Conflict de competenţă. Sentința nr. 30/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2012 în dosarul nr. 30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr.30
Ședința camerei de consiliu din 05 decembrie 2012
PREȘEDINTE: G. O.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria A. și Tribunalul A. în soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanții M. A. și C. L. de Fond Funciar A., în contradictoriu cu pârâții K. A., B. P. I., J. O. C., J. D. M., M. L. I. T., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M..
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedură fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind probe de administrat, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei A. la data de 28.06.2012, reclamanții M. A., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. au chemat în judecată pârâții K. A., B.-P. I., J. O. C., J. D. Mihala, M. L. I. T., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M., solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat între K. A. și B.-P. I., prin mandatar J. O. C., în calitate de vânzători și M. L. I. T. și M. G. A., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr.1433/15.10.2010 de BNP T. D.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între K. A. și B. P. I., prin mandatar F. D. T., în calitate de vânzători și S. A. și S. M., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr.729/20.10.2010 de BNP A. L.; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între K. A. și B.-P. I., prin mandatar F. D. T., în calitate de vânzători și J. O. C. și J. D. M., în calitate de cumpărători, autentificat sub nr.729/20.10.2010 de BNP A. L.; obligarea OCPI A. la efectuarea cuvenitelor mențiuni în CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A., CF nr._ A.; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că prin procesul verbal întocmit la data de 14.09.2010 în dosarul execuțional nr.99/2007 al B. H. P., au fost încunoștințați despre faptul că în baza încheierii nr.2429/2010, completată prin sentința civilă nr.5451/2010, pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, s-a procedat la punerea efectivă în posesie a creditorilor K. A. și B.-P. I. pe imobilul teren în suprafață de 4,521 ha pe teritoriul administrativ al M. A., înscris în CF nr.386 M. – parțial, CF nr.387 M., CF nr.388 M., CF nr.389 M., CF nr.390 M., CF nr.391 M., CF nr.392 M., CF nr.393 M. și parțial următoarele: CF nr.457 M., CF nr.458 M., CF nr.459 M., CF nr.461 M., CF nr.462 M., CF nr.465 M., CF nr.1477 M., iar la data de 15.09.2010 a fost emis Titlul de proprietate nr._/2010 cu privire la aceste imobile.
Împotriva acestor acte de executare silită, C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor A. a formulat contestație la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._/55/2010, soluționat definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr.482/R/09.03.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._/55/2010, prin admiterea contestației la executare și anularea procesului verbal încheiat la data de 14.09.2010 de executorul judecătoresc H. P. în dosar execuțional nr.99/2007 și Titlul de proprietate nr._/15.09.2010. Având în vedere că titlul de proprietate emis de executorul judecătoresc a fost anulat de instanță, pârâții K. A. și B.-P. I. nu se mai pot prevala de un titlu valabil, astfel că sunt lovite de nulitate și actele juridice încheiate ulterior în temeiul unui act nul absolut. Față de aceste aspecte, au apreciat că pârâții au fost de rea credință la încheierea contractelor de vânzare cumpărare.
În drept, au invocat dispozițiile art.112 și următoarele Cod procedură civilă, art.480, 948, 967, 968 Cod civil, art.III al.1 lit.b și al.2 din Legea nr.167/1997 modificată și completată prin Legea nr.247/2005.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâții K. A., B.-P. I. și Fiilesi D. T. au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
În apărare, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului F. D. T., arătând că a acționat în limitele împuternicirii, în numele și pe seama mandanților, iar nu în nume propriu. Ca urmare a actului încheiat, au fost create raporturi juridice directe între mandatarii vânzători și cumpărători. Astfel, toate efectele legale active sau pasive încheiate se răsfrâng în mod direct asupra mandanților vânzători. Au precizat că pârâții au fost de bună credință la încheierea contractelor de vânzare cumpărare având în vedere că la data încheierii contractelor nu le era anulat dreptul de proprietate și nici nu aveau cunoștință despre existența vreunui litigiu care să conteste dreptul lor de proprietate. Mai mult, au susținut că la data încheierii contractelor de vânzare cumpărare în cartea funciară nu exista notat niciun litigiu cu privire la dreptul lor de proprietate asupra terenurilor. P. aceste motive au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâții J. O. C. și J. D. M. au solicitat respingerea acțiunii.
Au apreciat că prezenta acțiune nu se circumscrie procedurii de fond funciar, fiind vorba de anularea unor contracte de vânzare cumpărare, acte juridice ce nu au fost emise în cadrul unei proceduri prevăzute de legea fondului funciar, respectiv în baza Legii nr.18/1991 sau a Legii nr.1/2000.
Au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A., considerând că valoarea obiectului cererii este dată de valoarea terenurilor, obiect al contractelor de vânzare cumpărare, iar nu de prețul din contracte. Astfel, raportat la valoarea terenului stabilită în expertizele notarilor publici pentru terenurile din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.729/20.10.2010 și nr.728/20.10.2010 (pentru anul 2010), rezultă o valoare a terenurilor de cel puțin 499.404 euro.
În aceste condiții, au solicitat declinarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului A..
În ceea ce privește condiția bunei credințe la încheierea contractului de vânzare cumpărare, au arătat că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.729/20.10.2010, pârâții K. A., B.-P. I. erau proprietari de drept ai terenurilor, calitate dobândită în baza titlului de proprietate nr._/15.09.2010 și a celorlalte hotărâri judecătorești, acte care la data respectivă nu erau desființate.
Mai mult, cuprinsul cărții funciare reflecta un imobil liber de sarcini și interdicții și nu avea notat niciun litigiu care să conteste dreptul de proprietate intabulat al vânzătorilor.
De altfel, s-a susținut că procedura de citare pentru termenul din 01.11.2010 a fost îndeplinită la o altă adresă, actele fiind comunicate la adresa din comuna Dumbrăvița, ..3A, în condițiile în care domiciliază la adresa din Dumbrăvița, ..30B, jud.T., astfel că nu a avut cunoștință de termenul de judecată fixat la data de 20.10.2010. P. aceste motive a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâții S. A. și S. M., prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți, cu motivarea că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.729/20.10.2010 de BNP A. L. au fost respectate toate prevederile legale, iar din cărțile funciare existente la data vânzării nu a rezultat că acestea ar fi grevate de sarcini sau servituți, sau că ar exista notat vreun litigiu.
Au învederat că nu au cunoscut faptul că asupra terenurilor achiziționate există un litigiu pe rol, deși au depus toate diligențele necesare cunoașterii acestor aspecte. La data încheierii contractului de vânzare cumpărare–20.10.2010, în CF nr._,_ și_ nu era notată contestația la executare, deși aceasta a fost înregistrată la data de 07.10.2010.
P. aceste motive, au solicitat respingerea acțiunii.
P. întâmpinarea depusă la dosar, pârâții Marandiuc L. I. T. și M. G. au solicitat respingerea acțiunii, motivând că au dobândit cu bună credință dreptul de proprietate asupra imobilului, teren intravilan în suprafață de 3600 mp situat în municipiul A., înscris în CF nr._ A., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1433/15.10.2010 de la vânzătorii K. A., B.-P. I.. Mai mult, la data dobândirii dreptului de proprietate, respectiv 15.10.2010, contestația la executare nu era notată în cartea funciară și nici executarea silită nu a fost suspendată.
În drept, au invocat dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, art.1898 Cod civil.
P. răspunsul la întâmpinările formulate de pârâți, reclamanții au solicitat respingerea excepției de necompetență materială a Judecătoriei A., invocând dispozițiile art.1 din Titlul XIII al Legii nr.247/2005, art.1 pct.3 Cod procedură civilă, raportat la art.53 al.2 din Legea nr.18/1991.
P. sentința civilă nr.7414/5.09.2012, pronunțată în dosar nr._ Judecătoria A. a declinat în favoarea Tribunalului A. acțiunea pentru constatare nulitate act juridic formulată de reclamanții M. A., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor A. împotriva pârâților K. A., B.-P. I., J. O. C., J. D. M., Mrărndiuc L. I. T., M. G. A. F. D. T., S. A. și S. M..
În motivarea sentinței de declinare a competenței, Judecătoria A. a apreciat că acest litigiu nu este un proces funciar, în înțelesul Legii nr.247/2005 ci este o cauză civilă de drept comun. În acest sens, judecătoria a subliniat că reclamanții solicită anularea actelor de înstrăinare subsecvente punerii în posesie efectuată prin executorul judecătoresc. Instituția pe care este fundamentată cererea reclamanților este principiul de drept civil resoluto iure dantis resolvitur jus accipientis. P. acțiune nu se pune sub nicio formă în discuție verificarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate și, prin urmare, cererea nu poate fi calificată juridic ca o plângere bazată pe dispozițiile art.53 și următoarele din Legea nr.18/1991 ori pe cele ale art.III din Legea nr.169/1997. Mai mult, este de observat și faptul că, în cauză, anterior acestui proces nu a avut loc o reconstituire conform legislației fondului funciar, dobândirea dreptului de proprietate de către intimații K. A. și B.-P. I. având loc printr-o executare silită, ulterior anulată de instanță.
Ca urmare, apreciind că acest litigiu este unul civil, competența de soluționare a acestuia fiind determinată în funcție de valoare, constatând că valoarea contractelor a căror nulitate se cere este de peste 21.000.000 lei, în temeiul art.2 lit.b) din Codul de procedură civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului A..
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul A. sub nr._, la data de 21 septembrie 2012, cu prim termen de judecată pentru 17 octombrie 2012, când a fost pusă în discuția părților excepția de necompetență materială a tribunalului de a soluționa prezenta pricină în primă instanță.
P. Sentința civilă nr.2419 din 17 octombrie 2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a declinat în favoarea Judecătoriei A. competența de soluționare a acțiunii civile în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, exercitată de reclamanții M. A. și C. L. de Fond Funciar A. în contradictoriu cu pârâții K. A., B. Pscherhaffer I., J. O. C. și J. D. M., M. L. I. T., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M..
P. aceeași sentință, tribunalul a constatat conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria A. și Tribunalul A. și a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Timișoara în vederea soluționării conflictului de competență.
P. a hotărî astfel, tribunalul a apreciat că este întemeiată excepția de necompetență pentru argumentele de mai jos.
P. determinarea instanței competente material a soluționa această pricină în primă instanță, prima operațiune ce se impune a fi realizată este aceea de a califica acțiunea promovată de către reclamant, respectiv dacă aceasta se încadrează sau nu în categoria proceselor funciare, așa cum sunt ele definite de art.1 din Titlul XIII al Legii nr.247/2005.
Astfel, conform acestui text de lege sunt considerate procese funciare plângerile, contestațiile și a alte litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997*), cu modificările și completările ulterioare. Aceste litigii se soluționează conform unei proceduri speciale reglementată de acest titlu din lege, dispozițiile acestuia completându-se cu cele ale Codului de procedură civilă.
Legea nu definește conținutul noțiunii de alte litigii, dar lămurește sfera de întinderea acestei sintagme, conferind interpretului un criteriu de determinare: acela ca litigiul să își aibă geneza în modul de aplicare a legilor edictate în materia fondului funciar, mai precis a reconstituirii ori constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Există cel puțin patru avantaje procedurale pe care legiuitorul le consacră în mod expres și derogator în cadrul proceselor funciare:
- gratuitatea procedurii, consacrată de art.42 din Legea nr.1/2000;
- scurtarea duratei procedurilor prin suprimarea apelului și limitarea căilor de atac ce pot declarate după pronunțarea hotărârii primei instanțe și prin obligativitatea acordării unor termene de judecată scurte (art.2 alin.1 și art.5 din Titlul XIII al legii);
- deferirea soluționării acestor categorii de procese unor complete specializate, atât la prima instanță, cât și la instanța de control judiciar (art.2 al.2 din Titlul XIII al Legii nr.247/2005).
- derogări specifice în materia modului de administrare a probelor, de natură a spori celeritatea procesului și de a grăbi soluționarea acestuia.
Toate aceste derogări reprezintă dovada evidentă a intenției legiuitorului de a spori celeritatea și calitatea actului de justiție în astfel de procese, generate de aplicarea legilor edictate în materia fondului funciar.
Prezentul litigiu are un obiect comun, respectiv constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare a unor terenuri agricole. La o primă vedere, un astfel de litigiu s-ar încadra în sfera comună a litigiilor civile. Lectura cererii de chemare în judecată relevă însă care este cauza acțiunii demarată de reclamantul M. A., înțeleasă ca element care a generat prezentul proces, și care este tocmai o greșită aplicare a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000, ce a determinat constatarea judiciară, într-un proces finalizat anterior, a nulității absolute a actelor de reconstituire a proprietății private în favoarea pârâților vânzători K. A. și B. P. I.. Deci prezentul litigiu își are sorgintea (izvorul, geneza) în modul de aplicare a legilor de fond funciar, încadrându-se perfect în conținutul sintagmei alte litigii apărute în urma aplicării legilor de fond funciar. El s-ar fi încadrat în categoria generică a cauzelor de drept comun numai în măsura în care cauza nulității invocate era complet străină de procesul de reconstituire a proprietății funciare.
Conform art.2 al.1 lit.b) Cod proc.civ., tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă având o valoare de peste 500.000 de lei, cu excepția cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
S-a reținut că nu numai litigiile apărute între destinatarii legilor edictate în materia fondului funciar și comisiile constituite la nivel local ori județean pentru punerea în aplicare a acestor acte normative sunt de competența judecătoriei, dar și cererile petitorii ori posesorii promovate de terții vătămați în cadrul procesului de constituire ori reconstituire a proprietății funciare.
În aceste condiții, cu atât mai mult se poate concluziona că acțiunile judiciare exercitate în vederea înlăturării efectelor cauzate de reconstituiri ori constituiri nelegale ale dreptului de proprietate, inclusiv prin atacarea actelor juridice subsecvente, trebuie supuse aceleași proceduri derogatorii și speciale consacrată judecării proceselor funciare, încadrându-se în sintagma „alte litigii apărute” în urma aplicării legilor fondului funciar.
Conform art.1 pct.1 Cod proc.civ. judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Constatând că prezentul litigiu se încadrează în categoria proceselor funciare și având în vedere că potrivit art.2 aln.1 lit.b) C.pr.civ. care exclude din competența materială a tribunalului soluționarea proceselor funciare, în considerarea prevederilor art.1 pct.1 C.pr.civ. tribunalul a făcut aplicarea art.159 al.2 rap. la art.159 al.1 pct.2 și art.158 C.pr.civ. și, admițând excepția de necompetență materială a tribunalului, a declinat în favoarea Judecătoriei A. competența de soluționare a cauzei cu nr._, privind acțiunea civilă în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, exercitată de reclamanții M. A. și C. locală de fond funciar A. în contradictoriu cu pârâții K. A., B. P. I., J. O. C. și J. D. M., M. L. I. T., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M..
Totodată, constatând că sentința de declinare nu este supusă niciunei căi de atac, conform art.158 al.3 C.pr.civ., în considerarea prevederilor art.20 și art.21 C.pr.civ. tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Judecătoria A. și Tribunalul A., motiv pentru care a dispus trimiterea dosarului regulatorului de competență – Curtea de Apel Timișoara – în vederea soluționării conflictului de competență intervenit.
În urma examinării conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, în raport cu dispozițiile art.2 pct.1 lit.b, art.20 pct.2, art.22 al.2 C.pr.civ., art.53 și următoarele din Legea nr.18/1991 și art.111 din Legea nr.169/1997, Curtea apreciază că Tribunalului A. îi revine competența materială de soluționare a cauzei, pentru argumentele de mai jos.
În cauză este de necontestat că valoarea obiectului litigiului este de peste 500.000 lei și că obiectul acestuia îl constituie constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare subsecvente punerii în posesie efectuate de executorul judecătoresc, cererea reclamanților fiind întemeiată pe principiul de drept „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”.
Astfel, în cauză se pune problema dacă pârâții au fost de bună credință sau de rea credință (invocată de reclamanți) la încheierea contractelor, știut fiind că principiul ocrotirii subdobânditorului de bună credință este o excepția de la principiul „resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis”.
P. urmare, câtă vreme în litigiul de față nu se pune în discuție verificarea legalității reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate, acesta nu se circumscrie în categoria proceselor funciare prevăzute de legile speciale, respectiv cererea reclamanților nu poate fi calificată ca o plângere întemeiată pe dispozițiile art.53 și următoarele din Legea nr.18/1991 și nici ca o acțiune în nulitate absolută a actelor de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, bazată pe dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997.
Pe cale de consecință, în baza art.1 pct.1 lit.b, art.20 și art.22 C.pr.civ., Curtea urmează să stabilească competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului A..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanții M. A. și C. L. de Fond Funciar A., în contradictoriu cu pârâții K. A., B. P. I., J. O. C., J. D. M., M. L. I. T., M. G. A., F. D. T., S. A. și S. M., în favoarea Tribunalului A..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 decembrie 2012.
Președinte, Grefier,
G. O. M. M.
Red.GO/07.12.2012
Tehnored.MM/13 ex./03.01.2013
Se comunică:
Reclamanți - M. A., prin Primar – A., ., jud.A.
- C. L. de Fond Funciar A. - A., ., jud.A.
Pârâți - K. A. – Pecica, ., jud.A.
- B. Pscherhaffer I. – Pecica, ., jud.A.
- J. O. C., J. D. M.
- Dumbrăvița, ..30B, jud.T.
- M. L. I. T. – A., ., .
- M. G. A. – A., Al.Răsăritului nr.3, ., jud.A.
- F. D. T. – Moșnița Nouă, nr.448, jud.T.
- S. A., S. M. – Timișoara, ., jud.T.
- Emis 11 comunicări
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 2608/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1329/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
