Cereri. Decizia nr. 2183/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2183/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-10-2012 în dosarul nr. 2183/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2183
Ședința publică din 30 octombrie 2012
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de recurenții pârâți M. I. și M. A. - și însușită de S. D. - împotriva deciziei civile nr. 1696/28.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția I Civilă în dosarul nr._/325/2007, în contradictoriu cu intimații M. Timișoara, prin Primar, C. L. al M. Timișoara și intervenienții D. I. și D. V..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intervenienta D. V. personal și asistată de av. Orlescu Draghița care îl reprezintă și pe intervenientul D. I. și c.j. R. C. pentru intimații M. Timișoara, prin Primar și C. L. al M. Timișoara, lipsă fiind contestatorii.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta instituției intimate învederează instanței că, potrivit procedurii interne a instituțiilor pe care le reprezintă, în situația în care o persoană se înscrie în audiență, aceasta trebuie să efectueze anumite demersuri administrative, respectiv să depună în scris note/informații cu privire la problema reclamată, note care în prezentul litigiu nu s-au depus, deci nu rezultă că recurenții contestatori au urmat o astfel de procedură.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta instituției intimate solicită respingerea contestației în anulare în principal ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată. Solicită și admiterea excepției inadmisibilității cererii de intervenție formulată în cauză.
Reprezentanta intervenienților solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. În susținere, arată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 317 pct. 2 și art. 318 Cod proc.civ., contestatorii încercând doar o rejudecare a recursului.
După dezbateri și după pronunțări, prin registratura instanței la data de 30.10.2012,ora 12:45, contestatorii au depus cerere de suspendare a cauzei pe temeiul art. 244 alin. 1 Cod proc.civ., înscrisuri cu privire la propunerea de mediere adresată Primarului M. Timișoara la data de 29.10.2012, raport de expertiză-tehnică și practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
P. contestația înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 16.07.2012, recurenții pârâți M. I. și M. A. au solicitat anularea deciziei civile nr. 1696/R/28.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția I Civilă în dosarul nr._/325/2007, rejudecarea recursului lor și admiterea lui.
Contestația a fost întemeiată în drept și pe dispozițiile art. 317 și 318 Cod proc.civ., iar în fapt pe mai multe considerente.
Arătând pe larg în cuprinsul contestației procedurile urmate în dosarul finalizat prin decizia contestată, conținutul argumentelor invocate de pârâți și considerentele pentru care instanțele au respins apărarea lor, contestatorii au susținut că este admisibilă contestația lor în anulare potrivit art. 317 pct. 2 Cod proc.civ. pentru aceea că la data când s-a soluționat recursul, ședința publică a fost marcată de unele incidente procesuale legate de faptul că dezbaterea cauzei a fost făcută după revenirea în sală a completului colegial și reluarea ei, pentru aceea că recurenții nu au fost citați la termenul respectiv cât și pentru faptul că dezbaterile au avut loc spre sfârșitul ședinței de judecată, după o zi extenuantă și în condițiile în care avocatul lor ales era într-o stare de sănătate precară, fiind sub tratament medical, împrejurare care a fost adusă la cunoștința instanței.
La reluarea judecății după suspendarea pentru soluționarea celei de-a doua cereri de recuzare, recursul a fost judecat fără prezența recurenților sau a avocatului lor care nu a avut cunoștință despre acest lucru.
În opinia recurenților pârâți, contestația lor în anulare este admisibilă și conform art. 318 Cod proc.civ., atât în ipoteza întâi a acestui text (pentru faptul că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială pentru că nu a observat că la dosarul cauzei reclamanții nu au depus o cerere de reluare a judecății, iar această omisiune nu putea fi suplinită de cererea intervenienților), cât și în ipoteza a doua a aceluiași text (pentru că instanța de recurs a omis, din greșeală, să se pronunțe asupra unor motive esențiale, respectiv asupra suspendării judecății, despre care recurenții afirmă că, o dată dispusă, nu putea fi ignorată, cât timp nu fusese pronunțată o hotărâre irevocabilă).
Această omisiune de examinare a motivului menționat a condus la pronunțarea unei hotărâri greșite care nu poate fi îndreptată decât prin admiterea contestației în anulare de față.
La primul termen din 22.08.2012, judecarea contestației a fost amânată ca urmare a cererilor formulate de contestatorii recurenți și de intimații intervenienți D. I. și V. pentru pregătirea apărării, din cauze medicale ce-l vizau pe apărătorul ales al contestatorilor dar și pentru judecarea cererii de abținere formulată de unul din membrii completului de judecată.
La următorul termen de judecată din 11.09.2012 cauza a fost, din nou, amânată pentru introducerea în cauză în calitate de contestator a numitului S. D. (care între timp a devenit noul proprietar al imobilului în discuție, prin cumpărare), care a declarat că și-a ales domiciliul judiciar la sediul biroului aceluiași avocat care i-a reprezentat și pe contestatorii inițiali, dl. av. H. T..
Pentru următorul termen de judecată din 09.10.2012, intimații M. Timișoara, prin Primar, și C. L. al M. Timișoara au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca nefondată.
Cu această ocazie contestatorii au depus la dosar un răspuns la întâmpinarea formulată de intervenienți și au solicitat, din nou, amânarea cauzei pentru a se încerca o mediere conform Legii nr. 192/2006, motiv pentru care au solicitat și suspendarea judecării contestației până la finalizarea acestei proceduri.
Tot la acest termen a fost depusă la dosar întâmpinarea prin care intimații intervenienți D. I. și D. V. au solicitat respingerea contestației recurenților pârâți și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 30.10.2012 nici contestatorii, nici avocatul lor nu s-au prezentat pentru a face dovada inițierii procedurii menționate (fapt confirmat și de reprezentantul instituțiilor intimate), în schimb, după închiderea dezbaterilor, rămânerea cauzei în pronunțare și pronunțarea deciziei, prin Registratura Curții de Apel Timișoara a fost depusă o cerere conținând, în principal, solicitarea de suspendare a judecății, de analizare a excepțiilor și cererilor formulate la termenul de judecată din 11.09.2012 iar, în subsidiar, redeschiderea dezbaterilor, cerere la care au fost atașate înscrisuri probatorii în sprijinul susținerilor făcute în cauză, dar pe care instanța nu este în drept să o analizeze întrucât prin pronunțarea soluției s-a dezinvestit de judecarea cauzei cu privire la toate aspectele care au constituit obiectul ei.
Înainte de a proceda la discutarea susținerilor din cererea contestatorilor, Curtea a luat în discuție, cu prioritate, conform art. 137 Cod proc.civ., excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului D. I. și a capacității de exercițiu a acestuia datorată lipsei sale de discernământ pentru afecțiuni psihice (dovada fiind pensionarea sa pe motiv de boală), excepție pe care Curtea o consideră ca nefondată întrucât până la punerea sa sub interdicție (dovadă care în cauză nu a fost făcută), el este prezumat a avea deplină capacitate în exercițiul drepturilor sale (art. 11 din Decretul nr. 31/1954).
Ca atare, în mod legal, intervenientul poate încheia orice acte juridice privind aceste drepturi cum este și dreptul de a fi reprezentat în proces de altă persoană, motiv pentru care și excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului său ales este nefondată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de drept și de fapt invocate în susținerea contestației în anulare formulată de recurenții pârâți, se constată că ea este neîntemeiată.
Astfel, în ceea ce privește motivul de contestație întemeiat pe dispozițiile art. 317 pct. 1 Cod proc.civ., acesta ar permite admiterea contestației doar în ipoteza în care procedura de citare a recurenților pârâți nu a fost legal îndeplinită pentru ziua când s-a judecat recursul lor, nu și în alte situații (cum este cea invocată de contestatori privind lipsirea de apărare prin absența din sală a lor și a avocatului lor după reluarea dezbaterilor ca urmare a soluționării, la același termen de judecată, a celei de-a doua cereri de recuzare a judecătorilor completului de recurs), limitele judecării acestei căi extraordinare de atac în retractare fiind clar consacrate de lege.
P. urmare, în raport de teza I a art. 317 Cod proc.civ., Curtea constată că nu se confirmă incidența în cauză a acestui text câtă vreme pentru termenul din 28.06.2012 când s-a judecat recursul, pârâții M. I. și M. A. au fost legal citați la adresa indicată de ei în cererea de recurs (filele 31-32 dosar) și s-a prezentat în instanță avocatul lor care nu a formulat niciun fel de obiecții în legătură cu legalitatea procedurii de citare.
Nefondată este contestația în anulare și prin prisma celuilalt motiv, întemeiat pe dispozițiile art. 318 teza 1 și 2 Cod proc.civ. întrucât în ceea ce privește motivul de recurs referitor la pretinsa nelegalitate a modului de soluționare a incidentului procedural privind suspendarea judecății în baza art. 244 pct. 1 Cod proc.civ. în fața instanței de fond, Curtea constată, pe de o parte, că acest motiv de recurs nu a fost omis de la examinare, ci a fost în detaliu discutat în pag. 20-21 ale deciziei contestate iar, pe de altă parte, că nu s-a dovedit că recursul este, din această privință, rezultatul unor greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății (singura ipoteză în care o contestație poate fi admisă). Faptul că solicitarea recurenților pârâți de a se reforma hotărârile anterioare și de a se dispune menținerea suspendării nu a primit rezultatul pe care ei l-au dorit, nu se datorează unor greșeli materiale în sensul art. 318 Cod proc.civ., ci interpretării probelor din dosar și aplicării, pe cale de consecință, a dispozițiilor legale pertinente în materie, aspecte care însă nu mai pot face obiectul rediscutării în cadrul contestației în anulare pentru că în acest fel s-ar consacra un recurs la recurs, procedură pe care legea nu o permite.
Cu alte cuvinte, fiind o cale extraordinară de atac în retractare, contestația în anulare nu mai poate deschide calea unui nou control judiciar în reformarea hotărârilor atacate, admisibilitatea ei fiind permisă doar în situațiile prevăzute expres și limitativ de art. 317 și 318 Cod proc.civ., în care însă nu se încadrează niciunul din motivele invocate de recurenții pârâți în cererea lor.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de recurenții pârâți M. I. și M. A. - și însușită de S. D. – împotriva deciziei civile nr. 1696/28.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția I Civilă în dosarul nr._/325/2007.
Fiind în culpă procesuală în baza art. 274 Cod proc.civ., Curtea va obliga contestatorii să plătească intimaților D. I. și D. V. suma de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței de la filele 7 și 9 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de recurenții pârâți M. I. și M. A. - și însușită de S. D. - împotriva deciziei civile nr. 1696/28.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția I Civilă în dosarul nr._/325/2007.
Obligă contestatorii să plătească intimaților D. I. și D. V. suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C./31.10.2012
Tehnored.L.P./20.12.2012
Ex.2
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2154/2012. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 542/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
