Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1788/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1788/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-09-2012 în dosarul nr. 1788/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1788
Ședința publică din 13 septembrie 2012
PREȘEDINTE: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: A. M. N.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: D. B.
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta T. T. împotriva sentinței civile nr. 252/25.01.2012 pronunțată de T. T. în dosar nr._, în contradictoriu cu S. Român reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generală a Finanțelor P. T., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
M. Public este reprezentat de procuror S. A. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și constatând că s-a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei în lipsă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat în cauză, arătând că hotărârea Tribunalului T. este temeinică și legală deoarece măsura deportării în URSS nu face obiectul Legii nr. 221/2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ /06.10.2010, reclamanta T. T. a chemat in judecată pârâtul S. Român, reprezentat de M. Finanțelor P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se recunoască caracterul politic al deportării părinților săi decedați în URSS, si acordarea de despăgubiri morale, apreciate la valoarea de 100.000 euro.
Solicită ca instanța să recunoască caracterul politic al măsurii administrative conform art. 4,al.2 din Legea 221/2009 si sa stabilească valoarea despăgubirilor morale conform art 5 din Legea 221/2009 (al.1 lit.a si al.4).
In drept:prevederile din Legea 221/2009 .
In motivare, arată că, părinții săi, Schuller P. si Schuller F., ambii decedați, au fost deportați in perioada 1945-1950 in URSS de către puterea comunista, fiind internați in lagăr la Donbas ,acuma Donetk, la munca de reconstrucție si la minele de cărbuni.
Menționeaza ca in aceasta perioada aproape toata populația apta de munca din etnia germana din România a fost deportata in URSS .
In acești cinci ani au suferit boli cu consecințe grave asupra stării lor de sănătate, au fost trimiși la munca forțată, umiliți, bătuți.
Integritatea fizica si psihica le-a fost pusa in pericol, au fost forțați sa-si părăsească tara, casele, familiile, avuțiile, pământul, efectiv le-au fost furați cei cinci ani din viata .
Cinci ani s-au luptat cu bolile, bătăile, paznicii sovietici, înfometarea, disperarea, lipsa de speranța, lipsurile de tot felul, accidentele si umezeala din mina . Viata lor a fost data peste cap si nu a mai fost aceeași, sănătatea lor fiind șubrezită iremediabil.
A solicitat 100.000 de euro, cate 10.000 de euro de fiecare an in care au fost deportați, de fiecare persoana. O suma pe care o considera modica fata de cele indurate de părinții săi in acești cinci ani.
In drept: Decretul-Lege nr.118/1990 -Legea 221/2009; Ordonanța de urgenta nr.214/1999, Codul civil, Ordonanța de urgenta nr. 105/1999.
Caracterul politic al deportării consta in deportarea in masa a unei intregi etnii, fapt recunoscut de autorități prin acordarea beneficiilor Decretului-Lege nr.118/1990 ambilor săi părinți .
Decretul -Lege nr. 118/1990, art.l,al.l: „Constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda, in funcție de vechimea in munca, timpul cat o persoana, dupa data de 6 martie 1945, pe motive politice:
b)a fost privata de libertate in locuri de deținere in baza unor masuri administrative sau pentru
cercetări de către organele de represiune ..."
-al.2: „De aceleași drepturi beneficiază si persoana care:
a) a fost deportata in străinătate dupa 23 august 1944 "...
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.l05/1999 prevede la art 1: „ Beneficiază de prevederile legii si persoana, cetățean roman, care in perioada regimurilor instaurate cu incepere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, dupa cum urmează:
a)a fost deportata in ghetouri si lagăre de concentrare in străinătate ."
Legea 221/2009, art. 3 ; „ Constituie măsura administrativa cu caracter politic orice măsura luata de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu..."
Legea 221/2009, art. 4, al.2: „ Persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecata sa constate caracterul politic al acestora . Prevederile art. 1, al.3 se aplica in mod corespunzător ."
art.5: „ Orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al 2-lea inclusiv, pot solicita instanței de judecata, in termen de trei ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare ."
-art.5, al.4: „ Prezenta lege se aplica si persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-Lege 118/1990."
Art.l,al.3 :„ Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic si condamnarea pronunțata in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, pentru orice alte fapte prevăzute de legea penala, daca prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art.2,al.l din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.214/1999 privind privind acordarea calității de luptător in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor impotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive ..."
-al. 4 :„ caracterul politic al condamnărilor prevăzute la al.3 se constata de instanța judecătoreasca, in condițiile prevăzute la art.4 . "
Ordonanța de urgenta nr. 214/1999, art. 1: „ P. prezenta ordonanța de urgenta se recunoaște calitatea de luptător in rezistenta anticomunista desfășurata in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice sau supuse din, motive politice, unor masuri administrative abuzive .
-art.2,al.l: „ Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut ca scop:
d) respectarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea si respectarea drepturilor civile si politice, economice, sociale si culturale ;
e) înlăturarea masurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnica . de limba ori de religie . de apartenența sau opinie politica . de avere ori de origine sociala ..."
-art.3: .. P. masuri administrative abuzive se înțelege orice masuri luate de organele fostei
miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unor fapte in scopurile menționate la art.2 al.l .in baza cărora s-a dispus:
e) deportarea in străinătate . dupa 23 august 1944 . pe motive politice ."
Părinții săi au beneficiat de Decretul-Lege nr.118/1990 . si in virtutea înscrisurilor depuse si a literei si spiritului legii, in virtutea adevărului si a reparației morale a unei grave nedreptăți.
Pârâtul D.G.F.P. T., in numele Ministerului Finanțelor P., a formulat întâmpinare, și pe cale de excepție, invoca inadmisibilitatea acțiunii formulata in prezentul dosar, pe considerentul ca, desi reclamantul solicita obligarea Statului R. la plata unei sume in euro cu titlu de despăgubiri reprezentând daune morale pe considerentul ca a fost deportata in URSS, măsura abuziva care a durat din 1945 pana in 1948, se impune a se constata ca autoarea cererii de chemare in judecata nu face dovada ca se incadreaza la Legea nr. 221/2009, mai precis nu probează ca i se aplica prevederile art. 1 alin. 1 si 2 lit. a-j sau dispozițiile art. 3 lit. a-f din lege, din acest punct de vedere demersul judiciar al reclamantei situandu-se in afara sferei de aplicare a legii 221/2009.
De asemenea, un alt motiv pentru care se impune a fi respinsa ca inadmisibila a acțiunii de fata este si acela ca reclamanta nu dovedește ca Legea 221/2009 s-ar aplica si situaților in care au existat persoane care s-au aflat in prizonierat in fosta URSS, si mai mult, nu dovedește ca tatăl sau a fost luat prizonier in fosta Uniune Sovietica, situație in care acțiunea trebuie respinsa ca nedovedita, in condițiile in care nu sunt respectate prevederile art. 1191 cod civil care precizează ca, "ce/ ce face o propunere înaintea judecații trebuie sa o dovedească ".
De asemenea se invoca in cererea de chemare in judecata dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, insa dupa cum se poate observa din cuprinsul textului legal, reclamanta nu se incadreaza prevederilor legale de care se prevalează in speța de fata, intrucat nu dovedește pe de o parte ca, tatăl sau a suferit o condamnare cu caracter politic in perioada 06. Martie 1945- 22. Decembrie 1989, si pe de alta parte ca a făcut obiectul unei masuri administrative cu caracter politic, situație in care nu este in dreptatit a solicita daune morale in cauza dedusa judecații.
Pe fond, solicita: respingerea acțiunii ca neîntemeiata sens in care, solicită ca instanța sa aibă in vedere in soluționarea prezentei cauze, deciziile Curții Constituționale nr. 1358/21. 10. 2010 si 1354/20. 10. 2010.
1. In ce privește primul capăt de cerere al constatării caracterului politic al măsurii administrative a deportării, învederează instanței următoarele aspecte:
P. cererea de chemare in judecata reclamanta solicita sa se constate caracterul politic al măsurii administrative de deportare, sa fie obligat paratul la plata de despăgubiri morale, prejudiciu moral constând in suferințele de ordin fizic si moral prilejuite prin stabilirea domiciliului obligatoriu si consecințele acestuia pana in prezent.
Acțiunea reclamantului este neîntemeiata, in speța dedusa judecații neputându-se acorda sume de bani cu titlu de daune morale si nici sa se constate caracterul politic al măsurii administrative de dislocare, având in vedere următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, "constituie măsura administrativa cu caracter politic orice măsura luata de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea si stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea in unități si colonii de munca, stabilirea de loc de munca obligatoriu, daca au fost întemeiate, pe unul sau mai multe din următoarele acte normative:
a.Decretul nr. 6 din 14. Ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10. Martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 Iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 August 1952, Decretul nr. 77 din 11 Martie 1954 si Decretul nr. 89 din 17. Februarie 1958;
b.Hotărârea Consiliului de Miniștrii nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștrii nr. 1.154 din 26 Octombrie 1950, HCM nr. 344/1951, HCM nr. 326/1951, HCM nr. 1.554/1952, HCM nr. 337/11. Martie 1954, HCM nr. 237/1957, MCM nr. 282/1958 si HCM nr. 1.108/1960.
c.Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 Aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului.
d.Ordinul nr. 5/ Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/l948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952, Ordinul nr. 8/20/Cabinet/l952 ale Ministerului Afacerilor Interne.
e.Deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 si nr. 744/1952 ale MAI.
f.Ordinul nr. 838 din 04. Decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.
De asemenea, art. 4 alin. 1 si 2 din Lgeea nr. 221/2009 precizează următoarele:
(1) Persoanele condamnate penal in perioada 6 Martie 1945 - 22 Decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. 2 pot solicita instanței de judecata sa constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. 3. Cererea poate fi introdusa si dupa decesul persoanei, de orice persoana fizica sau juridica interesata ori, din oficiu, de parchetul de pe langa tribunalul in circumscripția căruia domiciliază persoana interesata.
(2) Persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3 pot de asemenea solicita instanței de judecata sa constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. 3 se aplica in mod corespunzător.
P. urmare, având in vedere faptul ca, asa cum reiese din cererea de chemare in judecata, împotriva antecesorului reclamantei s-a dispus măsura de strămutare cu domiciliu forțat, iar aceasta este una ce are caracter politic in condițiile aplicării dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, nu mai este necesara constatarea de către instanța a caracterului politic a măsurii administrative luate in acea perioada, alin. 2 al art. 4 excluzând cazurile care se încadrează in art. 3.
Referitor la obligarea paratului de a plăti daune morale, se arată că:
Art. 5 alin. 1 lit. a, b si c menționează in mod clar faptul ca, "Orice persoana care a suferit cu caracter politic in perioada 06. Martie 1945 - 22. Decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si dupa decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia pana la gradul al II -lea inclusiv pot solicita instanței de judecata, in termen de 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
- acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu începere de la 06 martie 1945, precum si celor deportate in străinătate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificările si completările ulterioare si al Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 568/2001 cu modificările si completările ulterioare.
-acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate
- prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent in condițiile Legii nr. 10/2001 -privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 Martie 1945 - 22. Decembrie 1989 republicata cu modificările si completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniul proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente, cu modificările si completările ulterioare.
-repunerea in drepturi, in cazul in care prin hotărârea judecătoreasca de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sa degradarea militară.
Având in vedere dispozițiile legale mai sus citate, din care rezulta fara echivoc faptul ca se pot solicita despăgubiri pentru prejudiciul moral care a fost suferit prin condamnare, iar in cazul nostru atât autoarea acțiunii cat si ascendenții acesteia nu au suferit o măsura de condamnare ci doar una administrativa privind stabilirea de domiciliu obligatoriu ., afirmă că in situația de fata nu este îndeplinita condiția prevăzuta de art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009, impunându-se a fi respinsa ca fiind neîntemeiata cererea de chemare in judecata si pentru acest capăt de cerere.
Totodată, in sensul respingerii acțiunii invoca cu titlu de practica judiciara copia sentinței civile nr. 1997/17. 12. 2009 pronunțata de T. Ialomița pronunțata ., prin care se respinge acțiunea formulata de reclamantul S. P. împotriva paratului S. R. prin M. Finanțelor P..
In concluzie, ținând cont de argumentele legale menționate, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare in judecata formulata de reclamantă.
P. sentința civilă nr. 252/25 ianuarie 2012 pronunțată în dosar nr._, T. T. a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta T. T., în contradictoriu cu pârâtul S. Român reprezentat de M. Finanțelor P. prin D. T..
P. a pronunța această hotărâre, T. a reținut următoarele:
Conform art. 3 din Legea 221/2009, „constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.”
Art. 4 alin.2 din același act normativ prevede că persoanele care au făcut obiectul unor masuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecata sa constate caracterul politic al acestora, dispunând totodată că se vor aplica in mod corespunzător prevederile art. 1 alin. 3 din lege.
Art. 1 alin. 3 din Legea 221/2009 apreciază drept condamnare cu caracter politic condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penala decât cele enumerate la art.1 alin. 2 din lege, daca prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 alin.1 din OUG 214/1999.
Sintetizând cele mai sus arătate, instanța a reținut că pentru a avea caracter politic, măsura administrativă trebuie să îndeplinească doua condiții: 1) să fi fost luată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și 2) să fi fost dispusă pentru fapte prin săvârșirea cărora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.2 alin. 1 din OUG 214/1999.
Aceste scopuri enumerate de art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999 sunt:
“a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.”
În cauza de față reclamanta a susținut că părinții ei Schuller P. si Schuller F., au fost deportati în URSS în perioara1945-1950, neconstituind deci o măsură administrativă care sa aibă de drept un caracter politic potrivit art. 3 din Legea 221/2009, câtă vreme toate masurile considerate de lege a avea de drept acest caracter sunt întemeiate pe acte normative ulterioare anului 1948. Or, o măsura dispusă in ianuarie 1945 nu putea avea la bază un act normativ din 1948 sau ulterior acestui an.
Pe de altă parte, pentru ca instanța sa poată constata caracterul politic al măsurii administrative în conformitate cu art. 4 alin.2 din Legea 221/2009, este necesar ca aceasta măsura sa întrunească cele doua condiții menționate anterior, respectiv să fi fost luată în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și să fi fost dispusă pentru fapte prin săvârșirea cărora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. 1 din OUG 214/1999.
Nici una din aceste condiții nu este îndeplinită în speță. Astfel, conform susținerilor din cererea de chemare in judecată, antecesorii reclamantei au fost deportati în URSS în anul 1945, deci anterior datei de 6 martie, iar, pe de alta parte, reclamanta nu a susținut si nici nu a făcut dovada că măsura a fost dispusă pentru fapte prin săvârșirea cărora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin.1 din OUG 214/1999.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a constatat ca antecesorii reclamantei nu se încadrează în ipoteza Legii 221/2009 pentru a se constata că aceasta este victima unei măsuri administrative cu caracter politic și, cu atât mai puțin, a unei condamnări cu caracter politic (cum, impropriu, se solicită prin acțiune).
În consecință, chiar numai pentru acest motiv, reclamanta nu este îndreptățită la primirea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
Cu privire la daunele morale solicitate, s-a reținut că o atare solicitare nu mai are nici un suport legislativ.
S-a reținut sub acest aspect că, în ce privește evoluția art. 5 alin 1 lit. a a acestui act normativ, el prevedea până la data de 01.07.2010, că „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare”, arătând, totodată, ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege 118/1990 si al OUG 214/1999.
La data de 01.07.2010 au intrat in vigoare modificările aduse textului normativ menționat prin OUG 62/2010, astfel încât art. 5 al. 1 lit. “a” a prevăzut, începând cu aceasta data, plafonarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, in cuantum de pana la 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, de pana la 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I si de pana la 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea. Aceeași ordonanță de urgență a introdus și o . criterii exemplificative care să fie avute în vedere de către instanțe la stabilirea cuantumului despăgubirilor, precum durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursa de la condamnare, consecințele negative produse in plan fizic, psihic si social si masurile reparatorii deja acordate in temeiul Decretului-Lege 118/1990 si al OUG 214/1999, aceste criterii fiind enumerate în alin. 1 indice 1 al art. 5.
P. Deciziile nr. 1358/21.10.2010 si nr. 1360/21.10.2010 ale Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 (care confereau dreptul persoanelor ce au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestor persoane, soțului sau descendenților până la gradul al II-lea inclusiv de a solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a Legii 221/2009, obligarea statului la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare).
Conform art. 31 alin. 1 din Legea 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie; potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În ceea ce privește cauza de față, T. a constatat că Parlamentul României nu a pus de acord prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 - constatate ca fiind neconstituționale - cu dispozițiile Constituției, astfel încât aceste prevederi și-au încetat efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziilor anterior menționate ale Curții Constituționale, nemaiputând constitui temei juridic pentru admiterea cererii de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politica ori prin măsura administrativă cu caracter politic.
Având in vedere aceste considerente de fapt si de drept, tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva sentinței civile nr. 252/25 ianuarie 2012 pronunțată de T. T. în dosar nr._, a declarat recurs, în termen legal, la data de 24.04.2012, reclamanta T. T., solicitând admiterea recursului, anularea sentinței civile și pe cale de consecință, admiterea acțiunii prin care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri conform Legii nr. 221/2009.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în condițiile art.137 Cod proc.civ., Curtea apreciază că aceasta este fondată pentru următoarele considerente.
Din economia Legii nr.221/2009, ce reprezintă temeiul pe care și-a sprijinit reclamanta pretențiile, rezultă că sunt considerate condamnări cu caracter politic, orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. De asemenea, conform art.3 din același act normativ, constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre acte normative enumerate de textul legii și care au fost adoptate începând cu anul 1950. Totodată, conform art.4 alin.2 rap. la art. alin.3 din Legea nr.221/2009, sunt îndreptățite la despăgubiri și persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, pronunțate însă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Chiar dacă art.4 alin.2 din lege nu se exprimă expres în acest sens, împrejurarea ca măsura administrativă sau condamnarea să fi fost pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 rezultă din însăși titlul legii ce poartă denumirea de Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. De asemenea, ceea ce rezultă implicit din economia legii este necesitatea ca măsura administrativă cu caracter politic luată asupra persoanei trebuie să fi fost dispusă de autoritățile române, respectiv de organele miliției sau ale fostei securități. Nici o dispoziție a legii nu lasă a se înțelege că legiuitorul român a avut ca scop acordarea de despăgubiri persoanelor care au fost luate prizonier de război de către armata sovietică.
Din titlul legii rezultă, de altfel, și intenția clară a legiuitorului de a restrânge sfera destinatarilor actului normativ numai la persoanele persecutate politic exclusiv de S. Român, după instaurarea regimului comunist la 6 martie 1945. În afară de titlul legii enunțat deja mai sus, înspre aceeași concluzie converg și prevederile art.3 din lege care se referă la măsuri administrative dispuse de organele fostei miliții sau securități, organe ce au fost create după momentul 6 martie 1945 când în țara noastră s-a instaurat regimul comunist. Elocventă în acest sens este și enumerarea cuprinsă în art.3 din Legea nr.221/2010 care se referă la principalele acte normative ce au reglementat măsuri administrative cu caracter politic, toate fiind edictate și promulgate începând cu anul 1950 iar nu anterior acestui an.
În aceste condiții, este evident că voința legiuitorului, așa cum rezultă în mod neîndoielnic din textele legii, a fost aceea de a reglementa exclusiv consecințele măsurilor represive dispuse de S. Român și autoritățile sale, iar nu de a repara și consecințele nefaste cauzate de abuzurile altor state în timpul războiului, inclusiv de armata sovietică, pe măsura înaintării sale spre frontul de vest.
În acest context, Curtea concluzionează că ar fi nelegală o interpretare a legii atât de extensivă încât să permită concluzia că, deși nu s-a exprimat expres în acest sens, legiuitorul român ar fi avut în vedere inclusiv repararea prejudiciilor cauzate prin cel de-al doilea război mondial de către armata sovietică. O asemenea interpretare ar presupune ideea ca actualii resortisanți și contribuabili ai statului român trebuie să plătească nu numai pentru abuzurile și faptele inumane ale autorităților române, dar și pentru prejudiciile cauzate de autoritățile statului sovietic, aspect care nu rezultă și nici nu se lasă a se presupune dintr-o simplă lectură a Legii nr.221/2009.
Este adevărat că actele normative anterioare au recunoscut drepturi și persoanelor deportate în fosta URSS după 23 august 1944. Trimiterea pe care art.5 alin.4 din legea nr.221/2009 o face la Decretul-lege nr.118/1990 și la O.U.G. nr.214/1999, este realizată în scopul de a nu exclude de la drepturile prevăzute de prezenta lege pe cei care au fost deja beneficiari ai unor măsuri reparatorii în temeiul acestui decret. P. urmare, trimiterea pe care art.5 alin.4 din Legea nr.221/2009 nu are ca scop conferirea vocației de destinatari al Legii nr.221/2009 în favoarea tuturor celor cărora le-au fost recunoscute drepturi în temeiul Decretului –Lege nr.118/1990. Beneficiarii Legii nr.221/2009 sunt numai cei enumerați în art.5 din lege, respectiv cei care în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, au fost condamnați politic ori au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, iar după decesul acestora, soțul și descendenții lor până la gradul al II-lea inclusiv, chiar dacă au mai beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul unor acte normative mai vechi.
Un ultim argument îl reprezintă compararea conținutului Decretului-Lege nr.118/1990 și al O.U.G. nr.214/1999, cu conținutul Legii nr.221/2009. P. metoda comparației se va constata că o reglementare de natura celei cuprinsă în art.1 alin.2 din Decretul-Lege nr.118/1990 „a fost deportată în străinătate după 23 august 1944”, respectiv „a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului”, nu se regăsește în conținutul Legii nr.221/2009. O ipoteză asemănătoare, este reglementată și în art.3 alin.1 lit.e) din O.U.G. nr.214/1999, care se referă la „deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice”. O asemenea ipoteză nu este însă reglementată de Legea nr.221/2009, care, așa cum prevede și titlul ei, reglementează exclusiv situația celor care au fost condamnați politic, ori au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic dispuse de organele fostei miliții sau securități, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept și constatând că situația reclamantei T. T. nu se circumscrie condițiilor impuse de Legea nr.221/2009 pentru acordarea de despăgubiri, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta T. T. împotriva sentinței civile nr. 252/25 ianuarie 2012 pronunțată de T. T. în dosar nr._,
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta T. T. împotriva sentinței civile nr. 252/25 ianuarie 2012 pronunțată de T. T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. T., pentru acțiune la Legea nr. 221/2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. L. L. A. M. N. M. G.
GREFIER,
D. B.
Red.MG/19.09.2012
Tehnored D.B./25.09.2012
Ex.2
Prima instanță: T. T.: jud. D. H.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 140/2012. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 1562/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
