Cereri. Decizia nr. 1897/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1897/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-09-2012 în dosarul nr. 1897/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1897
Ședința publică din 25 septembrie 2012
P.:D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
JUDECATOR:M. L.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta . Buziaș împotriva deciziei civile nr. 1059/4.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. de A. R. a Salariaților din cadrul UCMR și alte Instituții Reșița, C. de A. R. a Salariaților din C. Siderurgic Reșița, C. L. Buziaș, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor S. București, Direcția Generală a Finanțelor P. T., P. Județului T. și M. Sănătății.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru revizuienta . Buziaș, avocat S. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Cererea de revizuire a fost declarată în termen și este legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că, prin registratura instanței, au fost depuse la dosar la data de 23.07.2012 de către intimatul M. Sănătății note scrise.
Tot prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 16.08.2012 de către intimatele C. de A. R. a Salariaților din cadrul UCMR și alte Instituții Reșița și C. de A. R. a Salariaților din C. Siderurgic Reșița, completare la întâmpinare la care se află anexată copia acțiunilor civile înregistrate pe rolul Tribunalului T. sub nr._/C/2002 și nr._/C/2002.
La data de 25.09.2012 au fost depuse la dosar prin fax, de către intimatele Primăria Orașului Buziaș și C. L. Buziaș, concluzii scrise.
Se comunică câte un exemplar de pe înscrisurile depuse la dosar cu reprezentantul revizuientei.
Reprezentantul revizuientei depune la dosar copia deciziei civile nr. 894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție București în dosar nr._, însoțită de adresa de răspuns nr._ /26.07.2012 a instanței supreme adresată revizuientei, precum și o completare a motivelor cererii de revizuire formulată, din care rezultă că invocă, în subsidiar, prezumția de lucru judecat în ce privește stabilirea lipsei calității procesuale pasive a C.A.R. din U.C.M.R. și alte Instituții Reșița și a intervenientei C.A.R. din C.S.R., în orice acțiune de revendicare a imobilelor societății revizuiente, lipsa calității procesuale a reclamantelor fiind stabilită prin decizia civilă nr.894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, irevocabilă.
Curtea, din oficiu, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prev. art. 322 pct. 7 C.pr.civ., invocă, în baza disp. art. 158 și 159 pct. 2 C.pr.civ. raportat la art. 323 alin. 2 C.pr.civ., excepția necompetenței sale materiale de a soluționa pricina și acordă cuvântul asupra acestei excepții, precum și cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe pct. 5 al art. 322 C.proc.civ..
Reprezentantul revizuientei solicită admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civilă, invocând ca și înscris nou decizia civilă nr. 894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, pe care a fost în imposibilitate să o înfățișeze întrucât aceasta nu le-a fost comunicată, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
În conformitate cu disp. art. 322 pct. 7 C.pr.civ., arată că decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr. 894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, astfel că solicită, în temeiul art. 323 alin. 2 C.pr.civ., declinarea competenței Curții de Apel Timișoara în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_, la data de 17.04.2012, revizuienta . Buziaș a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu intimații C. de A. R. a Salariaților din cadrul UCMR și alte Instituții, C. L. Buziaș, Administrația pentru P. și A. S., Direcția Generală a Finanțelor P. T., P. Județului T., M. Sănătății și C. de A. R. a Salariaților din C. Siderurgic Reșița, să dispună modificarea în tot a deciziei civile nr. 1059/4.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ și, rejudecând cauza, să fie respins recursul reclamantei și intervenientei și să fie admis recursul . Buziaș.
În motivare, se arată că, pronunțând aceasta hotărâre vădit nelegală, instanța a încălcat normele legale incidente in cauză, a nesocotit toate probele de la dosar și a ignorat toate chestiunile de fapt și de drept tranșate în mod definitiv prin hotărârile judecătorești irevocabile din procesele purtate anterior între aceleași părți.
Consideră că instanța a admis în mod greșit recursul reclamantei și intervenientei, întrucât, ar fi trebuit să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a societății lor și să constate că recurentele nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 pentru imobilele în litigiu.
In drept, invocă art. 322-328 Cod procedura civilă.
La termenul de judecată din 26.06.2012, revizuienta a depus la dosar o cerere intitulată „completarea motivelor de revizuire” ( f. 23-25), prin care invocă prev. art. 322 pct. 5 și pct. 7 C.pr.civilă.
Cu privire la prevederile pct. 7 al art. 322 C.pr.civ., se arată că decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr. 894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, astfel că solicită anularea ultimei hotărâri, a deciziei civile nr. 1059/4.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, care este potrivnică deciziei civile nr. 894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
În temeiul art.323 alin.2 C.pr.civ. solicită declinarea competenței Curții de Apel Timișoara în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Invocă și disp.art.322 pct.5 C.pr.civ. potrivit căruia revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Ca înscris nou invocă decizia civilă nr.894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, pe care a fost în imposibilitate să o înfățișeze întrucât aceasta nu le-a fost comunicată, așa cum a solicitat prin cererea scrisă și timbrată. Sub acest aspect, își rezervă dreptul de a completa motivarea în fapt și în drept.
Consideră că, în speță, sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile de admisibilitate ale revizuirii. In primul rând, este vorba de un înscris nou descoperit după pronunțarea hotărârii judecătorești, care nu a fost cunoscut de către instanța care a judecat, respectiv decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție redactată in extenso ( nu doar minuta), împreună cu considerentele deciziei civile nr. 894/10.02.2012, din care rezultă care sunt motivele pentru care instanța supremă a admis recursul revizuientei și a dat eficiență excepției lipsei calității procesuale active a reclamantelor. Chiar dacă revizuienta a prezentat minuta deciziei arătate, ceea ce nu a cunoscut Curtea de Apel Timișoara este decizia ca atare, motivată pe larg, astfel încât nu avea cum să cunoască considerentele pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
In al doilea rând, există și condiția imposibilității prezentării deciziei menționate în instanță, datorită unor împrejurări mai presus de voința părții, respectiv faptul că, deși a solicitat prin cerere motivată și timbrată ca această decizie să le fie comunicată, acest lucru nu s-a întâmplat până la pronunțarea hotărârii Curții de Apel.
In speță, este îndeplinită si ultima condiție a revizuirii, aceea ca înscrisul descoperit și invocat să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată. Astfel, dacă ar fi lecturat decizia civila nr.894/10.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție motivată in extenso și nu doar minuta acestei decizii, Curtea de Apel ar fi aflat din ce motive reclamantele nu au calitate procesuală activă, așa încât la pronunțarea soluției, ar fi reținut în soluționarea cauzei această excepție.
In drept, invocă art.322 pct.7 si art.322 pct.5 C.pr.civ.
Intimatele C. de A. R. a Salariaților din UCMR și Alte Instituții și C. de A. R. a Salariaților din C. Siderurgic Reșița au solicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, respingerea cererii de revizuire, deoarece revizuienta este nemulțumită de soluția instanței de recurs și încearcă o rejudecare a cererii de recurs pentru aceleași motive, lucru ce nu poate fi admis ( f. 12-13).
Nu se indică temeiul de drept al întâmpinării.
Primăria Orașului Buziaș și C. L. Buziaș apreciază, prin întâmpinarea depusă la fila 15 dosar, că prezenta revizuire este admisibilă, întrucât instanța de recurs trebuia să constate că recurentele nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001 republicată.
În drept, art. 326 alin. 2 C.pr.civilă.
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor S. – A. și M. Sănătății au solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a prezentei cereri de revizuire, deoarece se invocă argumente ce țin exclusiv de fondul pricinii și nu se încadrează în motivele prev. de art. 322 C.pr.civilă ( f. 16-18, respectiv 28-29).
Prin înscrisul depus la termenul de judecată din 25.09.2012, revizuienta . Buziaș a invocat, în subsidiar, prezumția de lucru judecat în ceea ce privește stabilirea lipsei calității procesuale pasive a CAR din UCMR și Alte Instituții Reșița și a intervenientei C. de A. R. a Salariaților din C. Siderurgic Reșița în orice acțiune de revendicare a imobilelor revizuientei, aspect stabilit prin decizia civilă nr. 894/10.02.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – irevocabilă.
În motivare, se arată că Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală ( conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva in legătură cu raporturile juridice dintre părți ( conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. ( obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune . proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat in forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică si ordine socială, fiind interzisă readucerea in fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În cauză, au fost depuse la dosar înscrisuri în probațiune și s-a atașat dosarul nr._, în care s-a pronunțat decizia supusă revizuirii, material probator din a cărui analiză instanța reține în fapt următoarele:
Prin decizia civilă nr.1059/4.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de reclamanta C. de A. R. a Salariaților din UCMR și alte Instituții și intervenienta C. de A. R. a Salariaților din CSR, împotriva sentinței civile nr. 3569/PI/23.12.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, a modificat în parte sentința atacată în sensul că a dispus restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 349 Buziaș, nr. top. 264 și 265/1/1; a menținut în rest dispozițiile sentinței; a respins recursul declarat de pârâta S.C. T. B. Buziaș S.A împotriva aceleiași sentințe.
P. a decide astfel, Curtea a reținut că prin Sentința civilă nr. 3569/PI din 23.12.2010 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a luat act de renunțarea reclamantei C. de A. R. a Salariaților din cadrul UCMR și alte Instituții la soluționarea acțiunii formulate împotriva pârâților M. Sănătății, Primăria Buziaș și P. Județului T.; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C. de A. R. a Salariaților din cadrul UCMR și alte Instituții împotriva pârâtelor . SA, Autoritatea pentru P. și A. Participațiilor S. și Direcția Generală a Finanțelor P. T., având ca obiect plângere la Legea 10/2001, sens în care:a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită în sensul Legii 10/2001 la acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 349 Buziaș, nr. top. 264 și 265/1/1; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta . SA; a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei . SA la restituirea în natură a imobilului înscris în CF 349 Buziaș, nr. top. 264 și 265/1/1, ca neîntemeiată; a respins cererea reclamantei de revendicare a imobilelor cu nr. top. 265/1/2 și 265/2, rezultate din dezmembrarea parcelei cu nr. top. 265, înscrisă în CF 349 Buziaș; a respins cererea reclamantei de stabilire a cuantumului despăgubirilor; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtele Autoritatea pentru P. și A. Participațiilor S. și Direcția Generală a Finanțelor P. T. și în consecință, a respins cererea reclamantei de obligare a acestor pârâte la acordarea de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 349 Buziaș, nr. top. 264 și 265/1/1; a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta C. de A. R. a Salariaților din cadrul CSR.
Cu privire la lipsa calității procesuale active, prematuritate și inadmisibilitate, tribunalul a reținut că prin decizia civila nr. 81/A/24.03.2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ și prin decizia civilă nr. 7929/11.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, s-a stabilit irevocabil, cu putere de lucru judecat, că reclamanta are calitate procesuala activă, că acțiunea nu este prematură și că este admisibilă. Aceste două hotărâri judecătorești se opun pârâților cu putere de lucru judecat, potrivit art. 1201 cod civil.
In ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de fiecare pârât, tribunalul a reținut că soluționarea lor presupune analizarea pe fond a cauzei, pentru a se stabili dacă reclamanta are calitatea de persoana îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001 și, corespunzător, titularul obligației corelative.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin notificările nr. 135 si 136 din 7 august 2001, trimise de B. F. M. V. Prefecturii județului T. și Primăriei orașului Buziaș, reclamanta a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului situat în Buziaș, ., nr. 7, înscris în CF 349 Buziaș, nr. top. 264 și 265/1/1, cu terenul în suprafață de 1306 mp. Întrucât nu a primit un răspuns, s-a adresat instanței de judecată cu acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar.
D. Cf nr. 349 Buziaș ( fila 10, dosar_/2002 al Tribunalului T.) prima instanță a reținut că proprietar al imobilelor revendicate a fost C. de Credit Economic și A. a Angajaților Societății Uzinele de F. și Domeniile din Reșița, cu titlu de cumpărare.
Potrivit art. 1 al. 1 din Decretul Ministerului Muncii nr. 358/20.08.1949, pe lângă fiecare sindicat, comitet de întreprindere sau instituție, salariații pot organiza Case de ajutor reciproc, iar conform art. 3 al. 1 si 2 din același act normativ Casele de Credit de orice fel, Casele și fondurile de ajutor, prevedere sau asigurare, ale salariaților, existente la data publicării prezentului decret, pe lângă întreprinderi și instituții, se desființează, întregul patrimoniu al acestor „Case și fonduri”, urmând a trece asupra Confederației Generale a Muncii.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 10/2001: „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi”.
De asemenea, art. 3 al. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001 prevede ca sunt persoane îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsurile reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945 și că îndreptățirea la măsurile reparatorii prevăzute de acest articol este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceiași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.
Proprietara tabulară - C. de Credit Economic și A. a Angajaților Societății Uzinele de F. și Domeniile din Reșița a fost desființată prin art. 3 al. 1 din Decretul Ministerului Muncii nr. 358/1949.
Reclamanta a luat ființă, dobândind personalitate juridică prin sentința civilă nr. 13/15.04.1997, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 3603/1997, în baza Legii nr. 122/1996. Totodată, prin sentința civila nr. 2354/2002, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 3028/2002, reținută și în considerentele deciziei civile nr. 7929/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, s-a reținut că reclamanta, alături de intervenienta C. de A. R. a Salariaților din C. Siderurgic Reșița, este succesoare cu titlu universal a Casei de Credit Economic și A. a Salariaților Societății Uzinele de F. și Domeniile din Reșița.
Prin urmare, reclamanta este persoană îndreptățită, în sensul prevederilor art. 3 al. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la existența unui titlu de preluare și la valabilitatea acestuia, tribunalul a reținut că imobilele în cauză au fost preluate de Confederația Generală a Muncii, în baza art. 3 al. 2 din Decretul Ministerului Muncii nr. 358/1949. În temeiul aceluiași act normativ, s-a desființat proprietara tabulară – C. de Credit Economic și A. a Angajaților Societății Uzinele de F. si Domeniile Reșița. Proprietara tabulară a fost înființată în baza Legii nr. 21/1924.
Potrivit art. 53 din acest act normativ, asociația își pierde personalitatea juridică prin deciziunea asociațiunii, de plin drept, prin judecată sau prin deciziunea puterii executive în cazurile art. 25 și 26.
Conform art. 25 al. 2 si 3 din Legea nr. 21/1924, raportat la art. 7 din același act normativ, persoanele juridice de drept privat, fără scop lucrativ sau patrimonial, care își au sediul în străinătate își pierd dreptul de a funcționa în România prin retragerea autorizațiunii; această retragere se face prin decret legal, pe temeiul unui jurnal al consiliului de miniștrii.
De asemenea, art. 26 din Legea nr. 21/1924 prevede că în cazuri urgente, când s-ar constata că o persoană juridică își desfășoară activitatea împotriva bunelor moravuri, ordinii publice și siguranței S., consiliul de miniștrii, cu avizul comisiunii superioare a persoanelor juridice, poate interzice funcționarea persoanei juridice, până la . sau chiar hotărî dizolvarea ei.
Prin urmare, asociațiile încetează prin deciziunea puterii executive în cazul retragerii autorizației de funcționare în privința celor cu sediul în străinătate, sau dacă desfășoară o activitate împotriva bunelor moravuri, ordinii publice și siguranței statului.
În speța de față, prin Decretul Ministerului Muncii nr. 358/1949 au fost desființate toate Casele de credit, Casele și Fondurile de ajutor, prevedere sau asigurare ale salariaților, inclusiv proprietate tabulară - C. de Credit Economic și A. a Angajaților Societății Uzinele de F. si Domeniile Reșița.
Aceasta a fost urmarea voinței politice de la vremea respectivă, având în vedere că nu a fost desființată doar proprietara tabulară - C. de Credit Economic și A. a Angajaților Societății Uzinele de F. si Domeniile Reșița, ci toate Casele de credit, Casele și Fondurile de ajutor, prevedere sau asigurare, iar nu din cauza intervenirii vreuneia din cele două situații de desființare reglementată de art. 25 al. 2 și 3 și art. 26 din Legea nr. 21/1924.
Prin urmare, desființarea proprietarei tabulare s-a făcut cu încălcarea Legii nr. 21/1924, în vigoare la acea dată.
Și sub aspectul preluării bunurilor au fost nesocotite prevederile actului normativ menționat. Astfel, potrivit art. 27, 28 din Legea 21/1924, patrimoniul asociației desființate trebuia să treacă la altă persoană juridică de drept privat cu scop identic sau similar.
Era firesc ca patrimoniul proprietarei tabulare desființate să treacă la o casă de ajutor reciproc a salariaților nou înființată în baza art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 358/1949. În schimb, potrivit art. 3 al. 2 din actul normativ menționat, patrimoniul proprietarei tabulare a trecut în proprietatea Confederației Generale a Muncii, organizație sindicală.
In realitate, prin desființarea Caselor de credit, Caselor și Fondurilor de ajutor, prevedere sau asigurare, concomitent cu înființarea unor instituții asemănătoare - Casele de ajutor reciproc a salariaților - s-a urmărit deposedarea de patrimoniu a primelor.
Prin urmare, preluarea imobilelor a fost abuzivă, situația fiind reglementată de art. 2 al. 1 lit. i teza a II-a din Legea nr. 10/2001- imobile preluate fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării.
Cu privire la modalitatea de despăgubire ( în natură sau prin echivalent), tribunalul a reținut că pârâta . SA a luat ființă în baza art. 1 din HG 1041/1990, potrivit căruia, pe data prezentei hotărâri se înființează societățile comerciale pe acțiuni în turism, ca persoane juridice, cu denumirea, sediul, obiectul de activitate și capitalul social inițial prevăzut în anexa nr. 1 (fila 89 din dosarul nr._/2002 al Tribunalului T.).
Prin Ordinul nr. 154/1991 al Ministerului Comerțului și Turismului (filele 90, 91, 92, 123-125 din dosarul nr._/2002 al Tribunalului T.), imobilul revendicat de reclamanta a trecut în patrimoniul pârâtei . SA.
Prin urmare, această societate are calitate procesuala pasivă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de aceasta urmând a fi respinsă.
Prin HG nr. 423/2000 (poziția 12 din anexa) s-a hotărât privatizarea societăților comerciale de turism cu profil balneoclimateric care dețineau baze de tratament, între care și societatea pârâtă.
Acest lucru s-a realizat prin actul de cesiune nr. 9/18.10.2000 (fila 93 din dosarul nr._/2002 a Tribunalului T.) prin care Fondul Proprietății de stat a cesionat către Societatea de Investiții Financiare Transilvania SA - fond închis de investiții, cu capital integral privat -_ acțiuni nominative deținute la . SA.
D. adeverința nr. 167/27.01.2003 a Registrului Independent Riavest (fila 94 din dosarul nr._/2002 al Tribunalului T.) rezultă că SIF Transilvania deține 92,809% din acțiunile . SA.
Potrivit art. 29 al. 1 din Legea nr. 10/2001: „P. imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
Prin urmare, cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului este neîntemeiată, astfel că prima instanță a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001, de a primi despăgubiri pentru imobilul înscris în Cf nr. 349 Buziaș, nr. top. 264 și 265/1/1.
Tribunalul a respins cererea reclamantei de acordare de despăgubiri pentru imobilul cu nr. top. 265/1/2 și 265/2 dezmembrate din nr. top. 265, înscris în CF 349 Buziaș, deoarece notificarea a fost formulată doar pentru numerele top 264 și 265/1/1.
La fel, tribunalul a respins cererea de intervenție, formulată de C. de A. R. a Salariaților din CSR, deoarece nu a formulat notificare, potrivit art. 22 al. 1 din Legea nr. 10/2001, pentru restituirea imobilului. Eventualele sale pretenții legate de acest imobil vor fi valorificate în baza Protocolului încheiat cu reclamanta, autentificat cu nr. 1456/17.05.2002 de BNP D. F. din Reșița (încheiat la 26.01.1999 – fila 25 din dosarul nr._/2002 al Tribunalului T.).
Pe de altă parte, la data notificării art. 29 al. 1 din Legea nr. 10/2001 prevedea că notificarea prin care se solicita restituirea unui imobil aflat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate se adresează instituției publice implicate care a efectuat privatizarea.
În prezent, însă, art. 29 al. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede, așa cum s-a arătat, că pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Este vorba de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, care la art. 13 al. 1 lit. a prevede că pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor, care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca și atribuție principală emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubiri.
De asemenea, art. 16 al. 2 prevede că notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se predau pe bază de proces verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare, pârâtele A.V.A.S. București și D.G.F.P. T. nu au calitate procesuală pasivă, iar acțiunea a fost respinsă împotriva lor.
De asemenea, tribunalul a respins și cererea reclamantei de stabilire a cuantumului despăgubirilor, deoarece acestea vor fi stabilite potrivit procedurii reglementate la capitolul 5, titlul VII, din Legea nr. 247/2005 de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, în caz de nemulțumire putând formula acțiune în contencios administrativ, conform art. 19 din titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pârâta . a cerut cheltuieli de judecată, respectiv 1104 lei cu titlu de onorariu de avocat, însă, deși a cerut respingerea acțiunii, prin concluziile scrise a arătat că este de acord ca reclamanta să primească despăgubiri.
Întrucât reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită a de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul aflat în patrimoniul . Buziaș, instanța a reținut că reclamanta nu a căzut în pretenții față de această pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, recalificat recurs în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. XXVI din Legea nr. 202/2010, reclamanta C. de A. R. a Salariaților din UCMR și alte Instituții și intervenienta C. de A. R. a Salariaților din CSR, precum și pârâta S.C. T. B. Buziaș S.A.
Reclamanta și intervenienta au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul de a se dispune restituirea imobilului revendicat, iar în subsidiar obligarea pârâtei să înainteze notificarea și documentația aferentă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta recurentă și intervenienta recurentă au arătat că temeiul cererii de restituire în natură l-a constituit Legea nr. 10/2001 întrucât imobilul a fost preluat de stat în mod abuziv și fără a exista un titlu valabil, iar prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, constatând în mod abuziv că pârâta S.C. T. B. Buziaș S.A este persoană juridică privatizată, fapt pentru care a stabilit că reclamanta recurentă este ,,persoană juridică îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 la acordarea de despăgubiri”.
Că, într-adevăr, pârâta este o persoană juridică privatizată, dar nu a putut face nicio dovadă că imobilul este de fapt și de drept proprietatea sa.
Recurentele au mai arătat că pârâta nu a depus nicio dovadă prin care s-a realizat unificarea imobilului în litigiu, situat pe ., nr. 7, cu imobilul aflat pe ., și nici dovada că a obținut un titlu de proprietate asupra terenului.
Totodată, au învederat că, deși prima instanță constată că sunt îndreptățite la despăgubiri, nu stabilește natura lor și nici nu obligă pârâta să înainteze documentația la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar cererea de intervenție accesorie în mod greșit a fost respinsă.
În fine, recurentele au arătat că, deși au solicitat instanței să constate caracterul ilegal al Decretului nr. 358/1949, prin care antecesoarea sa a fost deposedată abuziv de imobil, instanța de fond nu s-a pronunțat.
În recurs s-au depus la dosar Decizia nr. 416/02.11.2010, pronunțată ce Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 1998._, precum și certificatul de grefă, prin care se atestă că prin Decizia civilă nr. 894/10.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. de A. R. a Salariaților din UCMR și alte Instituții și intervenienta C. de A. R. a Salariaților din CSR Reșița împotriva Deciziei civile nr. 416/02.11.2010 a Curții de Apel Timișoara și a admis recursul declarat de pârâta S.C. T. B. Buziaș S.A. împotriva aceleiași decizii, sens în care a modificat în parte decizia recurată în sensul că a respins cererea principală formulată de reclamanta C. de A. R. a Salariaților din UCMR și alte Instituții și cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. de A. R. a Salariaților din CSR Reșița, ambele în contradictoriu cu pârâta S.C. T. B. Buziaș S.A ca fiind introduse de persoane fără calitate procesuală.
În urma examinării sentinței atacate, în raport de motivele invocate care se încadrează în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea a apreciat că este întemeiat recursul reclamantei și intervenientei și că este neîntemeiat recursul pârâtei pentru argumentele de mai jos.
Astfel, Curtea a reținut, contrar susținerilor pârâtei recurente S.C. T. B. Buziaș S.A, că problema calității procesuale active a reclamantei și intervenientei nu mai poate fi pusă în discuție, întrucât prin Decizia civilă nr. 7929/11.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în această cauză, în dosarul nr._, această chestiune a dobândit autoritate de lucru judecat, conform dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
Așadar, chiar dacă, prin Decizia nr. 894/10.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că reclamanta și intervenienta nu au calitate procesuală activă cu privire la un alt imobil (înscris în CF nr. 349 Buziaș, nr. top. 263), în prezenta cauză nu se poate reține lipsa calității procesuale active (cu privire la imobilul înscris în CF nr. 349 Buziaș, nr. top 264 și 265/1/1), întrucât efectul pozitiv al puterii de lucru judecat stabilit prin Decizia civilă nr. 7929/11.12.2008, pronunțată în această cauză, impune ca această hotărâre irevocabilă să nu poată fi contrazisă de o altă hotărâre irevocabilă, iar această din urmă hotărâre fiind dată în recurs este obligatorie pentru judecătorii fondului.
De asemenea, nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. T. B. Buziaș S.A nu este întemeiată, câtă vreme ea este deținătoarea imobilului înscris în CF nr. 349 Buziaș, nr. top 264 și 265/1/1 și se pretinde și proprietara acestuia.
În ceea ce privește fondul litigiului, Curtea a constatat că acțiunea de față a fost înregistrată la 19 noiembrie 2002, iar art. 27 alin. 1 (actualul art. 29 alin. 1) din Legea nr. 10/2001 prevedea următoarele: ,,P. imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoarea nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate”.
Ulterior, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, devenit în urma republicării acestei legi art. 29 alin. 1, a fost modificat prin art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, având următorul conținut: ,,P. imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate”.
Acest din urmă text art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 în forma adoptată prin Legea nr. 247/2005 a fost declarat neconstituțional însă prin Decizia nr. 830/8 iulie 2008 a Curții Constituționale, care a statuat că prin abrogarea sintagmei ,,imobilele preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituție.
Prin urmare, în virtutea principiului tempus regit actum, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 în forma inițială existentă la data promovării acțiunii (19 noiembrie 2002) și la data pronunțării sentinței atacate (23 decembrie 2010), care conține și sintagma ,,imobilele preluate cu titlu valabil”.
Astfel, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, anterior modificării survenite prin Legea nr. 247/2005, rezultă că obligația de a restitui în natură imobilele preluate abuziv intră și în sarcina societăților comerciale integral privatizate, cu condiția ca bunul imobil solicitat să fi fost preluat de stat fără titlu valabil.
Or, în speță, imobilul în litigiu, înscris în CF nr. 349 Buziaș nr. top. 264 și 265/1/1 a fost preluat de către stat fără titlu valabil, întrucât Decretul Ministerului Muncii nr. 358/1949 a încălcat prevederile Constituției din 1947, art. 480 și 481 din Codul civil și ale Legii nr. 21/1924, astfel că se impune restituirea către reclamantă a imobilului în litigiu.
Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prev.art.322 pct.7 C.pr.civ. la termenul de judecată din 25.09.2012, Curtea a invocat, din oficiu, în baza disp. art. 158 și 159 pct. 2 C.pr.civ. raportat la art. 323 alin. 2 C.pr.civ., excepția necompetenței sale materiale de a soluționa pricina, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ..
Astfel, potrivit disp. art. 322 alin. 2 C.pr.civ., în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 (contrarietate de hotărâri), cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
In speță, se invocă contrarietatea împotriva deciziei civile nr. 1059/04.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ și decizia civilă nr. 894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._ .
Față de instanțele de judecată care au pronunțat hotărârile și de dispozițiile legale arătate, se impune a constata că instanța mai mare în grad față de cele ce au dat hotărârile presupus contradictorii este Înalta Curte de Casație și Justiție, acesteia revenindu-i competența de soluționare a acestei cereri, întemeiată pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ..
Având în vedere aceste considerente, precum și faptul că necompetența invocată este de ordine publică, în baza disp. art. 158 coroborat cu art. 159 pct. 2 C.pr.civ., Curtea va admite excepția invocată și își va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C.proc.civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe prev. art. 322 pct. 5 C.pr.civ., Curtea constată că prezenta cerere de revizuire nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 322 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: … 5. dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a modificat sau s-a desființat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere … .
În cauză, nu sunt îndeplinite cerințele art.322 pct.5 C.pr.civilă, neaflându-ne în niciunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în care cererea de revizuire poate fi admisă.
În ceea ce privește înscrisul indicat în cererea de revizuire, acesta nu se încadrează în conținutul sintagmei de „înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”, așa cum prevede art. 322 pct. 5 C.pr.civilă.
Astfel, considerentele ce au fundamentat decizia civilă nr.894/10.02.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._ nu pot fi apreciate a fi un act nou, în sensul prev. art. 322 pct. 5 C.pr.civilă. La dosar a existat copia minutei pronunțate, din care rezultă soluția pronunțată pe excepția lipsei calității procesuale, iar revizuienta nu s-a aflat într-o situație de imposibilitate obiectivă de depunere a considerentelor deciziei, singura care ar justifica admiterea unei căi extraordinare de atac.
Este adevărat că revizuienta a solicitat la data de 20.02.2012 eliberarea unei copii legalizate a deciziei instanței supreme, iar această copie i-a fost remisă la data de 26.07.2012, însă, din conținutul dosarului nr._ rezultă că partea a depus doar copia minutei, fără a solicita acordarea unui termen pentru a depune decizia în integralitatea ei, conduită procesuală din care rezultă că nu a depus toate diligențele pentru a obține considerentele deciziei. Nu a probat nici efectuarea unor demersuri pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru urgentarea redactării, astfel că se conchide că a apreciat a fi suficientă copia minutei. Ca atare, nefiind vorba de o imposibilitate obiectivă de depunere a actului invocat, care nu este unul nou, întrucât exista la dosar copia minutei, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale prezentei căi extraordinare de atac.
Cu privire la prezumția de lucru judecat invocată prin cererea depusă la dosar la 25.09.2012, aceasta vizează fondul pricinii, astfel că poate fi analizată această excepție doar ulterior constatării admisibilității căii de atac, ceea ce nu este cazul în speță.
P. aceste considerente, în baza textelor de lege arătate, coroborate cu prevederile art. 327 C.pr.civ., față de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru admisibilitatea cererii de revizuire de față, Curtea o va respinge, ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 și urm. C.pr.civ., instanța nu va acorda părților cheltuieli de judecată, ca nesolicitate.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C.pr.civ., formulată de revizuienta . Buziaș împotriva deciziei civile nr. 1059/04.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ și declină competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Respinge cererea de revizuire întemeiată pe prev. art. 322 pct. 5 C.pr.civ., formulată de revizuienta . Buziaș împotriva deciziei civile nr. 1059/04.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații C. de A. R. a Salariaților din cadrul UCMR și alte Instituții, C. L. Buziaș, Administrația pentru P. și A. S., Direcția Generală a Finanțelor P. T., P. Județului T., M. Sănătății și C. de A. R. a Salariaților din C. Siderurgic Reșița.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
M. M.
Red.:C.R./28.09.2012
Tehnored./M.M./ 2 ex./28.09.2012
Inst.fond:Tribunalul T. :jud.L. V.
Inst.recurs: Curtea de Apel Timișoara:jud.R.R., F. Ș., Gh. O.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 146/2012. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Sentința nr. 598/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
