Acţiune în constatare. Decizia nr. 1329/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1329/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-05-2012 în dosarul nr. 1329/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 13.03.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1329/R
Ședința publică din 9 mai 2012
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. L. Timișoara și M. Timișoara, prin P., împotriva deciziei civile nr. 887/18.11.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. V. și intervenientele Cîtu C. și M. M., pentru acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă doamna consilier juridic V. S., pentru reclamanții recurenți, doamna avocat M. A., în reprezentarea pârâtului intimat S. V., și intervenienta intimată M. M. personal, lipsă fiind intervenienta intimată Cîtu C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială și declarația autentificată a intervenientei Cîtu C., privind renunțarea la dreptul dedus judecății ce face obiectul cererii de intervenție din dosarul de față.
Intervenienta intimată M. M. depune la dosar note scrise.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului și, în principal, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii acțiunii; în subsidiar solicită casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara. Reiterează, pe scurt, motivele arătate în scris în cererea de recurs.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, și arată că în mod corect s-a reținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Intervenienta intimată M. M. solicită admiterea recursului reclamanților, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât nu a fost soluționat fondul cauzei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 18.09.2009 la Judecătoria Timișoara sub nr._, reclamanții M. Timișoara, prin P., și C. L. al M. Timișoara, l-au chemat în judecată pe pârâtul S. V. și au solicitat instanței să constate faptul că imobilul situat în Timișoara, . (fost Bv. 6 Martie), nr. 17, înscris în CF nr. 4571 Timișoara, nr. top_, a fost preluat de către Statul Român de la numitul Schraumund T., iar nu de la S. E..
Au solicitat și rectificarea CF nr. 4571 Timișoara, în sensul revenirii la situația anterioară pronunțării sentinței civile nr._/21.09.2000 și a deciziei civile nr. 1965/A/27.06.2001, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
În motivarea acțiunii, au arătat că din Decretul nr. 92/1950, care le-a fost comunicat în copie cu adresa nr. S_/7.04.2009, rezultă faptul că imobilul a fost preluat de la Schraumund T..
Din procesele verbale de la preluarea imobilului, prin care se arată care erau chiriașii respectivului imobil la momentul preluării acestuia, rezultă că la . numita S. E., care nu era proprietara imobilului, ci doar chiriașa numitului Schraumund T., persoană de la care a fost preluat imobilul prin naționalizare.
Reclamanții consideră că în mod greșit, în dosarul nr._/1999, instanța de judecată a restabilit situația anterioară în sensul înscrierii dreptului de proprietate al lui S. E., neținând cont de Decretul- lege nr. 92/1950 în care se arată clar că acest imobil a fost preluat de la Schraumund T., astfel încât se impune, în urma rectificării cărții funciare, reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, în sensul revenirii la situația anterioară pronunțării sentinței civile nr._/21.09.2000 și a deciziei civile nr. 1965/A/27.06.2001.
P. precizarea făcută pentru termenul din 18.02.2010 (fila 127), reclamanții au arătat că din înscrisurile comunicate de Ministerul Administrației și Internelor- Arhivele Naționale prin adresa nr. C-693/2.06.2009 rezultă că în perioada 1945-1946 proprietar al imobilului era Scrausz M., iar nu S. E., care era doar chiriașa apartamentului nr. 3 din imobil.
În drept, reclamanții au invocat Legea nr. 7/1996, art. 480 și 483 C.civ.
Au formulat în cauză, în interesul reclamanților, cereri de intervenție accesorii intervenientele Cîtu C. și M. M. și au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată (filele 98-105 din dosarul de fond).
În motivarea cererii, ambele interveniente au arătat că au fost chiriașele Statului Român, prin Primăria Timișoara, în imobilul în litigiu. Deși statul a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, dețin în continuare spațiile ce le fuseseră închiriate și din acest punct de vedere justifică promovarea cererilor de intervenție.
P. sentința civilă nr._/22.10.2010, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții M. Timișoara, prin P., și C. L. al M. Timișoara împotriva pârâtului S. V., pentru lipsa calității procesuale active a reclamanților.
A respins și cererea de intervenție în interesul reclamanților formulată de intervenientele Cîtu C. și M. M..
Pentru a hotărî astfel, în baza art. 137 al. 1 C.p.c., prima instanță a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârât.
A reținut că din CF nr. 4571 Timișoara rezultă că dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr. 1 si 8 din imobilul înscris sub nr.top._, constând în casa cu 8 apartamente si curte în Bvd.16 Decembrie 1989, nr.17 aparține pârâtului S. V., cu titlu de mostenire, iar dreptul de proprietate asupra apartamentelor 5 si 7 se află în patrimoniul numitei B. E., cu titlu de cumpărare.
Anterior apartamentarii, imobilul casa si curte a apartinut numitei S. E., nasc.Hess, în cotă de ¼, S. E. nasc.Hess in cota de ¼ parte si sotilor Tasch G. si sotia nasc.Tirbach E., în cota de ½. P. Incheierea CF nr.1721 din 20.08.1956, dreptul de proprietate asupra intregului imobil a fost înscris în favoarea Statului R., în folosința Sfatului Popular al orasului Timisoara prin ICRAL Timisoara, cu titlu de nationalizare în temeiul Decretului nr.92/1950. P. Incheierea CF nr.9102 din 15.11.1977, a fost înscrisa apartamentarea imobilului in 8 apartamente, iar prin Incheierea CF nr._ din 03.12.2001, în baza sentintei civile nr._/2000 a Judecatoriei Timisoara, a deciziei civile nr.1965/A/2001 a Tribunalului Timis si a deciziei civile nr.3058/2001 a Curtii de Apel Timisoara a fost restabilita situatia anterioară asupra apartamentelor 1,5,7 si 8 în favoarea proprietarei S. E., apoi, asupra acestor apartamente a fost înscris dreptul de proprietate al paratului S. V., cu titlu de mostenire.
Art.111 Cod pr. civila prevede că partea care are interes poate sa facă cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. In temeiul art.111 Cod pr. civila, reclamanții solicită instantei să constate existenta unui drept subiectiv al lor ori inexistenta unui drept subiectiv al paratului.
Conform art. 34 din Legea 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, dreptul înscris a fost greșit calificat, nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea sau înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si titularul dreptului afirmat in raportul juridic dedus judecatii.
În rezenta speță, dreptul afirmat este dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Timisoara, Bvd.16 Decembrie 1989, nr.17, iar reclamantii nu au fost titularii dreptului si nu tind la constatarea existentei acestui drept in patrimoniul lor.
Ca atare, prima instanță a reținut că nu justifica legitimare procesuala activă, motiv pentru care a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor și a respins acțiunea.
Împotriva sentinței civile nr._/22.10.2010 a Judecătoriei Timișoara au declarat apel reclamanții, care a fost respins prin decizia civilă nr. 887/18.11.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Instanța de apel a constatat că prima instanță s-a pronunțat cu precădere și motivat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților în promovarea acțiunii, dând eficiență acestei excepții.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitatea procesuală activă – și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic – calitate procesual pasivă.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și calitatea procesual pasivă a pârâtului. Sancțiunea privind lipsa calității procesuale este respingerea acțiunii.
În speța dedusă judecății, dreptul afirmat este dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Timișoara, Bvd. 16 Decembrie 1989, nr. 17, iar reclamanții nu au fost titularii dreptului și nu tind la constatarea existentei acestui drept in patrimoniul lor si la materializarea acestei constatări prin radierea pârâtului din cartea funciara si reinscrierea dreptului lor; prin urmare, aceștia nu justifica legitimare procesuala activa.
Tribunalul a apreciat că în speța dedusă judecății operează și prezumția lucrului judecat.
Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Din acest punct de vedere, a constatat că într-o primă judecată s-a stabilit în mod irevocabil - prin sentința civila nr._/21.09.2000, pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul nr._/1999, modificata prin decizia civilă nr. 1965/A/2001 pronunțata de Tribunalul T. in dosarul nr. 767/C/2001, și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3085/ 07.11.2011 a Curții de Apel Timișoara - ca “ trecerea în proprietatea Statului Român a cotei de proprietate de 1/2 din imobilul situat în Timișoara, . nr. 17, înscris în CF nr. 4571 Timișoara nr. top_ proprietatea bunicii reclamantului, Schramm E., s-a făcut fără titlu".
Această statuare a instanței nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Împotriva deciziei civile nr. 887/18.11.2011 a Tribunalului T. au declarat recurs în termenul legal reclamanții M. Timișoara, prin P., și C. L. al M. Timișoara.
În motivarea recursului, au arătat că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu au legitimare procesuală activă în cauză, în contradicție cu probatoriul administrat, din care rezultă că o lungă perioadă de timp Statul Român a fost proprietarul imobilului.
Au adus critici și prezumției lucrului judecat, reținută de către instanța de apel, deși între dosarul de față și dosarul anterior nu există identitate de obiect, iar finalitatea urmărită a fost diferită.
P. prezenta acțiune se solicită să se constate că imobilul înscris în CF nr. 4571 Timișoara, nr. top_ a fost preluat de Statul Român de la Schraumund T., iar nu de la S. E., iar între anii 1945-1946 a aparținut lui Schrausz M. și să se revină la situația anterioară de carte funciară, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, întrucât pârâtul S. V. nu putea dobândi cota de ¼ din imobil.
Reclamanții recurenți au mai arătat că în dosarul nr._/1999 al Judecătoriei Timișoara a fost pârât pârâtul C. L. Timișoara, căruia i s-a recunoscut calitatea procesuală pasivă în procesul de revendicare, fiind just să i se recunoască și în prezentul litigiu calitatea procesuală activă.
În drept, au invocat art. 304 pct. 4,5,7,8 și 9 C.p.c. și au solicitat în principal admiterea recursului și modificarea ambelor hotărâri, în sensul admiterii acțiunii; în subsidiar, au solicitat casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Au depus concluzii scrise pârâtul S. V. și intervenienta M. M..
Pârâtul S. V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
Intervenienta M. M. a solicitat admiterea recursului și casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
La dosar s-a depus o declarație autentificată a intervenientei Cîtu C., prin care aceasta declară că renunță la dreptul dedus judecății ce face obiectul cererii de intervenție.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 al. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamanților este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect s-a reținut lipsa calității procesuale active a reclamanților, care tind să reînscrie dreptul de proprietate asupra imobilului din CF nr. 4571 Timișoara, nr. top_, în favoarea Statului Român, fără însă ca să acționeze în reprezentarea Statului Român și fără ca imobilul în litigiu să fi fost vreodată în patrimoniul lor.
Pe de altă parte, printr-o acțiune în rectificare de carte funciară vor să înfrângă puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv sentința civilă nr._/2000 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, în baza căreia s-a făcut întabularea pârâtului S. V..
Reclamanții readuc în discuție, printr-o acțiune distinctă, chestiuni juridice care au făcut obiectul altui dosar, în care au fost tranșate irevocabil.
Nu se poate solicita într-o asemenea modalitate modificarea unei alte hotărâri judecătorești irevocabile, a dispozițiilor acesteia, pentru că s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat, care asigură stabilitatea raporturilor juridice.
În consecință, motivele de recurs ale reclamanților nu se încadrează în dispozițiile legale invocate, respectiv pct. 4,5,7,8 și 9 din art. 304 C.p.c., și nu pot atrage casarea sau modificarea hotărârii recurate.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții C. L. Timișoara și M. Timișoara, prin P., împotriva deciziei civile nr. 887/18.11.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. V. și intervenientele Cîtu C. și M. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții C. L. Timișoara și M. Timișoara, prin P., împotriva deciziei civile nr. 887/18.11.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. V. și intervenientele Cîtu C. și M. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. ȘUIUGHEORGHE O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 22.05.2012; tehnored. C.J.- 07.06.2012; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul T.
Judecători: C. P.; L. V.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: D. P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 30/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1319/2012. Curtea de... → |
|---|
