Legea 10/2001. Decizia nr. 1609/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1609/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-06-2012 în dosarul nr. 1609/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1609
Ședința publică din 20 iunie 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. N. T. împotriva Sentinței civile nr. 5756/PI din 05.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată P. M. Timișoara, Direcția P., având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, se prezintă reclamantul recurent C. N. T. personal și consilier juridic S. V., în reprezentarea pârâtei intimate P. M. Timișoara, Direcția P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței, la data de 15 și 18 iunie 2012, întâmpinare formulată de pârâtul Primarul M. Timișoara, înscris calificat ca având caracterul unor concluzii scrise, pentru nedepunerea acestuia în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 C.proc.civ.; se comunică un exemplar reclamantului recurent.
Reclamantul recurent C. N. T. depune la dosarul cauzei copia extrasului CF nr._ Timișoara și a CF colectivă nr._ Timișoara și solicită instanței audierea unui martor.
Curtea respinge cererea, motivat de faptul că în această etapă procesuală nu este îngăduită această probă.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamantul recurent C. N. T. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Învederează că nu a primit adresele prin care pârâta P. M. Timișoara îi solicita să depună acte doveditoare, astfel încât nu avea cum să știe data la care trebuia să se prezinte pentru discutarea notificării.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită constatarea nulității recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul T..
CURTEA
În deliberare constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ /02.06.2009, reclamantul C. N. T. a chemat in judecată pârâta P. M. Timișoara, Direcția P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr.1018/09.04.2009 a Primăriei M. Timișoara, Direcția P. si admiterea notificării nr.160/14.02.2002, prin care a solicitat despăgubiri în echivalent, pentru imobilul situat in Timișoara, ..
In motivare, a arătat că nu a primit adresele enumerate în decizia menționată, ultima trecută fiind din anul 2008. Nu a primit nici o citație sau înștiințare scrisă de orice formă din partea Primăriei, astfel încât nu avea cum să știe data la care trebuia să se prezinte la Primărie pentru discutarea notificării. In aceste condiții consideră că dosarul a fost dezbătut fără ca P. Timișoara să-și îndeplinească obligația de a anunța petenții asupra datei și locului unde acesta urma să fie analizat.
A depus copie după actul de identitate, dar nelegalizată, odată cu notificarea, executorul judecătoresc verificând identitatea sa in momentul depunerii notificării.
Odată cu notificarea a depus copii după actele de stare civila.
Prin Sentința civilă nr. 5756/ PI din 05.12.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul C. N. T. împotriva pârâtului Primarul M. Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere considerentele mai jos redate.
Analizând contestația reclamantului, în raport de probatoriul administrat și motivele invocate, instanța a constat că aceasta este nefondată și a fost respinsă ca atare, prin dispoziția nr. 1018/09.04.2009 a Primarului M. Timișoara fiind respinsă notificarea nr. 160/14.02.2002 a petentului C. N. T., pentru acordarea de despăgubiri aferente imobilului situat in Timișoara ., înscris în CF_ Timișoara, cu nr. top._-_ - teren in suprafața de 1373 mp - deoarece autorul notificării nu a completat dosarul administrativ cu actele solicitate si nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, deși a fost solicitat în acest sens prin adresele Direcției P. - Serviciul administrare imobile din cadrul Primăriei M. Timișoara, trimise petentului la 10.07.2002, 02.12.2002, 15.02.2003, 04.02.2006 si 05.05.2008, prin care i s-a învederat să depună, în completarea dosarului, în original sau în copie legalizată actul de identitate al autorului notificării, certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor după fostul proprietar tabular expropriat, extras CF in original la zi, însă aceste documente nu au fost depuse si autorul notificării nu s-a prezentat in vederea semnării procesului - verbal privind starea de fapt a imobilului revendicat, condiție obligatorie impusa de prevederile art. 42 alin.2 din L 10/2001.
În acest context, prin încheierile de ședință din 09.11.2009, 18.01.2010, 01.03.2010, instanța i-a pus in vedere reclamantului sa depună la dosar actele menționate, judecarea pricinii fiind suspendata in baza art. 155 ind. 1 Cod procedura civila, întrucât acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței iar după repunerea pricinii pe rol, la cererea reclamantului, la 09.05.2011, când a fost menținuta măsura suspendării pentru aceleași motive si, 28.11.2011, s-a constatat ca petentul nu a făcut dovada celor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. N. T., solicitând admiterea recursului, stabilirea de către instanță a situației reale a apartamentului nr. 2 și a terenului de 1373 mp din imobilul situat în Timișoara, ., stabilirea calității sale de moștenitor pentru aceste bunuri, și admiterea notificării sale cu nr. 160/14.04.2002, prin care a solicitat despăgubiri în echivalent pentru aceste bunuri.
În motivare, reclamantul recurent a învederat că nu există procesul-verbal menționat în dispoziția atacată și nu a primit adresele prin care i se solicitau acte, iar P. Timișoara nu a respectat dreptul prevăzut de art. 25 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, care prevede că petenții pot să-și susțină punctul de vedere în fața organelor de conducere ale entității ale deținătoare.
Sintetizând, reclamantul recurent a arătat că imobilul (apartamentul 2 și terenul în suprafață de 1373 mp) a fost naționalizat fără titlu de la C. Coriolan, ulterior a fost preluat cu titlu valabil prin Decizia nr. 200 din 30.01.1976, emisă de Consiliul Popular al Județului T., în baza Legii nr. 4/1973, iar apoi vândut în baza Legii nr. 112/1995.
Referitor la calitatea sa de moștenitor, recurentul a învederat că este nepotul de frate al fostului proprietar tabular C. Coriolan.
Pârâtul intimat Primarul M. Timișoara a formulat întâmpinare, înscris calificat ca având rolul unor concluzii scrise, pentru nedepunerea acestuia în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 C.proc.civ., solicitând respingerea recursului, cu motivarea că recurentul nu a completat dosarul cu actele solicitate în original sau în copie legalizată și nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
Totodată, prin concluziile scrise, pârâtul menționat a invocat excepția nulității recursului, pentru nemotivarea cererii de recurs, pe care Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, având în vedere că motivele invocate se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În urma examinării sentinței recurate, în raport de motivele invocate care vizează cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului.
Astfel, Curtea reține că, într-adevăr reclamantul recurent nu a depus nici în faza procedurii administrative și nici în prima fază procesuală nici un înscris în original sau copie legalizată prin care să facă dovada că este moștenitorul fostului proprietar tabular expropriat, respectiv dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul Legii nr.10/2001, fiindu-i și acordate două termene de judecată în acest sens (09.11.2009 și 18.01.2010) iar apoi cauza fiind suspendată în baza art. 155/1 C.proc.civ., probă care nu a fost făcută nici după repunerea cauzei pe rol.
Prin urmare, în mod legal prima instanță a menținut dispoziția atacată prin care a fost respinsă notificarea reclamantului.
Așa fiind, Curtea apreciază că sentința recurată nu este susceptibilă de casare sau modificare pentru nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 C.proc.civ. și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C. N. T. împotriva Sentinței civile nr. 5756/PI din 05.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
L. P.
Red.Gh.O./02.07.2012
Tehnored L.P./12.07.2012
Ex.2
Primă instanță: D.D..
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1820/2012. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1641/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
