Acţiune în constatare. Decizia nr. 1641/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1641/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-06-2012 în dosarul nr. 1641/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1641
Ședința publică din 21 iunie 2012
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: F. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul pârât ORAȘUL G. prin P. împotriva Deciziei civile nr. 250 din 13.03. 2012 pronunțată de Tribunalul T., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de M. FINANȚELOR P. prin DGFP T. și intimatul reclamant M. SĂNĂTĂȚII, având ca obiect acțiune în constatare - rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă domnul G. F., Secretar al Orașului G., în calitate de reprezentant al pârâtului recurent Orașul G., depunând delegație de reprezentare și avocat S. C. G. în reprezentarea reclamantului intimat M. Sănătății, depunând împuternicire avocațială.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea cu trimiterea pentru rejudecare a ambelor hotărâri. În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă. Arătă că în prezenta cauză nu a fost efectuat corect probatoriul nici în fond și nici în apel.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele
P. decizia civilă nr.250 din 13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul T. a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Orașul G. prin P. împotriva sentinței civile nr. 82/20.01.2011 pronunțate de Judecătoria D. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. Sănătății și intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. prin DGFP T..
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul timiș a reținut că prin sentința civilă nr.82/20.01.2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria D. a admis acțiunea așa cum a fost precizată de către reclamantul M. Sănătății în contradictoriu cu pârâții Orașul G., S. R. prin M. Finanțelor P., având ca obiect acțiune în rectificare carte funciară.
A constatat nevalabilitatea parțială a încheierii de carte funciară nr.8220 din 26.02.2007 pronunțată de BCPI -D. în dosarul nr. 8220 /2006 conexat cu dosarul nr.178/2007 în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate publică, conform H.G nr.1106/2002 în favoarea Orașului G. în CF nr.5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 și pe cale de consecință, și nevalabilitatea înscrierii în cf a dreptului de proprietate de proprietate publică în favoarea pârâtului Orașul G..
A dispus rectificarea cărții funciare nr.5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 provenită din conversia de pe hârtie a cf 3107 G. compus din suprafața de 487.397 mp pădure, în sensul radierii dreptului de proprietate publică al Orașului G. și înscrierii dreptului de proprietate publică, conform H.G nr. 1106/2002, în favoarea Statului R. și în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut cu privire la starea de fapt, că prin Încheierea de admitere în parte nr. 8220/ 26.02.2007 pronunțată de BCPI-D. în dosarul nr. 8220/13.12.2006 conexat la dosarul nr. 178/16.01.2007 s-a dispus admiterea capătului de cerere cu pivire la imobilul înscris în Cf nr. 3107 G., cu nr. cadastral 2064/a/4/315 înscriindu-se radierea dreptului de administrare a Ministerului Forțelor Armate de sub B2, conform ordinului 437/1961 al ministrului forțelor armate al R.S.R, apoi, înscrierea dreptului de administrare al Sfatului popular al regiunii Banat în baza aceluiași ordin; apoi întabularea dreptului de proprietate publică, conform HG nr. 1106/2002, în favoarea Orașului G. și întabularea dreptului de administrare, conform HG nr. 1106/2002, în favoarea Ministerului Sănătății și Familiei.
Totodată, s-a dispus transcrierea imobilului într-o nouă carte funciară- CF nr. nr. 5652 G., cu nr. cadastral 2064/a/4/315 – în favoarea Orașului G.-dreptul de proprietate publică, conform HG nr. 1106/2002 și dreptul de administrare, conform HG nr. 1106/2002, în favoarea Ministerului Sănătății și Familiei.
S-a respins în rest cererea petentului cu privire la întabularea construcțiilor.
Instanța de fond, prin cererea pendinte, a fost investită să analizeze Încheierea de admitere în parte nr. 8220/ 26.02.2007 pronunțată de BCPI-D. și să constate nelegalitatea parțială a acesteia doar în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate publică a pârâtului Orașul G. asupra imobilului din Cf nr. 5652 G. și apoi să dispună rectificarea Cf nr. 5652 G. în sensul înscrierii Statului R. ca proprietar asupra imobilului cu drept de administrare în favoarea Ministerului Sănătății.
Analizând înscrisurile de la dosar ( înscrisuri care, de altfel, au stat și la baza pronunțării de către BCPI-D. a încheierii de admitere în parte nr. 8220/ 26.02.2007 ), instanța de fond a constatat următoarele:
Imobilul înscris în Cf nr.3107 G. cu nr. top 2064/a/4/315 compus din pădure în suprafață de 48 ha și 7397 mp se afla în proprietatea Statului R. și în folosința Ministerului Forțelor Armate.
P. Ordinul ministrului forțelor armate nr. 437/15.04.1961 dreptul de administrare al Ministerului Forțelor Armate se transmite Sfatului Popular al Regiunii Banat.
Potrivit deciziei nr.1327/24.10.1966 a Sfatului Popular al Regiunii se aprobă punerea în funcție a Spitalului de psihiatrie G. căruia i s-a dat în folosință și imobilul înscris în Cf nr.3107 G. cu nr. top 2064/a/4/315 compus din pădure în suprafață de 48 ha și 7397 mp (darea în administrare a acestor bunuri Spitalului de psihiatrie G. e confirmată și de către Primăria Orașului G. care a eliberat în acest sens adeverința nr.8239/1/R din 12.12.2006, aflată la fila 12 a dosarului de CF anexat).
P. HG nr.867 din 16.08.2002 cu intrare în vigoare din data de 05.09.2002 s-a aprobat trecerea imobilelor, compuse din construcții și terenuri aferente, în care își desfășoară activitatea unitățile sanitare prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre, din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective, Spitalul de Psihiatrie G. fiind indicat în anexa la nr. curent 134.
P. H.G nr.1106 din 10.10.2002 intrată în vigoare la data de 15.10.2002, abrogându-se HG nr.867 din 16.08.2002, s-a dispus la art.1 ca unitățile prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre se declară de interes public național, iar imobilele compuse din construcții și terenuri aferente, în care își desfășoară activitatea aceste unități sanitare, aparțin domeniului public al statului și sunt în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei.( Spitalul de psihiatrie și pentru măsuri de siguranță G. fiind menționat la nr. 25 din anexa).
În această situație, prin H.G nr.1106 din 10.10.2002 imobilul înscris în Cf nr.3107 G. cu nr. top 2064/a/4/315 compus din pădure în suprafață de 48 ha și 7397 mp se declară de interes public național aparținând domeniului public al statului, iar conform art. 3 alin.2 din Legea nr. 213/1998 domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute în art. 136 alin.3 din Constituție, din cele prevăzute în lista anexă cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ teritoriale, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege. Domeniul public al unităților administrativ teritoriale se compune din bunuri de uz sau de interes județean declarate ca atare prin hotărârea consiliilor județene, dacă nu sunt declarate prin lege de uz sau de interes public național și din bunuri de uz sau de interes local declarate ca atare prin hotărâre a consiliilor locale, dacă nu sunt declarate prin lege de interes public național sau județean.
Întrucât acest imobil este declarat de interes public național prin HG nr.1106 din 10.10.2002, aparținând domeniului public al statului, dreptul de proprietate publică asupra sa aparține Statului R., astfel că instanța de fond a constatat că în mod greșit s-a dispus prin încheierea de carte funciară nr. 8220/ 26.02.2007 întabularea dreptului de proprietate publică, în favoarea Orașului G..
Prima instanță a constatat că în cauză s-au încălcat dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, în sensul că registratorul de carte funciară este obligat la rezolvarea cererilor de înscriere să cerceteze: cuprinsul cererii și înscrisurile în baza cărora se solicită înscrierea, or, în speța de față s-a constatat că registratorul nu a cercetat cu atenție înscrisul (HG nr. 1106/2002) în temeiul căruia a dispus întabularea dreptului de proprietate publică în favoarea Orașului G., astfel că încheierea dată nu este în concordanță cu acest înscris, nevalabilitatea încheierii, în sensul arătat, urmând a atrage după sine și nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate publică asupra imobilului înscris în Cf nr.3107 G. cu nr. top 2064/a/4/315 în favoarea orașului G..
Instanța de fond a constatat că împotriva încheierii registratorului de carte funciară nr. 8220/ 26.02.2007 nu s-a formulat plângere, dar întrucât încheierea de carte funciară nu este un act jurisdicțional, ci un act administrativ și nu este învestită cu autoritate de lucru judecat pentru a crea o situație de neclintit, a apreciat că acțiunea în rectificare introdusă de către reclamant este un mijloc spre a obține înlăturarea parțială a încheierii și a consecințelor ei, fiind incidentă dispoziția prevăzută de art. 34 pct.1 din Legea nr. 7/1996 ( care se referă la rectificarea înscrierilor în cazul în care înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil, caz în care sunt înglobate trei situații: 1) lipsa sau nevalabilitatea actului juridic în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea; 2) nevalabilitatea încheierii registratorului de CF; 3) nevalabilitatea înscrierii de carte funciară în ipoteza nevalabilității încheierii de carte funciară.
În baza acestor considerente, instanța de fond a admis acțiunea așa cum a fost precizată de către reclamantul M. Sănătății și a constatat nevalabilitatea parțială a încheierii de carte funciară nr.8220/2006 în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate publică, conform H.G nr.1106/2002 în favoarea Orașului G. în CF nr.5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 și pe cale de consecință, și nevalabilitatea înscrierii în CF a dreptului de proprietate de proprietate publică în favoarea pârâtului Orașul G., dispunându-se rectificarea cărții funciare nr.5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 provenită din conversia de pe hârtie a CF 3107 G. compus din suprafața de 487.397 mp pădure, în sensul radierii dreptului de proprietate publică al Orașului G. și înscrierii dreptului de proprietate publică, conform H.G. nr. 1106/2002, în favoarea Statului R. și în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei.
Instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâtul Orașul G. prin P. înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 11.03.2011 solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii.
În motivare, apelantul arată că având în vedere atât acțiunea formulată, cât și considerentele instanței de fond care au stat la baza pronunțării hotărârii atacate, temeiul de drept invocat atât de intimată cât și de instanța de fond este art. 1 din HG 1106/2002 privind declararea unor unități sanitare de interes public național, aflate în domeniul public al statului și în administrarea Ministerului Sănătății.
Deși în petitul inițial intimata invocă drept temei legal prevederile art. 480 C.civ., însușindu-și în mod abuziv, astfel, calitatea de proprietar, apelantul arată că, în realitate, dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu aparține pârâtului apelant, așa cum a confirmat și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. prin Încheierea nr. 8220/2006.
Instanța de fond, în considerentele care au stat la baza pronunțării sentinței apelate s-a prevalat de prev. HG 1106/2002, verificând astfel exclusiv dosarul nr. 8220/2007 la Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară D..
Apelantul apreciază că prin acțiunea intimatei prima instanță era îndrituită să verifice aspectele de fapt și de drept care au condus la emiterea încheierii nr. 8220/2007 și nu de a analiza stric nelegalitatea parțială a încheierii, de vreme ce împotriva încheierii nu a fost formulată plângere de câtre intimată.
Apelantul mai arată că prin sentința atacată nu a fost soluționat capătul de cerere cu privire la rectificarea CF 5652 G., nr. cad. 2064/a/4/31, provenită de CF 3107 G. în sensul înscrierii Statului R. ca proprietar asupra imobilului cu drept de administrare în favoarea Ministerului Sănătății, de vreme ce nu au fost identificate imobilele compuse din construcții și terenuri aferente, în care-și desfășoară activitatea Spitalul de Psihiatrie G..
P. dispozitivul sentinței atacate instanța de fond a admis acțiunea Ministerului Sănătății constatând nevalabilitatea parțială a încheierii de CF nr. 8220/2007 pronunțată de BCPI D. în ceea ce privește intabularea dreptului de proprietate publică, conform HG 1106/2002 în favoarea orașului G. în CF nr. 5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 și a dispus rectificarea CF nr. 5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 provenită din conversia de pe hârtie a CF 3107 G. compus din suprafața de 487.397 mp pădure, în sensul radierii dreptului de proprietate publică a orașului G. și înscrierii dreptului de proprietate publică conform HG 1106/2002, în favoarea Statului R. și în administrarea Ministerului Sănătății P..
Apelantul a arătat că nu a fost solicitată o expertiză în cauză, ale cărei obiective să fi constat în „identificarea/individualizarea” terenului aferent, unității sanitare, așa cum impune actul normativ, în temeiul căruia a fost admisă acțiunea intimatei, respectiv HG 1106/2002.
Apelantul consideră că prin analiza și aplicarea, în mod rigid și nefundamentat, a art. 1 din actul normativ antemenționat, unitățile sanitare vor administra activități total diferite, în detrimentul activităților specifice, prioritare pentru performantizarea „actului medical”. Mai mult, apelantul apreciază că administrarea unui asemenea imobil, printre altele, intră în sfera de activitate a unităților administrative teritoriale, prin autoritățile deliberative cât și cele executive, care de altfel, administrează, conform Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, bunurile aflate atât în domeniul public cât și în cel privat.
Apelantul a solicitat încuviințarea completării probelor administrate de prima instanță cu administrarea altor probe.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe disp. art. 282 – 298 C.proc.civ.
Deși legal citați, intimatul reclamant M. Sănătății și intimatul pârât S. R. prin M. Finanțelor P. prin DGFP T. nu au formulat întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor formulate, așa cum acestea au fost completate la ultimul termen de judecată, tribunalul a constatat că acesta nu este întemeiat.
Încheierea supusă discuției în prezenta cauză se află la filele 26, 27 dosar de fond, din conținutul acesteia rezultând că Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D. din cadrul OCPI T. a dispus întabularea dreptului de proprietate al apelantului pârât Orașul G. prin P. pentru imobilul înscris în cf 3107 G. compus din suprafața de 487.397 mp pădure, conform HG nr. 1106/2002, precum și a dreptului de administrare în favoarea Ministerului Sănătății și Familiei.
Din finalul încheierii cu nr. 8220/2006 rezultă că aceasta nu s-a comunicat decât unor persoane terțe față de litigiul de față, astfel că nu se poate impune reclamantului M. Sănătății condiția de a fi exercitat plângere împotriva încheierii, după cum art. 34 din Legea nr. 7/1996 permite oricărei persoane interesate să solicite rectificarea cărții funciare, necondiționat de exercitarea dreptului de a contesta încheierea apreciată ca nevalabilă.
P. urmare, primul motiv de apel se va înlătura.
Deși este real că prin HG nr. 867/2002, fila 12 dosar de fond, Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță G. cu construcții și terenul aferent a fost trecut din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al județelor și în administrarea consiliilor județene respective, dar ulterior, prin H.G nr. 1106/2002, fila 17 dosar de fond, unitățile sanitare au fost declarate de interes public național, iar imobilele compuse din construcții și terenuri aferente în care își desfășoară activitatea acestea aparțin domeniului public al statului și sunt în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei.
Rezultă în mod evident că H.G nr. 1106/2002 nu putea constitui temei al recunoașterii unui drept de proprietate al apelantului pârât Orașul G. prin P., fapt ce nu a fost observat de registratorul de carte funciară, ajungându-se prin pronunțarea încheierii de cf la o înscriere nevalabilă a dreptului de proprietate.
Tribunalul a constatat că a fost aplicat corect art. 34 p.1 din Legea nr. 7/1996, nici un act depus la dosar nedovedind dreptul apelantului asupra terenului înscris în CF nr.5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315, fost cf 3107 G. compus din suprafața de 487.397 mp pădure.
Deși prin apel se critică faptul că instanța de fond nu a verificat aspectele de fapt și de drept care au condus la emiterea încheierii nr. 8220/2007, precum și faptul că nu au fost identificate imobilele compuse din construcții și terenuri aferente, în care-și desfășoară activitatea Spitalul de Psihiatrie G., tribunalul observă că apelantul pârât nu a invocat aspectele de fapt și de drept care ar atesta dreptul în favoarea sa, instanța de fond analizând atât probele, cât și temeiul de drept în conformitate cu regulile procedural de interpretare, după cum față de obiectul acțiunii, nevalabilitate încheiere și rectificare carte funciară, nu se impune identificarea bunurilor care formează Spitalul din G. și terenul aferent acestuia. Aceasta deoarece apelantul pârât nu a opus intimatului reclamant un titlu opozabil celui din urmă cu privire la cel puțin o parte din imobil, iar titlul reprezentat de H.G nr. 1106/2002 se referă la construcții și terenul aferent așa cum acesta a fost indicat și în actele anterioare privind același imobil.
Legat de suprafața imobilului în discuție, apelantul pârât Orașul G. prin P. a invocat la ultimul termen de judecată, suplimentar față de motivele inițiale, faptul că instanța de fond a acordat plus petita, atunci când a dispus înscrierea dreptului de proprietate publică pentru suprafața de 487.397 mp pădure, deși reclamantul a solicitat doar pentru 4,2 ha.
Tribunalul a constatat că în acțiunea introductivă petitele formulate nu au conținut referiri la suprafața de teren în discuție, ele vizând încheierea nr. 8220/2007 și HG nr. 1106/2001. Aceste acte se referă la suprafața de 487.397 mp, respectiv la unități sanitare și terenul aferent acestora. Rezultă că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Este adevărat că în motivarea în fapt reclamantul redă Ordinul din anul 1961 prin care s-a dat în folosință imobilul teren în suprafață de 4,2 ha, dar această suprafață nu se regăsește ca atare în nicio carte funciară, în timp ce actele recente fac referire la spital și terenul aferent, teren care are suprafața de 487.397 mp, nu a fost dezmembrat, nu s-a invocat un titlu justificativ care să ateste că doar suprafața de 4,2 ha este aferentă spitalului. De altfel, aceste probe nu s-ar putea efectua în cadrul acțiunii de față, pentru că analizăm o încheiere de carte funciară care a privit suprafața de 4,8 ha.
Tot la ultimul termen de judecată și în sprijinul noului motiv de apel pârâtul Orașul G. prin P. a depus încheierea nr._/21.11.2011 emisă de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D. din cadrul OCPI T., prin care s-a dispus înscrierea construcțiilor edificate, cu terenul aferent fiecăreia, din însumarea suprafețelor rezultând că suprafața de 4,8 ha nu este aferentă Spitalului.
Tribunalul a înlăturat aceste susțineri, pentru că așa cum rezultă din chiar înscrisul depus, fila 56 dosar apel, suprafețele se referă la construcții, la întinderea acestora, nu la terenul aferent.
Apelantul a precizat că nu a fost solicitată o expertiză în cauză, ale cărei obiective să fi constat în „identificarea/individualizarea” terenului aferent, unității sanitare, așa cum impune actul normativ, în temeiul căruia a fost admisă acțiunea intimatului, respectiv HG 1106/2002, însă tribunalul constată că față de motivarea în fapt și în drept a acțiunii nu era necesară o astfel de probă, cel puțin ea nu trebuia să fie solicitată de reclamant, ci de pârât care a contestat suprafața. Textul H.G. nr. 1106/2002 nu prevede obligația de a identifica terenul aferent unității sanitare, dar în același timp, nu sunt necesare alte probe, așa cum solicită apelantul în finalul cererii, față de acelea depuse la dosar.
Ultimul motiv de apel se referă la administrarea unui asemenea imobil, printre altele, care intră în sfera de activitate a unităților administrative teritoriale, prin autoritățile deliberative cât și cele executive, or, apelantul tinde să înlăture dispozițiile unei hotărâri de guvern ce nu a fost anulată prin argumente de ordin general, fără un temei legal, motiv pentru care și acesta trebuie înlăturat.
P. prisma acestor considerente, în baza art. 296 C.proc.civ. tribunalul a respins apelul.
Împotriva Deciziei civile nr.250 din 13.03. 2012 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs pârâtul Orașul G. prin P., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și, în urma rejudecării pe fond, respingerea acțiunii civile.
În motivarea recursului s-a arătat că prin Decizia civilă nr.250/2012 din 13.03.2012, Tribunalul T. a respins apelul recurentului ca nefundat, insistând asupra faptului că acțiunea inițiată de către M. Sănătății are la bază o încheiere de Carte funciară, și că din acest punct de vedere, instanța nu este îndrituită să țină cont de alte aspecte, ci dimpotrivă, se impune, în soluționarea cauzei, să vizeze, exclusiv încheierea CF nr.8220-2007 și respectiv, HG.nr. 1106-2001.
Pe aceste considerente Tribunalul T. s-a axat, în principal, în deliberarea deciziei atacate. Instanța a avut in vedere toate motivele de apel, insă, în mod nejustificat le-a respins, deși susținerile, cât și probele administrate arată o altă stare de fapt și totodată, de drept.
Deși însuși reclamantul M. Sănătății și-a fundamentat cererea pe baza Ordinului ministrului forțelor armate nr._61, conform căruia „se transmite din administrarea Ministerului Forțelor Armate în Administrarea Sfatului Popular al regiunii Banat un imobil situat în ., regiunea Banat, compus din construcții și suprafața de_ mp și terenul aferent în suprafață de 42,1027 ha, Tribunalul T. a constatat, în mod eronat, că acțiunea introductivă „ nu a conținut referiri la suprafața în discuție".
Deși recurentul a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea unei expertize de specialitate, așa cum rezultă din practicaua deciziei atacate, în considerente instanța susține, în mod nejustificat, contrariul. Deși recurentul a arătat că în pofida cererii reclamantului, a rectificării cărții funciare nr.5652 G., nr.cadastral 2064/a/4/315, Judecătoria D. a acordat mai mult decât s-a cerut, conform dovezilor administrate, Tribunalul T. apreciază că acest aspect este „neînsemnat.
De asemenea, o altă critică, adusă deciziei recurate, constă în faptul că Tribunalul T. arată că recurentul nu a invocat aspectele de fapt și de drept care atestă dreptul în favoarea acestuia. Acest considerent este de asemenea, nejustificat, de vreme ce în apelul formulat a invocat în drept prevederile art.7 lit.c) din Legea nr.213/1998, și de asemenea, extrasul de Carte funciară nr.3107 G., care indică faptul că înaintea emiterii încheierii de carte funciară nr.8220-2007 la foaia de proprietate era înscrisă .> În ceea ce privește aprecierea instanței că nu a opus reclamantului un titlu opozabil, consideră că aceasta poate fi combătută prin existența extrasului de carte funciară, mai sus menționat, deopotrivă cu existența Titlului de proprietate nr.2 din 23.12.2002, evocat chiar de reclamant în acțiunea introductivă.
In drept, a invocat dispozițiile art.304 pct. 6 și 8 din C.proc.civ.
Reclamantul intimat M. Sănătății și pârâtul intimat S. R. prin M. Finanțelor P. București nu au formulat întâmpinări.
Pârâtul intimat S. R. prin M. Finanțelor P. București reprezentat de DGFP T. a depus note scrise solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, iar Reclamantul intimat M. Sănătății a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului și menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri pronunțate de Judecătoria D. și Tribunalul T. în speță.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentul pârât se constată că acesta a arătat că instanța de apel a stabilit o greșită stare de fapt și de drept, alta decât cea rezultată din probele administrate.
Stabilirea corectă a stării de fapt depinde exclusiv de instanțele fondului și scapă controlului de legalitate, în condițiile reglementate de art. 304 C.proc.civ. Cu alte cuvinte, toate motivele de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a deciziei de apel intră sub incidența pct. 10 și 11 ale art. 304 C.proc.civ., în prezent abrogate, astfel, încât ele nu mai pot fi supuse cenzurii instanței de recurs. În cadrul recursurilor formulate împotriva deciziilor pronunțate în apel nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ., instanța de recurs fiind ținută să se raporteze la starea de fapt stabilită de primele două instanțe, fără reanalizarea probelor deja administrate.
În ceea ce privește motivele de recurs care se circumscriu pct. 6 și 8 al art. 304 C.proc.civ., invocate prin cererea de recurs, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
Așadar, recurentul a invocat faptul că Judecătoria D. a acordat mai mult decât s-a cerut, iar instanța de apel a menținut aceste dispoziții.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că s-a solicitat rectificarea CF 5652 G. în sensul înscrierii Statului R. ca proprietar asupra imobilului cu drept de administrare în favoarea reclamantului M. Sănătății ca urmare a constatării faptului că acesta este administrator al imobilului înscris in CF 5652 G. cu nr. cad.2064/a/4/315 provenit din CF G., proprietar al imobilului menționat cu regim juridic de domeniu public fiind S. R. în temeiul HG 1106/2002.
Conform art.34 (fost 36) din Legea nr. 7/1996 modificata, "orice persoana interesata poate cere rectificarea inscrierilor din cartea funciara daca printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-a constatat ca: 1. inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul inscris a fost gresit calificat; 3. nu mai sunt intrunite conditiile de existenta a dreptului inscris sau au incetat efectele actului in temeiul caruia s-a facut inscrierea; 4. inscrierea din cartea funciara nu mai este in concordanta cu situatia reala actuala a imobilului".
Deoarece în mod corect instanțele de fond au reținut faptul că prin încheierea de carte funciară nr.8220/2006 a OCPI T. – BCPI D. au fost încălcate dispozițiile HG nr.1106/2002 și, deci, regimul juridic de proprietate publică a statului al imobilului în discuție, s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996 rectificarea CF 5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 provenită din conversia de pe hârtie a CF 3107 G. în sensul radierii dreptului de proprietate publică al Orașului G. și înscrierii dreptului de proprietate publică, conform H.G. nr. 1106/2002, în favoarea Statului R. și în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei ca urmare a constatării nevalabilității parțiale a încheierii de carte funciară nr.8220/2006 în ceea ce privește întabularea dreptului de proprietate publică, conform H.G nr.1106/2002 în favoarea Orașului G. în CF nr.5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 și pe cale de consecință, și a nevalabilității înscrierii în CF a dreptului de proprietate de proprietate publică în favoarea pârâtului Orașul G..
Analizându-se valabilitatea încheierii de carte funciară nr.8220/2006 în ceea ce privește înscrierea dreptului de proprietate publică, în favoarea Orașului G. în CF nr.5652 G. cu nr. cadastral 2064/a/4/315 din perspectiva dispozițiilor H.G nr.1106/2002, nu era necesară nici efectuarea unei expertize topografice, așa cum în mod eronat a susținut recurentul, în mod legal instanța de apel considerând că față de obiectul cererii de chemare în judecată nu se impunea administrarea probei menționate.
Așadar, instanțele de fond au acordat ceea ce s-a cerut, și anume, rectificarea cărții funciare prin radierea înscrierii constatate ca nevalabile, avându-se de asemenea în vedere și faptul că înscrierea nevalabilă a dreptului de proprietate al pârâtului Orașul G. în CF nr.5652 G. privea nr. cadastral 2064/a/4/315 în suprafață de 487.397 mp.
Rezultă așadar cu evidență faptul că prin rectificarea de carte funciară întemeiată pe dispoz. art.34 pct.1 din legea nr.7/1996, respectiv prin restabilirea situației anterioare de carte funciară, instanța a admis cererea reclamantului așa cum a fost formulată, nefiind incidentă ipoteza art.304 pct.6 C.pr.civ. privind depășirea limitelor sesizării instanței.
Recurentul a mai invocat dispoz. art.304 pct.8 C.pr.civ. referitor la interpretarea eronată a actului juridic dedus judecății. Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. În primul rând, recurentul nu indică ce act juridic a fost interpretat greșit de instanța de apel și în ce constă interpretarea eronată.
În al doilea rând, curtea reține că în mod corect instanțele de fond au aplicat dispozițiile HG 1106 din 10.10.2002 și art.3 alin.2 din Legea nr.213/1998 rap. la art.136 alin.3 din Constituție, constatând în consecință că în baza prevederilor legale mai sus menționate imobilul în litigiu aparținând domeniului public de interes național, făcând obiectul dreptului de proprietate publica a Statului R., nefiind incidente în cauză nici dispoz. art.304 pct.9 C.pr.civ.
Invocarea de către recurent a înscrierii în CF 3107 G. a dreptului de proprietate al comunei G. asupra imobilului în discuție înainte de emiterea încheierii OCPI T. – BCPI D. 8220/2007 ca și titlu în favoarea sa nu poate fi reținută de instanță având în vedere pe de o parte, așa cum s-a arătat, dispozițiile HG 1106 din 10.10.2002 și art.3 alin.2 din Legea nr.213/1998 rap. la art.136 alin.3 din Constituție, cât și dispoz. art.26 alin.2 din Legea nr.7/1996 (in forma in vigoare la data introducerii acțiunii) conform cărora sunt opozabile față de terți drepturile reale dobândite de stat prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești, fără înscrierea în cartea funciară.
Pentru considerentele mai sus arătate, curtea de apel retine ca motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, și, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul formulat împotriva Deciziei civile nr.250 din 13.03.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată, Curtea de apel nu va acorda astfel de cheltuieli în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât Orașul G. prin P. în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin DGFP T. și intimatul reclamant M. Sănătății împotriva Deciziei civile nr.250 din 13.03. 2012 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. A.-M. N. M. G.
GREFIER,
F. B.
Red.A.M. N./29.06.2012
Tehnored F.B./29.06.2012
2 EX.
Primă instanță: judecător A. P. M.
Instanța de apel: judecători A. C. și M. R.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1609/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Reziliere contract. Decizia nr. 1719/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
