Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 798/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 798/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 798/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 798
Ședința publică din 29.05.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. C., împotriva Sentinței civile nr. 636/PI/20.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul S. R., P. M. FINANȚELOR P., având ca obiect despăgubiri – Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se constată lipsa părților.
M. Public este reprezentat de doamna procuror M. – U. C. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței, întâmpinare la data de 28.05.2013, de către pârât.
Instanța constată că, față de data depunerii întâmpinării de către pârâtul S. R., P. M. FINANȚELOR P. și în baza art. 308 alin. 2 C. pr. civ., aceasta nu are natura unei întâmpinări ci a unor concluzii scrise.
Instanța constată că prin întâmpinare pârâtul a solicitat judecarea în lipsa sa.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului reclamantului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ /27.11.2012, reclamantul L. C., a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea intimatului reprezentat prin M. Finanțelor P., în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. e din Legea nr. 221/2009 la acordarea beneficiilor legale de dezdăunare prevăzute de dispozițiile art. 5 (1) lit. a și lit. b din Legea nr. 221/2009, respectiv să fie obligat pârâtul la plata despăgubirilor în valoare de 50.000 lei reprezentând daune materiale astfel cum sunt prevăzute de art. 5 (1) lit. b din Legea nr. 221/2009, reprezentând echivalentul valorii reactualizate a bunurilor confiscate de către aparatul opresiv comunist în momentul dislocării din domiciliu, sumă actualizată la data plații efective.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ocazionate cu prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 18.06.1951, împreună cu familia sa formată din L. D. (tatăl), L. A. (mama), L. E. (sora), L. D. (fratele), au fost deportați forțat din localitatea Izvorul F., jud. T., în localitatea Cacomeancea Noua-Calarasi,în temeiul Deciziei M.A.I. nr. 6200/1951 pe motive politice. Ca urmare a strămutării forțate li s-au confiscat de către aparatul opresiv toate bunurile mobile și imobile pe care le dețineau în proprietate, respectiv: casa în care locuiau, 2 case (puste agricole), terenul aferent caselor de 5.000 mp, grajd, cocina de porci, magazie de cereale, precum și bunuri mobile deținute în gospodărie: batoza, utilajele aferente batozei, plug, prăsitoare, moara, grape, haranjamente cai, 10 tone cereale (grau + porumb), 30 curci, 60 rate, 4 cai, 50 găini, 12 porci mici, 4 porci mari.
Reclamantul a arătat că în dimineața zilei de 18 iunie 1951 au fost anunțați de un grup de militari că au 2 ore la dispoziție în care să părăsească domiciliul. Nu li s-a spus unde vor pleca, de ce trebuie să plece și nici pentru cât timp. Au fost amenințați și scoși din casa cu paturile armelor, neavând nici un bun asupra lor și au fost duși de către forțele coercitive ale aparatului opresiv comunist în Câmpia Bărăganului sub cerul liber, fără a avea vreun adăpost. Aici au fost puși în fata unei parcele de grâu secerat, delimitată cu patru țăruși cu număr de ordine ce indica faptul ca aici va fi casa lor. Cu mâinile, pentru ca nu aveau nici unelte atunci când au fost deportați, și-au făcut colibe din lut pentru a putea supraviețui și a rezista iernilor geroase din B.. În coloniile din B. au supraviețuit ani de zile la limita subzistentei, neavând surse de apa, doar soare puternic vara și crivat iarna, ca . prizonieri de război. Toate bunurile confiscate în anul 1951 au fost cu greu obținute în câteva generații de muncă asidua a unei familii de oameni gospodari.
S-a mai arătat, de către reclamant, că după 4 ani și jumătate în care familia a avut domiciliul forțat în ., li s-au ridicat restricțiile domiciliare și au putut reveni la domiciliul pe care îl aveau înainte, în .. T.. Dar, odată cu revenirea acasă nu au mai găsit ce au lăsat în urma cu patru ani: bunurile mobile lăsate în casa nu mai erau, casa a fost pe jumătate distrusa, mereu au fost marginalizați și stigmatizați. Întotdeauna au fost priviți ca niște dușmani ai poporului, au fost privați de anumite drepturi, reclamantul, copil la acea vreme, neputând a-și continua studiile deoarece nu avea "origine sănătoasă".
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Pârâtul S. R., reprezentat prin M. Finanțelor P., prin DGFP T. a formulat întâmpinare, solicitând să se constate prescripția dreptului la acțiune și să se respingă acțiunea ca fiind prescrisă, iar pe fond să se dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și nedovedită.
P. sentința civilă nr. 636/PI din 20.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis excepția tardivității formulării acțiunii și, pe cale de consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P..
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere considerentele de mai jos.
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței obligarea statului la plata despăgubirilor, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Legea nr.221/2009 a intrat în vigoare la data de 14.06.2009, fiind publicată în Monitorul Oficial nr.396/11.06.2009.
P. urmare, termenul de 3 ani prevăzut de art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, s-a împlinit la data de 14.06.2012.
Reclamantul L. C., a formulat prezenta acțiune cu nerespectarea termenului de 3 ani prevăzut de art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, aceasta fiind înregistrată ulterior datei de 14.06.2012, respectiv la data de 27.11.2012.
Așa fiind, în baza prevederilor art.5 alin.1 din Legea nr.221/2009, instanța a admis excepția invocată și a respins acțiunea reclamantului L. C., ca fiind tardiv formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L. C., solicitând, în principal, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât a soluționat cauza fără cercetarea fondului acesteia, iar în subsidiar, a solicitat modificarea sentinței și, rejudecând fondul, admiterea acțiunii.
În motivare, reclamantul recurent a invocat dispozițiile art. 3041 și 312 C. pr. civ., arătând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât nu a luat în considerare situația de fapt și de drept probată prin înscrisurile depuse la dosar, și nu a cercetat fondul cauzei, aspect care a condus la soluționarea greșită a cauzei.
A mai susținut că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor legale imperative, incidente în cauză, ce întemeiază drepturile sale procesuale, respectiv dreptul la despăgubiri materiale consfințite în mod incontestabil în beneficiul său.
Privitor la fondul dreptului litigios, a învederat faptul că, la data de 18.06.1951, el și familia sa au fost deportați forțat din localitatea Izvorul F., jud. T., în localitatea Cacomeancea Nouă - Călărași în temeiul Deciziei MAI nr. 6200/1951, pe motive politice, fiindu-le confiscate toate bunurile mobile și imobile pe care le dețineau.
P. întâmpinare, pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin DGFP T. a solicitat respingerea recursului, argumentând că în mod corect instanța de fond a admis excepția privind tardivitatea formulării acțiunii.
Intimatul a invocat, totodată, Decizia nr. 6/15.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, prin care s-a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate care vizează cazurile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C. pr. civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului, pentru argumentele de mai jos.
Contrar susținerilor reclamantului recurent sentința atacată este pe deplin legală și temeinică, fiind soluționată corect excepția tardivității formulării acțiunii, întrucât Legea nr. 221/2009 a intrat în vigoare la data de 14.06.2009, iar termenul de 3 ani, prevăzut de art. 5 alin. 1 din lege, în care persoanele îndreptățite la despăgubiri puteau formula acțiunea, s-a împlinit la data de 14.06.2012, așa încât acțiunea reclamantului, înregistrată la Tribunalul T. la data de 27.11.2012, este tardiv formulată.
Cât privește motivele de recurs vizând fondul litigios, acestea urmează să nu mai fie analizate, câtă vreme acțiunea reclamantului este prescrisă.
Așa fiind, Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, urmând ca în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ. să respingă recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul L. C., împotriva Sentinței civile nr. 636/PI din 20.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. GO/30.05.2013
Teh. AMT/2 ex./10.06.2013
Prima instanță: Tribunalul T. - jud. Ș. L.
| ← Expropriere. Decizia nr. 802/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 143/2013. Curtea... → |
|---|
