunoscut de către reclamantă procedura. S-a ales procedura dreptului comun și nu legea specială de restituire deoarece reclamanta nu mai are la îndemână această lege specială. La CF este înscrisă o persoană care nu deține un titlu de proprietate. Pe baza legii speciale de restituire nu a fost solicitată obținută o decizie în acest sens, ci doar pe dreptul comun. Acțiunea de față este o acțiune de drept comun prin care se dorește a se aduce situația juridică în raport de situația de fapt existentă. Prima instanță a lipsit reclamanta de dreptul de a uzita de această cale de atac, invocând faptul că s-a mai cerut vreodată, trebuind a se urma aceeași cale. Terenul nu este folosit de nimeni, considerându-se zonă specială – unitate militară. Se solicită acordarea cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 69/28.04.2015, pe care o depune.
Reprezentantul pârâtei-intimate solicită instanței respingerea apelului formulat în cauză, având în vedere că hotărârea tribunalului este legală și temeinică. În speță terenul nu a fost restituit, fiind vorba despre hotărârea nr. 61/2006 a Comisiei Județene care a respins cererea formulată pe legea specială. Aceasta este o nouă încercare de a obține restituirea în natură a terenului. Acțiunea este inadmisibilă, reținut și de Tribunalul C.-S..
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată pe rolul Judecătoriei Reșița și înregistrată cu nr._ la data de 20.02.2014, reclamanta F.-I. D. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin Primăria Municipiului Reșița, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să constate calitatea de proprietar prin succesiune după defuncta I. A. decedata la data de17.03.1993, succesoarea defunctului I. M. decedat la data de 18._, și reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în cota de 24/64 asupra imobilelor înscrise în CF nr. 2254 Reșița R., nr. top 970 în suprafață de 3741 mp, nr. top 972 în suprafața de 4316 mp, nr. top 974/a/7 în suprafața de 370 mp; să constate nulitatea înscrierii de sub B.8 din CF nr. 2254 Reșița a Statului R. în baza Decretului nepublicat nr. 159/1951. De asemenea, a solicitat revenirea la situația anterioară din CF și înscrierea reclamantei în calitate de proprietară prin succesiune asupra cotei de 24/64 asupra imobilelor înscrise în CF nr. 2254 Reșița R., nr. top 970 în suprafața de 3741 mp, nr. top 972 în suprafață de 4316 mp, nr. top 974/a/7 în suprafața de 370 mp. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii sale, reclamanta a arătat că, în mod abuziv, în baza Decretului nepublicat nr. 159/1951 asupra mai multor terenuri, inclusiv asupra cotei de 24/64 din imobilele înscrise în CF nr. 2254 Reșița R. în suprafață de 3741 mp, nr. top 972 în suprafață de 4316 mp, nr. top 974/a/7 în suprafață de 370 mp în locul tatălui său, defunctul I. M. decedat la data de 18.04.1988, a fost trecut S. R.. Ulterior, în baza cererii nr. 2286/02.04.1991, conform adeverinței nr. 25/16.09.1991 a Primăriei Reșita, prin hotărârea Comisiei Județene nr. 56/08.08.1991 a fost stabilit pe numele mamei reclamantei I. A. dreptul de proprietate și asupra imobilelor sus menționate, avându-se în vedere dispozițiile Legea nr. 18/1991. După aceea, în baza certificatului de moștenitor nr. 376/30.09.1996 eliberat de BNP N.-P. în dosarul nr. 574/1996, aceste drepturi au fost transmise mamei reclamantei și pe cale notarială.
S-a mai arătat ca după decesul mamei sale, Iliasa A. la data de 17.03.1993, prin certificatul de moștenitor nr. 225/02.07.2007 eliberat de BNP D. F. în dosarele 404-406, toata averea, inclusiv imobilele în cauză, au devenit proprietatea reclamantei.
S-a menționat ca nu a fost nici o problema cu punerea în posesie, ci doar raportat la terenurile ce fac obiectul cauzei s-a ivit necesitatea constatării dreptului de proprietate al reclamantei.
Pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Reșița și nulitatea cererii de chemare-n judecata, solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și lipsa procedurii medierii. A solicitat pe fondul cauzei respingerea cererii ca neîntemeiată și nefondată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a menționat ca, având în vedere petitul principal, respectiv cel al constatării nulității încheierii de sub B8 din CF nr. 2254 Reșița a Statului R. în baza Decretului nepublicat nr. 159/1951, această cerere este de competenta tribunalului.
Referitor la nulitatea cererii de chemare-n judecata, au fost invocate dispozițiile art. 194 lit. (d) c.pr.civ., reclamanta nemotivând în nici un fel nulitatea la care face referire, rezumându-se doar la afirmația potrivit căreia „... în mod abuziv, în baza Decretului nepublicat nr. 159/1951 asupra mai multor terenuri.... a fost trecut S. R.”.
Tot pe cale de excepție, fiind invocată și lipsa calității procesual pasive a Primăriei Municipiului Reșița, pârâtul a menționat că Primăria Municipiului Reșița nu are calitatea de reprezentant a Statului R., neexistând nici o prevedere legala în acest sens.
Pe cale de excepție, pârâtul a înțeles să invoce și inadmisibilitatea cererii de chemare-n judecată, având în vedere dispozițiile art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile de proprietate publică, acestea neputând fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, daca fac obiectul unor legi speciale de reparație. Totodată s-a arătat că reclamanta a revenit cu o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar și a Legii nr. 247/2005, cerere ce a fost înregistrata sub nr._/19.09.2005.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul și-a rezervat dreptul de a face precizări ulterioare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 6, art. 14 al. 2, art. 94 pct. 1 lit. j), art. 95 pct. 1, art. 99 al. 2, art. 174 al. 2, art. 176 pct. 6, art. 194 lit. d), art. 200, art. 908 c.pr.civ.; art. 907 alin. 2 și art. 908 C.civ; art. 2-4, art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicate, cu modificările și completările ulterioare; art. 6 din Legea nr. 213/1998; art. 2 din Legea nr. 192/202, Legea nr. 18/1991; Legea nr. 247/_ și Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03._89, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 1155/27.06.2014 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr._ a fost admisă competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta F.-Iliasa D. în contradictoriu cu pârâtul S. R. Prin Primăria Municipiului Reșița în favoarea Tribunalului C.-S..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sun nr._, în data de 19 august 2014, iar prin sentința civilă nr. 1916/27 noiembrie 2014, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta F. I. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din analiza extrasului de CF (fila 22 dosar fond), rezultă că în data de 26.11.1951, în baza Decretului nr. 159/1951, imobilele ce fac obiectul prezentei acțiuni au fost preluate de către S. R. din patrimoniul antecesorului reclamantei.
Din analiza înscrisurilor de la filele 41-51 dosar fond, înscrisuri ce conțin notificările formulate de reclamantă în baza Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 10/2001, s-a reținut că soluția dată acestor cereri de către primarul municipiului Reșița și Comisia Municipală pentru Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Hotărârea nr. 61/09.06.2006 a Comisie județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanța constată că reclamanta și-a exercitat dreptul acordat de legile speciale, de reparație, notificările acesteia fiind respinse.
Nemulțumită de soluțiile date acestor notificări întemeiate pe dispozițiile legii speciale, reclamanta a inițiat demersul judiciar ce face obiectul prezentului dosar, solicitând constatarea preluării abuzive a terenurilor și, ca o consecință a caracterului preluării, constatarea "nulității" înscrierii din CF nr. 2254 Reșița, înscriere în urma căreia S. R. a devenit proprietar.
Instanța de fond a reținut că deși a formulat o acțiune în constatare, de drept comun, reclamanta urmărește ca finalitate a demersului său restituirea terenurilor în litigiu, în condițiile în care această modalitate de reparație le-a fost refuzată prin soluțiile dispuse pe cale administrativă, în procedura specială instituită de legile de reparație.
Având în vedere această stare de fapt, instanța, văzând Decizia nr. 33/2008 pronunțată în recurs în interesul legii de către Î.C.C.J. București și hotărârea pronunțată de CEDO în cauza A./RO, a constatat că este inadmisibil ca pe calea unei acțiuni având ca obiect revendicarea, rectificare de carte funciară, anularea titlului proprietarului tabular sau plângere împotriva încheierii de carte funciară să fie ocolite prevederile legilor speciale de reparație, singurele care reglementează restituirea în natură, în situația în care a avut loc o preluare abuzivă, fără titlu valabil sau chiar o preluare în fapt a terenurilor de către S. R..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Reșița, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată întrucât calitatea acordată de reclamantă acestei instituții este aceea de a reprezenta S. R. și nu calitatea de parte în cauză.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă în cauză, instanța de fond, față de dispozițiile art. 47 Cod proc.civ., art. 6 și 12 din Legea 213/1998 și art. 26 Legea 10/2001, a reținut că această legitimare într-un litigiu de revendicare imobiliară de drept comun o au atât Consiliul Local cât și Primarul Municipiului Reșița, în calitatea acestuia de reprezentant legal al Consiliului Local Reșița, sar și D.G.F.P. C.-S., în reprezentarea Ministerului Finanțelor, respectiv a Statului R., în condițiile în care, un petit are ca obiect constatarea nevalabilității unui titlu în baza căruia S. R. s-a intabulat și în condițiile în care, în prezent. Terenurile fac parte din patrimoniul municipiului Reșița.
Odată cu . Noului Cod civil, calitatea procesuală pasivă este reglementată de art. 223 Cod civil.
Cu privire la primul petit al acțiunii, având ca obiect constatarea calității de proprietar prin succesiune, instanța a constatat că este neîntemeiat, ca o consecință soluției date celui de-al doilea și celui de-al treilea petit, analizate anterior.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta F. I. D., împotriva Statului R. prin Ministerul Finanțelor reprezentat de D.G.F.P. C.-S. și Primăria Municipiului Reșița.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta F.-I. D. a declarat apel în termenul legal la data de 26 ianuarie 2015, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a reiterat împrejurările concrete în care aceste terenuri au fost preluate de S. R., demersurile administrative făcute de antecesorii săi, respectiv de defuncta mamă I. A., pentru redobândirea lor în condițiile Legii nr. 18/1991, finalizate cu emiterea Hotărârii Comisiei Județene nr. 56/08.08.1991 prin care s-a restituit dreptul de proprietate asupra acestor terenuri pe numele I. A..
Reclamanta susține că după decesul mamei sale, I. A., la data de 17.03.1993, prin certificatul de moștenitor nr. 228/02.07.2007 eliberat de BNP F. D. în dosar nr. 404, 405 și 406, toată averea defunctei, inclusiv terenurile în litigiu, i-au revenit ei, însă pentru punerea în posesie, a fost necesară „ constatarea dreptului de proprietate al reclamantei”, ceea ce a dus la promovarea prezentei acțiuni, pentru constatarea nulității absolute a titlului în baza căruia S. R. s-a intabulat sun B8 din CF 2254 Reșița, respectiv a Decretului de expropriere nr. 159/1951, conform art. 907 alin. 3 teza ultimă cod civil.
În această situație, reclamanta susține că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât omite să-i constate calitatea de unic moștenitor a defunctului I. M.(tatăl său), și mai apoi, după defuncta sa mamă, I. A., conform certificatului de moștenitor nr. 225/02.07.2007 de la care a dobândit, prin moștenire, inclusiv terenurile în litigiu.
De asemenea,, reclamanta invocă și încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, potrivit cu care „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.” și cu toate că legea prevede în mod expres că anularea acestora nu poate fi făcută decât pe cale judecătorească expresă, prin hotărârea atacată, efectiv s-a făcut o a doua expropriere a reclamantei, lăsând fără nicio eficacitate juridică Adeverința nr. 25/16.09.1991 eliberată de Primăria Municipiului Reșița în baza cererii reclamantei nr. 2286/02.04.1991, chiar dacă celelalte imobile au fost restituite în baza Legii nr. 1/2000.
Reclamanta subliniază și faptul că dreptul său de proprietate nu i-a fost refuzat în procedura administrativă instituită de legile speciale; că, în fapt, terenul ce formează obiectul litigiului nu a fost preluat efectiv, el este și azi neocupat, dat S. R. s-a intabulat fără nici un titlu valabil în CF.
Reclamanta a subliniat și faptul că, invocarea in prezentă cauză a Hotărârii CEDO în cauza A./România, ori a Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, este nefondată, aceste hotărâri neavând aplicabilitate în pricina dedusă judecății.
În drept, au fost invocate prevederile art. 466 și următoarele N. c.pr.civ., Legii nr. 165/2013, art. 907-915 N. c.pr.civ..
Prin întâmpinarea depusă în cauză în termen legal la data de 10.03.2015 ( f. 19-21 dosar)Primăria Municipiului Reșița a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței civile pronunțate de Tribunalul C.-S..
În argumentare pârâtul arată că finalitatea urmărită de reclamantă în prezenta acțiune civilă de drept comun o constituie restituirea terenurilor în litigiu, căci, față de respingerea cererilor depuse de antecesorii săi în condițiile legilor speciale în materia proprietății, acțiunea civilă de față este inadmisibilă.
Intimatul arată că reclamanta nu a finalizat demersurile inițiale în procedura administrativă, astfel încât, prezenta acțiune este inadmisibilă.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele în susținere, Curtea constată este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta F.-I. D. a promovat la data de 20.02.2014 prezenta acțiune civilă prin care, invocând calitatea sa de unic moștenitor legal a defunctului I. M., tată, decedat la 18.04.1988 și I. ana, mamă, decedată la 17.03.1993, reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 în cotă de 24/64 asupra imobilelor din CF 2254 Reșița Română, nr. top 970, teren de 3741 mp., top 972 teren de 4316 mp și nr. top 979/a/7, teren de 370 mp., solicită constatarea nulității înscrierii de sub B7 din CF 2254 Reșița a Statului R. în baza Decretului de expropriere nepublicat nr. 159/1951, rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului R. și înscrierea ei ca unic proprietar prin moștenire.
Pornind de la obiectul concret dedus judecății privind acțiunea civilă de față, având în vedere și susținerile reclamantei privind demersurile autorilor săi pentru redobândirea proprietății asupra acestor imobile, în condițiile Legii nr. 18/1991, precum și actele depuse la dosar în susținere, Curtea apreciază că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii civile, este legală.
Înscrisurile depuse de reclamantă la dosar privind cererile de reconstituire a dreptului de proprietate pe aceste terenuri, formulate de antecesorii săi ( respectiv de defuncta sa mamă, I. A.), coroborate cu susținerile reclamantei, scot în evidență faptul că reclamanta a uzat de dispozițiile legilor de reparație pentru redobândirea în proprietate a terenurilor fostă proprietate a părinților săi, preluate de S. R. în temeiul Decretului de expropriere 159/1951.
În condițiile în care reclamanta nu a finalizat procedura administrativă declanșată pentru redobândirea în proprietate a acestor terenuri, în condițiile legii, ea nu mai poate uza în prezent de dispozițiile dreptului comun, pentru constatarea nulității înscrierii Statului R. sub B8 din CF 2254 Reșița și rectificarea CF.
Sub acest aspect jurisprudența în materie a sublimat constant că în cazul în care legea prevede două căi procedurale diferite, cu aceeași finalitate, opțiunea părților implicate în proces în prima posibilitate – în speță, declanșarea procedurilor administrative prevăzute de legea specială de reparație în materia proprietății, împiedică accesul la cea de a doua cale procedurală, respectiv, prezenta acțiune civilă de drept comun. Rațiunea pentru care este prevăzut caracterul exclusiv al opțiunii pentru una din cele două căi procedurale este tocmai împiedicarea pronunțării unor soluții contradictorii în una și aceeași problemă sesizată instanței.
Din perspectiva respingerii prezentei acțiuni, ca inadmisibilă, prin raportare strictă la finalitatea urmărită de reclamantă, de redobândire în proprietate a terenurilor preluate de S. R., pe calea dreptului comun, în mod corect tribunalul a respins, de plano, acțiunea civilă, în ansamblul ei.
Pentru toate aceste considerente Curtea reține că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente și apelul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat, conform art. 480 alin. 1 n.c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta F.-I. D. cu domiciliul în Reșița, P-ța 1 Decembrie, 1918, ._, J. C.-S. împotriva sentinței civile nr. 1916/27 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. C.-S. cu sediul în Reșița, .. 2, J. C. - S. și Primăria Municipiului Reșița, cu sediul în Reșița, P-ța 1 Decembrie, 1918, nr. 1A, cod poștal_, J. C.-S. pentru succesiune.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.04.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R. P.-D.
Red: M.G./22.05.2015
Tehnored: R.P.D. 27.05.2015
Primă instanță: Tribunalul C.-S.:Judecător:C. A.
5ex./3com/SM
Se comunică:
Reclamanta-apelantă - F.-I. D. cu domiciliul în Reșița, P-ța 1 Decembrie, 1918, ., ._, J. C.-S.
Pârâtul-intimat - S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. C.-S. cu sediul în Reșița, .. 2, J. C. - S.
Pârâta-intimată - Primăria Municipiului Reșița, cu sediul în Reșița, P-ța 1 Decembrie, 1918, nr. 1A, cod poștal_, J. C.-S.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Pretenţii. Decizia nr. 182/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
