Cereri. Decizia nr. 1562/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1562/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-06-2012 în dosarul nr. 1562/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1562
Ședința publică din 14 iunie 2012
PREȘEDINTE: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea Z. M. A. împotriva deciziei civile nr. 607/23.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2009, în contradictoriu cu intimatul S. R., prin B. Națională a R., având ca obiect restituire metale prețioase.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea personal și asistată de avocat V. V., lipsă fiind intimatul.
PROCEDURA COMPLETĂ.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială.
Se constată se constată depusă la dosar, prin Serviciul de registratură al instanței, la 12 iunie 2012, întâmpinare formulată de pârâta intimată B. Națională a R., Sucursala Regională T., căreia Curtea îi conferă caracterul unor concluzii scrise, întrucât constată că nu a fost depusă la dosar înlăuntrul termenului procedural de 5 zile, prevăzut de art. 308 al. 2 Cod procedură civilă.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și precizată, iar în temeiul dispozițiilor art. 317 alin.2 și art. 318 teza a 2-a Cod pr. civ., anularea deciziei civile atacate și, rejudecând recursul, admiterea acestuia, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul T., instanță competentă să judece fondul cauzei.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. decizia civilă nr. 607/23.02.2012, pronunțată în dosarul nr._/325/2009, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul declarat de reclamanta Z. M. A. împotriva deciziei civile nr. 505/07.09.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2009.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a avut în vedere următoarele:
P. decizia civilă nr. 505/07.09.2011 pronunțată în dosarul nr._/325/2009, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamanta Z. M. A. împotriva sentinței civile nr.3977/2011 a Judecătoriei Timișoara, în dosarul cu același număr.
P. această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția instanței de fond, reținând că judecătoria a constatat în primă instanță că, prin cererea formulata și înregistrata la Judecătoria Timișoara, sub nr._/325/2009, la data de 28.10.2009, reclamanta Z. M. A. a solicitat in contradictoriu cu paratul S. R. prin B. Națională a R. restituirea bijuteriilor de aur în cantitate totală de 6.214,63 grame, preluate abuziv de la reclamanta și familia sa în perioada comunistă, cu cheltuieli de judecată.
In fapt, arata ca în perioada comunistă, respectiv între anii 1985 și 1989 reclamanta și familia sa au fost persecutați de organele de miliție ale vremii respective. In această perioadă i-au fost confiscate în mai multe rânduri bijuteriile de familie pe care le-a moștenit din generație în generație. In anul 1988 milițieni de la A. împreună cu colegi de-ai lor din Timișoara au întocmit acte de preluare a acestor bunuri în baza Decretului nr. l11/1951, ca și când ele ar fi fost găsite abandonate. Arata ca împreuna cu familia sa au fost amenințați cu pușcăria, dacă nu le dădeau aurul de bună voie. Menționează ca poate dovedi cu martori că aurul (bijuterii, resturi de bijuterii și 2 monede Francz I. de 10 korona) au fost ridicate abuziv de la aceasta, iar nu găsite abandonate, așa cum au scris milițienii.
Solicita sa se stabilească nevalabilitatea titlului Statului, în conformitate cu dispozițiile art.6 alin.2 și alin.3 din Legea nr.213/1998 și să se constate că preluarea a fost abuzivă deoarece la data preluării aurului de la reclamanta, dreptul de proprietate personală era ocrotit de lege, conform art.36 din Constituția de atunci, precum și de dispozițiile art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai arata ca preluarea a fost în contradicție chiar și cu dispozițiile legale în vigoare la momentul respectiv, astfel că rezultă fără dubiu caracterul ei abuziv.
In drept: OUG nr. 190/2000, modificată și completată, HG nr.1344/2003, Constituția R., Declarația Universală a Drepturilor Omului, Protocolul nr. l la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Legea nr.213/1998.
Parata a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nedovedită și neîntemeiată, având în vedere faptul că reclamanta nu prezintă niciun început de dovadă scrisă din care să reiasă că i-a fost confiscată cantitatea de 6214.63 grame aur între anii 1985-1989.
Potrivit art. 1169 Cod Civil.cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, ori în speță reclamanta nu a făcut dovada că bunurile pretinse în acțiune i-au aparținut și i-au fost confiscate în mod abuziv.
Arata ca in situația depunerii de acte doveditoare de către reclamantă, solicita a se efectua o adresă către B. Națională a R., Sucursala Municipiului București cu sediul în București. ., sector 3, pentru a se confirma depunerea în bancă a bunurilor solicitate si a se preciza situația actuală a acestora.
Referitor la proba testimonială, precizeaza că potrivit dispozițiilor art. 1191. al.2 Cod Civil, nu se poate proba cu martori "în contra sau peste ceea ce cuprinde un act; in concluzie o apreciaza ca inadmisibilă, cu mențiunea că martorii propuși, de regulă, foști lucrători ai miliției sunt persoane cărora reclamanții le reamintesc anumite împrejurări, declarațiile lor fiind pro causa, atâta vreme cât nu pot fi coroborate cu documentația din care reiese că bunurile au fost confiscate de la alta persoană.
Referitor la cheltuielile de judecată, invocă art. 275 Cod Procedură Civilă, întrucât BNR nu se opune la restituirea bunurilor din metal prețios, însă urmărește respectarea prevederilor legale in ce privește acordarea acestora persoanelor îndreptățite.
La termenul de judecata din 01.03.2010, reclamanta si-a precizat acțiunea arătând ca obiectele din aur revendicate, în cantitate totală de 6.215,63 grame sunt cele înscrise în actele(inventarele) întocmite de Inspectoratul județean de miliție A., după cum urmează:
1- inventar nr.46/23.03.1988 pentru cantitatea de 591,27 grame aur
2- inventar nr.56/13.04.1988 pentru cantitatea de 994,33 grame aur
3- inventar nr.64/16.04.1998 pentru cantitatea de 267,66 grame aur
4- inventar nr.65/16.04.1998 pentru cantitatea de 843,83 grame aur
5- inventar nr. 125/11.05.1988 pentru cantitatea de 324,55 grame aur
6- inventar nr. 140/18.05.1988 pentru cantitatea de 301,05 grame aur
7- inventar nr. 144/01.06.1988 pentru cantitatea de 135,06 grame aur
8- inventar nr. 157/08.06.1988 pentru cantitatea de 380,92 grame aur
9- inventar nr. 158/08.06.1988 pentru cantitatea de 470,94 grame aur
10- inventar nr. 165/1988 pentru cantitatea de 250,91 grame aur
11- inventar nr. 175/1988 pentru cantitatea de 280,15 grame aur
12- inventar nr. 176/1988 pentru cantitatea de 357,70 grame aur
13- inventar nr.228/1988 pentru cantitatea de 1.007,26 grame aur.
In probațiune au fost depuse înscrisuri, respectiv inventarele la care a făcut referire.
P. notele de ședința depuse la termenul din 21.06.2010, paratul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, învederând ca, din răspunsul BNR SMB nr. 1058/17.06.2010, reiese ca bunurile revendicate de reclamanta figurează in evidentele BNR ca bunuri abandonate, ele se regasesc fizic depozitate in tezaur si au mai fost solicitate de catre numitul Slataru D. in dosarul nr. 3332/C/2004 al Tribunalului Timis si in dosarul nr._ al Judecatoriei Timisoara.
A arătat că reclamanta nu si-a dovedit calitatea de proprietar cu niciun fel de inscris din care sa reiasa ca bunurile revendicate i-au apartinut, probele testimoniale fiind neconcludente atata vreme cat nu se pot corobora cu inscrisurile autentice aflate la dosar, de unde reiese ca bunurile au fost gasite abandonate.
A menționat că, din moment ce bunurile sunt solicitate de 2 persoane respectiv Slataru D. si reclamanta, persoane care au acelasi domiciliu, se incearca, prin orice mijloace obtinerea acestora de catre reclamanta, deoarece Slataru D. le-a solicitat de 2 ori, ambele actiuni fiind respinse irevocabil.
Au fost depuse de catre parata actiunea formulata de catre numitul Slataru D. precum si hotararile judecatoresti la care a facut referire.
In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatorul reclamantei, precum si proba cu martorii I. A. si Otis I..
Tribunalul, analizând actele si lucrările dosarului a reținut in fapt următoarele:
P. cererea formulata reclamanta a solicitat restituirea cantității de 6.214,63 grame aur, preluat abuziv de la reclamanta și familia sa în perioada comunistă, intelegand sa se folosească de o . inventare întocmite de Inspectoratul județean de miliție A., individualizate prin precizarea de acțiune.
Din inscrisurile depuse de parat reiese ca pentru cantitatea de aur preluata de catre organele statului de la familia reclamantei, asa cum sustine reclamanta, a mai formulat, in doua randuri, cerere de restituire numitul Slataru D., care este fiul reclamantei, asa cum reiese din raspunsul la interogator, acesta din urma, prevalandu-se, in sustinerea cererii tot de aceleasi inventare intocmite de catre organele de militie A..
P. decizia civila nr. 101/A/11.02.2008, pronunțata in dosar nr._, Tribunalul Timis a admis apelul reclamantului Slataru si a schimbat in parte sentința atacata (1369/08.11.2004, pronunțata de Tribunalul T. in dosar nr. 3332/2004), in sensul ca a admis in parte acțiunea reclamantului si a obligat paratul la restituirea câtre reclamant a unor obiecte din aur individualizate in Inventarul din 28.05.1987, întocmit in Dosarul nr._-7, in Inventarul nr. 154/1988, întocmit in Dosarul nr._-13, in Inventarul nr. 156/1988 ,întocmit in Dosarul nr._-15 și Inventarul nr. 164/1988 ,întocmit in Dosarul_-19.
Astfel, s-a apreciat de câtre Tribunalul Timis ca solicitările reclamantului, coroborate de susținerile martorilor si de înscrisurile depuse in dosarul de fond, sunt confirmate prin patru procese verbale, ce corespund fiecare unui număr de tot atâtea inventare ,astfel: Procesul verbal din 28 mai 1987, corespunde inventarului din aceeași dată și atestă confiscarea unor verighete din metal galben in cantitate de 988,40 grame (filele 19 și 20 dosar fond) ; Procesul verbal din 28 februarie 1987 corespunde Inventarului nr. 154/1988 ( filele 99-100) ; Procesul verbal din 01 martie 1987 corespunde Inventarului 156/1988 (filele 102-103) ; iar Procesul verbal din 18 aprilie 1987 corespunde Inventarului nr. 164/1988 (filele 111-114) .
S-a retinut ca „temeinicia pretențiilor reclamantului poate fi confirmată doar prin recunoașterea de către martorii audiați a întocmirii și semnării proceselor verbale de mai sus, tribunalul apreciind că in raport cu obiectele din aur cuprinse in celelalte inventare, dovezile administrate nu sunt suficiente spre a putea forma convingerea instanței asupra identității dintre autorul acțiunii și persoana fizică vătămată prin confiscare . Obiectele din aur conținute in acestea din urmă nu pot fi restituite”.
Astfel, tribunalul a concluzionat, ca reclamantului i s-au confiscat unele cantitati de aur, prin procesele verbale aratate, avand la baza declaratiile martorilor: L. N., care și-a amintit că a semnat Procesul verbal din data de 28 mai 1987, că a fost de față la confiscare și că persoana de la care obiectele din actul menționat au fost preluate este in realitate reclamantul; Otiș I. și S. O., care au afirmat că pentru fiecare proces verbal in care se consemna locul și modalitatea preluării se întocmea câte un inventar in care erau descrise amănunțit bunurile confiscate și care respectau întocmai cantitățile de aur din procesele verbale . Ei și-au amintit că au participat personal de două ori la confiscarea unor obiecte din aur de la reclamant, ocazii cu care au întocmit procese verbale pe care le-au semnat; C. N. I. a recunoscut că a semnat procesul verbal aflat la fila 10 in Dosarul nr. 3332/2004 al Tribunalului T., după ce înscrisul i-a fost prezentat de instanță.
F. de cele aratate, instanța a reținut că tribunalul a hotarat cele aratate, avand la baza declaratiile concrete ale unor martori, care au aratat ca au semnat unele procese verbale, cu ocazia confiscării unor cantități de aur de la numitul Slataru D.. Totodata, alaturi de inventarele de care si reclamanta din cauza de fata se prevaleaza, instanta a administrat si unele procese verbale individualizate mai sus, acestea fiind coroborate cu declarațiile martorilor si cu inventarele întocmite.
Instanța a mai reținut că, in speța de fata, reclamanta a depus la dosar doar inventarele cuprinse in precizarea de acțiune, acestea nefiind însoțite si de procese verbale, așa cum s-a întâmplat in celalalt dosar in care petent era Slataru D., fiul sau (desi nici in respectivul dosar, nu toate inventarele au fost însoțite si de procese verbale, ci doar acelea care in final au fost acceptate de instanța ca provenind de la fam. Slatar). Totodata declarațiile martorilor, deși, atesta faptul ca de la familia Z. s-au confiscat cantitati de aur, in perioada comunista, nu individualizează in vreun fel, care anume bijuterii au fost confiscate, din aceasta privinta diferand de declaratiile date in celalalt dosar, in care martorii au afirmat ca au semnat unele procese verbale, cu ocazia confiscarii de la fam. Z. a unor cantitati de aur.
Asa cum s-a statuat, cu putere de lucru judecat (in cauza nefiind intrunite conditile autoritatii de lucru judecat), prin hotararea aratata, respectiv faptul ca pentru celelalte bunuri revendicate, cuprinse in restul de inventare de care s-a prevalat numitul Slatar D., „acesta nu a putut prezenta, alte înscrisuri doveditoare din care sa rezulte ca i s-au confiscat cantitatile de aur solicitate, proba testimonială analizată, necoroborată cu alte dovezi din partea titularului acțiunii, nefiind aptă să răstoarne situația de fapt atestată prin numeroasele inventare de preluare depuse la dosar, care prezintă obiectele din metal prețios revendicate de reclamant ca fiind abandonate, probele administrate la solicitarea reclamantului conturand probabilitatea ca acestuia să i se fi confiscat in perioada 1987-1989 mai multe obiecte din metal prețios, fără insă a se putea stabili cu certitudine că obiect al confiscării au fost toate bunurile revendicate și că metoda consemnării unor date nereale cu privire la împrejurările și locul în care au „fost găsite” respectivele valori ar fi fost aplicată de organe de miliție cu ocazia întocmirii fiecăruia din cele 27 de inventare prezentate de titularul acțiunii”, instanta retine ca situatia de fapt din prezenta cauza nu difera cu nimic de cea retinuta de catre Tribunalul Timis in hotararea mentionata, cu exceptia faptului ca locul reclamantului Slatar D. a fost preluat de catre mama sa Z. M. A.. Se retine ca aceiasi martori care au fost audiati in respectivul dosar au fost propusi spre audiere si in prezenta cauza, respectiv I. A., S. O., Otis I., acestia nerelevand aspecte in plus din care sa rezulte ca obiectele din aur indicate in inventarele de care se prevaleaza reclamanta au fost confiscate de la aceasta.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, instanța a reținut că, din depozițiile martorilor audiați apare ca element comun faptul că de la familia reclamantei ar fi fost preluate in perioada 1987-1989 bunuri din metale prețioase in câteva rânduri, ceea ce dovedește interesul procesual al reclamantei și deci calitatea procesual activă, acesteia insa revenindu-i, așa cum s-a arătat, sarcina de a face dovada ca fiecare inventar invocat si care menționează ca bunurile la care se refera sunt abandonate, cuprinde bunuri din aur confiscate de la familia sa, lucru pe care reclamanta nu a reușit sa-l demonstreze.
Împotriva Sentinței Civile nr. 3977/21.02.2011 a Judecătoriei Timișoara, a declarat apel în termen, reclamanta Z. M. A., solicitând să se dispună admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul de a se admite acțiunea așa cum a fost precizată și a dispune obligarea pârâtei să-i restituie în natură cantitatea totală de 6.215,63 grame aur în valoare de 601.311 lei la data introducerii acțiunii, obiecte din aur individualizate în inventarele arătate în precizarea de acțiune și consemnate în considerentele sentinței apelate, ce au fost preluate abuziv de organele de miliție în cursul anului 1988.
Apelanta a susținut că din probele administrate în cauză rezultă faptul că organele represive ale statului comunist ce aparțineau Inspectoratului Județean al Miliției A. au preluat abuziv de la aceasta cantitatea de 6.215,63 gr, obiecte din aur, ce au fost consemnate în 13 inventare nominalizate în precizarea de acțiune.
Martorii ascultați în cauză și anume Otis I., fost lucrător de miliție ce a participat în mod efectiv la deposedarea reclamantei și o vecină I. A. ce a fost de față când s-au preluat bunurile din aur au arătat împrejurările în care a fost deposedată abuziv de obiectele din aur pe care le avea moștenire.
A apreciat că cererea mea de chemare în judecată este întemeiată, domnia sa fiind persoana îndreptățită la restituirea obiectelor din aur preluate în mod abuziv de autoritățile statului comunist, motiv pentru care în baza OUG 190/200 modificată și completată prin H.G. 1344/2003, Declarația Universală a Drepturilor Omului și Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și a dispoz art. 296 c.p.c. a cerut admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, în sensul de a admite acțiunea așa cum a fost precizată și a dispune restituirea cantității de 6.215,63 gr. aur preluat abuziv.
In subsidiar, în situația în care se va constata că valoarea obiectelor din aur la data 28.09.2009, valoarea unui gram de aur a fost de 96,_ lei, astfel că valoarea întregii cantități, la data introducerii acțiunii este de 601.311 lei, conform calculului rezultat din adeverința eliberată de B.N.R.
Tribunalul a decis că acest apel este neîntemeiat, reținând că sub aspect procedural, în raport de disp.art.26 din OUG 190/2000, independent de criteriul valorii, legiuitorul a stabilit competența de soluționare în primă instanță a tuturor acestor cauze în favoarea judecătoriei, iar prin aplicarea principiului specialia generalibus derogant, OUG 190/2000 este o lege specială în raport cu Codul de procedură civilă, inclusiv prin raportare la disp.art.297 alin.2 C.pr.civ., astfel că nu se justifică anularea sentinței judecătoriei și reluarea judecății de fond la tribunal.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că instanța de fond a aplicat și interpretat corect disp.art.1169 C.civ., în raport de caracterul neconcludent al probelor testimoniale administrate la solicitarea reclamantei, acestei incumbându-i sarcina probei, raportat și la principiul potrivi căruia a nu proba este echivalent cu a nu exista (idem este non esse .>
Instanța de apel a reținut că declarațiile martorilor au fost vagi și nu au făcut legătura dintre cantitatea de metal prețios și tipul de bijuterii reclamate precum și cele consemnate în cuprinsul proceselor verbale de predare – primire, pentru ca toate acestea să fie coroborate cu conținutul inventarelor. În plus, s-a mai adăugat și faptul că reclamanta nu a fost în măsură să complinească probatoriul administra la instanța de fond, argumente pentru care nu se justifică admiterea apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta Z. M. A., motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.
În acest context, recurenta a susținut că tribunalul a interpretat și aplicat greșit normele cuprinse în OUG 190/2000 și HG 1344/2003, coroborate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și a Protocolului nr.1 Adițional al CEDO, în condițiile în care martorii audiați în cauză la prima instanță au relatat despre datele și împrejurările când recurenta a fost deposedată de obiectele din aur dobândite cu titlu de moștenire
Recurenta a reluat identic criticile din memoriul de apel și a arătat că organele represive ale statului comunist, ce aparțineau Inspectoratului Județean al Miliției A. au preluat abuziv de la aceasta cantitatea de 6.215,63 gr, obiecte din aur, ce au fost consemnate în 13 inventare nominalizate în precizarea de acțiune, iar martorii ascultați în cauză și anume Otis I., fost lucrător de miliție ce a participat în mod efectiv la deposedarea reclamantei și o vecină I. A. ce a fost de față când s-au preluat bunurile din aur au arătat împrejurările în care a fost deposedată abuziv de obiectele din aur pe care le avea moștenire.
De asemenea, cu ocazia concluziilor de fond, apărătorul recurentei a susținut că se impune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre judecare în fond la prima instanță, la Tribunalul T. în raport cu valoarea de peste 500.000 lei a cantității de aur revendicată
Intimata, care a fost legal citată, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., a constatat că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incidente prev. art.304 pct.9 C.pr.civ., în sensul modificării deciziei tribunalului.
În acest sens, curtea a constatat în primul rând faptul că primele două instanțe au reținut corect că sediul materiei, vizând revendicarea unei cantități de bijuterii din aur, presupus a fi fost confiscate de la reclamantă, în perioadă regimului comunist este reglementată de OUG 190/2000, care este o lege specială în raport atât cu dispozițiile de drept substanțial prevăzute de Codul civil, cât și în raport cu normele de procedură conținute în Codul de procedură civilă, inclusiv din punctul de vedere al competenței materiale de a soluționa astfel de cereri, iar din această perspectivă este lipsit de echivoc că OUG 190/2000 se aplică în detrimentul Codului de procedură civilă.
Astfel, art. 26 din OUG 190/2000 prevedea în forma în vigoare la data introducerii acțiunii de către reclamanta Z. M. A. că persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau își au sediul, până la data de 31 decembrie 2009.
Sub aspectul chestiunilor de fond, subsumate motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., conform cu memoriul de recurs al reclamantei, curtea a constatat și a reamintit în același timp că în calea de atac extraordinară a recursului nu se poate realiza o reevaluare sau reinterpretare a probatoriului administrat în cauză.
P. urmare, Curtea a apreciat că singura analiza posibil de făcut în prezentul recurs este legată de modul în care primele două instanțe au administrat și evaluat probele din perspectiva disp.art.1169 C.civ. rap.la art.1191 și urm. C.civ., temeiuri legale menționate expres în considerentele primelor două instanțe.
Or, și din această perspectivă, Curtea a constatat că primele două instanțe au interpretat și aplicat corect cele două instituții, potrivit cu care reclamantului îi incumbă obligația de a dovedi, mai presus de orice îndoială – art.1169 C.civ., justețea pretențiilor sale, știut fiind că potrivit art. 1191. al.2 Cod Civil, nu se poate proba cu martori "în contra sau peste ceea ce cuprinde un act; în contextul în care s-a constatat că martorii propuși, de regulă, foști lucrători ai miliției sunt persoane cărora reclamanții le reamintesc anumite împrejurări, declarațiile lor fiind pro causa, atâta vreme cât nu pot fi coroborate cu documentația din care reiese că bunurile au fost confiscate de la o cu totul alta persoană. Curtea a reținut că deși declarațiile martorilor atesta faptul ca de la familia Z. s-au confiscat cantități de aur, in perioada comunista, acestea nu individualizează care anume bijuterii au fost confiscate, din aceasta privință existând semnificative neconcordanțe în raport de declarațiile date in celalalt dosar în care s-a soluționat o cererea similară a fiului actualei recurente, in care martorii au afirmat ca au semnat unele procese verbale, cu ocazia confiscării de la fam. Z. a unor cantități de aur.
În sfârșit și în același context, Curtea a constatat că primele două instanțe au operat și cu instituția autorității de lucru judecat, prev. de art.1201 C.civ., atunci când au făcut trimitere și au analizat dosarul nr. 3332/C/2004 al Tribunalului T. si in dosarul nr._ al Judecătoriei Timișoara, reținându-se ca situația de fapt din prezenta cauza nu diferă cu nimic de cea reținută de către Tribunalul T. in hotărârea nr. 101/A/11.02.2008, cu excepția faptului ca locul reclamantului Slatar D. a fost preluat de câtre mama sa Z. M. A., iar aceiași martori care au fost audiați in respectivul dosar au fost propuși spre audiere si in prezenta cauza, respectiv I. A., S. O., Otis I., în condițiile în care aceștia nu au relevat aspecte substanțiale, relevenate, pertinente și utile din care sa rezulte că obiectele din aur indicate in inventarele de care se prevalează reclamanta – recurentă au fost confiscate de la aceasta.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 04 pct.9 C.pr.civ., a respins ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanta Z. M. A. împotriva deciziei civile nr. 505/07.09.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2009.
A constatat că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei civile nr. 607 din 23.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2009 a formulat contestație în anulare petenta Z. M. A., solicitând admiterea acesteia și anularea deciziei civile atacate.
În motivarea contestației în anulare s-a susținut că în mod greșit a fost stabilită competența materială în primă instanță la judecătorie, deoarece Codul de procedură civilă, în speță, stabilește o competență după valoare.
În final, s-a susținut că Tribunalul T. trebuia să judece cererea, ca instanță de fond, și nu ca instanță de apel.
În drept, s-a făcut trimitere la prevederile art. 317-318 Cod pr.civ.
La fiele 10-11 B. Națională a R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
Examinând contestația în anulare prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap. la art. 306 și art. 312 Cod pr.civ.,se reține că aceasta este nefondată.
Chestiunile juridice privind competența materială a instanțelor, pot constitui motiv de contestație în anulare, doar în ipoteza în care aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.
Dispozițiile art. 317 al. 1 Cod pr.civ. sunt imperative în acest sens, în speță contestatoarea având posibilitatea să invoce prin motivele de apel și cele de recurs chestiunile privind competența în primă instanță, acest aspect fiind reiterat și în fața instanței de recurs prin concluziile scrise depuse la filele 14-15 dosar al instanței de recurs.
Contestatoarea a făcut trimitere și la prevederile art. 318 teza a 2-a Cod pr.civ., susținând că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra motivului care viza calitatea procesuală activă și restituirea obiectelor din aur confiscate.
Acest motiv de contestație în anulare nu este incident în speță, instanța de recurs realizând o judecată asupra tuturor motivelor de recurs, inclusiv acelea privind calitatea procesuală și legalitatea restituirii obiectelor din aur confiscate, de către organele fostei miliții.
Față de cele arătate, contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de către Z. M. A., împotriva deciziei civile nr. 607 din 23.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2009.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. L. L. M. G. C. P.
GREFIER,
S. C.
Red. L.L. – 02.07.2012
Tehnored. S.C. - 2 ex./02.07.2012
C.A.Timișoara, Judecători: M.G., C.P., L.L.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1788/2012. Curtea de... | Legea 10/2001. Sentința nr. 2296/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
