Pretenţii. Decizia nr. 1811/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1811/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 1811/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1811
Ședința publică din 18 septembrie 2012
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta G. S. împotriva deciziei civile nr. 149 din 13.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamanta recurentă G. S., asistată de av. C. O., lipsă pârâtul intimat M. Finanțelor P..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței s-a depus la data de 13.08.2012 întâmpinare de intimata D.G.F.P. T., în reprezentarea Ministerului Finanțelor P., din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta reclamantei recurente, aceasta din urmă, a depus la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta reclamantei recurente a solicitat admiterea recursului, și modificarea ambelor hotărâri, cu consecința admiterii acțiunii,arătând că în cauză s-a dat o interpretare greșită prevederilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 149/13.02.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamanta G. S. împotriva sentinței civile nr.5654/09.03.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, in contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P., ca nefondat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.5654/09.03.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor P..
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta G. S., în contradictoriu cu pârâtul M. FINANȚELOR P., prin DGFP T..
Prima instanță a reținut că art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevede că „restituirea prețului prevăzut la alineat 2 și 2 ind. 1 se face de către M. Economiei și Finanțelor”, iar având în vedere aceste dispoziții instanța a respins excepția calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Finanțelor P..
Reclamanta a întemeiat cererea de restituire a prețului de piață a imobilului pe care l-a cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 pe dispozițiile art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost completată prin Legea nr. 1/2009.
Contractul de vânzare-cumpărare al reclamantei nr._/14.04.1997 a fost desființat ca urmare a constatării nulității absolute prin decizia civilă nr. 1218/30.04.2002 a Curții de Apel Timișoara, care a reținut în considerentele sale că imobilul vândut reclamantei nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995, ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul acestei legi. Mai mult, Curtea a reținut că, chiar în ipoteza în care ar fi fost aplicabile dispozițiile Legii nr. 112/1995, contractul de vânzare-cumpărare este și în această situație atins de nulitate absolută, întrucât a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, care prevăd că în situația existenței pe rolul instanțelor a unor cereri referitoare la art. 1 alin. 5, procedurile administrative de vânzare către chiriași, reglementate de Legea nr. 112/1995, se suspendă de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererilor respective. Prin urmare, s-a reținut că vânzarea-cumpărarea către chiriași a avut loc cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Art. 50 din Legea nr. 10/2001 reglementează două situații de restituire a prețului plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Prima este cuprinsă în alineatul 2 al art. 50 și prevede că „cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru”. A doua situație este cuprinsă în alineatul 2 ind. 1 a art. 50 și prevede că „cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru”.
Reclamanta a beneficiat de prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, la data de 21.04.2004 fiindu-i restituită suma de 17.607.785 lei, astfel cum rezultă din adresa nr. D_/20.05.2004 a Primăriei Municipiului Timișoara - Direcția Patrimoniu - Serviciul Administrare Spații și Terenuri. În temeiul sentinței civile nr. 5137/17.05.2005 pronunțată în dosar nr._/02.09.2004 al Judecătoriei Timișoara, reclamantei i-a fost restituită suma de_ lei reprezentând diferența dintre valoarea reactualizată a sumelor plătite de reclamantă și valoarea restituită reclamantei în luna aprilie 2004, fiindu-i aplicabile prevederile art. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001.
Întrucât reclamantei i-a fost desființat contractul de vânzare-cumpărare, acesta fiind încheiat cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 50 ind. 1 din Legea nr. 10/2001, acestea referindu-se la proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Împotriva sentinței civile nr.5654/09.03.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a declarat apel reclamanta G. S., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței in sensul admiterii cererii.
In motivare, arată că in mod greșit instanța de fond a interpretat modificarea adusă legii nr.10/2001 prin Legea nr.1/2009 ca fiind numai un ajutor acordat numai unei singure categorii de persoane cărora li s-a desființat contractul de vânzare-cumpărare a locuințelor naționalizate.
Așa cum rezultă din preambulul Legii nr.1/2009 legea sus amintită are caracter de lege sociale ale cărei dispoziții sancționează incoerențele reprezentărilor statului român cu ocazia încheierii acelor contracte de vânzare-cumpărare asupra locuințelor naționalizate cu chiriașii după care locuințele respective au fost restituite revendicatorilor.
Noțiunea de bună credință la încheierea unui contract a evoluat pe parcurs ca urmare a pronunțării într-o . decizii făcute de CEDO.
In acest sens, având in vedere faptul că respectivele contracte au fost încheiate intre chiriaș si autorități pe baza unor formulare impuse iar condițiile de permisivitate la actul cumpărării erau stipulate in cuprinsul contractului in condițiile in care au îndeplinit acele condiții insă li s-a reproșat prin decizia prin care a fost anulat contractul că nu ar fi depus demersuri suplimentare pentru a verifica dacă imobilul a fost naționalizat de la vechiul proprietar in condiții valide sau, nu se poate retine eventuala rea credință a recurentei.
Tribunalul a respins apelul declarat de reclamanta G. S., cu motivarea că aceasta, beneficiind de prevederile art. 50 alin.2 din L 10/2001, i-a fost restituita suma de 17.607.785 lei, la 21.04.2004, conform probatoriului administrat, de catre Directia Patrimoniu- Serviciul Administrare Spatii si terenuri a Primariei Municipiului Timisoara, iar, in baza sentintei civile 5137/2005 a Judecatoriei Timisoara i s-a restituit si diferenta dintre valoarea reactualizata a sumelor platite de reclamanta si valoarea restituita reclamantei la 21.04.2004, in cuantum de_ lei, conform prevederilor art. 50 alin. 2 si 3 din L 10/2001, iar, intrucat i-a fost desfiintat contractul de vanzare-cumparare pentru imobilul in litigiu, ca urmare a încheierii prin eludarea prevederilor L 112/1995, reclamanta nu mai poate beneficia si de prevederile art. 50 ind. 1 din L 10/2001, cat timp contractul de vânzare nr._/14.04.1997 a fost desființat ca urmare a constatării nulității absolute, prin decizia civila nr. 1218/30.04.2002 a Curții de Apel Timișoara.
În termen împotriva deciziei civile nr. 149 din 13.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. a declarat recurs reclamanta G. S., care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare arată că instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea prevederilor art. 948 cod civil și instanța de apel a menținut soluția dând o interpretare greșita prevederilor art. 50 din Legea nr. 10/2001 modificata prin Legea nr. 1/2009.
Astfel, conform art. 50 din Legea nr. 10/2001 actualizata, chiriașii cumpărători al căror contract de vânzare-cumpărare încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 a fost desființat prin hotărâre judecătorească definitiva și irevocabila, au dreptul la restituirea prețului de piața al imobilelor.
În felul acesta, legiuitorul a dorit sa ocrotească buna-credință a chiriașului cumpărător al cărui titlu de proprietate a fost desființat pe cale judecătoreasca.
Prin decizia civila nr. 1218/30 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara evocată de instanța de apel s-a stipulat ca imobilul în litigiu nu a intrat sub incidența Legii nr. 112/1995 și prin urmare, nu putea fi înstrăinat chiriașilor.
În timpul scurs de la pronunțarea deciziei sus menționate de către Curtea de Apel Timișoara, și până în prezent, jurisprudența s-a schimbat fiind sancționate doar persoanele care cunoscând ca bunul nu aparținea vânzătorului, totuși au încheiat o convenție frauduloasa cu acesta perfectând contractul de vânzare-cumpărare.
În speța de fata, instanța a reținut atunci când a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între antecesoarea sa și reprezentanții statului roman, faptul că la data încheierii contractului de cumpărare a apartamentului fostul proprietar solicitase pe cale administrativa restituirea acestuia.
Demersurile sale nu au fost notate nici în cartea funciara, și nici nu a fost notificată de către vreo persoana în acest sens.
La fel ca și toți ceilalți chiriași, a formulat după expirarea termenului de 6 luni de la data intrării in vigoare a Legii nr. 112/1995 cerere de cumpărare a imobilului, cerere ce i-a fost admisa și a încheiat contractul.
A învederat că întrucât i s-a vândut o casă ce nu se putea vinde, se impune a se angaja răspunderea statului roman pentru fraudarea intereselor sale, care de bună-credință a respectat procedura legală pentru achiziționarea imobilului in care a locuit.
În acest sens, a fost adoptată Legea nr. 1/2009 care are ca scop unul de protecție sociala, și care protejează buna credința a chiriașului cumpărător al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost desființat, pentru motive ce nu îi sunt imputabile acestuia.
Pârâta D.G.F.P. T. în reprezentarea Statului Român a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că deși reclamanta a înțeles să invoce ca temei de drept al acțiunii prevederile art. 501 din Legea nr. 10/2001, actualizată, acest text de lege nu i se aplica acesteia întrucât, așa cum rezulta din Decizia civila nr. 1218/30.04.2002 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1750/C/2002, instanțele judecătorești, admițând cererea reconvențională a numitului L. D. N., au constatat ca in speța contractul de vânzare - cumpărare nr. 12.844/16.04.1997 a fost încheiat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995, constatându-se nulitatea absoluta a contractului încheiat de reclamanta cu R.A. URBIS.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, se constată că recursul este neîntemeiat.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1218 din 30.04.2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 1750/2002 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr._ din 14.04.1997 încheiat între reclamantă și R.A. URBIS Timișoara.
Din considerentele deciziei civile menționate, s-a reținut că întrucât imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995, vânzarea imobilului încalcă dispoziții legale imperative, fiind lovită de nulitate absolută.
Pentru a fi admisibilă acțiunea având ca obiect restituirea prețului de piață a imobilelor, potrivit dispozițiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 – republicată, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții și anume: contractele de vânzare-cumpărare să fie încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și respectiv, contractele să fi fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Cum, raportat la decizia civilă menționată, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între reclamantă și R.A. URBIS a fost încheiat cu nerespectarea Legii nr. 112/1995, dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, nu sunt incidente în cauză.
Mai mult, așa cum corect a reținut instanța de fond, prin sentința civilă nr. 5137/15.05.2005 pronunțată de Judecătoria Timișoara, reclamantei i-a fost restituită suma de_ lei, reprezentând diferența dintre valoarea reactualizată a sumelor plătite de reclamantă și valoarea restituită reclamantei în luna aprilie 2004, fiindu-i astfel aplicabile prevederile art. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) Cod pr. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta G. S. împotriva deciziei civile nr. 149 din 13.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta G. S. împotriva deciziei civile nr. 149 din 13.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./28.09.2012
Tehnored. I.P. 2 ex./28.09.2012
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. D. D., Z. H.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara, jud. R. M. L.
| ← Restituire metale preţioase. Decizia nr. 1816/2012. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 1819/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
