Revendicare imobiliară. Decizia nr. 209/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-12-2012 în dosarul nr. 209/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 209
Ședința publică din 6 decembrie 2012
P.: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de reclamantul G. H. și de pârâții M. A. prin P. și S. R. prin C. L. al M. A., în contradictoriu cu pârâții Instituția P. Județului A. și F. L. împotriva Sentinței civile nr.2211 din 8.10.2012 pronunțată de Tribunalul A., în dosar nr._, având ca obiect revendicare imobil.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent G. H. avocat Gunther D., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 5.12.2012 de către pârâții M. A. prin P. și S. R. prin C. L. al M. A., întâmpinare, din care se comunică un exemplar cu reprezentanta reclamantului apelant.
Reprezentanta reclamantului solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Curtea, în deliberare, în raport de disp.art.308 alin.2 C.pr.civ. respinge cererea de amânare formulată în cauză.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților recalificarea căii de atac în raport de dispozițiile art.282 ind.1 alin.1 C.pr.civ., având în vedere valoarea obiectului cauzei.
Reprezentanta reclamantului arată că a înțeles să respecte indicația dată prin hotărârea atacată, respectiv că aceasta a fost dată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, motiv pentru care și-a intitulat prezenta cerere ca fiind recurs. Nu se opune recalificării căii de atac în apel.
Curtea, în deliberare în complet de recurs format din judecători M. G., A.-M. N. și C. P. constată că incidentă în cauză este calea de atac a apelului conform art.282 ind.1 alin.1 rap. la art.282 C.pr.civ., având în vedere că valoarea prezentului litigiu este de 540.000 lei conform evaluării reclamantului în baza art.112 c.pr.civ. din cererea de chemare în judecată (f.5 din primul dosar al judecătoriei).
P. urmare, cauza se va soluționa în complet de apel format din doi judecători, respectiv doamnele judecători M. G. și A.-M. N..
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea apelului reclamantului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului, pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea apelului pârâților M. A. prin P. și S. R. prin C. L. al M. A..
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, reține următoarele:
P. Sentința civilă nr.2211/8.10.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a respins acțiunea civilă precizată exercitată de reclamantul G. H. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. L. al M. A., pârâtul M. A., prin primar, pârâta Instituția P. – Județul A. și pârâta F. L., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul A. a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul A. la data de 14.08.2008, reclamantul G. H. a chemat în judecată pârâții S. R., prin M. A., reprezentat prin primar, și F. L. solicitând să se constate nevalabilitatea titlului Statului R. asupra imobilului situat în A. . înscris în c.f. 903 Aradul Nou ; să se procedeze la compararea titlurilor și să se constate că titlul său are preferință față de al pârâților; să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâților înscris în c.f. 903 Aradul Nou sub B 14 - B 17.21 și să se reînscrie dreptul de proprietate așa cum a fost anterior sub B.13; să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și deplină posesie imobilul care este proprietatea sa.
În motivarea acțiunii arată că este moștenitorul fostului proprietar tabular al imobilului situat în A. . înscris în c.f. 903 Aradul Nou, format din casă de locuit și teren în suprafață de 2.196 mp. Antecesorul G. F. a fost proprietarul acestui imobil din anul 1936 cu titlu de donațiune, conform mențiunilor din cartea funciară sub B.11. În anul 1984 G. F. a plecat în Germania, C. Popular al județului A. a emis decizia nr. 148/1984 prin care imobilul din . a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 și a Legii nr. 58/1974 iar în anul 2006 imobilul a fost înstrăinat pârâtei F. L. în temeiul legii nr. 112/1995. Reclamantul a arătat că imobilul a trecut în proprietatea statului cu plata unei compensații derizorii și numai pentru construcții, iar în lipsa unui titlu valabil nu putea face obiectul unui contract de vânzare cumpărare în temeiul legii nr. 112/1995. Terenul a fost trecut în proprietatea statului cu încălcarea art. 30 din Legea nr. 58/1974. În prezent asupra imobilului în litigiu există două titluri de proprietate, cel al său în calitate de succesor al proprietarului tabular G. F. conform notării din cartea funciară de sub B.11 la 10 noiembrie 1936 si cel al pârâtei F. L. din anul 2006 pentru casă si teren conform notărilor de sub B. 16 si B 21 la data de 20 martie 2006 si respectiv 5 octombrie 2006.
În drept, a invocat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, Decretul nr. 9/_, art. 135, 41, 36 si 21 din Constituția României, art. 480 si 481 cod civil, Decret Lege nr. 115/1938 si art. 1 din Primul Protocol al Convenției Europene a drepturilor omului.
Pârâta M. A. reprezentat prin primar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și nefondată. Pe cale de excepție a invocat tardivitatea desființării contractului de vânzare cumpărare nr. 6088/2006 încheiat cu F. L. si a Ordinului P. Județului A. nr. 661/ 26.09.2006 și prescripția dreptului de a solicita rectificarea încheierii de carte funciară nr. 277/1984 de sub B.II.14 si B.II.15 în sensul radierii pârâtului de gradul 1 din c.f. 903 Aradul Nou. Față de titlul de preluare a statului, respectiv Decretul nr. 223/1974, imobilului în litigiu în sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și această lege reglementează și modalitatea si termenul în care pot fi reparate prejudiciile suferite prin preluările efectuate de stat în această perioadă. Arată că instanța supremă a stabilit fără echivoc că acțiunile întemeiate pe dreptul comun pot fi admisibile doar dacă nu aduc atingere unui alt drept de proprietate, iar în speță imobilul a fost înstrăinat în anul 2006, astfel că acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanți este inadmisibilă. Cu privire la tardivitate conform art. 45 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare încheiate cu privire la imobilele preluate cu sau fără titlu sunt lovite de nulitate absolută, iar dreptul la acțiune, prin derogare de la dreptul comun se prescrie în termen de un an, de la data intrării în vigoare a legii astfel că cererea de constatare a nulității actului de înstrăinare este prescrisă. Cu privire la prescripția dreptului de a solicita rectificarea c.f. 903 A. și radierea pârâților S. R. de sub B.II. 14 și 15 atât timp cât S. R. a fost înscris în c.f. din anul 1984, iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată la 21 iulie 2008 sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996 potrivit căruia cererea de radiere si restabilire a situației de carte funciară este prescrisă.
P. precizarea de acțiune depusă la 24 septembrie 2008 reclamantul G. Hermann a precizat cererea cu privire la pârâții S. R. prin C. L. al M. A. si M. A. reprezentat prin primar.
La data de 19 noiembrie 2008 M. A. reprezentat de Primarul M. A. a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului deoarece acesta nu a făcut dovada calității de fost proprietar al imobilului din litigiu. Cu privire la capătul de cerere al acțiunii formulate de reclamant de comparare a celor două titluri si de constatare că titlul reclamantului are preferință față de cele ale pârâților arată că acțiunea în revendicare folosind compararea titlurilor nu poate fi primită raportat la prevederile Decretului lege nr. 115/1938 care este în vigoare atâta timp cât lucrările de cadastru nu au fost finalizate pe teritoriul municipiului A..
Reclamantul G. Hermann a depus la data de 15 aprilie 2009 întregire la acțiunea introductivă de instanță prin care precizează că cheamă în judecată în calitate de pârât și Instituția P. județului A. si solicită să se constate nevalabilitatea actelor juridice încheiate cu privire la terenul în suprafață de 2043 mp. aferent imobilului situat în A. . înscris în c.f. 903 Aradul Nou nr. top,. 95-97/b și restabilirea situației de carte funciară a imobilului în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei F. L. și reînscrierea dreptului său de proprietate.
Pârâtul M. A. reprezentat de Primarul M. A. a depus note de ședința la termenul 3 decembrie 2008 prin care consideră acțiunea reclamantului nefondată, întrucât imobilul din A. . este preluat cu titlu, dar și inadmisibilă raportat la prevederile art. 22 al. 1 din Legea nr. 10/2001.
Pârâta F. L. a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că acțiunea în revendicare de drept comun este inadmisibilă, reiterând argumentele invocate de Mun. A.. A mai arătat că reclamantul nu a formulat explicit un capăt de cerere prin care să solicite anularea titlului de proprietate al pârâtei, căreia i s-ar fi opus excepția prescrierii dreptului la acțiune. Contractul prin care F. L. a dobândit imobilul a fost încheiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare. În drept, a invocat art. 115 din Codul de procedură civilă, art. 1 alin. 6 din HG nr. 11/1997, Legea nr .112/1995 și Legea nr. 10/2001.
P. sentința civilă nr. 243/06.05.2009, Tribunalul A. a respins acțiunea civilă, ca inadmisibilă raportat la faptul că persoane care nu au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 sau care nu au declanșat în termenul legal o atare procedură sau care, deși au urmat-o, nu au obținut restituirea în natură a imobilului,nu au deschisă calea acțiunii în revendicare, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ.
P. decizia nr. 271/A/16.11.2009 a Curții de Apel Timișoara a fost admis apelul formulat de reclamantul G. H., desființată sentința civilă de mai sus, cu trimiterea cauzei la Tribunalul A., în rejudecare. În esență, Curtea a reținut că nu este inadmisibilă acțiunea în revendicare de drept comun.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul A. la 27.02.2012.
Pârâtul Mun. A. a depus, din nou, întâmpinare, invocând aceleași excepții ale tardivității desființării contractului de vânzare – cumpărare nr. 6088/2006 încheiat cu pârâta F. L. și a Ordinului P. nr. 661/26.09.2006, precum și a prescripției dreptului de a solicita rectificarea încheierii de carte funciară nr. 277/1984 de sub B II 14 și B II 15 în sensul radierii pârâtului de gradul I din CF nr. 903 Aradul Nou. În plus, a ridicat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, cu motivarea că atunci când se pune în discuție calitatea procesuală a unei persoane, se impune analiza titlului legal care îndreptățește persoana să fie parte în proces, respectiv acel legitimatio ad causam . Astfel, solicită a se analiza existența identității între persoana reclamantă și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus judecății. Se mai solicită constatarea nevalabilității titlului Statului R. asupra imobilului situat în A., ., înscris în CF 903 Aradul Nou și dispunerea revenirii la situația anterioară de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâților înscris în foaia de proprietate a CF nr. 903 Aradul Nou sub B14 - B17.21 și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea acestuia, situație care impune ca și condițiile sine qua non – identitatea dintre persoana înscrisă în Cartea Funciară ca titular al dreptului de proprietate și persoana titulară a dreptului dedus judecății. Ori, raportat la faptul că la dosarul instanței reclamantul nu a depus nici un act de identitate și nici un certificat de moștenitor emis conform art. 69 – art. 80 din Legea nr. 36/1995 republicată, care să dovedească calitatea de moștenitor al fostului proprietar tabular al imobilului revendicat, respectiv G. F. de sub B.II. 13 din CF nr. 903 Aradul Nou, consideră că în lipsa acestor dovezi reclamantul nu face dovada calității de fost proprietar sau de moștenitor al fostului proprietar al imobilului ce face obiectul litigiului.
În ședința publică din 02.04.2012, instanța a pus în vedere reclamantului, prin avocatul său, să prezinte certificatul de moștenitor după defunctul G. F..
În ședința publică din 10.09.2012, reclamantul personal a învederat instanței faptul că tatăl său rămas în Germania la sfârșitul celui de al II-lea război mondial și că nu s-a dezbătut succesiunea după defunctul G. F.. Acesta a decedat în Austria, și că în prezent nu mai poate fi realizată dezbaterea succesorală.
Reprezentanta reclamantului a cerut respingerea excepției lipsei calității procesuale active, arătând că certificatul de proprietate imobiliară a fost emis pentru moștenitorii lui G. F., care la momentul respectiv fusese dat dispărut în război.
Ulterior, reclamantul a depus note de ședință prin care a precizat obiectul cererii formulate în contradictoriu cu Instituția P. - Județul A., și anume nevalabilitatea ordinului nr. 661/26.09.2006 emis de Prefectura județului A..
În deliberare asupra excepțiilor, conform art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția tardivității desființării contractului de vânzare – cumpărare nr. 6088/2006 încheiat cu pârâta F. L., având în vedere că reclamantul nu a învestit instanța cu soluționarea unei astfel de cereri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, are în vedere faptul că reclamantul revendică imobilul înscris în CF nr. 903 Aradul Nou. În 1936 a fost înscris în această carte funciară (sub B 11) dreptul de proprietate al numitului G. F. asupra imobilului din A., ., identificat prin .-97/b, compus din casă și teren de 2.196 mp. S. R. a preluat dreptul de proprietate asupra imobilului în 1947 (sub B 12), cu titlu de expropriere, dar în 1960, în baza actului de proprietate nr. 620/1956, a avut loc restituirea dreptului de proprietate în favoarea lui G. F. (sub B 13). Ulterior, prin decizia nr. 148/06.03.1984 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului A. s-a dispus preluarea dreptului de proprietate al numitului G. F. asupra imobilului de mai sus, în baza Decretului nr. 223/1974, cu motivarea că acesta era proprietarul tabular al imobilului, dar era plecat din țară de 15 ani. Dreptul de proprietate al Statului R. a fost înscris în CF nr. 903 Aradul Nou sub B 14, ulterior imobilul fiind înstrăinat în favoarea pârâtei F. L., în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 6088/2006 și a ordinului nr. 661/2006 al Prefecturii Jud. A..
Reclamantul a depus la dosar copiile traducerii din 30.07.1971 realizată de traducătorul autorizat G. E. din cadrul Serviciului de traduceri Timișoara, privitor la actul de proprietate nr. 620/1956 eliberat de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Orașului A. în data de 19.06.1956 (depus în limba germană și retradus apoi în limba română de traducător Ormoș O. Antonella). A depus și copia certificatului de proprietate imobiliară nr. 620/1956 eliberat de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Orașului A. în data de 19.06.1956 prin care se acorda urmașilor lui G. F., care erau și locatari, dreptul de proprietate privind casa și terenul de 2.190 mp din A., ., înscris în CF nr. 903 Aradul Nou nr. top. 95-97/b.
Însă, în CF nr. 903 Aradul Nou a fost reîntabulat dreptul de proprietate în favoarea lui G. F., în anul 1960, în baza actului de proprietate nr. 670/1956, în condițiile în care la momentul întabulării nu se făcuse dovada, cu act de stare civilă, a decesului lui G. F. – fostul proprietar, căruia i se restituise dreptul de proprietate.
Înscrierea din cartea funciară este corectă având în vedere că numitul G. F. a decedat doar în data de 29.12.1986, în Austria, astfel cum rezultă din copia actului de stare civilă eliberat de autoritățile austriece. De altfel, reclamantul a învederat instanței faptul că tatăl său a rămas în Germania la sfârșitul celui de al II-lea război mondial și că a decedat în Austria mult mai târziu.
În plus, conform art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938 (în vigoare la acel moment), doar înscrierea în cartea funciară are efect translativ de proprietate, cu excepția drepturilor reale dobândite în modalitățile prevăzute de art. 26 din același act normativ, modalitățile prin care se numără și moștenirea. Însă, reclamantul nu se poate prevala de acest text legal, actul de proprietate nr. 620/1956 neputând avea efect translativ de proprietate în condițiile art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938 deoarece nu este un certificat de moștenitor. Menționarea în acest a act a restabilirii dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor lui G. F. este irelevantă, neavând efectele juridice ale transmisiunii succesorale, din moment ce acești moștenitori nu sunt identificați prin nume și calitate, dar mai ales, pentru că la data emiterii actului de proprietate numitul G. F. trăia, or deschiderea succesiunii unei persoane fizice are loc doar la decesul acesteia.
În aceste condiții, reclamantul G. H., care este fiul lui G. F., astfel cum reiese din copia certificatului de naștere depus la fila 32 a dosarului Tribunalului A., în rejudecare, trebuia să prezinte dovada dezbaterii succesiunii tatălui său, prin depunerea actului constatator al calității sale de moștenitor.
Reclamantul a arătat, în ședința publică din 10.09.2012, că nu a dezbătut succesiunea după defunctul G. F..
Conform art. 66 din Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept privat internațional, moștenirea este supusă legii naționale a persoanei decedate, în cazul bunurilor mobile (lit. a), respectiv, legii locului situării bunurilor imobile (lit. b). Cum, în speță, moștenirea se referă la un bun imobil situat în România, legea aplicabilă succesiunii defunctului G. F. este cea română, ca urmare a situării imobilului revendicat în România.
Transmiterea succesiunii pe cale legală este condiționată de îndeplinirea următoarele condiții: cel ce pretinde moștenirea să aibă capacitate succesorală, adică să fi fost în viață la data deschiderii succesiunii; să aibă vocație succesorală; să nu fie nedemn de a prelua moștenirea; dar și să își manifeste dreptul de opțiune succesorală, prin acceptarea acesteia în termenul legal, căci, potrivit art. 686 din Codul civil, nimeni nu este obligat să accepte o moștenire ce i se cuvine.
Dovada calității de moștenitor se realizează prin certificatul de moștenitor, care în cazul reclamantului ar fi trebuit să constate devoluțiunea succesorală după defunctul G. F., în vederea constatării preluării drepturilor succesorale de către reclamant.
Or, reclamantul nu a prezentat certificatul de moștenitor, deși i s-au acordat mai multe termen în acest sens, ținând cont de faptul că are domiciliul în Germania. Acesta a înțeles să se prevaleze de împrejurarea că în actul de proprietate nr. 620/1956 se dispune restituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea moștenitorilor lui G. F., apărare ce a fost înlăturată de instanță, ca neîntemeiată, pentru considerentele de mai sus.
Potrivit art. 700 alin. 1 din Codul civil român de la 1864 (legea aplicabilă în speță), acceptarea succesiunii trebuie făcută de către persoanele cu vocație succesorală în termen de 6 luni de la data morții autorului lor.
În cadrul procedurii succesorale notariale, notarul public stabilește calitatea de moștenitor și numărul acestora prin acte de stare civilă și cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege (art. 73 alin. 1 raportat la art. 74 alin. 1), iar în baza încheierii finale emite certificatul de moștenitor care va cuprinde constatările referitoare la masa succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din patrimoniul defunctului (art. 80 alin. 1) sau va emite certificatul de calitate de moștenitor, în ipoteza în care nu s-a făcut dovada existenței unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operațiuni de durată și moștenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea (art. 81)
Din moment ce reclamantul nu a apelat la procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, acesta nu beneficiază de dispozițiile speciale ale art. 4 alin. 3 din această lege, ce instituie în favoarea succesibililor care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, dar au depus notificarea în baza Legii nr. 10/2001, o derogare de la dreptul comun (art. 700 din Codul civil) în materia acceptării moștenirii. Astfel, doar aceste persoane sunt repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001, legiuitorul atribuind cererii de restituire a bunului imobil valoarea de acceptare a succesiunii.
Or, reclamantul nu beneficiază de această prevedere specială din moment ce nu a formulat cerere de restituire a bunului în litigiu în condițiile Legii nr. 10/2001 republicată, adică în termenul legal, așa încât exercitarea dreptului la acțiunea în revendicare de drept comun este condiționată de dovedirea calității sale de moștenitor al fostului proprietar, singura calitate ce îi permite să acceadă la dreptul de proprietate pretins.
În consecință, ținând cont de faptul că acțiunea în revendicare a unui imobil este acea acțiune prin care adevăratul proprietar, ce nu se află în posesia bunului său, îl acționează în judecată pe posesorul neproprietar în scopul recunoașterii dreptului său legal și a obligării acestuia de a-i lăsa bunul în deplin proprietate și posesie, astfel că legitimarea procesuală activă, ca element esențial al dreptului la acțiune, aparține doar proprietarului sau moștenitorului acestuia, instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor al bunicii sale G. F., situație în care, în baza art. 137 din Codul de procedură civilă, va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Dovada calității de moștenitor este o condiție a exercitării nu doar a acțiunii în revendicare imobiliară, dar și a celei în rectificare a cărților funciare, ținând cont de caracterul accesoriu al celei de a doua acțiuni față de prima, subsidiaritate ce rezultă atât din prevederile art. 35 din Legea nr. 7/1995 republicată, dar și din art. 36 din Decretul – Lege nr. 115/1938 în vigoare la momentul preluării imobilului de către statul român, dar și al înscrierii dreptului de proprietate al tatălui reclamantului în CF nr. 903 Aradul Nou.
Nefăcând dovada calității de moștenitor, reclamantul nu justifică interesul cerut de art. 34 pct. 1 din Decretul – Lege nr. 115/1934 pentru a solicita rectificarea celor două cărți funciare atât sub aspectul inversării imobilelor, cât și sub cel al radierii dreptului de proprietate al statului român si înscrierea acestui drept în favoarea sa.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În aceste condiții, analizarea celorlalte excepții a rămas lipsită de interes, văzând că admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active împiedică analizarea fondului litigiului, așa încât tribunalul a respins acțiunea civilă precizată.
Împotriva Sentinței civile nr. 2211 din 8.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. au formulat recurs recalificat de instanță ca fiind apel în ședința publică din 6 decembrie 2012, reclamantul G. H. și pârâții M. A. prin P. și S. R. prin C. L. al M. A..
P. calea de atac formulată, reclamantul G. H. solicită admiterea acesteia, casarea sentinței recurate si pe cale de consecința, trimiterea cauzei la Tribunalul A. in vederea soluționării acțiunii pe fond.
În motivare arată că prin Sentința civila pronunțata in data de 08.10.2012, Tribunalul A. a respins acțiunea civila formulata de către reclamant, reținând ca in cauza nu a făcut dovada calității procesuale active.
In motivarea acestei soluții instanța a considerat ca reclamantul pentru a-și dovedi calitatea procesuala activa avea obligația sa depună certificat de moștenitor dupa defunctul său tata, G. F., decedat la data de 29 decembrie 1986 in Salzburg, Austria, intrucat el nu poate beneficia de prevederile Legii nr.10/2001, care instituie o derogare de la dreptul comun.
Consideră că Sentința recurata este netemeinică și nelegală, intrucat instanța a omis a retine ca in cauza s-a pronunțat Decizia civila nr. 271/A din 16 noiembrie 2009 prin care s-a admis apelul său si s-a dispus judecarea pe fond a cauzei.
Aceasta hotărâre a rămas irevocabila prin respingerea recursului si menținerea ca temeinica si legala a acestei decizii, astfel ca in cauza erau incidente prevederile art. 315 Cod pr. civ., potrivit cărora, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Or, in condițiile in care in cauza s-a pronunțat o hotărâre definitiva si irevocabila prin care s-a dispus judecarea pe fond a pricinii, evident ca i-a fost recunoscuta calitatea procesuala activa, si instanța de fond avea obligația sa soluționeze cauza pe fond si nu sa invoce din oficiu o excepție, pe care de altfel a si admis-o.
Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii recurate este si acela ca in mod eronat prima instanța a considerat ca singurul mod in care o persoana isi poate dovedi calitatea de moștenitor este certificatul de moștenitor eliberat de notarul public competent si ca in lipsa acestuia persoana in cauza nu si-a dovedit calitatea procesuala activa.
A invederat instanței ca se află in imposibilitatea de a depune un certificat de moștenitor care sa ateste ca el este moștenitor legal, in calitate de fiu, dupa defunctul său tata, având in vedere ca acesta a decedat in Austria.
Certificatul de moștenitor nu constituie singurul mijloc de dovadă a calității de moștenitor. De altfel, în literatura de specialitate s-a afirmat în mod judicios că mijloacele legale de constatare a calității de moștenitor pot fi atât „de natura necontencioasă", cât și„contencioasă". Nici chiar în cadrul procedurii necontencioase, certificatul de moștenitor nu constituie unicul act constatator al calității de moștenitor, în această privință sunt deosebit de sugestive precizările făcute de unii autori și pe care le reproducem pentru semnificația lor juridică:„Certificatul de moștenitor rămâne modul de probă oficial și deci cel mai sigur pentru dovedirea calității de succesor. Absenta lui nu este însă egală cu lipsa calității de moștenitor. Trebuie făcută deosebirea necesară între calitatea de succesor și dovada acestei calități, care se poate realiza și prin alte mijloace decât certificatul de moștenitor". In cazul în care nu a fost emis un certificat de moștenitor, persoana ce reclamă moștenirea trebuie să facă dovada chemării (vocației) succesorale prin alte mijloace de probă admise de lege. Astfel, moștenitorii legali își pot dovedi chemarea succesorală făcând dovada că sunt rude ale celui care lasă moștenirea ori sot supraviețuitor al acestuia. Dovada se va face cu ajutorul actelor de stare civilă. Practica judecătorească a decis că, în caz de imposibilitate de prezentare a actelor de stare civilă, dovada se va putea face prin orice mijloc de probă admis de lege.
La dosar a depus toate actele de stare civilă prin care iși dovedește calitatea de moștenitor dupa G. F..
De asemenea instanța de fond a omis sa retina faptul ca reclamantul a depus in temeiul Legii nr.247/2005 o notificare prin care a solicitat restituirea in natura a imobilului situat in A., ..
Un alt motiv pentru care apreciază ca sentința pronunțata este nelegala este si modalitatea in care aceasta a ignorat prevederile unui act administrativ - Decizia nr.620/1956 prin care s-a dispus restituirea imobilului din A., ., Regiunea Timișoara, in favoarea moștenitorilor lui G. F..
In condițiile in care acest act administrativ s-a intabulat ca atare in cartea funciara si nimeni nu a contestat valabilitatea acestuia, evident ca nici instanța nu avea posibilitatea sa o faca din oficiu si sa înlăture un inscris care si-a produs efectele si care potrivit prevederilor art. 27 din Decretul-lege nr.115/1938 s-a consolidat cu efect retroactiv.
Astfel, art.27 din Decretul-lege nr.115/1938 prevede ca atunci când s-au înscris fără cauză legitimă, drepturi reale, ele vor rămâne valabil dobândite, dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.
Ori el a posedat imobilul pana la momentul emigrării in RF Germania, in anul 1984.
Faptul ca in cartea funciara s-a trecut tot numele lui G. F. si nu al reclamantului si al mamei sale, reprezintă in mod evident o eroare materiala care poate fi îndreptata oricând.
Pentru aceste considerente, solicita admiterea apelului astfel cum a fost formulat, casarea Sentinței recurate, si pe cale de consecința, trimiterea cauzei la Tribunalul A. in vederea soluționării pe fond a cauzei ce face obiectul acestui dosar.
P. calea de atac formulată, pârâții M. A. prin P. și S. R. prin C. L. al M. A. au solicitat admiterea acesteia, modificarea în parte a Sentinței civile cu nr. 2211/08.10.2012 a Tribunalului A. în sensul admiterii excepțiilor privind: tardivitatea desființării contractului de vânzare - cumpărare cu nr. 6088/2006 încheiat cu numita F. L. și a Ordinului P. Județului A. cu nr. 661/26.09.2006, raportat la prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 ca și consecință a cererii de radiere a dreptului de proprietate a pârâților din cartea funciară și de restituire a imobilului către reclamant; a lipsei calității procesuale pasive civile a Consiliului L. al M. A. și prescripției dreptului de a solicita radierea dreptului de proprietate a pârâților, și menținerea Sentinței civile nr. 2211/08.10.2012 a Tribunalului A. pronunțată în dosarul civil nr._ cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și cu privire la soluția de respingere a acțiunii civile precizate exercitate de reclamantul G. H..
Solicită instanței recalificarea căii de atac împotriva Sentinței civile nr. 2211 din data de 08.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul civil cu nr._ *, ca fiind cea a apelului pentru următoarele:
Potrivit art. 3 pct.2. din codul de procedură civilă Curțile de apel judecă: "ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în primă instanță."
In aceste condiții, având în vedere că prin acțiunea introductivă reclamantul și-a prețuit (în temeiul art. 112 pct. 3 din Codul de procedură civilă) valoarea obiectului cererii ca fiind de 540.000 lei respectiv peste valoarea de 100.000 lei prevăzută la a 282, alin. 1 din Codul de procedură civilă ce stabilește o excepție de la art. 282, alin din Codul de procedură civilă, apreciază că împotriva soluției date de instanța de fond (Sentința civilă nr. 2211/08.10.2012), calea de atac este cea a apelului și nu recursului, cum în mod greșit a indicat Tribunalul A..
În situația în care instanța va recalifica calea de atac din recurs în apel, solicită instanței admiterea apelului formulat de M. A. reprezentat de Primarul M. A., S. R. prin C. L. al M. A. și modificarea în parte a Sentinței civile cu nr. 2211/08.10.2012 a Tribunalului A. în sensul admiterii excepțiilor privind: tardivitatea desființării contractului de vânzare - cumpărare nr. 6088/2006 încheiat cu numita F. L. și a Ordinului P. Județului A. cu nr. 661/26.09.2006, raportat la prevederile art. 45 alin.(5) din Legea nr. 10/2001 ca și consecință a cererii de radiere a dreptului de proprietate a pârâților din cartea funciară și de restituire a imobilului către reclamant; a lipsei calității procesuale pasive civile a Consiliului L. al M. A. și a prescripției dreptului de a solicita radierea dreptului de proprietate a pârâților, și menținerea Sentinței civile nr. 2211/08.10.2012 a Tribunalului A. pronunțată dosarul civil nr._ cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și cu privire la soluția de respingere a acțiunii civile precizate exercitate de reclamantul G. H..
În motivare arată că prin acțiunea civilă formulată de reclamantul G. Hermann, cu domiciliu Germania, Weichselweg 46 -_ Augsburg, cu domiciliul procesual ales Timișoara, ., . solicită instanței: constatarea nevalabilității titlului Statului R. asupra imobilului situat în A., ., înscris în CF 903 Aradul Nou, în raport cu disp. art. 6 din Legea nr. 213/ÎS art. 135 și art. 41 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului; compararea titlurilor și constatarea faptului că titlul acestuia are preferință față de cel al pârâților; dispunerea revenirii la situația anterioară de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâților înscris în foaia proprietate a CF nr. 903 Aradul Nou sub B14-B 17.21 și reînscrierea dreptului proprietate în favoarea acestuia așa cum a fost anterior înscris sub B13 și obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul ce face obiectul litigiului.
În rejudecare, Tribunalul A. prin Sentința civilă cu nr. 2211/08.10.2012 a respins acțiunea civilă precizată de reclamantul Gech H. cu domiciliul în Germania, Weichselweg 46 -_ Augsburg, cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., . (la av D. Gunther) în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin C. L. al M. A., cu sediul în ., jud. A., pârâtul M. A., prin primar, cu sediul în A., ., jud. A., pârâta Instituția P. -Județului A., cu sediul în A., ., jud. A. și pârâta F. L., dom în A., ., jud. A..
Tribunalul A. în considerentele sentinței în mod nelegal și cu aplicarea greșită a legii a respins excepția tardivității desființării contractului de vânzare -cumpărare nr. 6088/2006 încheiat cu pârâta F. L. și a Ordinului P. Județului A. cu nr. 661/26.09.2006, cu motivarea că reclamantul nu a învestit instanța cu soluționarea unei astfel de cereri.
In motivarea acțiunii reclamantul arată că, în lipsa unui titlu, statul nu putea înstrăina imobilul din A., ., în temeiul Legii nr. 112/1995, motivând că pe acest imobil există două titluri, cel al antecesorului reclamantului și cel al chiriașului cumpărător, caz în care, dacă s-ar proceda la comparare de titluri, titlul antecesorului ar fi preferabil. In speță, raportat la cele menționate de reclamant, se solicită desființarea titlului chiriașului cumpărător F. L., cerință fară de care nu este posibilă radierea pârâtului de ordinul doi și în consecință nu poate fi posibilă revenirea la situația inițială de carte funciară astfel cum se urmărește de reclamant prin petitul al treilea al acțiunii ce vizează dispunerea revenirii la situația anterioară de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâților înscris în foaia de proprietate a CF nr. 903 Aradul Nou sub B14-B 17.21 și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea acestuia așa cum a fost anterior înscris sub B13. In această situație instanța neobservând finalitatea urmărită de reclamant prin acțiune, Tribunalul A. în mod greșit a respins excepția tardivității desființării contractului de vânzare - cumpărare nr. 6088/2006 încheiat cu pârâta F. L. și a Ordinului P. Județului A. cu nr. 661/26.09.2006.
Învederează instanței că excepția este întemeiată pe prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia actele juridice de înstrăinare încheiate cu privire la imobilele preluate cu sau fară titlu sunt lovite de nulitate absolută, iar dreptul la acțiune, prin derogare de la dreptul comun, se prescrie în termen de un an (termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 145/2001) de la data intrării în vigoare a legii.
Astfel, după cum rezultă din textul de lege antemenționat și având în vedere că imobilului în litigiu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, consideră că cererea de constatare a nulității actelor de înstrăinare mai sus menționate este prescrisă, motiv pentru care solicită ca prin prisma celor menționate, să se admită excepția tardivității dreptului de a solicita constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare nr. 6088/2006 încheiat cu F. L. în baza Legii nr. 112/1995 și a Ordinului nr. 661/26.09.2006 a P. Județului A. și pe cale de consecință să se respingă cererea de radiere a dreptului de proprietate a pârâți] (în acest sens arătăm Decizia nr.573 din 19 septembrie 2006 a Curții Constituționale)
Tribunalul A. în motivarea hotărârii nu analizează excepția lipsei călității procesuale pasive a Consiliului L. al M. A. și excepția prescripției dreptului de a solicita rectificarea CF nr. 903 A. și radierea pârâtului S. R. de la poziția B.II. 14 și 15.
În aceste condiții reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a C. L. al M. A..
Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001 republicată cu modificările ulterioare, „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice în condițiile legii".
In concluzie, raportat la prevederile art. 21, coroborat cu art. 23 din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliile locale sunt autorități deliberative fară patrimoniu și consecință acestea nu sunt persoane juridice, situație în care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al M. A..
In ceea ce privește excepția privind prescripția dreptului de a solicita rectifica CF nr. 903 A. și radierea pârâtului S. R. de la poziția B.II. 14 și 15, arată următoarele:
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 rep., acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris."".
În consecință, atâta timp cât S. român a fost înscris în CF nr. 903 Aradul Nou din anul 1984 la poziția B.II. 14, iar acțiunea reclamantului a fost înregistrată la 21.07.2008 sunt aplicabile prevederile art. 36 din Legea nr. 7/1996 potrivit căruia cererea de radiere și restabilire a situației de carte funciară este prescrisă, motiv pentru care solicită admiterea acestei excepții.
Față de cele arătate mai sus, solicită admiterea recursului/apelului Primarului M. A. și a Statului R. prin C. Loca M. A. astfel cum a fost formulat și motivat și, modificarea în parte a Sentinței civile cu nr. 2211/08.10.2012 a Tribunalului A. în sensul admiterii excepțiilor privind: tardivitatea desființării contractului de vânzare - cumpărare nr. 6088/2006 încheiat cu numita F. L. și a Ordinului P. Județului A. cu nr. 661/26.09.2006, raportat la prevederile art. 45 alin.(5) Legea nr. 10/2001 ca și consecință a cererii de radiere a dreptului de proprietate a pârâților din cartea funciară și de restituire a imobilului către reclamant; a lipsei calității procesuale pasive civile a Consiliului L. al M. A. și prescripției dreptului de a solicita radierea dreptului de proprietate a pârâților și menținerea Sentinței civile nr. 2211/08.10.2012 a Tribunalului A. pronunțată dosarul civil nr._ cu privire la admiterea excepției lipsei călite procesuale active a reclamantului și cu privire la soluția de respingere a acțiunii civile precizate exercitate de reclamantul G. H..
În drept, invocă art. 299 și urm. Cod procedură civilă; art. 282, alin. 1; art. 304, pct. 7 și pct. 9; art. 312 din Codul de procedură civilă; art. 22, alin 5 și art. 45 din Legea nr. 10/2001; art. 21 și art. 23 din Legea nr. 215/2001 republicată cu modificările ulterioare; art. 33 din Decretul - Lege nr. 115/1938; art. 36 și art. 69 alin. (3) din Legea nr. 7/1996; art. 1069 Cod civil.
P. întâmpinarea formulată în cauză, la data de 5.12.2012, pârâții apelanți M. A. prin P. și S. R. prin C. L. al M. A. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul G. H. împotriva Sentinței civile nr. 2211/2012 a Tribunalului A..
În motivare arată că prin acțiunea civilă formulată de reclamantul G. Hermann, cu domiciliul în Germania. Weichselweg 46 -_ Aueshure, cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., . solicită instanței: constatarea nevalabilității titlului Statului R. asupra imobilului situat în A., ., înscris în CF 903 Aradul Nou, în raport cu disp. art. 6 din Legea nr. 213/1998, art. 135 și art. 41 din Constituția României și art. 1 din Primul Protocol al Convenției Europene a Drepturilor Omului; compararea titlurilor și constatarea faptului că titlul acestuia are preferință față de cel al pârâților; dispunerea revenirii la situația anterioară de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâților înscris în foaia de proprietate a CF nr. 903 Aradul Nou sub B14-B 17.21 si reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea acestuia așa cum a fost anterior înscris sub B13 si obligarea pârâților să lase în deplină proprietate si liniștită posesie imobilul ce face obiectul litigiului.
In rrejudecare Tribunalul A. prin Sentința civilă respinge acțiunea civilă precizată de reclamantul G. Herrnan cu domiciliul în Germania, Weichselweg 46 -_ Augsburg, cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., . (la avocat D. Gunther) în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin C. L. al M. A., cu sediul în ., jud. A., pârâtul M. A., prin primar, cu sediul în A., ., iud. A., pârâta Instituția P. Județului A., cu sediul în A., ., jud. A. și pârâta F. Lcontina, dom în A.. ., iud. A..
P. recursul declarat de reclamant împotriva Sentinței civile cu nr. 2211/08,10,2012 se solicită casarea hotărârii si trimiterea cauzei la Tribunalul A. în vederea soluționării acțiunii pe fond, sentința fiind criticată de reclamantul recurent pentru nelegalitate în ceea ce privește admiterea de către instanța a lipsei calității acestuia.
Recursul formulat de recurentul reclamant este nefondat raportat la considerentele sentinței civile pronunțate în rejudecare de Tribunalul A..
Tribunalul A. arată în motivarea sentinței că dovada calității de moștenitor se realizează prin certificatul de moștenitor care în cazul reclamantului ar fi trebuit să constate devoluțiunea succesorală după defunctul Gcck F.. Or reclamantul nu a prezentat certificatul de moștenitor, deși i s-au acordat mai multe termene în acest sens. De asemenea instanța arată că reclamantul a înțeles să se prevaleze de actul de proprietate nr. 620/1956, act ce a fost înlăturat de către instanță pe motivul că în conformitate cu art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938, doar înscrierea în cartea funciară are efect translativ de proprietate, cu excepția drepturilor reale dobândite în modalitățile prevăzute de art. 26 din același act normativ, modalitățile prin care se numără și moștenirea. Insă, în anul 1960, în CF Nr. 903 Aradul Nou a fost reîntabulat în baza actului nr. 620/1956 dreptul de proprietate al lui G. F., situație în care reclamantul nu se poate prevala de acest text legal, actul de proprietate nr. 620/1956 neputând avea efect translativ deoarece nu este un certificat de moștenitor. Instanța reținând că menționarea în acest act a restabilirii dreptului de proprietate în favoarea moștenitorilor lui G. F. este irelevantă, neavând efecte juridice ale transmisiunii succesorale, din moment ce acești moștenitori nu sunt identificați prin nume si calitate, dar mai ales, pentru că la data emiterii actului de proprietate numitul G. F. trăia.
În considerentele sentinței prima instanță arată că potrivit art. 700 alin. 1 cod civil de la 1864, acceptarea succesiunii trebuie făcută de către persoanele cu vocație succesorală în termen de 6 luni de la data morții autorului lor. Astfel se retine că din moment ce reclamantul nu a apelat la procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, acesta nu beneficiază de dispozitiile speciale ale art. 4 alin. 3 din această lege, ce instituie în favoarea succesibililor care după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, dar au depus notificarea în baza Legii nr. 1 6/2001, o derogare de la dreptul comun în materia acceptării moștenirii, în sensul repunerii de drept în termenul de acceptare a succesiunii, atribuind cererii de restituire a bunului imobil valoare de acceptare a succesiunii. Or, instanța reține că reclamantul nu beneficiază de această prevedere specială din moment ce nu a formulat cerere de restituire a bunului din litigiu în condițiile Legii nr. 10/2001.
Instanța de fond reține că legitimarea procesuală activă ca element esențial al dreptului la acțiune, în cazul acțiunilor în revendicare, aparține doar proprietarului sau moștenitorilor acestuia, situație în care în mod legal și temeinic Tribunalul A. constată că reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor al bunicilor săi G. I. și Barabra, dovada calității de moștenitor fiind o condiție a exercitării nu doar a acțiunii în revendicare, dar și a celei în rectificare a cărților funciare, motiv pentru care în mod legal admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Menționăm că din extrasul de carte funciară cu nr. 903 Aradul Nou rezultă că imobilul cu nr. top. 95-97/b are o suprafață de 1152 mp și nu de: 2.043 mp. Or, ținând cont de faptul că reclamantul prin cererea de reîntregire solicită constatarea nevalabilității actelor cu privire la terenul în suprafață de 2.043 mp situație în care cererea acestuia vizează întregul topograficului care potrivit colii de CF nr. 903 Aradul Nou ar cuprinde și .. 95-97/a, arătăm că acesta nu-si dovedește calitate procesuală activă.
Conform încheierii 1832 din 19.06.1922 de sub B.ÎT.8 din Coala de CF nr. 903 Aradul Nou, imobilul cu nr. top. 95-97/a în suprafață de 320 stp. (aprox. 1152 mp, n.n.) format după dezmembrarea nr. top. 95-97, trece în CF nr. 3185 în favoarea lui Tuch G. și soția născuta G. E.. In această situație reclamantul nu face dovada calității de proprietar sau moștenitor al proprietarilor tabulari ai parcelei cu nr. top. 95-97/a, ce provine din topograficul întreg 95-97.
In această situație atâta timp cât reclamantul nu face dovada calității de moștenitor al numitului G. F. proprietarul tabular al imobilului cu nr. top. 95-97/b și nici al proprietarilor tabulari ai imobilului cu nr. top. 95-97/a. considerăm că acțiunea este lipsită de interes, situație în care solicită instanței să constate lipsa calității procesuale active a reclamantului G. Hermannn atât cu privire la imobilul cu nr. top. 95-97/b cât și cu privire la imobilul cu nr. top. 95-97/a.
Aprecierea recurentului reclamant cu privire la aplicarea prevederilor art. 27 din Decretul - Lege nr. 115/1938 în ceea ce privește Decizia nr. 620/1956, o consideră nefondată raportat la faptul că înscrierea de sub B.IL 13 din CF nr. 903 Aradul Nou a fost radiată prin înscrierea de sub B.II.14 că efect al Deciziei nr. 148/1984 emisă în baza Decretului nr. 223/1974,golind astfel de efect înscrierea de sub B.II.13.
Revenind la cererea recurentului reclamant de a dispune casarea sentinței arată că solicitarea acestuia este nefondată atâta timp cât pe de o parte prin decizia civilă nr. 271/A/l6.11.2009 Curtea de Apel Timișoara nu a stabilit faptul că reclamantul are calitatea procesuală activă, iar în cuprinsul considerentelor deciziei antemenționate instanța de apel nu a analizat calitatea reclamantului în prezenta cauză cât timp reclamantul a criticat hotărârea primei instanțe în ce privește soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă.
În drept, invocă art.312 C.pr.civ., Decretul-Lege nr.115/1938 și art.1069 C.civil.
Deliberând asupra apelurilor, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.295 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul reclamantului, se constată că este nefondat. Astfel, apelantul reclamant a invocat nerespectarea dispoz. art.315 C.pr.civ. prin raportare la Decizia nr.27/A din 16.11.2009 a Curții de Apel Timișoara. În primul rând se constată că decizia arătată a fost pronunțată în apel, astfel încât dispozițiile legale aplicabile nu sunt cuprinse în art.315 C.pr.civ., ci în art.297 alin.1 teza finală conform căruia dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța de apel, ca și necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. În al doilea rând, problema de drept dezlegată anterior de instanța de apel se referea exclusiv la admisibilitatea acțiunii reclamantului prin raportare la dispozițiile Legii nr.10/2001 și la Decizia nr.33/2008 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii. Analizând considerentele precedentei decizii pronunțate în apel, este evidentă concluzia că aceasta nu s-a preocupat de stabilirea calității procesuale active a reclamantului, ci a statuat că prima instanță, Tribunalul A., trebuie să rejudece acțiunea reclamantului deoarece este admisibilă o acțiune în revendicare exercitată pe calea dreptului comun. Or, prin sentința apelată, tribunalul a soluționat cererea de chemare în judecată din perspectiva excepției lipsei calității procesuale active analizată prin prisma dispozițiilor de drept comun invocate de reclamant, respectiv 480 și 481 C.civ. P. urmare se reține că nu au fost încalcate dispoz. art.297 alin.1 teza finală C.pr.civ.
Al doilea motiv de apel invocat de reclamant are în vedere faptul că în mod eronat tribunalul a considerat că numai prin certificatul de moștenitor eliberat de notarul public se poate dovedi calitatea procesuală activă. Nici acest motiv nu este întemeiat. Astfel, din cererea de chemare in judecata, precizată ulterior, se constata ca prezentul litigiu are ca obiect revendicarea de către reclamant pe calea dreptului comun prin compararea de titluri (cu excluderea legii speciale de reparație, legea 10/2001) a imobilului înscris în CF 903 Aradul Nou al cărui fost proprietar tabular este G. F., antecesorul reclamantului.
Așadar, reclamantul a invocat calitatea lui de succesor al proprietarului tabular al imobilului menționat pentru a-si justifica legitimarea procesuala activa.
Din mențiunile CF 903 Aradul Nou rezulta ca asupra imobilului în litigiu a fost înscris dreptul de proprietate al numitului G. F. (f.44 din primul dosar al tribunalului).
Dovada calității de succesor al unei persoane se poate face cu certificatul de moștenitor emis de notarul public ce a dezbătut succesiunea sau prin hotărâre judecătoreasca pronunțata in urma unui litigiu având ca obiect dezbaterea succesiunii întrucât calitatea de succesibil (si care poate fi probata cu certificate de stare civila) nu se confunda cu calitatea de succesor (moștenitor). Reclamantului îi revine conform art. 1169 C.civ. din 1864 (aplicabil conform art.230 lit.a din Legea 71/2011) obligatia de a-si dovedi in speta calitate de succesor legal sau testamentar acceptant al proprietarului tabular, proba care, pe cale necontencioasa, se putea face doar cu certificat de mostenitor sau certificat de calitate de mostenitor care atesta o vocatie succesorala concreta (utila), iar nu cu acte de stare civila care justifica doar vocatia succesorala generala (abstracta) care nu indreptatesc persoana la culegerea unei mosteniri. Reclamantul nu a investit instanta cu o cerere pentru dezbaterea succesiunii lasată de persoana de la care, conform înscrierilor în cartea funciară, a fost preluat de stat imobilul în discuție.
Faptul că antecesorul reclamantului apelant a decedat în Austria, așa cum a susținut acesta, nu împiedică dezbaterea succesiunii de către succesibilul său, urmând a fi determinată competența și legea aplicabilă prin raportare la dispozițiile de drept internațional privat.
De asemenea, nu pot fi reținute susținerile apelantului reclamant în sensul că sentința e nelegală întrucât imobilul ar fi fost în realitate restituit prin Decizia nr.620/1956 în favoarea moștenitorilor lui G. F., iar înscrierea în cartea funciară reprezintă o eroare materială care poate fi îndreptată oricând. Astfel, până la rectificarea înscrierilor de carte funciară, înaintea preluării de către stat a imobilului revendicat, proprietar tabular apare ca fiind G. F., instanța neputând considera înscrierea o eroare materială fără o hotărâre irevocabilă în acest sens. Oricum, din cererea de chemare în judecată rezultă cu evidență că reclamantul s-a prevalat de calitatea sa de moștenitor al proprietarului tabular, și nu de calitatea sa de proprietar înscris în cartea funciară. Pe de altă parte, motivul pentru care s-a respins acțiunea reclamantului este tocmai pentru că nu a probat faptul că este moștenitorul lui G. F..
De asemenea, împrejurarea că reclamantul a formulat o notificare în baza Legii nr.247/2005, așa cum susține în înscrisul declanșator al căii de atac, nu reprezintă o dovadă a calității de moștenitor care să-i permită exercitarea acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun.
Având in vedere faptul ca in prezentul litigiu având ca obiect revendicare imobiliara reclamantul nu a făcut dovada ca este succesor in drepturi al fostului proprietar al imobilului si nu sunt aplicabile dispozițiile derogatorii ale art.4 alin.2-3 din Legea nr.10/2001 republicată si art.4.2 si art.4.4 din Normele Metodologice de aplicare a legii 10/2001 aprobate prin HG 250/2007 (conform principiului de drept specialia generalibus derogant), Curtea reține că în mod corect tribunalul a constat că reclamantul nu își justifică în cauză calitatea procesuală activă.
În ceea ce privește apelul pârâților, Curtea reține că se critică faptul că tribunalul nu a admis excepțiile invocate de aceștia. Însă, așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea reclamantului a fost respinsă întrucât nu a dovedit calitatea procesuală activă. Soluționând această excepție, conform art.137 alin.1 C.pr.civ., a devenit inutilă cercetarea restului excepțiilor invocate din moment ce s-a constatat că reclamantul nu este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecății. Referitor la excepția tardivității, în mod corect a constatat tribunalul că reclamantul nu a formulat o cerere de desființare a contractului de vânzare cumpărare în temeiul art.45 alin.5 din Legea 10/2001, acțiunea fiind o revendicare pe calea dreptului comun, așa cum s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin Decizia nr.27/A din 16.11.2009 a Curții de Apel Timișoara.
Pentru motivele mai sus arătate, Curtea reține că sentința tribunalului este legală și temeinică, iar apelurile formulate în cauză sunt nefondate și în baza art.296 C.pr.civ. urmează să le respingă.
Având în vedere soluția pronunțată de respingere a ambelor apeluri, Curtea nu va acorda cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de apelantul reclamant G. H., cu domiciliul procedural ales la avocat Gunther D. din Timișoara, ., . și de apelanții pârâți M. A. prin P. și S. R. prin C. L. al M. A., ambii cu sediul în A., ., jud.A. în contradictoriu cu intimații pârâți Instituția P. județului A., cu sediul în A., ., jud.A. și F. L., cu sediul în A., ., jud.A. împotriva Sentinței civile nr.2211 din 8.10.2012 pronunțată de Tribunalul A..
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N.
GREFIER,
M. M.
Red.:A.M.N./19.12.2012
Tehnored./M.M./ 2 ex./19.12.2012
Inst.fond:Tribunalul A. :jud.M. A.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2392/2012. Curtea de... | Cereri. Decizia nr. 2509/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
