Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1820/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1820/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 1820/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1820
Ședința publică din 18 septembrie 2012
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. L. împotriva deciziei civile nr. 78/A/25.01.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații T. G., C. A. și C. I., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamanta recurentă I. L., asistată de av. D. D., lipsă intimații T. G., C. A. și C. I..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că, prin registratura instanței, s-a depus la data de 13.09.2012 întâmpinare formulată de către intimații C. A. și T. G., din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta reclamantei, care a depus la dosar factura și chitanța privind achitarea onorariului avocațial și a arătat că nu solicită termen pentru studiul acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. dosar_, reclamanta I. L. a chemat în judecată pe pârâții T. G., C. A. și C. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună rectificarea cărții funciare nr._ Timișoara, cu nr. top._-_, in sensul rectificării suprafeței tabulare de 796 mp a terenului, respectiv inscrierea suprafeței reale de 749 mp a terenului; partajul de folosință cu privire la terenul neconstruit aferent imobilului situat în Timișoara, ., înscris în C.F nr._ Timișoara, nr. top_-_, aflat în coproprietatea părților și partajul de folosință al accesului în imobilul mai sus menționat cu auto și cu piciorul.
In motivare, reclamanta a arătat ca este proprietara tabulară a unei cote indivize de ½ din imobilul situat în Timișoara, ., . de vânzare-cumpărare nr. 5657/25.03.1982 încheiat la notariatul de Stat T. și că, în luna decembrie 1997, a încheiat cu pârâții „Actul de unificare, dezmembrare, apartamentare” autentificat sub nr. 9939/17.12.1997, prin care au fost delimitate apartamentele, rămânând în coproprietate forțată calea de acces în imobil, terenul construit și neconstruit, branșamentele de apa, branșamentele electrice, gardurile, zidurile comune, podul și acoperișul. Reclamanta a arătat că, în ce privește calea de acces în imobil și terenul neconstruit, nici până în prezent pârâții nu îi recunosc dreptul de a le folosi nestingherit, conform cotei sale indivize. Astfel, reclamanta a arătat că nu este lăsată să facă lucrările de reabilitare a apartamentului în care locuiește, întrucât pârâții refuză accesul oricărui autoturism sau autoutilitare în curte, iar reclamantei îi permit accesul doar pe poarta mică a imobilului. Se mai arată că nu poate stabili cu pârâții care este suprafața de teren pe care poate să cultive legume și zarzavaturi.
Reclamanta a arătat că în anul 2005 a introdus o cerere de ieșire din indiviziune ce a făcut obiectul dosarului nr. 6124/26.04.2005 al Judecătoriei Timișoara, fiind pronunțată în cauza sentința civilă nr. 9268/12.10.2006 prin care a fost respinsă acțiunea, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă. În motivarea soluției date, instanța a reținut că nu este posibilă partajarea în cauză, deoarece există o neconcordanță între suprafața parcelei de teren cu nr. top._-_, înscrisă în C.F_ Timișoara, și suprafața reală a imobilului, astfel, în C.F_ Timișoara este înscrisă o suprafața de 796 mp teren, iar din raportul de expertiză topografic efectuat în dosar a rezultat că suprafața măsurată a parcelei de teren este doar 749 mp și nu poate să fie dispusă ieșirea din indiviziune fără a se rectifica cartea funciară. Prin același raport de expertiză, expertul judiciar A. C. a mai concluzionat că ieșirea din indiviziune în natura asupra terenului nu este posibilă și datorită naturii constructive a casei și a anexelor, arătând însă că este posibilă realizarea unui partaj de folosință a grădinii.
În drept, s-au invocat disp. art. 480 C.civ, Lg. 7/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții C. A. și C. I. au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu motivarea că suprafața de 796 mp a imobilului nu poate fi diminuată al cererea oricărui coproprietar, fără acordul celorlalți coproprietari. Deși, reclamanta recunoaște că nu posedă legal cota de teren înscrisă în C.F partea a doua, neprezentând nici un act sau decizie, înscrierea făcându-se eronat pe baza Deciziei Consiliului Județean cu nr. 895/27.07.92, care aparține familiei P. C. și M., a caror cotă parte a revenit pârâților, totuși în anul 2006 au convenit, la propunerea instanței, sa întocmească un plan-proiect pentru realizarea planului de situație a partajului de folosință a terenului neconstruit de către expertul judiciar. Se arată că accesul în imobil pentru toți coproprietarii imobilului s-a stabilit prin acordul părților.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul T. G. a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu motivarea că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosar nr. 6124/2005 al Judecătoriei Timișoara, „cele trei apartamente care compun imobilul din . și, implicit, proprietarii acestora, se află în stare de indiviziune forțată”, terenul construit și reconstruit fiind părți comune și indivize, iar conform înscrierilor existente în C.F_, se observă că suprafața totală a terenului este aceeași încă din anul 1940 și anume 796 mp. deficitul de 47 mp de teren constatat la măsurătorile efectuate de expertul A. C. se datorează nerespectării de către vecini a liniilor de hotar, care nu mai corespund realităților evidențiate în arhivele OCPI și în Planul parcelelor Sarmes. Pârâtul a arătat că, pe parcursul soluționării dosarului nr. 6124/2005, a acceptat să se întocmească un plan de partaj de folosință a terenului neconstruit, partaj care funcționează și in prezent. Reclamanta a folosit și va folosi, așa cum au stabilit de comun acord, calea de acces în imobil, atât pietonal, cât și cu mijloace auto.
Ulterior, reclamanta și-a precizat motivele acțiunii, arătând că în anul 1982 a cumpărat apartamentul nr. 3 situat în Timișoara pe ., conform procesului verbal de vânzare-cumpărare 2769/1982, de la proprietara D. A.. La data cumpărării apartamentului, gardurile erau amplasate așa cum sunt și în momentul de față, actele s-au făcut pe suprafața înscrisă în C.F nr._. Reclamanta arată că fosta proprietară, în momentul cumpărării apartamentului, i-a arătat ce cuprinde proprietatea: cotețele din cărămidă pentru care plătește impozitul, cărarea de acces din curte, o cămară din scânduri, iar, ca parte comună cu ., poarta mare și cea mică de la stradă. Ulterior, în anul 1999, pârâtul T. i-a propus să îi cedeze cămara din scânduri cu terenul aferent pentru a-și extinde el cotețele în schimbul construirii unui gard la cotețele sale pentru găini, întrucât acestea erau deteriorate. Reclamanta arată că a fost de acord, dar în anul 2005, pârâtul a desfăcut gardul.
Reclamanta a aratat că nu a avut acces la poarta mare decât cu acordul proprietarilor ., și ca a folosit doar poarta mică; iar, până în anul 1990, . folosită în mod egal de toți proprietarii, dar odată cu venirea fam. P. în ., aceștia au făcut poartă mare din fier și s-au autointitulat proprietarii acesteia, lucru susținut în continuare și de actualii proprietari ai ., care au început să facă presiuni tot mai intense asupra sa pentru a elibera terenul, susținând ca acesta aparține fam. P., de la care ei au cumpărat.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând rectificarea C.F nr._ Timișoara, nr. top._-_, în sensul rectificării suprafeței tabulare de 796 mp a terenului, respectiv înscrierea suprafeței reale de 743 mp.
La termenul de judecată din data de 17.04.2008, pârâtul T. G., față de modificarea acțiunii a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat rectificarea suprafeței tabulare de 796 mp a terenului și înscrierea în C.F nr._ Timișoara, cu nr. top._-_ a suprafeței reale ce va fi stabilită de expert printr-o nouă ieșire în teren și determinarea suprafeței actuale a imobilului ca urmare a restabilirii hotarelor proprietății în limitele firești, pe cale amiabilă, acțiune efectuată cu acordul și împreună cu vecinii și actualii coproprietari; determinarea cotelor parți indivize de teren construit și neconstruit ce revin fiecărui coproprietar conform prev. Lg. 18/1991 art. 36 alin. 2 republicată, proporțional cu cota de construcții deținută de fiecare și evidențiate în Planul construcțiilor și înscrierea în C.F a procentelor corespunzătoare fiecărui coproprietar și exprimarea cotelor în metri pătrați; determinarea cotelor părți de proprietate indiviză a fiecărui coproprietar pentru celelalte componente ale proprietății comune ( branșamente de curent electric, gaz metan și apa canal, ziduri comune și acoperiș), conform Lg. nr. 58/1992 și înscrierea în C.F. a procentelor corespunzătoare în vederea aplicării corecte de către coproprietari a prevederilor H.G 400/2003; completarea partajului de folosință a terenului neconstruit ( partaj stabilit conform acordului de voință a părților sub semnătură privată la data de 27.09.2006) cu suprafețele de teren ce revin fiecăruia în urma recuperării deficitului de teren; accesul în imobil să se facă așa cum s-a căzut de acord la întocmirea partajului de folosință susmenționat în data de 27.09.2006 și evidențiat de expertul A. C. la punctele 6 și 7 ale raportului de expertiză prezentat Judecătoriei Timișoara.
În motivare, pârâtul a aratat că cererea sa este întemeiată conform prevederilor art. 119 alin. 1 și 4 și art. 120 alin. 1 C.p.c și este o consecință firească a recuperării pe cale amiabilă a deficitului de suprafață teren prin retragerea și recladirea altor garduri la limitele firești.
La termenul de judecată din data de 26.06.2008, prima instanță a constatat că, în ce privește al doilea capăt de cerere formulat în cererea reconvențională, există autoritate de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr._/22.12.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantă I. L., în contradictoriu cu pârâții T. G., C. A. și C. I., a fost admisă în parte cererea reconvențională formulata de pârâtul T. Geogică; s-a dispus partajul de folosință al imobilului înscris în C.F nr._ Timișoara sub nr. top._-_, conform raportului de expertiză suplimentar întocmit la data de 22.10.2008 de către expert P. G. și a planului de partajare anexat acestuia, și care face parte integrantă din prezenta sentință; a fost respinsă în rest acțiunea formulată și precizată de reclamantă; a fost respinsă în rest cererea reconvențională formulată de pârât, fără a fi acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr. 9268/2006 pronunțată în dosar nr. 6124/2005, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea reclamantei, având ca obiect ieșire din indiviziune și grănițuire, reținând cu putere de lucru judecat că ieșirea din indiviziune asupra terenului nu este posibilă, dată fiind natura constructivă a casei și a anexelor în teren, suprafața terenului neconstruit, curte și grădină fiind doar de 534 mp, părțile comune indivize fiind afectate folosinței comune, iar cele 3 apartamente având cale de acces comună la drumul public.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. ing. P. G. pentru termenul de judecată din data de 27.09.2007, suprafața reală a imobilului în litigiu este de 743 mp, mai mică cu 53 mp față de suprafața tabulară a imobilului în litigiu, iar suprafața aferentă curții, conform planului C.F este de 436 mp din care se deduce suprafața ocupată de casă, rezultând o suprafață liberă de construcții, aferentă curții, de 281 mp, iar suprafața aferentă grădinii imobilului, conform descrierii din cartea funciară, este de 307 mp.
Expertul, ținând cont de modul de folosire, a propus un partaj de folosință plecând de la cotele de proprietate de ½ parte deținută de proprietarii ., respectiv cotei de ½ parte din imobil deținut de proprietara .>
Ulterior s-a efectuat un raport de expertiză suplimentar în urma modificării situației de fapt a imobilului invocată de reclamantă, raport în urma căruia s-a constatat că suprafața reală a imobilului este de 796 mp, corespunzând suprafeței tabulare a imobilului în litigiu, expertul propunând partajul de folosință în sensul că din întreaga suprafață aferentă imobilului, suprafața construită la sol a casei ( 156 mp) va rămâne în folosința comună, o suprafață de 66 mp, materializată în planul anexat prin punctele de control: L-2-N-D-E-F-M, necesară accesului în imobil, atât pietonal cât și auto sau în caz de urgențe, va rămâne, de asemenea, în folosință comună, cele două suprafețe propuse spre folosință în comun totalizând 222 mp. Expertul a arătat în continuare că, deducând din suprafața tabulară a imobilului suprafața ce va fi folosită în comun, rezultă o suprafață de 574 mp, pentru folosința exclusivă care urmează a fi repartizată astfel: proprietarii . vor folosi exclusiv suprafața delimitată de pct. K-L-M-F-G ( 36 mp) și suprafața materializată prin punctele de contur A-B-C-D-N-3-4-5 ( 251 mp), iar proprietara apart. nr. 3 va folosi exclusiv terenul materializat în planul anexat prin punctele 7-8-9-J-I-H-G-F-D-C-B-A (287 mp), expertul concluzionând că, în urma variantei de partajare propusă, părțile vor realiza cotele de proprietate deținute, dimensiunile liniare și elementele de detaliu fiind prezentate în planul cu propunerea de partajare anexat raportului de expertiză.
Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că apartamentul nr. 1 este materializat prin punctele de contur K-P-R-S, . 1-T-O-P-P-S, iar . G-H-I-J-S-T, locația celor trei apartamente fiind stabilită pe baza planului întocmit de ing. P. Milorad și avizat de O.C.O.T T., cu nr. 1647/1997.
Față de înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu concluziile raportului de expertiză suplimentar depus la dosar la termenul de judecată din data de 23.10.2008, de către expertul P. G., care a fost luat în considerare de prima instanță, deoarece reflectă situația de fapt a imobilului cea mai apropiată de pronunțarea sentinței, având în vedere că expertiza invocată de către pârâți nu a fost omologată de instanță prin vreo sentință și că aceasta nu a fost însușită în prezenta cauză de către toate părțile, și văzând prev. art. 480 C.civil și prev. Lg. nr. 7/1996 republicată, a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantă, precum și cererea reconvențională, și a dispus partajul de folosință al imobilului inscris în C.F nr._ Timisoara sub nr. top._-_, conform raportului de expertiză suplimentar intocmit la data de 22.10.2008 de către expert P. G. si a planului de partajare anexat, acestuia, și care face parte integrantă din sentință.
Având in vedere concluzia expertului exprimata in cuprinsul aceluiasi raport de expertiza suplimentar, potrivit careia suprafata reala a imobilului in litigiu este de 796 mp., corespunzand suprafetei tabulare a imobilului in litigiu, prima instanță a respins capatul de cerere formulat și modificat de reclamanta, avand ca obiect rectificarea suprafetei tabulare a terenului in litigiu.
In ce privește cererea reconventionala formulata de pârâtul T. G., avand in vedere aceeasi concluzie a expertului cu privire la suprafata de teren, prima instantă a respins capatul de cerere formulat in cererea reconvenționala in ce priveste rectificarea suprafetei tabulare.
In raspunsul la obiectiuni intocmit la data de 27.05.2008, expertul P. G. a aratat ca partajul de folosinta nu presupune rectificarea suprafetei, reapartamentarea imobilului si modificarea cotelor parti indivize ce revin fiecarui proprietar, aceste cote modificandu-se numai in situatia in care s-au facut modificari de natura sa duca la diminuarea sau augmentarea suprafetei utile a unuia dintre apartamente, modificari care se fac pe baza unei autorizatii de construire sau demolare, iar modificarea cotelor presupune reapartamentarea constructiei si numai in aceasta situatie se modifica, cotele parti indivize notate in C.F care se vor reflecta si asupra terenului construit si neconstruit al imobilului.
Avand in vedere cele mentionate de expert si tinand cont de faptul ca paratul nu a facut dovada ca s-ar gasi in situatiile aratate de expert, prima instanta a respins si capatul de cerere formulat in cererea reconventionala privind determinarea cotelor parti de proprietate indiviza a fiecarui coproprietar.
De asemenea, Judecătoria, avand in vedere autoritatea de lucru judecat invocata si acceptata de instanta la termenul de judecata din data de 26.06.2008, a respins si capatul de cerere formulat in cererea reconventionala privind determinarea cotelor parti indivize de teren construit si neconstruit si inscrierea in C.F a procentelor corespunzatoare fiecarui coproprietar și exprimarea cotelor in metri patrati.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel apelanții T. G., C. A. si C. I..
Prin apelul declarat de apelantul T. G., acesta a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii primei instanțe și rejudecarea cererii reconvenționale, conform art.165, 295, 296 și 297 cod proc.civilă.
In motivare, a arătat că instanța nu a dezbătut principalele motivații invocate in întâmpinare, dovedite prin anexele la aceasta, ignorând din conținutul întâmpinării punctul 4 –in totalitate, punctul 6 al întâmpinării, punctele 7 si 8 ale întâmpinării.
Instanța a omis să dezbată in totalitate răspunsurile la interogatoriile încuviințate, care confirmă faptul că atât reclamanta, cât și pârâții și-au însușit în totalitate partajul invocat, atât timp cât l-au semnat și aplicat, conform Codului civil in vigoare.
Instanța a ignorat să dezbată si să observe legalitatea precizărilor făcute prin concluziile depuse la dosar pentru termenul din 20.11.2008, punctele 1, 2 si 3.
Invocarea exceptiei de lucru judecat este ilegitimă și eronată și solicită trimiterea către expert a obiectivelor cenzurate de instanță.
Concluzia instanței în interpretarea art.1201 cod civil este greșită si solicită să constate că nu există nici o identitate privind obiectul si cauza celor doua dosare.
In drept: art.480 cod civil, Legea 7/1996, art.948, 953, 969, 970, 977, 983, 984, 730, 1172, 1176, 1177, 1191, 1201 cod civil, Legea 58/22.07.1992 si Legea 18/1991, art.36 alin.2 republicată in M.O.nr.1/05.01.1993.
Prin apelul declarat de apelanții C. A. si C. I., s-a solicitat respingerea in totalitate a hotărârii primei instanțe, ca fiind neîntemeiată, și, in consecință, respingerea acțiunii.
In motivare, au arătat că, prima instanță trebuia să observe reaua credință a reclamantei si folosirea de motive false. In judecarea fondului, instanța nu a reținut spre dezbatere partea a doua a punctului 3 si 4 al întâmpinării, unde se arată că partajul de folosinta din anul 2006 si accesul in imobil au fost asumate si insușite de toate părțile așa cum prevede codul civil.
Respingerea partajului de folosință intocmit de expertul P. G. in data de 22.10.2008, si dispus de instanta, ca nerealist, așa cum s-a arătat prin obiecțiunile din data de 20.11.2008 depuse la dosar si prin concluziile depuse la dosar in data de 04.12.2008, probe si motivații care se ignora în totalitate.
Se apreciază că hotărârea instanței de fond este neîntemeiată, că, la interogatorii si in dezbateri s-a dovedit că reclamanta se folosește de argumente false, nesusținute de probe.
In motivarea sentinței sunt cenzurate pasajele cele mai importante din cele invocate de pârâți sau nu se mai iau in dezbatere integral acte depuse la dosar in timp ce reclamantei i se acordă de cel puțin 3, 4 ori mai mult spațiu pentru argumente false, nedovedite in timpul judecății sau demontate la interogatorii.
Se susține in continuare judecarea cererii reconvenționale promovată de pârâtul T. G. la termenul din 17.04.2008 .
In drept, au fost invocate dispozițiile art.480 cod civil, Legea 7/1996, Cod civil, codul de procedură civilă și legea 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 78/A/25.01.2012 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul T. a admis apelul promovat de apelantul T. G. si de apelanta C. A. împotriva sentinței primei instanțe, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Timișoara.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond, prin sentința apelată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta I. L. și a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional T. G. și a dispus partajul de folosință al imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, nr.top._-_, conform raportului de expertiză suplimentar întocmit în data de 22.10.2008 de către expertul P. G. și a respins în rest acțiunea principală și cererea reconvențională.
Reclamantul reconvențional a formulat o cerere reconvențională prin care, la petitul 2, a solicitat instanței determinarea cotelor părți indivize de teren construit si neconstruit ce revine fiecărui proprietar proporțional cu cota de construcții deținută de fiecare si înscrierea acestora în Cartea funciara.
Prima instanță, prin încheierea din 26.06.2008, prin raportare la sentința civila nr. 9268/2006 a Judecătoriei Timișoara, a respins acest capăt de cerere prin reținerea excepției autorității de lucru judecat. Acest aspect a fost reiterat și în motivarea sentinței apelate.
Referitor la această excepție, tribunalul a apreciat că în mod greșit instanța de fond a reținut și a respins pe excepția autorității de lucru judecat acest petit, care era esențial în stabilirea partajului de folosință al terenului.
Astfel, prin sentința civila nr. 9268/12.10.2006 a Judecătoriei Timișoara a fost soluționată o acțiune între aceleași părți, având ca obiect ieșire din indiviziune si grănițuire, și nu determinarea cotelor părți indivize din teren ce revin coproprietarilor.
În acest context, nu se poate reține ca există tripla identitate de părți, obiect și cauză, în sensul art. 1202 din vechiul Cod civil, neexistând identitate de obiect și cauză între prezenta acțiune și acțiunea soluționată irevocabil prin sentința civila nr. 9268 din 12.10.2006 a Judecătoriei Timișoara .
Întrucât acest aspect este esențial în stabilirea partajului de folosință și fiind respins în mod greșit prin excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a apreciat că prima instanță a rezolvat pricina fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât, în baza art. 297 alin. 2 C.proc.civ. ( în forma sa înainte de modificare prin Legea nr. 202/2010), a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care, în rejudecare, înainte de a stabili partajul de folosință, va trebui să se pronunțe pe fond cu privire la acest petit.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta I. L., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T..
În motivare, arată că Tribunalul T. a soluționat în mod nelegal apelul promovat de apelanții T. G., C. A. și C. I., în sensul că, în ceea ce privește celelalte petite ale cererii reconvenționale, cu excepția partajului de folosință, acestea au fost respinse cu motivarea că, așa cum afirmă și expertul judiciar în cauză, partajul de folosință nu presupune rectificarea suprafeței, reapartamentarea imobilului sau modificarea cotelor părți indivize ce revin fiecărui proprietar, fiind deci suficientă situația tabulară contemporană soluționării fondului pentru ca instanța să poată pronunța partajul de folosință care este cauza juridică a litigiului civil.
Prin urmare, recurenta apreciază că soluția dată în apel este criticabilă sub două aspecte. În primul rând, instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepție asupra petitului doi al cererii reconvenționale, aspect ce rezultă din dispozitivul Sentinței ( de unde rezultă că întreaga cerere reconvențională a fost soluționată în fond, fiind admisă în parte), cât și din studiul considerentelor instanței de fond, care se pronunță asupra petitului doi al cererii reconvenționale pe fond.
Se mai arată că partajul de folosință nu impune determinarea cotelor părți indivize de teren, întrucât această acțiune privește reglementarea unei stări de fapt. Pe de altă parte, expertul judiciar a ținut cont în propunerea de partajare a folosinței terenului de cotele părți comune, așa cum rezultă din cuprinsul CF colective nr._ Timișoara.
Din lucrările expertizei rezultă că suprafața totală a casei (. + . 155,95 mp, iar din releveul apartamentului nr. q, aflat, de asemenea, la dosarul cauzei, rezultă ca apartamentul nr. 1 are o suprafață de 75,35 mp, deci de aproximativ ½ parte, așa cum indică și cartea funciară.
Este, în consecință, justă, echitabilă și legală propunerea expertizei de partajare a folosinței terenului, care indică: o suprafață de 287 mp teren, care revin în folosință exclusivă apartamentului nr. 3 și o suprafață de 287 mp (251mp+36mp=287 mp) teren în folosință exclusivă care revin apartamentelor nr. 1 și nr. 2, astfel că nu există un folos practic al rezolvării petitului doi al cererii reconvenționale. Rezolvarea acestui petit pe fond a fost efectuată, iar dacă instanța de control judiciar ar fi considerat că, totuși, acesta ar fi trebuit rezolvat favorabil pe fond, ar fi trebuit să rețină cauza spre judecată și să se pronunțe asupra acestui petit în baza probelor și apărărilor de la dosarul cauzei.
În drept, invocă prev. art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul T. G. a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei recurate, cu motivarea că nu a cerut în cererea reconvențională partajul de reclamantă, ci completarea celui existent, asumat prin semnătura privată a tuturor părților, întocmit la data de 27.09.2006, în condițiile rezolvării petitelor 1, 2 și 3 ale cererii.
Soluționarea petitului principal al cererii reconvenționale presupunea întocmirea unui nou plan de situație, cu detaliile actuale din teren, care nu mai corespund cu cele înscrise în planul vechi existent în dosarul C.F. nr._ din anul 1997.
Se mai arată că, în timp, cu acordul coproprietarilor s-au schimbat detaliile și poziționarea anumitor construcții, sau utilități ( fapt consemnat și de reclamantă prin înscrisurile și interogatoriile depuse la dosarul cauzei).
Rezolvarea petitului nr. 2 al cererii reconvenționale urma, firesc, soluționării petitului 1 și urmărea punerea în acord a situației reale de fapt cu cea de drept, corespunzător prevederilor Legii 18/1991, art. 36, al 2. Cu ocazia apartamentării din anul 1997, s-au stabilit cote procentuale pentru terenul construit și neconstruit. Expertul P. G. a propus și susținut în instanță necesitatea unei noi apartamentări, soluție la care face referire chiar în răspunsurile depuse în scris la dosarul cauzei. Această soluție a fost agreată de către pârâți, întrucât presupunea și soluționarea cererii reconvenționale și punea în acord situația de fapt cu cea de drept.
Consideră că respingerea petitului 2 și a următoarelor s-a făcut greșit ( așa cum apreciază și Tribunalul T.) și s-a folosit o motivare neadecvată cauzei, cu menirea de-a susține o sentință nedreaptă a Judecătoriei Timișoara.
Se mai invocă și argumente vizând starea de fapt existentă cu privire la imobilul în litigiu.
Nu este indicat în mod expres temeiul de drept al întâmpinării.
Intimații C. A. și C. I., prin scriptul depus la dosar ( f. 16), intitulat ”întâmpinare”, au arătat că aderă la întâmpinarea formulată de intimatul T. G..
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 306 alin. 2 C.proc.civ., față de actele și lucrările dosarului, curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 297 C.proc.civ., în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, se poate dispune desființarea unei hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în două ipoteze expres și limitativ prevăzute: dacă judecata s-a făcut în absența părții, care nu a fost legal citată, respectiv dacă, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
În speță, instanța de apel a reținut că reclamantul reconvențional solicitat, la petitul 2 al cererii sale, determinarea cotelor părți indivize de teren construit și neconstruit ce revine fiecărui proprietar, proporțional cu cota de construcții deținută de fiecare și înscrierea acestora în Cartea funciară.
Cu privire la această cerere, tribunalul a constatat că, în mod eronat prima instanță, prin încheierea din 26.06.2008, prin raportare la sentința civilă nr. 9268/2006 a Judecătoriei Timișoara, a respins acest capăt de cerere prin reținerea excepției autorității de lucru judecat. S-a conchis că nu există această autoritate de lucru judecat, întrucât, prin sentința civilă nr. 9268/12.10.2006 a Judecătoriei Timișoara a fost soluționată o acțiune între aceleași părți, având ca obiect ieșire din indiviziune și grănițuire, și nu determinarea cotelor părți indivize din teren ce revin coproprietarilor. În acest context, nu se poate reține că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, în sensul art. 1202 din vechiul Cod civil, neexistând identitate de obiect și cauză între prezenta acțiune și acțiunea soluționată irevocabil prin sentința civila nr. 9268 din 12.10.2006 a Judecătoriei Timișoara, iar, întrucât acest aspect este esențial în stabilirea partajului de folosință și fiind respins în mod greșit prin excepția autorității de lucru judecat, tribunalul a apreciat că prima instanță a rezolvat pricina fără a intra în cercetarea fondului.
Cu privire la prima parte a acestui raționament, cea privind neîndeplinirea cerințelor art. 1202 C.civ., pentru a se constata existența autorității de lucru judecat, decizia tribunalului este corectă, întrucât cele două pricini au avut un obiect diferit. Este, însă eronată, decizia sub aspectul concluziei îndeplinirii cerințelor art. 297 C.proc.civ., față de conținutul sentinței apelate.
Astfel, petitul doi al cererii reconvenționale viza determinarea cotelor părți indivize de teren construit și neconstruit care revin fiecăruia dintre coproprietari în funcție de suprafața construită a imobilelor construcții, proprietate exclusivă si „înscrierea în CF a procentelor corespunzătoare fiecărui coproprietar și exprimarea cotelor în metri pătrați".
În cuprinsul sentinței atacate, s-a strecurat o eroare de raționament juridic, de tehnică de motivare a unei hotărâri judecătorești, în sensul că prima instanță a respins acest petit cu o motivare dublă: și pe fondul pricinii, și pe excepția autorității de lucru judecat, lucru ce apare a fi eronat.
Astfel, Judecătoria a procedat la analizarea fondului acestei pretenții, motivând că, față de concluziile expertului desemnat în cauză, de faptul că pârâtul nu a făcut dovada că ne-am găsi în situațiile arătate de expert se impune a fi „respins și capătul de cerere formulat în cererea reconvențională privind determinarea cotelor părți de proprietate indiviză a fiecărui coproprietar”. Această din urmă frază impune concluzia că petitul 2 al cererii reconvenționale a fost soluționat și pe fond, nu doar pe excepție.
Faptul că s-a reluat și motivarea din încheierea de ședință din 26.06.2008, cu privire la autoritatea de lucru judecat și s-a menționat că se respinge petitul din cererea reconvențională privind determinarea cotelor părți indivize de teren construit și neconstruit și înscrierea în C.F a procentelor corespunzătoare fiecărui coproprietar și exprimarea cotelor în metri pătrați, nu poate înlătura faptul că acest petit a fost soluționat și pe fond, lucru eronat, este adevărat, dar care înlătură incidența art. 297 C.proc.civ..
Pentru aceste considerente, având în vedere că tribunalul nu a analizat toate apărările invocate de părți prin cererile depuse în ciclul procesual al apelului, curtea constată că sunt îndeplinite cerințele art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel că, în baza art. 312 alin. 1-3 și 5 C.proc.civ., în forma aplicabilă prin raportare la data introducerii acțiunii civile, potrivit art. XXII alin. 2 din Legea nr. 202/2012, va admite prezentul recurs, va casa decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei la Tribunalul T., în vederea rejudecării apelului.
În baza art. 274 C.proc.civ., nu va acorda părților cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I. L. împotriva deciziei civile nr. 78/A/25.01.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații T. G., C. A. și C. I..
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul T., în vederea rejudecării apelului.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. C.R./21.09.2012
Tehnored. I.P. 2 ex./01.10.2012
Instanța de apel: Tribunalul T., jud. D. H., L. D.
Prima instanță: Judecătoria Timișoara, jud. C. L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1819/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 1609/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
