Anulare act. Decizia nr. 780/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 780/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 780/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator date 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.780
Ședința publică de la 9 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul pârât Statul Român prin CNADNR SA în contradictoriu cu intimata reclamantă P. O. R. Sanovita împotriva Sentinței civile nr.1827 din 1 iulie 2014 pronunțată de T. T. în dosarul_ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat C. R. pentru reclamanta intimată P. O. R. Șanovița, lipsă fiind pârâtul recurent.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A.-I. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar concluzii scrise și, nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat C. R., pentru reclamanta intimată P. O. R. Șanovița, solicită respingerea recursului formulat de pârâtul recurent Statul Român, fără cheltuieli de judecată, conform concluziilor scrise depuse azi la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului pârâtului în sensul acordării doar a valorii de circulație stabilită prin expertiza tehnică judiciară efectuată în cauză, nu și celelalte daune, chiar dacă recursul nu face referire la valoarea respectivă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1827 din 1 iulie 2014 pronunțată de T. T. în dosarul_ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P. O. R. Șanovița în contradictoriu cu pârâții Direcția R. de D. și P. Timișoara și C. de A. și D. Naționale din România SA.
A fost obligat pârâtul-expropriator la plata către reclamanta-expropriată a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil în suprafața de_ mp. având nr. cadastral nou_, nr. Cadastral_/2, nr. CF_ imobil supus procedurii speciale de expropriere în baza Legii nr. 255/2010, cuantificate la nivelul sumei totale de 45.560 lei; constatând că, la această valoare a despăgubirii este îndreptățită reclamanta și nu la suma de 14.000, 82 lei stabilită prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 102/30.09.2011 emisă de pârâtul expropriator.
A fort respinsă, în rest, acțiunea.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, T. a reținut că prin acțiunea înregistrată la T. T. - Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta P. O. R. Șanovița a chemat în judecată pe pârâtele Direcția R. de D. și P. Timișoara și C. de A. și D. Naționale din România SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Hotărârii nr. 102/416 din 30.09.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr.255/2010 prin care s-au stabilit despăgubiri în temeiul HG nr. 521/ 2011 în cuantum de_,82 lei aferente exproprierii terenului situat în .. top nou_ (_/2 vechi) în suprafață de_ m.p. cu obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri care urmează a fi stabilite de către un expert tehnic evaluator.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin Hotărârea nr. 102/416 din data de 30.09.2011, reclamantei i-a fost expropriat terenul situat în .. T., înscris în CF nr._, număr cadastral nou_, nr. cadastral vechi_/2, în suprafața de_ mp. Prin această hotărârea s-a stabilit exproprierea reclamantei și s-a aprobat acordarea despăgubirilor aferente terenului situat în . în CF nr._, în cuantum de_,82 lei.
S-a mai arătat că la convocarea comisiei nu a fost prezenta reclamanta în vederea discutării cuantumul despăgubirii aferente exproprierii, sens în care comisia a recurs la încheierea unui proces-verbal de stabilire a despăgubirilor.
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României și art. 1 din Protocolul I Adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, exproprierea pentru cauza de utilitate publica se poate face numai după o justa și prealabila despăgubire, deoarece, în caz contrar, ar exista o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului.
Reclamanta a apreciat că este vorba despre o încălcare a dreptului la proprietate, câtă vreme despăgubirea acordată de către pârâta nu numai ca nu este justă, este infimă, cuantumul acesteia fiind sub nivelul prețului pieței pentru astfel de terenuri.
Art. 16 din Legea nr. 33/ 1994 prevede ca despăgubirea ce se acorda expropriatului se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum și de daunele produse proprietarului sau altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
La art. 27 din lege s-a mai aratat că, raportul de expertiza întocmit in cauza va fi comparat de instanța cu oferta si cu pretențiile formulate de părți și apoi va hotărî. Conform alin. (2) din același text, despăgubirea acordata de instanța nu poate fi mai mica decât cea oferita de către expropriator si nici mai mare decât cea solicitata de expropriat. Astfel ca, intre aceste limite trebuie sa se înscrie despăgubirea stabilita de instanța.
Cu privire la condiția ca despăgubirea pentru expropriere sa fie justa, la momentul stabilirii cuantumului despăgubirii prin hotărârea judecătoreasca instanța este obligata sa respecte normele juridice de trimitere cuprinse în 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Potrivit dispozițiilor legale, valoarea despăgubirilor se stabilește prin expertiza evaluatorie, iar experții trebuie să aibă drept criteriu valoarea de circulație a imobilelor de aceeași natura cu imobilul expropriat aflat în aceeași unitate administrativa. Altfel spus, comisia de experți trebuie sa folosească metoda comparației directe, iar nu metoda bonitării.
Cât privește suma oferită de expropriator, reclamanta a apreciat că aceasta este derizorie, deoarece prețul real în zona respectivă este mult mai mare decât cel acordat prin hotărâre, iar daunele efective care li se aduc prin exproprierea suprafeței propuse nu au fost luate în vedere deși potrivit dispozițiilor legale în materie trebuie ținut cont ia stabilirea despăgubirii si de aceste daune care li s-au creat.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avuta în vedere valoarea reală a terenului precum și prejudiciul cauzat expropriatului, conform art. 26 alin.(l) din la nr. 33/1994, calculat în raport de prețul cu care se vând în mod obișnuit bilele de același fel în unitatea administrativ teritorială.
Reclamanta a invederat că jurisprudența contenciosului european a statuat, în virtutea din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele rării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte ea trebuie să fie, același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (CEDO, Hotărârea din 21 februarie 1986, cazul ies și alții c. Regatului Unit).
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 255/2010.
Prin încheierea din data de 10 octombrie 2012 T. T. - Secția C. Administrativ a admis excepția de necompetentă funcțională a instanței de contencios administrativ. A dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției de C. Administrativ și Fiscal și a trimis spre competentă soluționare Secției I Civilă din cadrul Tribunalului T..
Cauza a fost înregistrată la T. T. - Secția I civilă sub nr. dosar_ .
În probațiune, s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiza tehnică evaluatorie.
D. actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantei P. O. R. Șanovița - în calitate de proprietară a parcelei supuse exproprierii, având_ mp nr. cad nou_, nr. cad vechi_/2 înscrisă în CF nr._ Topolovațul M. - i s-a stabilit prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 102/416 din 30.09.2011 emisă de pârâtă în aplicarea prevederilor Legii 198/2004, un cuantum total al despăgubirilor de_,82 lei.
Dispozițiile art. 481 Codului civil stabilesc că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, iar prevederile art. 44 din Constituția României statuează în alin.(3) și (6) că: „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”, iar această despăgubire se stabilește „de comun acord cu proprietarul său, în caz de divergență, prin justiție”.
Exproprierea este definită ca fiind o instituție juridică de drept public care constă în achiziția forțată, cu titlu oneros, pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii și sub control judiciar, a unor bunuri imobile proprietate privată sau ca o operațiune juridică în a cărei structură complexă intră acte juridice și fapte juridice în sens restrâns de drept public și de drept privat având ca efecte principale trecerea forțată a unui bun imobil proprietate privată în proprietatea publică, în vederea unor executări de lucrări de utilitate publică precum și plata unei despăgubiri.
Principiile ce trebuie să guverneze operațiunea juridică a exproprierii sunt: existența unei cauze de utilitate publică - ce se declară printr-un act administrativ, ori chiar prin lege (este cazul de față, în care operațiunea de expropriere s-a declanșat sub incidența legii cu nr. 198/2004); existența unei despăgubiri drepte și prealabile – principiu, de altfel, consacrat și prin normele internaționale, acelea ale Declarației drepturilor omului și a cetățeanului din anul 1789 și, respectiv, ale Primului Protocol Adițional la Convenția Europeană) și, nu în ultimul rând, caracterul judiciar al exproprierii de drept comun (consacrată de legea-cadru cu nr. 33/ 1994); dar și a etapelor acesteia (identificate în număr de trei de doctrina de specialitate: etapa declarării utilității publice, cea administrativă și cea judiciară).
Actul de declarare a utilității publice (în speță - legea cu nr.198/2004 ) a fost urmat de măsurile premergătoare exproprierii, constând în întocmirea unei documentații tehnico-cadastrale (și care cuprinde date privind încadrarea lucrării in planurile de urbanism si amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării, care conțin delimitarea suprafețelor si a construcțiilor propuse spre expropriere, cu indicarea numelor proprietarilor, precum si a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile stabilite de către persoane autorizate in evaluare), așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din lege, preluate și în anexa ce face parte integrantă din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/1994, aprobate prin HG nr. 941/2004.
În baza acestei documentații, Guvernul, prin HG nr. 1232/16.12.2010 a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului și sursa de finanțare. În speță, declanșarea procedurii de expropriere s-a realizat prin Hotărâre a Guvernului, urmare a declarării utilității publice prin legea cu nr. 198/2004, fără ca titularul dreptului de proprietate privată (ce urmează a se stinge în această modalitate), ori titularul altui drept real asupra imobilului în discuție să poată contesta măsura exproprierii.
Persoana nemulțumită poate invoca în fața instanțelor de drept comun doar excepția de neconstituționalitate a legii cu nr. 198/2004 și cuantumul despăgubirii stabilite ori, după caz, neacordarea acesteia.
Despăgubirea reprezintă o compensație pentru pierderea suferită de proprietar, ca urmare a stingerii dreptului de proprietate privată asupra bunului supus exproprierii, cu consecința nașterii dreptului de proprietate publică asupra aceluiași bun. Despăgubirea - constituind o garanție acordată celui îndreptățit, care, prin primirea despăgubirii cuvenite își păstrează aceeași valoare a activului patrimonial și are posibilitatea de a înlocui dreptul real pierdut, ca efect al exproprierii, cu o sumă certă și nu cu o simplă speranță a cărei realizare are caracter incert - se impune a fi dreaptă (și aptă a acoperi întreaga pierdere suferită de persoanele afectate de măsura exproprierii, inclusiv cea rezultată din parcelele neexpropriate ce nu mai pot fi exploatate ori utilizate normal, conform destinației), justă (ceea ce exclude orice plafonare a acesteia) și prealabilă (constituindu-se într-o garanție importantă acordată persoanelor îndreptățite la despăgubire).
În acest sens, jurisdicția de contencios european a statuat, în virtutea respectării art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului printre care se numără, evident, și dreptul de proprietate), având a fi, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim, dar și nedisproporționată față de acesta (cauza James și alții vs Regatul Unit al Marii Britanii). Ceea ce presupune existența unei despăgubiri drepte, juste și prealabile cuvenită proprietarului pentru bunul expropriat.
În speță, se constată că valoarea stabilită cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat reclamantei este derizorie, raportat la concluziile raportului tehnic evaluator efectuat în cauză ( pe care tribunalul îl va omologa, întrucât a avut în vedere, prin comparație, prețul rezultat din contracte de vânzare-cumpărare a terenurilor similare în zonă ).
Experții au stabilit că valoarea reală a terenurilor de aceeași categorie de folosință ca și al reclamantei, precum și beneficiul nerealizat de către aceasta datorită exproprierii este de 45.560 lei, din care valoarea terenului este de 23.120 lei, la data hotărârii de expropriere.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă și l-a obligat pe pârâtul-expropriator la plata către reclamanta-expropriată a despăgubirilor aferente imobilului-teren arabil în suprafața de_ mp. având nr. cadastral nou_, nr. cad._/2, nr. CF_ imobil supus procedurii speciale de expropriere în baza Legii nr. 255/2010, cuantificate la nivelul sumei totale de 45.560 lei; constatând că, la această valoare a despăgubirii este îndreptățită reclamanta și nu la suma de 14.000,82 lei stabilită prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 102/30.09. 2011 emisă de pârâtul expropriator.
A fost respinsă, în rest, acțiunea ca fiind neîntemeiată, în privința solicitării altor daune.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.512,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul experți - 3.000 lei - și onorariu de avocat - 2.480 lei.
Împotriva Sentinței civile pronunțată de T. T. în dosarul_ (având nr.1827 din 1 iulie 2014) a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C. Națională de A. și D. Naționale din România S.A. solicitând admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs a arătat că prima instanța a admis în mod greșit acțiunea formulata de reclamantă și nu a avut în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata sumelor cu titlu de daune-interese pentru suprafața de teren supusa exproprierii, teren care face obiectul exproprierii pe amplasamentul lucrări de utilitate publica "Autostrada Timișoara Lugoj".
S-a considerat că despăgubirile stabilite prin hotărârea de expropriere atacată sunt stabilite în mod corect având în vedere că în conformitate cu Nota de fundamentare referitoare la Hotărârea Guvernului nr. 808 /2012, drumurile publice din România reprezintă componente principale ale sistemului național de transport și constituie obiectul exclusiv al proprietății publice. Prin Hotărârea Guvernului nr. 947/1990, privind modernizarea rețelei de drumuri existente și construcția de autostrăzi în România, s-a aprobat Programul național de modernizare a drumurilor existente și construcția de autostrăzi în România, beneficiar fiind Ministerul Transporturilor și Infrastructurii - C. Națională de A. și D. Naționale din România - S.A.. C. general al politicii Guvernului constă în asigurarea și susținerea unei infrastructuri adecvate dezvoltării obiectivelor socio-economice prin modernizarea, dezvoltarea și administrarea eficientă a sectorului rutier, cu accent pe extinderea numărului de autostrăzi, modernizarea drumurilor existente, a podurilor și a tuturor facilităților aferente. La momentul promovării Hotărârii Guvernului din 2010, procedurile de expropriere aplicabile au fost cele prevăzute de Legea nr. 198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare, pentru acele imobile proprietate privată care se regăsesc pe culoarul de expropriere aferent proiectului.
Astfel, la momentul respectiv, în conformitate cu art. 3 din Legea nr.198/2004, cu modificările și completările ulterioare, expropriatorul a întocmit o documentație tehnico - economică cuprinzând date privind încadrarea lucrării în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului, planuri cu amplasamentul lucrării care conțin delimitarea suprafețelor și a construcțiilor propuse spre expropriere.
Pârâtul a arătat că în prezent, cadrul legal în materie exproprierilor îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre a Guvernului și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale.
Indicatorii tehnico - economici ai proiectului „Autostrada Timișoara Lugoj" au fost aprobați, conform ultimei variantei a studiului de fezabilitate, prin Hotărârea Guvernului nr. 1093/2007.
S-a precizat că, o parte a imobilelor proprietate privată ce fac obiectul prezentului proiect de act normativ nu au fost înscrise în cartea funciară întrucât Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie un termen de înscriere în cartea funciară.
Art. 11, din Legea 255/2010, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean și local, prevede la alin. (7),(8) si (9): "(7) înainte de data începerii activității comisiei prevăzute la art. 18, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale o Evaluatorilor din România -ANEVAR, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritoriala, pe fiecare categorie de folosința. (8) Raportul de evaluare se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite si actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin.(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare. (9) Raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România."
Pârâtul a subliniat că acest raport a fost întocmit si cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel si contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 312 c.pr.civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea de apel reține următoarele:
În conformitate cu dispoz. art.316 rap. la art.304 ind.1 și art.295 alin1 C.pr.civ., instanța de recurs poate examina cauza doar prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs (care pot fi altele decât cele prevăzute de art. 304 C.pr.civ.), cu excepția prevăzută de art. 306 alin. 2 C.pr.civ. vizând motivele de ordine publică. Cu alte cuvinte, simpla nemulțumire a părții cu privire la sentința recurată, fără a fi indicate în concret motivele pentru care se consideră această hotărâre netemeinică sau nelegală, nu este suficientă.
În cauza de față, prima instanță, după administrarea probei cu expertiză în specialitatea evaluării proprietății imobiliare, a admis cererea reclamantei și a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite acesteia ca urmare a exproprierii având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către comisia de experți numită de tribunal, precum și dispozițiile legale indicate în considerentele hotărârii recurate.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs numai pârâtul, acesta în esență expunând dispozițiile legale privind procedura de expropriere pentru terenul în litigiu și argumentând faptul că raportul de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire întocmit în baza Legii 255/2010 a terenurilor afectate de expropriere cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt prevăzute de legea 33/1994, reprezentând prețul la care se vând în mod obișnuit imobile de același fel și contravaloarea prejudiciului cauzat proprietarului.
Curtea constată că susținerile recurentului au caracter general, nefiind critici punctuale și concrete ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea, ale concluziilor raportului judiciar de expertiză pe baza căruia tribunalul a pronunțat sentința recurată, ale modului în care experții au ajuns la concluziile expuse în raportul întocmit, ale criteriilor avute în vedere de aceștia și de instanță pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Deoarece recurentul pârât nu a formulat critici în sensul menționat mai sus, în lipsa investirii, nici instanța de recurs nu poate examina sentința sub aceste aspecte, conform dispozițiilor art.316 rap. la art.304 ind.1 și art.295 alin1 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, deoarece dispozițiile art. 306 alin. 2 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză, în baza art. 312 alin. C.pr.civ., instanța va respinge recursul formulat de recurentul pârât Statul Român prin CNADNR împotriva Sentinței civile nr.1827 din 1 iulie 2014 pronunțată de T. T. în dosarul_ .
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs, Curtea nu va acorda astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât Statul Român prin CNADNR SA în contradictoriu cu intimata reclamantă P. O. R. Sanovita împotriva Sentinței civile nr.1827 din 1 iulie 2014 pronunțată de T. T. în dosarul_ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. AMN/10.10.2014
Tehnored. RPD/ 2ex. /16.10.2014
Prima instanță, T. T., judecător C. P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 777/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
