Anulare act. Decizia nr. 1819/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1819/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 1819/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1819
Ședința publică din 18 septembrie 2012
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta R. Națională a P. R. – Direcția S. T. împotriva deciziei civile nr. 200/A/28.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta Asociația S. A. F. N., având ca obiect modificare acte constitutive persoană juridică.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanta recurentă R. Națională a P. R. – Direcția S. T., av. S. T. și pentru pârâta intimată Asociația S. A. F. N., av. D. G..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus la data de 5.09.2012 întâmpinare de către intimata pârâtă.
Reprezentantul reclamantei recurente a depus la dosar factura privind achitarea onorariului avocațial, răspuns la întâmpinare și extras de pe portalul instanței, respectiv Tribunalul Bihor, cu privire la dosar nr. 535/252/201, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentantul intimatei, acesta din urmă a depus la dosar chitanța și factura privind achitarea onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea administrării probatoriului, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei recurate, cu consecința admiterii cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat în principal, constatarea nulității recursului ca fiind nemotivat, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr. 200/A/28.02.2012, Tribunalul T. – Secția I Civilă a respins apelul declarat de reclamanta R. Națională a P. R. prin Direcția S. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1605/30.05.2011 pronunțată de Judecătoria Lugoj și a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 1605/30.05.2011, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Lugoj a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R. Națională a P. R. – Direcția S. Timișoara, în contradictoriu cu pârâta Asociația S. A. F. N., având ca obiect dizolvare persoană juridică, obligând reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2368/16.09.2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 3030/PJ/2005, în temeiul art. 28 din Legea nr. 1/2000, s-a autorizat dobândirea personalității juridice a formei asociative S. A. F. N. și s-a dispus înscrierea acesteia în Registrul special ținut de Judecătoria Lugoj, potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din Legea nr. 1/2000.
Prin sentința civilă nr. 386/22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 241/ 252/2008 s-a constatat că S. A. F. N., reînființată prin sentința civilă nr. 2368/2005 a Judecătoriei Lugoj, este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată abuziv și preluată de stat prin naționalizare, fiind continuatoarea și succesoarea în drepturi și obligații a vechii Societăți Anonime Forestiere N., înființată în anul 1924 și preluată abuziv prin naționalizare.
În urma respingerii căilor de atac exercitate de către reclamanta R. Națională a P. R. - Direcția S. Timișoara, respectiv apel, recurs, revizuire și contestație în anulare, sentința civilă nr. 386/22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._ a rămas irevocabilă.
În lipsa unei prevederi exprese, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 28 din Legea nr. 1/2000, privitoare la înființarea și funcționarea formelor asociative de administrare și exploatare a terenurilor forestiere, care reprezintă reglementarea cu caracter special, se completează cu norma generală, respectiv cu Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, care, prin art. 45 lit. b) și c) reglementează dizolvarea persoanei juridice atunci când scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit, precum și atunci când scopul pe care îl urmărește sau mijloacele întrebuințate au devenit contrare legii ori regulilor de conviețuire, sau urmărește un alt scop decât cel declarat.
Instanța de fond a apreciat că, având în vedere obiectul prezentei cereri și dată fiind existența hotărârilor irevocabile menționate anterior, sentința civilă nr. 2368/16.09.2005 și sentința civilă nr. 386/22.02.2008, raportat la efectul puterii lucrului judecat al acestor hotărâri în temeiul căruia, printr-o nouă hotărâre judecătorească nu se pot infirma constatările făcute într-o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, în prezentul litigiu, nu se poate analiza ilegalitatea scopului pârâtei existent în momentul dobândirii personalității juridice și faptul că scopul asociației nu mai poate fi îndeplinit pe considerentul că pârâta nu poate fi continuatoarea vechii Societăți Anonime Forestiere N., o societate comercială.
În acest sens, instanța de fond a înlăturat susținerea reclamantei potrivit căreia sentința civilă nr. 386/22.02.2008 nu îi este opozabilă, întrucât, deși, hotărârea judecătorească nu poate crea drepturi și obligații pentru terțul care nu a avut calitatea de parte în litigiul tranșat prin hotărâre, totuși acesta nu putea ignora existența unei situații juridice căreia judecata i-a dat naștere. Hotărârea, prin însăși existența ei, modifică ordinea juridică și această modificare, obiectiv, trebuie recunoscută și respectată de toți.
Prin urmare, în prezentul litigiu, față de prevederile art. 45 alin. 1 lit. b) și c) din Decretul nr. 31/1954, instanța va analiza dacă scopul pârâtei a fost realizat sau nu mai poate fi îndeplinit, dacă scopul sau mijloacele întrebuințate au devenit contrare legii sau regulilor de conviețuire și dacă pârâta urmărește un alt scop decât cel declarat.
Astfel, s-a reținut că, așa cum rezultă din art. 4 din Statutul S. A. F. N., scopul și obiectivele asociației sunt: conservarea și administrarea în indiviziune și potrivit Statutului a tuturor bunurilor de pe rază; exploatarea rațională a fondului forestier și de vânătoare și sporirea acestor fonduri, precum și colaborarea cu organismele statale existente pentru realizarea scopului propus; amenajarea de pepiniere și crearea de material săditor pentru fondul forestier; amenajarea de drumuri forestiere și întreținerea celor existente; ocrotirea fondului cinegetic și a speciilor pe cale de dispariție; participarea efectivă la operațiunile de regenerare a fondului forestier, prin operațiuni culturale; participarea la operațiunile de curățire, degajare și rărire a fondului forestier; exploatarea rațională a pădurilor și a celorlalte bunuri, valorificând excedentul ce rămâne după satisfacerea drepturilor membrilor societății; cooperarea cu organismele statale și organizațiile existente în acțiunile legate de ocrotirea fondului forestier și de vânătoare; asigură aplicarea regimului silvic pe terenurile cu vegetație forestieră ce aparțin societății, conform legislației silvice în vigoare; asigură protecția intereselor individuale și colective născute din calitatea de membru al societății; înființează întreprinderi economice de orice natură sau participă la asemenea întreprinderi.
Or, din actele și lucrările dosarului, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unor împrejurări care să justifice incidența vreunuia dintre cazurile de dizolvare menționate anterior.
În lipsa unor situații de fapt dovedite, instanța de fond nu a reținut susținerile reclamantei R. Națională a P. R.- Direcția S. Timișoara, potrivit cărora pârâta urmărește un alt scop decât cel declarat, respectiv înstrăinarea ulterioară a terenurilor forestiere deținute de vechea societate înființată în anul 1924, contrar prevederilor art. 28 alin. 7 din Legea nr. 1/2000.
De asemenea, faptul că pârâta S. A. F. N. ar fi omis să cheme în judecată persoanele care se impunea a fi citate în mod legal în cadrul procedurii de constatare a continuității personalității juridice a vechii societăți, așa cum a susținut reclamanta, reprezintă un incident de ordin procesual, fără efecte asupra aprecierii legalității mijloacelor întrebuințate de pârâtă pentru realizarea scopului său.
În ceea ce privește atribuția Adunării Generale a pârâtei de înstrăinare a fondului forestier, invocată de către reclamantă ca reprezentând un scop devenit contrar legii, instanța de fond a constatat că potrivit art. 10 din Statut, Adunarea Generală aprobă înstrăinarea total sau în parte a drepturilor dotale indivize din imobile, constituirea de drepturi reale, încheierea de tranzacții, punerea în exploatare a pădurii stăpânită în devălmășie, vânzarea ei spre exploatare în parte sau total. Or, pe lângă faptul că puterea decizională și suveranitatea Adunării Generale sunt limitate de lege și atribuțiile forului suprem al asociației nu trebuie confundate cu scopul său, termenii generali de formulare a atribuțiilor menționate anterior nu pot conduce la concluzia existenței unui scop devenit contrar legii, de vreme ce legiuitorul prin art. 28 alin. 6 din Legea nr. 1/2000 nu a interzis înstrăinarea cotelor-părți din dreptul de proprietate, ci doar a limitat sfera persoanelor care pot avea calitatea de cumpărători, prin excluderea persoanelor din afara formei asociative.
Pentru aceste considerente, raportat la prevederile art. 45 lit. b) și c) din Decretul nr. 31/1954, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și, pe cale de consecință, în temeiul art. 274 lin.1 C.pr.civ., a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta R. Națională a P. R., prin Direcția S. Timișoara în nume propriu și în reprezentarea Statului român, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 12.08.2011 solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, apelanta a arătat că Asociația „S. A. F. N.” a fost înființată ca persoană juridică prin sentința civilă nr. 2368 din 16.09.2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 3030/PJ/2005, hotărâre îndreptată prin încheierea Camerei de Consiliu din 09.11.2006, prin care s-a dispus înscrierea formei asociative în registru special al Judecătoriei Lugoj.
Apelanta a precizat că formelor asociative reglementate de Legea 1/2000 le sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, respectiv ale Decretului nr. 31/1954 referitor la persoana fizică și juridică. În cauză, cazurile de dizolvare incidente sunt cele prevăzute de art. 45 de Decretul nr. 31/1954.
Totodată, a precizat că scopul Asociației „S. A. F. N.” înscrisă în registrul special ținut de Judecătoria Lugoj nu poate fi îndeplinit întrucât această asociație nu poate fi continuatoarea unei societăți comerciale pe acțiuni, respectiv a Societății Anonime Forestiere N., constituită potrivit codului comercial fiind astfel incidente disp. art. 45 lit. b din Decretul 31/1954. Terenurile forestiere menționate au aparținut unei societăți comerciale pe acțiuni intitulată Societate A. F. N. și nicidecum unei forme asociative expres prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 1/2000.
S. A. F. N. a fost constituită în anul 1924, a fost o societate anonimă pe acțiuni, având calitatea de comerciant și obiect de activitate comercial, fiind înmatriculată în Registrul de Comerț al Camerei de Comerț Industrie din București sub nr. 523 și a fost înființată de mai multe persoane fizice i juridice, fiind o societate anonimă pe acțiuni, cu durată nelimitată, ce a avut ca obiect de activitate”exploatarea lemnului, de a cumpăra, a lua cu arendă păduri sau moșii pe care se află păduri pentru a fi exploatate, revândute sau cesionate etc.”.
Fondatorii acestei societăți anonime au fost: Uzinele de fier și Domeniile Reșița ( 16.000 acțiuni), C. O. – 100 acțiuni, Gh. Rayav - 100 acțiuni, Banca Generală a Țării Românești – 16.000 acțiuni, P. Sitescu – 100 acțiuni, I. Mitilineu – 100 acțiuni și R. A. – 100 acțiuni.
În 1948 s-a radiat firma din registrul Comerțului în conformitate cu Ordinul Centralei Industriale a lemnului nr._ 9/c din 28.10.1948 întreprinderea fiind dizolvată, încetându-și activitatea în baza deciziei Ministerului Industriei nr. 7396 din 1948. Toate bunurile, inclusiv terenurile forestiere deținute de societatea anonimă, au trecut în proprietatea Statului Român prin decretul de naționalizare din 1948 și în administrarea RNP R..
S. A. F. N. nu este o societate anonimă pe acțiuni, neavând calitatea de comerciant, nici un obiect de activitate comercial și nefiind înregistrată în Registrul Comerțului de pe lângă tribunalul București, ci doar în Registrul special al Judecătoriei Lugoj sub formă unei asociații.
Prin sentința civilă nr. 2368/2005 din 16.09.2005 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 3030/PJ/2005, s-a dispus îndreptarea prin încheierea din 09.11.2006, autorizarea dobândirii personalității juridice de către forma asociativă S. A. F. N..
Actul constitutiv și statutul formei asociative S. A. F. N. înființată prin sentința enunțată prevăd desfășurarea de activități comerciale, cu toate că această formă asociativă nu a fost constituită sub forma unei societăți comerciale.
S. A. F. N. urmărește dobândirea terenurilor forestiere deținute de vechea societate comercială înființată în 1924 cu scopul de a le înstrăina ulterior, fiind vorba de o suprafață extinsă și anume aproximativ 11.200 ha.
A mai invederat apelanta că Asociația „S. A. F. N.” nu poate fi continuatoarea personalității juridice a unei societăți comerciale, respectiv a societății comerciale Asociația „S. A. F. N.” înființată în anul 1924.
Asociația „S. A. F. N.” a dobândit personalitate juridică în temeiul art. 28 din Legea nr. 1/2000, fiind potrivit acestor dispoziții, o formă asociativă de administrare în comun, constituită în condițiile și cu respectarea regimului silvic.
Or, S. A. F. N. înființată în anul 1924, a fost o societate comercială pe acțiuni, având un obiect de activitate comercial. În consecință, principiile de organizare și funcționare ale celor două persoane juridice sunt total diferite.
Faptul că denumirea ambelor persoane juridice este identică nu poate duce la concluzia că pârâta ar fi continuatoarea și succesoarea în drepturi și obligații a Societății Anonime F. N., înființată în 1924 și desființată abuziv în 1948.
Cu toate că legea interzice în mod expres formelor asociative reorganizate în forma inițială potrivit art. 26 – 28 din Legea nr. 1/2000, să înstrăineze terenurile forestiere, actuala S. A. F. N. a prevăzut în statutul său dispoziții contrare, ce permit vânzarea fondului forestier.
Apelanta a precizat că pârâta intimată a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin . constate că este continuatoarea în drepturi și obligații a vechii Societăți Anonime F. N. înființată în 1924 și desființată abuziv în 1948.
Scopul vizat de pârâtă prin constatarea continuității personalității juridice este de a redobândii în patrimoniul său suprafețele de teren cu destinație forestieră, ce au aparținut societății comerciale pe acțiuni S. A. F. N..
Terenurile forestiere fac parte din domeniul public al Statului Român și se află în administrarea regiei Naționale a P. – R. iar în litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra bunului din domeniul public, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, dacă nu se prevede altfel printr-o lege specială.
Or, prin HG nr. 229/2009 privind reorganizarea regiei Naționale a P. – R. se prevede competența regiei de a reprezenta în justiție interesele statului în domeniul care constituie obiectul său de activitate.
R. este regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură,. R. urmărește aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului și asigură integritatea fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl are în administrate.
Membrii actualei forme asociative nu sunt urmașii acționarilor vechii societăți pe acțiuni. Nu există legătură între actualii membrii ai asociației și acționarii vechii societăți, inclusiv Steven Ausnit și Nuria Ausnit Gimeno succesorii lui Max Ausnit, despre care instanța de reținut în mod greșit, în sentința de constatare a continuității, că ar fi acționar în nume propriu al vechii Societăți Anonime F. N. nu pot avea calitatea de membri în nume propriu în cadrul Asociației S. A. F. N..
Max Ausnit nu a făcut parte în nume propriu din acționariatul vechii Societăți Anonime F. N.. Acesta doar a deținut acțiuni, în nume propriu, la Uzinele Metalurgice Unite Titan – N. – C., societate acționară la S. A. F. N..
La pronunțarea sentinței civile nr. 386 din 22.02.2008 în dosarul nr._, Judecătoria Lugoj a reținut în mod incorect că Max Ausnit a deținut calitatea de acționar principal al vechii Societăți Anonime Forestiere N., în realitate această calitate având-o exclusiv Uzinele Metalurgice Unite Titan – N. – C..
Steven Ausnit și Nuria Ausnit Gimeno - în calitate de succesori ai lui Max Ausnit - ar fi putut, cel mult, declanșa un demers judiciar în sensul reconstituirii Uzinelor Metalurgice Unite Titan – N. – C., care să participe la reorganizarea Societății Anonime Forestiere N., ai cărui acționar majoritar era.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe disp. art. 282, C.proc.civ., art. 40 și art. 45 din Decretul 31/1954, art. 26 – 28 din Legea nr. 1/2000, art. 1 și art. 4 din HG nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a P. – R., art. 1, art. 2 și art. 4 din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a P. – R..
Prin întâmpinarea depusă la data de 23.09.2011, intimata Asociația „S. A. F. N.” a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a invederat că dizolvarea acestei asociații nu poate avea loc decât într-un singur caz, respectiv, cel prevăzut de Cap. VIII, art. 30 din Statut, intitulat „Dizolvarea Societății”.
Intimata a menționat că apelanta nu poate solicita unei instanței judecătorești dizolvarea intimate, deoarece nu este un organ al statului care să aibă competență în autorizarea înființării unor persoane juridice de drept public sau privat, ci este o organizație economică care administrează un anumit gen de bunuri proprietate publică a statului, în conformitate cu un act administrativ al Guvernului, ca putere executivă, respectiv HG nr. 229/2009 și care funcționează conform acestui act administrativ prin care a fost înființată.
Apelanta susține că scopul societății intimate nu ar mai putea fi îndeplinit întrucât societatea, reconstituită în temeiul Legii nr. 1/2000 nu ar putea fi continuatoarea în drepturi și obligații a vechii Societăți Anonime Forestiere N., susținere nefondată și inadmisibilă câtă vreme această continuitate a fost constatată în mod definitiv și irevocabil prin sentințe civilă nr. 386/22.02.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă.
De fapt, apelanta nu face decât să reia susținerile anterioare, din căile de atac promovate și care i-au fost respinse irevocabil.
Intimata a precizat că cererea de retrocedare în natură a suprafețelor de pădure preluate abuziv de stat a fost validată, atât de Comisia Locală de Fond Funciar a comunei N., cât și de Comisia Județeană T. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, prin Hotărârea nr. 54/5 din 07.05.2009.
Împotriva acestei hotărâri apelanta a promovat plângere care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 483/17.02.2010, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 39/20.01.2011 pronunțată de Tribunalul T. .
Scopul societății este legal - anume de a redobândit în proprietate suprafețele de pădure preluate abuziv în perioada comunism, iar pentru a obține satisfacerea cererii intimata a invocat prevederile legale ale Legii nr. 1/2000.
Scopul societății intimate este moral și legitim, acesta nu aduce atingere ordinii publice, ci mai degrabă acțiunea apelantei poate fi calificată astfel, care urmărește să-o împiedice pe intimată de redobândirea proprietății de care antecesorii acesteia au fost deposedași abuziv.
Intimata a menționat că a urmat procedura stabilită de Legea nr. 1/2000, atât în privința constituirii, cât și în ceea ce privește modalitatea de formulare a cererii de retrocedare în natură a suprafețelor de pădure naționalizate abuziv, formulând cerere de restituire la Comisia locală de fond funciar, care - constatând că aceasta este întemeiată - a admis-o, hotărâre validată de către Comisia Județeană T. și de către instanța judecătorească prin hotărâre irevocabilă.
Intimata a precizat că nici membrii fondatori ai actualei Asociații – Societate Anonimi F. N. și nici membrii fostei Societăți nu sunt subiecte ale raporturilor juridice de drept administrativ sau civil deduse judecății, nu sunt părți în dosar.
Parte în dosar și subiect de drept căruia hotărârea atacată i-a recunoscut drepturi și obligații este intimata, iar în privința calității intimatei de continuatoare în drepturi a vechii Asociații, instanța s-a pronunțat deja irevocabil.
Intimată a arătat că i-a fost recunoscută calitatea de continuator în drepturi și obligații a vechii Societăți abuziv desființate de autoritățile comuniste în 1948 prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă - sentința civilă 386/22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj, definitivă prin decizia civilă nr. 844/A/03.12.2008 a Tribunalului T. și irevocabilă prin decizia civilă nr. 271/18.03.2009 a Curții de Apel Timișoara - .
Această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, așa cum este definită de art. 163 C.proc.civ., care atribuie hotărârii prezumția că exprimă adevărul și nu poate fi contrazisă de o altă hotărâre.
În consecință, intimata a concluzionat că apelanta uzează de toate mijloacele existente pentru a împiedica punerea acesteia în posesie, în calitate de persoană îndreptățită la restituirea terenurilor forestiere în temeiul Legii nr. 1/2000, în acest sens fiind și demersurile acesteia care au debut cu încercarea de a desființa hotărârea nr._ prin care s-a stabilit calitatea intimatei de persoană îndreptățită și au culminat cu încercarea de a dizolva asociația intimată pe motivul că scopul sau mijloacele ar fi contrare ordinii publice.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 282, art. 296 C.proc.civ., art. 28 din Legea nr. 1/2000, art. 45 din Decretul nr. 31/1954.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Criticile apelantei - că prima instanță a aplicat eronat dispozițiile legale în materie și că a reținut o stare de fapt neconformă realității - sunt neîntemeiate.
Din întreaga expunere a motivelor de apel rezultă împrejurarea că apelanta aduce critici sentinței civile nr. 386/22.02.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 241/ 252/2008 prin care s-a constatat că S. A. F. N. ( reînființată prin sentința civilă nr. 2368/2005 a Judecătoriei Lugoj ) este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată abuziv și preluată de stat prin naționalizare, fiind continuatoarea și succesoarea în drepturi și obligații a vechii Societăți Anonime Forestiere N., înființată în anul 1924 și preluată abuziv prin naționalizare.
Tribunalul a reținut că, în mod legal, a apreciat prima instanță că în ceea ce privește această calitate a intimatei operează prezumția lucrului judecat.
Principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Din acest punct de vedere, s-a constatat că într-o primă judecată s-a stabilit în mod irevocabil - prin sentința mai sus enunțată - că S. A. F. N. este una și aceeași persoană juridică cu cea desființată abuziv și preluată de stat prin naționalizare, fiind continuatoarea și succesoarea în drepturi și obligații a vechii Societăți Anonime Forestiere N., înființată în anul 1924 și preluată abuziv prin naționalizare.
Or, această statuare a instanței nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Este vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în cauză (art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. 2 din Codul civil), potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin. 2 din Codul civil).
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de apelantă privind demersurile societății intimate desfășurate în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în baza legilor din materia fondului funciar, acestea nu pot fi analizate în prezentul litigiu, în condițiile în care, pe de o parte nu au legătură cu obiectul cauzei, iar pe de altă parte, legea prevede o procedură specială administrativă și jurisdicțională de urmat.
În concluzie, în mod legal și temeinic prima instanță a statuat că apelanta reclamantă nu a făcut dovada existenței unor împrejurări care să justifice incidența vreunuia dintre cazurile de dizolvare menționate în art. 4 din Statutul S. A. F. N. și a respins acțiunea pe acest considerent.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, insituția reclamantă solicitând, în principal, casarea ei cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel în vederea administrării probatoriului și, în subsidiar, modificarea ei și a sentinței și admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulate.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod pr. civ. iar în fapt pe mai multe considerente.
Redând în cuprinsul recursului un istoric al autorizării Asociației S. A. F. N. și al demersurilor sale pentru constatarea calității de continuatoare în drepturi a societății similare înființate în 1924 și desființată abuziv de statul comunist în 1948, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 386/22.02.2008 a Judecătoriei Lugoj i s-a admis pârâtei această din urmă solicitare, soluție care a rămas definitivă și irevocabilă ca atare, o reexaminare a dosarului nemaiavând loc.
Pentru că demersul judiciar în apel și recurs al reclamantei în respectivul dosar au fost respinse ca inadmisibile pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei, sentința menționată a fost totuși opusă în prezentul dosar cu putere de lucru judecat deși în prezenta acțiune s-au invocat și alte aspecte, respectiv faptul că asociația pârâtă nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere potrivit legilor speciale (art. 26-28 din Legea nr. 1/2000) pentru că ea, în calitate de continuatoare a fostei Societăți N. nu deține decât un drept de creanță asupra Statului român pentru acordarea despăgubirilor aferente activului net al societății pe acțiuni la momentul dizolvării sale. În plus, scopul urmărit de această asociație este contrar legii întrucât ea dorește să înstrăineze fondul forestier după reconstituirea dreptului de proprietate așa cum rezultă din atribuțiile Adunării Generale prevăzute în actul constitutiv și în statutul asociației, ori, instanța de apel nu a analizat aceste aspecte.
Recurenta consideră ca netemeinică și nelegală decizia Tribunalului T. pentru că i s-ar fi respins în mod nejustificat cererile de probațiune pentru dovedirea solicitărilor din acțiune, pentru că nu s-au analizat susținerile sale privind posibilitatea pârâtei de atingere a scopului propus prin actul constitutiv (obținerea terenurilor forestiere) precum și pentru faptul că Asociația N. nu poate dobândi dreptul de proprietate asupra unor asemenea terenuri conform art. 26 – 28 din Legea nr. 1/2000 pentru mai multe considerente.
În acest sens s-a susținut că ea nu s-a constituit conform art. 28 al legii pentru că nu s-a reorganizat în forma avută de fostul proprietar, pentru că nu asociația ci membrii ei (în măsura în care dovedesc că sunt moștenitorii membrilor fostei asociații) sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate (lucru ce nu s-a constatat prin sentința civilă nr. 380/2008 a Judecătoriei Lugoj) și că doar doi din actualii membrii ai asociației au o legătură cu fostul acționariat al societății pe acțiuni (arătându-se ulterior că aceștia au și fost deja despăgubiți prin decizia civilă nr. 677/A/12.11.2010 a Curții de Apel București).
Prin apelul declarat de reclamantă nu s-a solicitat o reevaluare a sentinței civile nr. 2368/2005 (pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ ) ci doar s-a susținut inopozabilitatea acesteia față de reclamantă având în vedere că în cadrul procedurii de constatare a continuității personalității juridice a fostei Societăți N. înființată în 1924, intimata a omis, cu bună știință, să cheme în judecată persoanele care se impuneau a fi citate în mod legal pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în primul rând a Statului român prin instituția reclamantă .
Apoi au fost dezvoltate pe larg toate aceste argumente de fapt și de drept, care - în opinia reclamantei - fac admisibil recursul său și care determină a se considera că asociația pârâtă nu poate legal dobândi un drept de proprietate asupra terenurilor forestiere ci doar un drept de creanță, expres prevăzut de art. 11 al Legii nr. 119/1948 de naționalizare.
În sprijinul susținerilor sale recurenta a depus la dosar copiile hotărârilor menționate în cuprinsul recursului precum și ale actelor constitutive ale societății pârâte; copia sentinței civile nr. 1394/22.07.2011 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._ într-o acțiune similară, copia Monitorului Oficial din 25.06.1924 în care s-a publicat actul constitutiv al fostei Societăți Anonime Forestiere din N. și alte acte scrise referitoare la aceasta.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, asociația intimată pârâtă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului instituției reclamante și obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată pentru aceea că recursul este nemotivat conform art. 3021 alin. 1 lit. c Cod pr. civ. și pentru că este neîntemeiat întrucât niciuna din susținerile reclamantei nu se conformă în cauză.
Recurenta reclamantă, la 18.09.2012 a formulat, la rândul său, un răspuns la întâmpinarea pârâtei considerând că apărările sale pe excepție și pe fond nu sunt întemeiate .
Tot la acest termen de judecată s-a depus la dosar un extras de pe portalul instanțelor privind procedurile urmate în dosar nr._ al Tribunalului Bihor finalizate prin decizia din 11.09.2012 prin care, admițându-se recursurile Regiei Naționale a P. R., Ministerului Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor, a fost modificată sentința primei instanțe și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 54/5/7.05.2009 prin care s-a dispus retrocedarea către asociația pârâtă a terenurilor forestiere solicitate de ea.
Înainte de proceda la analiza motivelor de recurs Curtea a luat în discuție, cu prioritate conform art. 137 Cod pr. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare conformă invocată de asociația pârâtă și a constatat că ea este nefondată pentru următoarele considerente:
Câtă vreme într-o motivare detaliată reclamanta și-a expus argumentele de fapt și a indicat generic motivele de drept ale recursului său ca fiind dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și art. 312 Cod pr. civ., Curtea constată că au fost astfel îndeplinite condițiile formal procedurale pentru a se putea considera că nu se poate vorbi în cauză de o nemotivare conformă art. 3021 alin. 1 Cod pr. civ.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2 Cod pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel din observarea conținutului acțiunii cu care instituția reclamantă a investit instanța de judecată la 3.11.2010 că petitele acesteia au vizat constatarea nelegalității constituirii Asociației „S. A. F. N.”, a scopului ei consacrat în actele constitutive și, pe cale de consecință, constatarea dizolvării ei de drept pentru imposibilitatea îndeplinirii scopului, dizolvarea ei pentru că scopul urmărit și mijloacele întrebuințate sunt ilicite și contrare ordinii publice, radierea ei din Registrul special ținut de Judecătoria Lugoj și dispunerea intrării ei în lichidare în vederea realizării activului și pasivului și trecerea bunurilor aflate în patrimoniul ei, în proprietatea statului.
Ulterior, cererea de dizolvare a fost motivată în detaliu printr-o altă cerere (f.18-28 dosar).
Prin sentința civilă nr. 1605/30.05.2011 a Judecătoriei Lugoj acțiunea reclamantei a fost respinsă în parte pe excepție (respectiv excepția puterii lucrului judecat rezultată din hotărârile irevocabile din 2005 și 2008 în ceea ce privește legalitatea înființării asociației și legitimitatea scopului ei de a pretinde restituirea terenurilor forestiere) și pe fond (în ceea ce privește celelalte susțineri), soluție pe care Curtea - la fel ca și Tribunalul T. – o consideră a fi legală și temeinică.
În acest sens urmează a se reține că prin sentința civilă nr. 2368/16.09.2005 a Judecătoriei Lugoj îndreptată prin Încheierea ședinței din camera de consiliu din data de 9.11.2006, s-a autorizat dobândirea personalității juridice de către asociația pârâtă și înscrierea ei în Registrul special ținut de Judecătoria Lugoj, lucru permis de dispozițiile art. 26-28 ale Legii nr. 1/2000 care au prevăzut posibilitatea înființării formelor asociative, în forma avută înainte de desființarea lor de către regimul comunist, și în scopul restituirii către aceasta a terenurilor forestiere deținute în proprietate indiviză sau pe cote părți de foștii săi membrii (art. 26 alin. 2) de la data înscrierii în acest registru ea având efect de opozabilitate față de terți.
Prin urmare, scopul înființării asociației pârâte a fost justificat în condițiile legii, motiv pentru care, pentru a se autoriza acordarea personalității ei juridice instanța a verificat actele sale constitutive și în primul rând statutul său, conform art. 28 alin. 3 din legea menționată, ocazie cu care a constatat conformitatea cu legea a acestuia precum și a celorlalte acte necesare autorizării.
Fiind deja trecută prin cenzura instanței verificarea legalității înființării asociației pârâte ca și a scopului ei – procedură care s-a finalizat prin hotărâre intrată în puterea lucrului judecat (sentința civilă nr. 2368/2005 a Judecătoriei Lugoj) și constatându-se printr-o altă hotărâre irevocabilă (sentința civilă nr. 386/22.02.2008 a Judecătoriei Lugoj) calitatea ei de continuatoare a asociației similare desființate de regimul comunist prin analizarea situației juridice a acționarilor despre care s-a arătat că sunt moștenitori ai membrilor fostei asociații, aceste aspecte nu mai pot face obiectul unei noi judecăți.
Demersurile judiciare în apel și recurs ale instituției pârâte împotriva acestei din urmă hotărâri au fost respinse pe baza excepției lipsei calității procesuale active întrucât nu a figurat ca parte în acel proces. Este de reținut că statul a fost totuși reprezentat prin autoritățile locale, situație în care ele aveau posibilitatea de a-și declina calitatea procesuală prin indicarea altor titulari dar n-au înțeles să o facă după cum acest lucru nu s-a făcut nici de asociația reclamantă ori, fiind vorba de un proces civil guvernat de principiul disponibilității, - iar nu de cel al oficialității ca în procesul penal – instanța nu era obligată să procedeze, din oficiu, la extinderea cadrului procesual astfel cum susține reclamanta în recursul său.
Chiar dacă susținerile pe excepție și fond ale instituției reclamante au vizat o parte din aceleași aspecte și în prezentul dosar, datorită celor anterior expuse, nu se poate constata tripla identitate prevăzută de art. 1201 cod civil pentru a putea vorbi despre incidența în cauză a excepției autorității de lucru judecat însă soluțiile pronunțate anterior – astfel cum corect s-a reținut – opun noului demers al instituției reclamante excepția puterii lucrului judecat care, prin efectul ei pozitiv se opune nu numai declanșării unui nou proces cu același scop ci și pronunțării unei noi hotărâri care să contrazică constatările celei/celor anterioare.
În această din urmă privință se impune a se menționa faptul că alături de dispozitiv și considerentele unei hotărâri trec în puterea lucrului judecat și impun efectele amintite, fiind parte integrantă și indisolubilă a hotărârii pe care sunt chemate să o expliciteze, sens în care s-a exprimat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa generată de aplicarea art. 6 par. 1 al Convenției care protejează dreptul la un proces echitabil (ca de exemplu în cauza . România par. 96 sau în cauza Zazanis și alții contra G. par. 36).
Concluzionând, rezultă că solicitarea reclamantei de constatare ca ilegitim a scopului asociației nu mai poate face în prezent obiectul unei noi analize și, de aceea, nu pot fi admise nici petitele din cererea sa bazată pe dispozițiile art. 45 lit. C din Decretul 31/1954 pentru dizolvarea din această cauză a asociației și radierea ei din Registrul special de evidență.
În ceea ce privește solicitarea dizolvării asociației pârâte în baza art. 45 lit. b din Decretul 31/1954 (respectiv pentru faptul că scopul pentru care ea s-a înființat nu mai poate fi îndeplinit) instituția reclamantă nu a dovedit prin probe concludente din ce cauză anume, după autorizarea judiciară a dobândirii personalității juridice de către aceasta se apreciază că scopul ei nu mai poate fi atins, ori, condiția impusă de text este aceea a producerii unui astfel de eveniment ulterior momentului în care persoana juridică a fost înființată și autorizată.
În susținerea acestei pretenții au fost invocate împrejurări ce țin de însăși existența condițiilor de autorizare (f.20-23 dosar de fond – motivul II al cererii de dizolvare), în concret a lipsei identității între foștii membrii ai asociației desființate de regimul comunist și cei ce constituie în prezent noua asociație și lipsa unei identități în privința statutului juridic al celor două persoane juridice cu toate consecințele privind evidențierea conformă a celei actuale, ori, aceste aspecte – așa cum s-a arătat în cuprinsul prezentei – au fost discutate în conținutul sentinței civile nr. 2368/2005 și sentința civilă nr. 386/2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj care au intrat sub efectul puterii de lucru judecat.
Împrejurarea că ulterior autorizării, asociația pârâtă a solicitat spre restituire imobile la care nu era îndreptățită potrivit scopului său ține de verificarea în substanță a pretențiilor sale în procedura specială prevăzută de legile de reparație în materie (iar nu de verificarea legalității condițiilor de înființare și autorizare), lucru pe care de altfel instituția reclamantă l-a și făcut.
Ca dovadă a acestui demers al său a fost depusă la dosarul de recurs conform art. 305 Cod pr. civ., copia unui extras de pe portalul instanțelor din care rezultă că prin decizia definitivă și irevocabilă a Tribunalului Bihor din 11.09.2012 pronunțată în dosar nr._, având ca obiect fond funciar, a fost admis recursul său și al altor instituții ale statului și s-a modificat în parte sentința primei instanțe în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 54/7.05.2009 prin care asociației pârâte i-au fost restituite terenurile forestiere solicitate, fără însă a se cunoaște până la acest moment dacă soluția a fost pronunțată în considerarea unor excepții de procedură sau de fond sau ca urmare a examinării în substanță a solicitărilor asociației.
Pentru toate aceste considerente de drept și de fapt Curtea constată că în cauză nu se confirmă niciunul din motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod pr. civ. pe baza cărora instituția reclamantă recurentă a solicitat casarea ei cu trimitere spre rejudecare sau modificarea deciziei civile nr. 200/A/28.02.2002 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Civilă din care cauză va fi respins ca nefondat recursul acesteia.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod pr. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei pârâte suma de 3000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței și facturii depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta R. Națională a P. R. – Direcția S. T. împotriva deciziei civile nr. 200/A/28.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta Asociația S. A. F. N..
Obligă recurenta să plătească intimatei pârâte Asociația S. A. F. N. suma de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. D.C./03.10.2012
Tehnored. I.P. 2 ex./09.10.2012
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. C. P., L. V.
Prima instanță: Judecătoria Lugoj, jud. A. A. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1811/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1820/2012. Curtea de... → |
|---|
