Legea 10/2001. Sentința nr. 2608/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2608/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2012 în dosarul nr. 2504/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.2504
Ședința publică din 05 decembrie 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. P. V. A. S. împotriva sentinței civile nr.2608/09.05.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta G. L.-S., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la 19.10.2012 pârâta recurentă A. pentru V. A. S. a solicitat repunerea pe rol a cauzei. La cerere a anexat în xerocopie certificatul de grefă privind dosarul nr._ al Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizia civilă nr.807/A/20.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.697/20.10.2010 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul cu același număr.
Nemaifiind alte cereri formulate și excepții invocate și având în vedere că în cuprinsul cererii de declarare a recursului s-a solicitat judecata și în lipsă de la dezbateri, instanța constată încheiate dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 19.02.2010 la Tribunalul T. sub nr._ 0/2010, precizată ulterior, reclamanta G. L. S. (născută Styaszni) a chemat în judecată pârâta A. pentru V. A. S. și a solicitat obligarea pârâtei să se pronunțe prin decizie/dispoziție motivată la notificarea sa din 11.08.2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii conform art.27 al.1 din Legea nr.10/2001 (în forma în vigoare la acea dată) pentru bunurile ce au constituit patrimoniul fostei societăți comerciale Fabrica Lugojana de Calapoade și Mărfuri din Lemn, actuala ., trecută în proprietatea S. Român prin naționalizare în baza Legii nr.19/1948.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este descendentă în linie dreapta și colaterală a foștilor proprietari ai societății, Styaszni I. - străbunicul său și Styaszni L. - fratele bunicului. Societatea a avut sediul în Lugoj, ., jud.S. și a fost înregistrată la Camera de Comerț și Industrie Lugoj - Registrul Comerțului CCI-RC nr.87/F.Soc. Capitalul social subscris și vărsat, actualizat la 14.03.1947, a fost de 84.000.000 lei.
Sumarul de acțiuni a fost de 6.000, din care antecesorii săi au deținut 50%, respectiv L. Styaszni - 1500 acțiuni, I. Styaszni - 1500 acțiuni. Fabrica a fost naționalizata la data de 12.06.1948, schimbându-și denumirea în Întreprinderea Naționalizată Lugojana de Calapoade și Mărfuri din Lemn Lugoj, iar în prezent, în urma privatizării, numindu-se . sediul în Lugoj.
Reclamanta, prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc Vasvari A., a depus, în termen o notificare la A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiunii S. sub numărul 457/2001, prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, conform art.27 al.1 din Legea nr.10/2001 (redactarea în vigoare la acea data) pentru imobilele ce au constituit patrimoniul fostei societăți comerciale Fabrica Lugojana de Calapoade și Mărfuri de Lemn.
La data de 18.04.2003 Primăria Municipiului Lugoj o înștiințează că notificarea depusă, împreuna cu toate documentele, a fost transmisă la A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiunii S. prin adresa nr.6649/25.03.2002, precum și deținătorului actual al imobilelor .. La data de 12.08.2005, respectiv 10.11.2006, A. pentru V. A. S., prin adresa nr.VP1/5877 respectiv nr.VP/_, îi solicita completarea dosarului cu o . documente.
Deși a dat curs solicitării A., nici până la data prezentei, nu a primit nici un răspuns, deși termenul prevăzut de art.25 din lege a trecut de mult, a arătat reclamanta.
A invocat și încălcarea art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv accesul la justiție.
A mai invocat Legea nr.10/2010, cu modificările și completările ulterioare, și Hotărârea de Guvern nr.250/2007.
Prin sentința civilă nr.2608/09.05.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de către reclamanta G. L. S. împotriva pârâtei A. pentru V. A. S. București și a obligat pârâta să emită dispoziție motivată privind soluționarea notificării din 11.08.2001 a reclamantei, prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele care au constituit patrimoniul . Calapoade și Mărfuri din Lemn SA, actualmente ..
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta G. L. - S., născută Styaszni, este descendentă în linie dreaptă și colaterală a foștilor proprietari ai societății comerciale „Fabrica Lugojana de Calapoade și Mărfuri din lemn”, societate pe acțiuni, din Lugoj, defuncții Styaszni I. (străbunicul reclamantei) și Styaszni (fratele lui Styaszni I.), societatea fiind naționalizată la 08.10.1948, noua denumire fiind „Intreprinderea Naționalizata Lugojana de Calapoade și Mărfuri din Lemn Lugoj”, iar în prezent, ca urmare a procesului de privatizare, denumirea fiind ..
Considerând că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită, în baza art.29 din Legea nr.10/2001 instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta A. pentru V. A. S. București să soluționeze notificarea prin dispoziție.
Împotriva sentinței civile nr.2608/09.05.2011 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal pârâta A. pentru V. A. S. (A.).
În motivarea recursului, pârâta a invocat în primul rând excepția autorității de lucru judecat în baza art.166 C.pr.civ. și art.1201 C.civ.
În acest sens a arătat că reclamanta a formulat o cerere similară înregistrată la Tribunalul A. sub nr._, iar prin sentința civilă nr.697/20.09.2010 acțiunea a fost admisă; apelul său (al pârâtei) a fost respins prin decizia civilă nr.807/20.04.2011 a Curții de Apel Timișoara; cauza se află în prezent în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâta a arătat că între cele două cauze există identitatea de părți, obiect și cauză, operând autoritatea de lucru judecat.
Pe fond, pârâta a arătat că reclamanta nu a depus la dosarul administrativ toate actele necesare, situație în care nu a fost în măsură să-și clarifice poziția față de notificarea acesteia și să emită dispoziție, iar din acest punct de vedere se află încă în termenul legal de analiză a notificării.
Pârâta consideră că termenul de 60 de zile prevăzut de art.25 al.1 din Legea nr.10/2001 care de altfel este un termen de recomandare, poate avea două date de referință fie data înregistrării notificării, fie data depunerii actelor doveditoare în completare.
Numai în cazul în care reclamanta face precizarea expresă că nu deține alte acte doveditoare ale pretențiilor formulate, se poate pronunța pe baza celor existente la dosarul administrativ.
În drept, pârâta a invocat art.304 pct.9 și art.3041 C.pr.civ.
Prin concluzii scrise reclamanta G. L. – S. a solicitat respingerea recursului pârâtei.
Prin încheierea din 22.02.2012, instanța a dispus, în baza art.244 al.1 pct.1 C.pr.civ., suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
La cerere, cauza a fost repusă pe rol pentru termenul din 05.12.2012.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.3041 și art.306 al.2 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâtei ca nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În primul rând, în speță nu operează excepția autorității de lucru judecat în raport cu cauza ce face obiectul dosarului nr._, întrucât nu există între cele două litigii tripla identitate de părți, obiect și cauză cerută de art.1201 C.civ.
Acțiunile din ambele dosare au fost promovate de reclamanta G. L. – S. împotriva pârâtei A. pentru V. A. S. București și se bazează pe Legea 10/2001.
Obiectele celor două acțiuni însă nu sunt identice, situație ce exclude excepția invocată de pârâtă.
Astfel, în dosarul nr._, înregistrat la Tribunalul A., reclamanta a solicitat obligarea pârâtei de a soluționa notificarea din 11.08.2001 privind patrimoniul societății comerciale Fabrica de calapoade, tocuri și alte articole din lemn I. Styaszni din A., actuala . A. SA.
În dosarul de față, înregistrat la Tribunalul T., reclamanta a solicitat obligarea pârâtei de a se pronunța prin decizie asupra notificării din 11.08.2001 cu privire la bunurile din patrimoniul Societății Comerciale Fabrica Lugojana de Calapoade și Mărfuri de Lemn din Lugoj, actuala ..
În al doilea rând, soluția primei instanțe este legală și pe fondul cauzei.
Conform art.25 al.1 din Legea nr.10/2001, „În termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură”.
În cazul de față, unitatea deținătoare fiind privatizată, obligația de a răspunde notificării revine pârâtei A. pentru V. A. S. București.
Notificarea pentru măsuri reparatorii a reclamantei a fost depusă prin executor judecătoresc la 11.08.2001, iar acțiunea din prezentul dosar a fost înregistrată la Tribunalul T. la 19.02.2010, fără ca în această perioada pârâta să emită dispoziție.
Susține pârâta în recurs că se consideră a fi în termenul de emitere a dispoziției, întrucât reclamanta nu ar fi depus la dosarul administrativ toate actele doveditoare, fără însă a preciza care sunt acele acte care ar mai trebui depuse și fără a face dovada că i-ar fi solicitat reclamantei acte noi ulterior depunerii notificării.
În aceste condiții, pârâta avea obligația de a răspunde notificării reclamantei în raport cu înscrisurile existente deja la dosarul administrativ.
În mod corect a admis prima instanță acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să emită dispoziție motivată asupra notificării reclamantei.
Persoana îndreptățită se poate adresa instanței de judecată nu doar cu contestație împotriva dispoziției/deciziei emise în baza Legii nr.10/2001, ci și în cazul refuzului nejustificat al unității notificate de a răspunde la notificare, ca în cazul de față.
Această plenitudine de jurisdicție a instanței a fost stabilită prin Decizia nr.XX/19.03.2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâta A. pentru V. A. S. împotriva sentinței civile nr.2608/09.05.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta G. L.-S..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A. pentru V. A. S. împotriva sentinței civile nr.2608/09.05.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta G. L.-S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 decembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
Grefier,
M. M.
Red.RR/11.01.2013
Tehnored.MM/2 ex./21.01.2013
Instanță fond: Tribunalul T. – jud.D. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 747/2012. Curtea... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 30/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
