Cereri. Decizia nr. 540/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 540/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 540/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.540
Ședința publică din 10 aprilie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorii C. T.-D. și C. V. împotriva deciziei civile nr.2207/30.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2010, în contradictoriu cu intimații S. R., P. CONCILIUL L. RECAȘ, P. ORAȘULUI RECAȘ, L. M., P. N., S. M., B. E., A. I., A. Z., A. E., R. I., R. V. și V. N. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatorii C. Tivi-D. și C. V. avocat C. C., în substituirea avocatului Ț. L., pentru intimații S. R., prin C. L. Recaș și P. Orașului Recaș se prezintă avocat P. N. și prezenți personal intimații P. N., S. M. și A. I., lipsă fiind intimații L. M., B. E., A. Z., A. E., R. I., R. V. și V. N.-L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost formulată în termen și este legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 1 leu timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată atașat dosarul de fond nr._/325/2010 al Curții de Apel Timișoara și depusă la dosar prin registratura instanței la data de 39.03.2013 întâmpinarea formulată de intimații S. R., prin C. L. Recaș și P. Orașului Recaș.
Reprezentantul contestatorilor depune la dosar împuternicire avocațială, împuternicire avocațială de substituire, chitanță reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar de 1 leu; i se înmânează un exemplar al întâmpinării depuse la dosar.
Reprezentantul intimaților S. R., prin C. L. Recaș și P. Orașului Recaș, depune la dosar împuternicire avocațială și extras cont privind onorariul avocațial achitat, în sumă de 3000 lei.
Reprezentanții părților și intimații persoane fizice prezențe personal, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat C. C., pentru contestatorii C. T.-D. și C. V., solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate, cu consecința rejudecării recursului, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial. Invocă nepronunțarea instanței de recurs asupra celor trei motive invocate, astfel susținând incidența în cauză a dispozițiilor art.318 teza II C.pr.civ.
Avocat P. N., pentru intimații S. R., prin C. L. Recaș și P. Orașului Recaș, solicită respingerea contestației în anulare, în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar să se constate că nu se încadrează în dispozițiile art.318 al.1 C.pr.civ. Solicită obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată, conform extrasului de cont depus la dosar.
Intimații P. N. și S. M. solicită respingerea contestației în anulare.
Intimatul A. I. solicită admiterea contestației în anulare.
Instanța, având în vedere data pronunțării deciziei în recurs și data formulării contestației în anulare, respinge excepția de tardivitate invocată în întâmpinarea formulată de intimații S. R., prin C. L. recaș și Orașul Recaș prin Primar.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată:
P. decizia civilă nr.2207/30.10.2012, pronunțată în dosarul nr._/325/2010, Curtea de Apel Timișoara a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâții A. I. și A. E. împotriva deciziei civile nr.394/02.05.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2010, în contradictoriu cu intimații S. R., prin C. L. Recaș și P. Orașului Recaș, L. M., P. N., S. M., B. E., A. Z., R. I., R. V., V. N. L., C. T.-D. și C. V..
A respins recursul declarat de pârâții C. T.-D. și C. V. împotriva aceleiași decizii.
A respins recursurile declarate de reclamantul S. R., prin C. L. Recaș și primarul Orașului Recaș, și de pârâtul V. N.-L. împotriva deciziei civile nr.567/14.08.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._/325/2010.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut în primul rând excepția netimbrării recursului declarat de pârâții A. I. și A. E., care deși au fost citați cu mențiunea timbrării (1920,50 lei taxă de timbru șiu 5 lei timbru judiciar) nu s-au conformat acestei dispoziții, motiv pentru care recursul a fost anulat ca netimbrat în baza art.20 al.3 din Legea nr.146/1997.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că toate celelalte recursuri sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește recursul pârâților C. T.-D. și C. V., raportat la înscrierea dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 3291 mp, a reținut că este eronată afirmația recurenților că dreptul de proprietate asupra parcelei nr. top. 440–441/2, în suprafață de 1896 mp, a intrat în patrimoniul lui R., în baza încheierii de CF nr._/2006.
Legea nr.7/1996, ce a abrogat Decretul-Lege nr.115/1938, a înlăturat efectul constitutiv al înscrierilor din carte funciară, menținând doar un efect informativ și de opozabilitate al drepturilor înscrise în cartea funciară.
Instanța de apel a dat eficiența cuvenită constatărilor cuprinse în decizia civilă nr.1988/23.09.2004 a Curții de Apel Timișoara, rămasă irevocabilă.
P. această hotărâre judecătorească, s-a tranșat în mod irevocabil cu privire la întinderea dreptului de proprietate al recurenților, statuându-se că aceștia sunt proprietarii unei suprafețe de 1395 mp, diferența de 1896 mp fiind înscrisă într-o parcelă nou constituită (nr. top.440 – 441/2).
Recurenții au fost reclamanți în dosarul anterior, astfel că nu pot invoca prevederile art.30 din Legea nr.7/1996, în forma în vigoare la data declanșării prezentului litigiu, ce protejează buna credință. Ei au cunoscut exact întinderea dreptului antecesorilor și ceea ce au dobândit în proprietate.
Raportat la constatările instanței de judecată în dosarul anterior, este justă aplicarea prevederilor art.948 cod civil cu privire la contractele de vânzare-cumpărare contestate, față de faptul că terenul în suprafață de 1896 mp nu se află în proprietatea vânzătorilor, lipsind cauza actului juridic astfel cum aceasta este reglementată de art.966 Cod civil.
Soluția pronunțată de instanța de judecată în cadrul procesului având ca obiect plângere de carte funciară nu poate înlătura nulitatea absolută rezultată din vânzarea lucrului altuia, cu atât mai mult cu cât este dată într-o procedură necontencioasă, în cadrul căreia instanța investită în condițiile art.50 și următoarele din Legea nr.7/1996 nu poate dispune cu privire la fondul drepturilor invocate de părți.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă în speță, s-a reținut că reclamantul S. R., prin C. L. și Primar, justifică legitimarea procesuală activă în prezenta acțiune vizând nulitatea absolută, ce poate fi invocată de orice persoană interesată.
Reclamantul justifică un astfel de interes față de considerentele sentinței civile nr._/ 25.09.2008 a Judecătoriei Timișoara, în care se reține că Primăria Recaș, C. L. și P. acestei localități își pot valorifica drepturile recunoscute prin decizia civilă nr.1988/2004 a Curții de Apel Timișoara în cadrul unei acțiuni în revendicare, în care să fie solicitată desființarea titlului lui C. T.-D. și C. V..
De asemenea, s-a reținut că este corectă reținerea prevederilor art.6 coroborat cu art.8 al.1 din Legea nr.18/1991, în justificarea interesului reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, în condițiile în care CAP Recaș a fost desființat, iar pe terenul în discuție S. R., prin autoritățile comuniste, a construit două blocuri de locuințe.
S-a reținut că nu sunt întrunite cerințele art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, în condițiile în care tribunalul a motivat corespunzător și coerent soluția pronunțată, nefiind constatate motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Nu s-a reținut nici interpretarea greșită a actului dedus judecății, al cărui conținut a fost corect decelat și raportat la care tribunalul a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul S. R., prin C. L. Recaș și P. Orașului Recaș, Curtea a constatat că și acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art.281 ind.2 Cod procedură civilă, față de faptul că prin decizia civilă nr.394/A/02.05.2012 pronunțată în cauză, tribunalul a soluționat cererea având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată cerute de reclamant.
Cum decizia menționată cuprinde considerentele pentru care tribunalul nu a acordat onorariul avocațial solicitat, singura posibilitate legală de a obține reformarea hotărârii sub acest aspect era promovarea unui recurs împotriva deciziei și nicidecum solicitarea completării deciziei, calea procedurală aleasă de reclamant nefiind aptă să conducă la finalitatea urmărită.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul V. N. L., Curtea a constatat că acesta a menționat expres că atacă decizia civilă nr.567/A/14.08.2012 a Tribunalului T., prin care s-a soluționat cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr.394/A/02.05.2012, nefiind de altfel în termen.
Cum prin decizia atacată a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului, nestabilindu-se nici o obligație în sarcina recurentului V. N. L., recursul s-a constatat a fi lipsit de interes.
Împotriva deciziei civile nr.2207/30.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2010, au formulat contestație în anulare pârâții C. T.-D. și C. V..
În motivarea contestației, au arătat că instanța de recurs le-a respins recursul fără să verifice motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 C.pr.civ., limitându-se a reține doar faptul că instanța de apel a motivat corespunzător și coerent soluția pronunțată.
Analiza de către instanța de recurs a motivelor de recurs se rezumă la două alineate din fila 14 a hotărârii, în care se arată că nu sunt întrunite cerințele art.304 și nu se poate reține nici interpretarea greșită a dispozițiilor legale.
Contestatorii au reiterat motivele de recurs, arătând că, în privința art.6 raportat la art.8 al.1 din Legea nr.18/1991, instanța de apel a citat un articol de lege care nu are legătură cu calitatea procesuală activă a reclamanților-intimați.
În speță nu s-a solicitat reconstituirea vreunui drept, ci constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1896 mp fiind dobândit de către R. ca efect al dispozițiilor Decretului Lege nr.42/1990.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților-intimați, aceștia nu au calitate procesuală activă, deoarece calitatea procesuală constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului, ori reclamanții nu sunt titulari al dreptului.
În atare situație, reclamanții nu pot justifica un interes, întrucât chiar prin constatarea nulității absolute, aceștia nu ar dobândi în proprietate terenul. Pe acest teren sunt edificate două blocuri fără vreo autorizație de construire, iar împrejurarea că persoanele respective dețin câte un apartament în aceste blocuri nu este de natură a justifica dreptul lor în a formula prezenta acțiune.
Instanța de apel a apreciat că în speță este aplicabil principiul puterii de lucru judecat, acest fapt împiedicând judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți. Din aceste rațiuni a apreciat că este inadmisibilă admiterea apelului.
Contestatorii consideră că instanța de recurs nu a făcut o argumentare pro și contra în raport cu motivele pe care ei le-au formulat în recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel.
În drept, au invocat art.318 teza II C.pr.civ.
Au invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în raport cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează dreptul la un proces echitabil. Astfel, au arătat că în Hotărârea din 19.12.1997, dată în cauza Halle contra Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că noțiunea de proces echitabil în sensul art.6 din Convenție „impune ca o jurisdicție internă, în speță, instanța care a soluționat recursul – să examineze efectiv problemele esențiale ce-i sunt supuse examinării, și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile unei jurisdicții inferioare”.
Intimatul S. R., prin C. L. Recaș și P. Orașului Recaș, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, cu motivarea că în contestație sunt reluate de către contestatori motivele formulate în recurs, fără a se preciza care au fost omise a fi cercetate de către instanța de recurs.
Examinând contestația în anulare în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile art.318 teza II C.pr.civ., Curtea constată că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Contrar susținerilor contestatorilor, hotărârea instanței de recurs este amplu motivată și analizează toate motivele de recurs invocate, așa cum rezultă de altfel din considerentele hotărârii.
Motivarea instanței de recurs nu se rezumă la cele două alineate de la pag.14, cum susțin contestatorii, alineate care conțin doar concluziile la care a ajuns instanța de recurs după ce a examinat hotărârea instanței de apel prin raportare la toate motivele de recurs formulate de pârâții C. T.-D. și C. V..
Astfel, a analizat aplicabilitatea în cauză a art.6 și 8 al.1 din Legea nr.18/1991 în contextul în care a analizat calitatea procesuală activă și interesul reclamantului în promovarea acțiunii pentru constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
Instanța de recurs a analizat hotărârea instanței de apel și din punctul de vedere al puterii de lucru judecat decurgând din decizia civilă nr.1988/23.09.2004 a Curții de Apel Timișoara, considerând că instanța de apel a dat eficiența cuvenită contestatărilor cuprinse în hotărârea menționată.
P. urmare, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de pârâții C. T.-D. și C. V. (contestatori în dosarul de față), încadrate de aceștia la pct.7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă, iar faptul că instanța nu și le-a însușit, respingându-le recursul, nu îi îndreptățește pe aceștia să le reitereze pe calea unei contestații în anulare, care este o cale extraordinară de atac, de retractare. Nu se poate face o nouă analiză a motivelor de recurs într-o contestație în anulare.
Față de aceste considerente, nefiind îndeplinite cerințele art.318 teza II C.pr.civ., Curtea va respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C. T.-D. și C. V. împotriva deciziei civile nr.2207/30.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2010.
În baza art.274 al.1 și 3 și art.277 C.pr.civ., considerând că onorariul avocațial este nepotrivit de mare în raport cu obiectul dosarului (contestație în anulare) și cu munca îndeplinită de avocat, va obliga contestatorii, în solidar, la plata în favoarea intimaților C. L. Recaș și P. Orașului Recaș a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli parțiale de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii C. T.-D. și C. V. împotriva deciziei civile nr.2207/30.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2010.
Obligă contestatorii, în solidar, la plata în favoarea intimaților C. L. Recaș și P. Orașului Recaș a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli parțiale de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/24.04.2013
Tehnored.MM/2 ex/30.05.2013
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud.Rudărean M. L.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud.C. B., A. A.
| ← Expropriere. Decizia nr. 542/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 608/2013. Curtea de... → |
|---|
