Partaj judiciar. Decizia nr. 754/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 754/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 754/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.754
Ședința publică din 7 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. Timișoara prin P. împotriva deciziei civile nr. 549/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. L., S. R. prin C. L. al M. Timișoara și S. R. prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 septembrie 2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și prin care s-a amânat pronunțarea la data de astăzi, 7 octombrie 2014.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
P. sentința civilă nr._/19.12.2013 prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R..
A respins excepția lipsei calității procesual pasive a M. Timișoara prin P..
A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul S. L.-R., în contradictoriu cu pârâții S. R. prin M. FINANȚELOR P. prin reprezentant D.G.F.P.T., M. TIMIȘOARA prin P., având ca obiect partaj judiciar.
A constatat că reclamantul S. L.-R., în contradictoriu cu pârâții sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) constând în casa cu 1 etaj situată în Timișoara, .. 32 în cotă de ½ și ½.
A dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) constând în casa cu 1 etaj situată în Timișoara, .. 32 prin partajarea în natură a apartamentelor, formându-se lotul 1 constând în .. 14, nr. 16 SAD 1, nr. 17 SAD 2 și nr. 18 SAD 3 în suprafață totală de 328 mp care a fost atribuit în natură în proprietatea reclamantului și lotul nr. 2 constând în .. 3, nr. 4, nr. 5, nr. 9, nr. 11 și nr. 15 în suprafață totală de 357 mp care a fost atribuit, în natură, în proprietatea exclusivă a pârâților conform raportului de expertiză efectuat de expert M. G. (fila 174-329).
A obligat S. R. prin M. FINANȚELOR P., M. TIMIȘOARA prin P. să plătească reclamantului o sultă în valoare de 16.147 lei.
A dispus intabularea în cartea funciară colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) a dreptului de proprietate a reclamantului în cotă de 1/1 asupra lotului 1 cu titlu de ieșire din indiviziune.
A dispus intabularea în cartea funciară colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) a dreptului de proprietate al pârâților în cotă de 1/1 asupra lotului 2 cu titlu de ieșire din indiviziune.
A obligat pârâții să plătească cheltuieli de judecată în valoare de 27.774,5 lei reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru și onorariu expert achitate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că, potrivit CF colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) asupra apartamentelor cu nr. 1,3,4,5,8,9,11,14,15,16-SAD 1, 17-SAD 2 și nr. 18- SAD 3 din imobilul constând în casa cu 1 etaj situată în Timișoara, .. 32 sunt coproprietari pârâtul S. R. în cotă de ½ și reclamantul S. L.-R. în cota de ½.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M. G. (f.191) imobilul ce face obiectul cauzei este o casa de locuit cu subsol, parter și etaj, cu curte interioara și cu 854 mp de teren, amplasat în intravilanul municipiului Timișoara, în zona centrala, la intersecția . . imobil se face din .-o intrare uscata în curtea interioara a imobilului. De aici se poate intra în apartamentele de la parter, nr. 1-7, și, pe o scara din beton, la etajul 1, la o terasa din beton armat, de pe care se poate intra în apartmentele 8-15. Din curte se poate face accesul la subsolul care adăpostește boxele apartamentelor iar de pe terasa etajului 1 se poate urca pe o scara de lemn în podul imobilului. Fiecare nivel a avut cate o cabina de WC care în acest moment sunt neutilizate. În zona parterului de la ., parțial, . trei spatii cu alta destinație. Acest . înainte de anul 1920, are structura de rezistenta alcătuita din fundații și pereți din zidărie de cărămida arsa, are planșee de beton, șarpanta de lemn și învelitoare din țigla arsa. Imobilul are instalații de alimentare cu energie electrica, are instalații de alimentare cu apa rece și canalizare, are parțial instalații de gaz metan, de transmisie prin cablu. încălzirea imobilului se realizează prin instalații de încălzire cu sobe cu funcționare pe combustibil solid sau gazos, cu centrala termica de apartament sau cu încălzire electrica. Unele apartamente au și instalații de apa calda din centrala de apartament cu funcționare pe gaz sau din aparate electrice.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert M. G. (f.204) rezultă că valoarea lotului I compus din apartamentele 8,14,SAD 1, SAD 2 și SAD 3 este de 809.432 lei iar valoarea lotului II compus din apartamentele 1,3,4, 5, 9, 11, 15 este de 825.579 lei
Potrivit art. 669 NCC încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.
Potrivit art.6735 alin.2 C.pr.civ. „instanța va face împărțeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor și la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani”, iar conform art. 673 (9) C.pr.civ. „la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea”.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară în sensul că aceste apartamente sunt comod partajabile în natură (f. 205), poziția pârâtului care a arătat prin întâmpinarea depusă că nu se opune admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, instanța, în baza art. 673 (5), 673 (9) și art. 673 (14) alin. 1 C.proc.civ, a admis acțiunea formulată de reclamant și, în consecință, a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului înscris în CF colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) constând în casa cu 1 etaj situată în Timișoara, .. 32 prin partajarea în natură a apartamentelor nr. 1,3,4,5,8,9,11,14,15,16-SAD 1, 17-SAD 2 și nr. 18- SAD 3, conform raportului de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar M. G., ce face parte integrantă din hotărâre, formându-se lotul 1 constând în .. 14, nr. 16 SAD 1, nr. 17 SAD 2 și nr. 18 SAD 3 în suprafață totală de 328 mp care va fi atribuit în natură în proprietatea reclamantului și lotul nr. 2 constând în .. 3, nr. 4, nr. 5, nr. 9, nr. 11 și nr. 15 în suprafață totală de 357 mp care va fi atribuit, în natură, în proprietatea exclusivă a pârâților conform raportului de expertiză efectuat de expert M. G. (fila 174-329).
Întrucât potrivit concluziilor expertului (fila 204-206) valoarea Lotului nr. 2 (825.579 lei) este mai mare decât valoarea Lotului nr. 1 (809.432 lei) instanța a obligat S. R. prin M. FINANȚELOR P., M. TIMIȘOARA prin P. să plătească reclamantului o sultă în valoare de 16.147 lei.
Având în vedere aceste considerente instanța, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 7/1996 a admis și capătul de cerere privitor la intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate, în cotă de 1/1, ca urmare a sistării stării de indiviziune și a dispus intabularea în cartea funciară colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) a dreptului de proprietate a reclamantului în cotă de 1/1 asupra lotului 1 cu titlu de ieșire din indiviziune și intabularea în cartea funciară colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) a dreptului de proprietate a pârâților în cotă de 1/1 asupra lotului 2 cu titlu de ieșire din indiviziune.
În privința excepției lipsei calității procesual pasive a Statului R. și excepției lipsei calității procesual pasive a M. Timișoara prin P. instanța le-a respins ca neîntemeiate deoarece așa cum rezultă din CF colectivă nr._-C1 Timișoara (nr. CF vechi 5548) asupra apartamentelor cu nr. 1,3,4,5,8,9,11,14,15,16-SAD 1, 17-SAD 2 și nr. 18- SAD 3 din imobilul constând în casa cu 1 etaj situată în Timișoara, .. 32 sunt coproprietari pârâtul S. R. în cotă de ½ și reclamantul S. L.-R. în cota de ½.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art.274 și 277 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâții să plătească cheltuieli de judecată în valoare de 27.774,5 lei reprezentând ½ din taxa judiciară de timbru și onorariu expert achitate de reclamant.
La data de 24.01.2014, împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_, a declarat apel pârâtul S. R. prin Direcția Regională a Finanțelor P. Timișoara, iar la data de 14.02.2014, împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâtul M. Timișoara prin P..
P. apelul declarat, pârâtul S. R. prin Direcția Regională a Finanțelor P. Timișoara a solicitat instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile nr._/19.12.2013 și a încheierii din 31.01.2013 pronunțate de Judecătoria Timișoara în principal în sensul constatării lipsei calității Ministerului Finanțelor P. București de reprezentant al Statului R., în subsidiar în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a Statului R., cu consecința exonerării de la plata sultei în suma de 16.147 lei și de la plata cheltuielilor de judecata în suma de 27.774.5 lei; în mod cu totul subsidiar, a solicitat micșorarea cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat conform dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila.
A arătat că, sentința primei instanțe și încheierea de ședință din data de 31.01.2013 au fost pronunțate de Judecătoria Timișoara cu interpretarea și aplicarea greșita a prevederilor legale în ce privește respingerea excepțiilor invocate pe calea întâmpinării și în ce privește obligarea statului la plata sultei și la plata cheltuielilor de judecata.
P. întâmpinarea depusă în fata primei instanțe, formulată de D.G.F.P. T. în reprezentarea M.F.P. București și a A.N.A.F. București, citați în reprezentarea Statului R., conform precizării de către reclamant a cadrului procesual, a invocat excepția lipsei calității M.F.P. și a A.N.A.F. de reprezentanți ai Statului R. și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R.. În ce privește fondul cauzei, a învederat instanței ca nu se opune admiterii acțiunii, solicitând în aceste condiții exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.
A arătat că, excepția invocată se impune a fi admisă, luând în considerare ca în speța cota-parte de 1/2 care revine statului din imobilul în discuție face parte din domeniul privat al statului și se afla în administrarea organului local al administrației publice, care cunoaște situația de fapt și de drept a bunului imobil situat în Timișoara, .. 32, jud. T..
În ce privește fondul cauzei, a arătat că în mod nelegal prin sentința civila nr._/19.12.2013 s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, cu toate ca prin întâmpinare am arătat ca nu se opune admiterii acțiunii așa cum a fost formulata.
Pe cale de consecința, având în vedere poziția procesuala exprimată la prima zi de înfățișare după îndeplinirea în mod legal a procedurii de citare, se impunea exonerarea de plata cheltuielilor de judecata, potrivit dispozițiilor art. 275 din Codul de procedura civila: „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecata".
În subsidiar, a solicitat micșorarea cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu de avocat acordat în prima instanța, având în vedere faptul ca acesta este nepotrivit de mare raportat atât la valoarea pricinii, cât și la munca îndeplinită de avocat, conform art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila.
În drept, apelantul-pârât și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii de apel.
P. apelul declarat pârâtul M. Timișoara prin P., a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul stabilirii căruia dintre pârâți i se va atribui lotul nr. 2 propus prin raportul de expertiză efectuat de către dl. expert M. G. și care dintre pârâți va fi obligat la plata către reclamant a sultei în valoare de_ lei. Totodată, apelantul-pârât a arătat că nu este de acord cu atribuirea către reclamant a apartamentelor nr. 8 și 14 întrucât acestea sunt ocupate de către chiriași.
În drept, apelantul-pârât și-a întemeiat calea de atac pe dispozițiile art. 282 și art. 284 și urm. din Cod de procedură civilă.
Intimatul S. L. R., la data de 07.03.2014, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nelegal și netemeinic a apelului, cu consecința menținerii sentinței apelate.
P. decizia civilă nr. 549/04.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, s-a respins excepția tardivității apelului promovat de apelantul-pârât M. TIMIȘOARA P. P.; s-a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul_, de apelantul-pârât S. R. prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR P. TIMIȘOARA în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. L. R.; s-a respins apelul declarat, împotriva aceleiași sentințe de apelantul-pârât M. TIMIȘOARA P. P.; a fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că, a fost obligat exclusiv pârâtul M. TIMIȘOARA P. P. la plata sultei în suma de 16.147 lei si a cheltuielilor de judecată în suma de 3.259 lei și s-a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în ceea ce vizează excepția tardivității apelului formulat de către unitatea administrativ-teritoriala, a reținut în esență că, potrivit art.103 C.proc.civ. de la 1865, mențiunea eronată a instanței din cuprinsul dispozitivului cu privire la posibilitatea apelării hotărârii in interiorul unui termen procedural de 30 de zile instituit de Codul de procedura civila din 2010 constituie un motiv justificat de înlăturare a sancțiunii decăderii, raportat si la incertitudinea legislativa creata prin aplicarea in paralel a doua reglementari procedurale diferite.
In ce privește apelul acestei părți, tribunalul a constatat că nu subzistă critica adusă modalității de partajare, motivata de faptul ca apartamentele nr. 8 și 14 sunt ocupate de către chiriași, întrucât, procedând la analiza înscrisurilor existente la dosarul de prima instanța, se observă ca majoritatea apartamentelor au făcut obiectul închirierii si, in orice caz, regimul juridic al unor astfel de acte de administrare este reglementat de legislația cu caracter special in materie de retrocedare a imobilelor preluate abuziv (art.13 din Legea nr.10/2001 cu referire la dispozițiile de protecție ale OUG nr.40/1999), neputând constitui un criteriu special de lotizare.
Mai mult decât atât, in prima instanța, paratul nu a ieșit din pasivitate pentru a formula obiecțiuni la modalitatea de lotizare propusa prin lucrarea de specialitate efectuata in cauza.
In privința celorlalte motive de apel, la ultimul termen de judecata, tribunalul a invocat, din oficiu, inadmisibilitatea formulării prin intermediul caii de atac a cererii de stabilire a părții căreia i se atribuie lotul si căreia, corelativ, îi incumba obligația de plata a sultei, excepție pe care o a admis-o, raportat la prevederile legale cuprinse in art.281 ind.2 a C.proc.civ privind calea procedurala de urmat pentru lămurirea dispozitivului hotărârii judecătorești, apreciind că aceasta este finalitatea urmărita de parte, câta vreme nu a formulat critici cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității sale de parte procesuala.
Cererea formulată poate fi interpretată si ca o critica adusa stabilirii in solidar atât a dreptului, cât si a obligației corelative, aceasta critica urmând a fi analizata împreuna cu apelul statului roman, care pune in discuție aspecte aflate ..
In privința acestui din urma apel, tribunalul a apreciat că prima instanța a dat o corectă rezolvare excepțiilor procesuale invocate prin întâmpinare de către reprezentanții legali ai statului roman si reiterate prin apelul de fata, apreciindu-se in mod corect că față de mențiunile de carte funciara, de exigentele principiului relativității efectuării înscrierilor edictat de dispozițiile art. 22 din Legea nr.7/1996, preluate de art. 893 din C.civ. din 2009 (in sensul ca înscrierea unui drept în cartea funciara se poate efectua numai împotriva aceluia care la înregistrarea cererii era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează sa fie făcuta), de prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, care distinge . publica si privata a statului si cea a unitaților administrativ-teritoriale, fără a stabili ca in privința proprietății private calitatea procesuala pasiva incumba exclusiv administratorului, ci, dimpotrivă, prin dispozițiile art.865 C.civ. din 2009 în litigiile privitoare la dreptul de proprietate, este obligatorie împrocesarea, pe lângă titularul dreptului de administrare si a statului roman ce este reprezentat de M. Finanțelor.
La aceeași concluzie a calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor in litigiile in care este implicat statul roman ca titular de drepturi si obligații conduc si prevederile art.3 pct.81 din HG nr.34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor P., potrivit cărora acesta reprezintă statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.
Pe fond însă, deși prima instanța a procedat la atribuirea bunului in patrimoniul paratilor, in considerarea mențiunilor de carte funciara pe de o parte si a actelor de dispoziție cu privire la imobil pe de alta, tribunalul a apreciat că, in mod eronat, s-a stabilit în solidar obligația de suportare a sultei si a cheltuielilor de judecata in întregul lor, câta vreme, încă de la epoca naționalizării bunului supus partajului fructele civile ale acestuia au fost culese în mod exclusiv de către unitatea administrativ-teritoriala si se impune ca acea parte ce a beneficiat de emolumentul bunului să suporte si sarcina achitării sultei.
Nu aceeași concluzie poate fi adoptata in integralitate in privința modului de suportare a cheltuielilor de judecata ce sunt datorate inclusiv de către statul roman in raport de calitatea sa de parte, de obiectul cauzei ce determina o dubla calitate de reclamant-parat si ce nu poate fi tranșat pe baza simplei recunoașteri a dreptului reclamantului la prima zi de înfățișare potrivit art.275 C.proc.civ., text de procedura ce nu își găsește incidenta in procesele de partaj.
Tribunalul a apreciat însă, în corelație cu raționamentul anterior privitor la obligația de achitare a sultei, că se impune ca acele cheltuieli generate de această sarcina, respectiv ½ din costul raportului de expertiză tehnică in valoare de 3.259 lei, să fie suportate de către același pârât.
S-a reținut ca fiind lipsită de finalitate solicitarea subsidiară de cenzurare a cuantumului onorariului avocațial, câta vreme o astfel de cheltuiala nu a fost avuta in vedere de prima instanța la stabilirea cuantumului total al cheltuielilor, compus exclusiv din taxe judiciare si onorariu de expert.
Așa fiind, pentru toate considerentele evocate, tribunalul, în temeiul art.296 C.proc.civ., a admis apelul statului roman si a respins apelul municipiului Timișoara si a procedat la schimbarea in parte a sentinței apelate, în sensul ca a obligat in mod exclusiv pe pârâtul M. TIMIȘOARA P. P. la plata sultei in suma de 16.147 lei si a cheltuielilor de judecata in suma de 3.259 lei; a menținut in rest dispozițiile sentinței apelate, iar în temeiul art.274 C.proc.civ., a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M. Timișoara prin P., care a solicitat admiterea recursului, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar a solicitat modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii.
În motivare a arătat că în mod nelegal instanța de apel a respins ca tardiv formulată cererea în probațiune formulată de instituția recurentă privind întocmirea unui supliment la raportul de expertiză deoarece administrarea acestui supliment a rezultat din dezbateri, situație în care cererea era admisibilă conform art.292 Cod.Pr.Civ. P. cererea în probațiune a solicitat completarea probatoriului administrat în fața primei instanțe, în sensul că în baza suplimentului la raportul tehnic expertul ar fi urmat să stabilească dacă apartamentele nr.8 si nr. 14 ocupate de chiriași și cuprinse în lotul atribuit reclamantului, pot fi înlocuite cu două apartamente echivalente ca valoare cuprinse în lotul nr.2 care a fost atribuit pârâților. Arată că prin apelul formulat împotriva hotărârii instanței de fond a precizat că apartamentele nr.8 și nr. 14 sunt deținute cu contracte de închiriere și că nu este de acord cu atribuirea acestora către reclamant.
În aceste condiții, și raportat la prevederile art.292 alin.(l) și alin (2) apreciază că instanța de apel era ținută să admită cererea în probațiune privind completarea probatoriului cu un supliment la raportul de expertiză, instanța de apel soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului motiv pentru care se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Interesul în promovarea prezentului recurs decurge și din prevederile art. 13, art. 15 din Legea nr. 10/2001 referitoare la protecția chiriașilor și ale O.U.G nr. 40/1999 cu atât mai mult cu cât cota de 1/2 parte din imobilul în litigiu a fost dobândită de către reclamant în baza Legii nr. 10/2001 prin Dispoziția nr.2555/12.09.2007 emisă de Primarul M. Timișoara.
De asemenea, apreciază că în mod netemeinic și nelegal Tribunalul T. a admis apelul formulat de către Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara dipunând ca plata sultei și a cheltuielilor de judecată să cadă exclusiv în sarcina pârâtului Primarul M. Timișoara atâta vreme cât actualul proprietar tabular al cotei de 1/2 parte din imobilul situat pe .. 32 este statul român. In aceste condiții apreciază că instanța de fond în mod corect a hotărât ca atât plata sultei cât și a cheltuielilor de judecată să fie suportată în solidar de ambii pârâți.
În drept, art. 129, art.292, art.304 ind. 1 pct.5, 6, 7,8 si 9, art.312 C.pr.civ.
P. întâmpinare, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul M. Timișoara prin P. cu motivarea, în esență, că încă de la data naționalizării bunului imobil supus partajului, fructele civile ale acestuia au fost culese în mod exclusiv de către unitatea administrativ teritorială și se impune ca acea parte ce a beneficiat de emolumentul bunului să suporte și sarcina achitării sultei, precum și a cheltuielilor de judecată.
P. concluziile sale scrise reclamantul S. L. a solicitat respingerea recursului cu motivarea că, referitor la motivul de recurs indicat de recurenta –pârâtă, respectiv faptul că aceasta nu poate fi de acord cu atribuirea către reclamant a apartamentelor nr. 8 și nr. 14, întrucât sunt deținute cu contracte de închiriere, acesta este lipsit de suport juridic și de orice temei, întrucât toate apartamentele care fac obiectul prezentului litigiu au fost și sunt închiriate de către Primărie (deci „deținute cu contracte de închiriere”), reclamantul fiind obligat să le preia ca atare.
De asemenea, după cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză, domnul expert M. a stabilit valoarea tuturor apartamentelor care fac obiectul prezentului litigiu, valoarea fiecăruia fiind stabilită în mod clar, astfel că suplimentarea expertizei, nu numai că ar fi tardivă, însă este și lipsită de obiect.
În mod temeinic și legal, atât prima instanță cât și instanța de apel au omologat Raportul de expertiză administrat în cauză, față de lipsa oricăror obiecțiuni ale părților litigante referitoare la concluziile acestuia.
A învederat că Tribunalul T., după analizarea documentelor depuse la dosarul cauzei, a reținut, în mod corect, faptul că majoritatea apartamentelor din imobil fac obiectul unor contracte de închiriere, dar și faptul că ocuparea acestora de către chiriași nu constituie un criteriu special de lotizare. Totodată, instanța a reținut și faptul că recurenta –pârâtă nu a ieșit din pasivitate pentru a formula obiecțiuni cu privire la modalitatea de lotizare propusă prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Cu privire la încălcarea prevederilor art. 13 și art. 15 din Legea nr. 10/2001 referitoare la protecția chiriașilor și ale OUG 40/1999, arată că recurenta-pârâtă se află într-o gravă eroare invocând aplicabilitatea în prezentul litigiu a acestor acte normative, întrucât prezentul litigiu are ca obiect ieșirea din indiviziune, în considerarea calității reclamantului și a M. Timișoara de coproprietari, în cotă de ½ fiecare, asupra apartamentelor.
Examinând decizia civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 304 Cod proc.civ., ale dispozițiilor Legii nr.10/2001, ale Legii nr. 213/1998, ale dispozițiilor art. 274-275 Cod proc.civ., față de prevederile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, așa cum rezultă din C.F. nr._ – C1 Timișoara (C.F. vechi 5548) asupra apartamentelor cu nr. 1, 3, 4, 5, 8, 9, 11, 14, 15, 16 – SAD 1,17, SAD 2 și 18 SAD 3 situate în imobilul constând din casă cu un etaj situată în Timișoara, .. 32, sunt coproprietari pârâtul S. R. în cotă de ½ și reclamantul în cotă de ½.
Cum, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului menționat mai sus, în mod întemeiat, cu aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 669 cod civil și ale art. 673 ind. 9 și următoarele Cod proc.civ., instanța de fond a dispus sistarea indiviziunii și atribuirea spațiilor ce compun imobilul din litigiu reclamantului, respectiv Statului R.
Referitor la plata sultei, întrucât în mod eronat s-a stabilit obligarea pârâților în solidar să plătească sulta și cheltuieli de judecată reclamantului, instanța de apel a admis în mod corect apelul pârâtului apelant S. R. prin Direcția Generală Regională a Finanțelor P. Timișoara și a dispus obligarea în exclusivitate a pârâtului M. Timișoara la plata sultei de 16.147 lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.259 lei.
Critica adusă hotărârii atacate cu privire la respingerea cererii privind întocmirea unui supliment la raportul de expertiză de către recurentul pârât, nu este întemeiată, având în vedere că acesta se referă la modul de apreciere și interpretare a probelor ceea ce este inadmisibil, raportat la dispozițiile art. 304 Cod proc.civ., iar pe de altă parte pârâtul recurent nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat pe parcursul judecării cauzei de prima instanță și nu a cerut efectuarea unei contraexpertize în cauză.
Raportat la obiectul cauzei (ieșire din indiviziune), faptul că majoritatea apartamentelor ce compun imobilul din litigiu fac obiectul unor contracte de închiriere nu are relevanță juridică în cauză, nefiind astfel întemeiată nici critica privind încălcarea dispozițiilor art. 13 și 15 din Legea nr. 10/2001 și ale OUG nr. 40/1999 cu privire la protecția chiriașilor, dispoziții legale ce nu-și găsesc aplicabilitatea în prezentul litigiu.
Cu privire la suportarea sultei și a cheltuielilor de judecată de către pârâtul recurent, se constată că și acest aspect a fost în mod corect tranșat de instanța de apel, având în vedere că pentru cota parte de ½ din imobil aflat în proprietatea statului, însă administrată de pârâtul recurent încă de la naționalizarea imobilului, acesta a cules fructele civile ale bunului respectiv.
Tot ca neîntemeiată este și critica adusă hotărârii atacate cu referire la cheltuielile de judecată în raport de dubla calitate a părților în procesul de partaj judiciar și de dispozițiile art. 643 Cod civil.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 (1) Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de pârâtul M. Timișoara prin P. împotriva deciziei civile nr. 549 din 4.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul M. Timișoara prin P. împotriva deciziei civile nr. 549 din 4.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 7 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. M.L./17.10.2014
Tehnored L.P./20.10.2014
Ex.2
Primă instanță: T. A. – Judecătoria Timișoara
Instanța de apel: L. D. ; I. A. D. - Tribunalul T.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 99/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Decizia nr. 123/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
