Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1771/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1771/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-09-2012 în dosarul nr. 1771/2012
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 18.05.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1771/R
Ședința publică din 12 septembrie 2012
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. (născută C.) M. împotriva sentinței civile nr. 175/20.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP T., pentru Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
M. Public este reprezentat de doamna procur B. E., de la P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai are cereri de formulat.
C., văzând că nu mai sunt formulate alte cereri și că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
C.
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea înregistrată la 14.04.2010 la Tribunalul T. sub nr._, reclamanta C. (născută C.) M. a chemat în judecată pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., și a solicitat instanței să constate că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 lit. e și art. 5 pct. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 și să oblige pârâtul să-i plătească suma de 40.000 euro pentru ea și pentru fiecare dintre defuncții săi părinți și 50.000 euro pentru fiecare dintre defuncții săi bunici paterni sau echivalentul în lei la cursul BNR, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit cu ocazia deportării în B..
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri materiale.
În subsidiar, în cazul în care se va considera că sumele solicitate pentru prejudiciul moral sunt prea mari, reclamanta a solicitat instanței să-i acorde despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ea împreună cu părinții și cu bunici paterni au fost supuși măsurii administrative cu caracter politic a dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu în B. (loc. Fetești), în baza Deciziei MAI nr. 200/1951.
A arătat că au fost deportați în perioada 18.06._55, timp în care au trăit în condiții inumane, după ce au lăsat în urmă o gospodărie prosperă, fiind lăsați, sub pază armată, să ia cu ei doar strictul necesar. Au trăit la început într-un bordei săpat în pământ, au suferit de lipsa apei, de foame și de frig, toate aceste lipsuri afectându-le sănătatea, motiv pentru care Weinhopl I., bunicul patern, a și decedat în B..
În drept, reclamanta a invocat Legea nr. 221/2009.
P. sentința civilă nr. 175/20.01.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta C. (născută C.) M. împotriva pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat prin DGFP T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, care reglementează despăgubirile morale, a fost supus controlului de constituționalitate, pe calea excepției de neconstituționalitate, reglementată de art.29 din Lg. nr.47/1992, context în care jurisdicția de contencios constituțional a conchis că, întrucât măsura reparatorie prevăzută de art.5 alin.1 lit.a din Lg. nr.221/2009 are aceeași finalitate ca și indemnizația prevăzută de art. 4 din Decretul lege nr.118/1990, acordată aceleiași categorii de persoane, respectiv celor persecutate din motive politice de dictatura comunistă cu începere din 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, despăgubirile morale conferite prin Lg. nr.221/2009 nu pot fi unele drepte, echitabile și rezonabile, din moment ce răspund aceluiași scop precum indemnizația prevăzută de art.4 din Decretul- lege nr.118/1990.
Această decizie are forță generală obligatorie consacrată constituțional prin art.147, bucurându-se de efectul opozabilității erga omnes.
Pretențiile ce-și găsesc fundamentarea în dispozițiile Lg. nr.221/2009 rămân fără suport legislativ.
Însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând un recurs în interesul legii prin Decizia cu nr.12/2001, a statuat că „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1.358/2010 și nr. 1.360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.”
În ceea ce privește daunele materiale, prima instanță a reținut că legiuitorul a înțeles să coreleze aceste dispoziții cu o altă lege specială cu caracter reparator, Legea nr.10/2001, dispunând că bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau, după caz, ca efect al măsurii administrative abuzive se restituie în temeiul acestei legi dacă nu au fost deja retrocedate, în natură sau în echivalent, în cadrul procedurii speciale.
Cum însă domeniul de aplicare al Legii cu nr.10/2001 vizează, pin excelență, imobilele „preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor”, rezultă că legiuitorul a vizat aceeași sferă de aplicare cu cea actului normativ la care face trimitere.
Mai mult, reclamanta nu au precizat în ce constau despăgubirile materiale, ce bunuri i s-au confiscat și a căror contravaloare o solicită, formularea fiind una generică.
Împotriva sentinței civile nr. 175/20.01.2012 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul, legal reclamanta C. (născută C.) M..
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că Decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale nu poate fi aplicată retroactiv cauzelor aflate pe rol la data pronunțării acestei decizii, putând fi aplicată doar acțiunilor promovate ulterior.
O altă interpretare, a arătat reclamanta recurentă, ar reprezenta o încălcare a dreptului la nediscriminare, întrucât în situații identice se pronunță soluții diferite, fapt ce contravine art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenție.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C.p.c.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare la recursul reclamantei.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, C. constată că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect prima instanță a reținut că acțiunea reclamantei a devenit lipsită de fundament juridic prin declararea neconstituționalității art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 prin decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010.
C. Constituțională a reținut că reglementarea cuprinsă în art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu a fost temeinic fundamentată și încalcă normele de tehnică legislativă cuprinse în Legea nr. 24/2000, determinând incoerență și instabilitate legislativă.
Din această cauză s-a ajuns la existența unor reglementări paralele și care au aceeași finalitate în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă. C. Constituțională a ajuns la această concluzie având în vedere faptul că art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 are scop identic celui prevăzut de art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990, diferența constând doar în modalitatea de plată a despăgubirilor morale, adică prestații lunare, până la sfârșitul vieții, în cazul art. 4 din Decretul-lege nr. 118/1990 și o sumă globală, în cazul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
În fine, C. Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 contravin prevederilor art. 1 alin. 3 și 5 din Constituție.
În conformitate cu art. 147 alin. 1 din Constituție și cu art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile legale constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, prevederile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Conform art. 147 alin. 4 din Constituție și art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, de la data publicării deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei dispoziții legale sunt general obligatorii și au putere de lege numai pentru viitor.
În cazul de față, decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010. Termenul de 45 de zile a expirat fără ca Parlamentul să pună de acord prevederile legale declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
P. urmare, această decizie a Curții Constituționale a devenit obligatorie pentru instanțe.
Art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii, și-a încetat efectele juridice.
Inexistența temeiului juridic atrage nelegalitatea acțiunii reclamantei sub aspectul dreptului la despăgubiri morale.
Nu se poate reține nici că reclamanta avea, anterior deciziei Curții Constituționale, un „bun” în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului generată de aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Avea doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o hotărâre judecătorească. Hotărârea judecătorească în cazul de față însă s-a pronunțat după ce textul legal care reprezenta temeiul juridic al acțiunii a fost declarat neconstituțional, situație care exclude și discriminarea în raport cu persoanele care la data respectivă erau în posesia unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțate în baza unui text legal în vigoare, care nu fusese constatat ca fiind neconstituțional.
Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat acest punct de vedere prin decizia nr. 12/19.09.2011, pronunțată în dosarul nr. 14/2011, prin care a admis recursul în interesul legii formulat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. București și Colegiul de conducere al Curții de A. G..
Instanța supremă a stabilit că, urmare a deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit., a teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Trebuie reținut faptul că reclamanta nu a criticat în recurs hotărârea primei instanțe în raport cu despăgubirile materiale, motiv pentru care C. nu o va putea analiza sub acest aspect.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c., C. va respinge recursul declarat de reclamanta C. (născută C.) M. împotriva sentinței civile nr. 175/20.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta C. (născută C.) M. împotriva sentinței civile nr. 175/20.01.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de DGFP T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. ȘUIUGHEORGHE O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.-12.09.2012;
Tehnored. C.J.- 17.09.2012; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: Z. H.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1764/2012. Curtea de... | Restituire metale preţioase. Decizia nr. 1816/2012. Curtea de... → |
|---|
