Expropriere. Decizia nr. 802/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 802/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 802/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 802
Ședința publică din 29.05.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva sentinței civile nr. 546 din 12.02.2013, pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI DRUMURI NAȚIONALE, având ca obiect exproprieri – despăgubiri.
La apelul nominal, efectuat în ședință publică se prezintă pentru reclamant av. M. R., pentru pârât av. G. D..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. – U. C. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamantului depune la dosar delegația sa de substituire și împuternicirea avocațială a av. Stanoiov L.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar împuternicirea avocațială.
Atât reprezentanții părților, cât și reprezentanta Ministerului Public, arată că nu mai au cereri de formulat
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea recursului, admiterea acțiunii precizată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare la T. A..
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului reclamantului, casarea sentinței recurate și trimiterea spre rejudecare la T. A..
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 546/12.03.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. L. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România; a fost anulată în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.145/216 din 10.10.2011; a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 554,08 Euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial BNR la data plății cu titlu de despăgubiri; au fost respinse restul pretențiilor solicitate și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 20.02.2012, reclamantul C. L. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.145/216/10.10.2011 și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de 17.590 Euro pentru terenul expropriat în suprafață de 1.759 mp.
În dezvoltarea motivelor a susținut că, în calitate de proprietar al terenului situat în Pecica, înscris în CF_ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_, în suprafață de 14.498 mp., a fost înștiințat că pe o suprafață de 1.759 mp. urmează a se construi autostrada A. – Nădlac, iar ca un echivalent al parcelei expropriate urmează a i se plăti despăgubiri materiale.
În data de 08.10.2011, cu ocazia întrunirii Comisiei pentru aplicarea Legii nr.198/2004, prin procesul-verbal cu nr.145/216 s-a stabilit, ca limită a despăgubirilor, suma de 0,16 Euro/mp., însă reclamantul nu este de acord cu această sumă, pe care o consideră derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, cât și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior care aveau o valoare cuprinsă între 4,34 Euro/mp. și 10 Euro/mp., în condițiile în care valoarea medie de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, având categoria de folosință superioară, este de 10 Euro /mp.
În același sens a invocat dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr.33/1994 - aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, conform cărora „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare si dovezile prezentate de aceștia".
În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, respectiv „valoarea reală" a bunului expropriat, reclamantul consideră că această valoare este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere inclusiv daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare, în ciuda faptului că, în prezent, pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat.
A apreciat că la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie avută în vedere inclusiv valoarea prejudiciului cauzat proprietarului prin lipsa de folosință, în condițiile în care dacă acesta ar însămânța terenul cu o cultură de floarea soarelui ar obține o producție medie de 3.500 kg/ha., cu o valoare de 8.750 lei/an, iar în 30 ani, ar obține 262.500 lei, ceea ce nu acoperă sub nici o formă valoarea despăgubirilor.
Mai mult decât atât, a învederat reclamantul că prin diferența existentă între valoarea stabilită prin noua reglementare și cea stabilită anterior, pentru aceleași terenuri, cu aceeași categorie de folosință, se creează o discriminare între oamenii aparținând aceleași localități și care au în proprietate aceleași categorii de terenuri, unele dintre ele chiar învecinate.
În drept, a invocat dispozițiile art.9 pct.10 din HG nr.941/2004, iar în probațiune a depus înscrisuri.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut în fapt că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.145/216/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 1.759 mp din terenul situat în loc. Pecica, jud. A., nr.cad._.
Reclamantul a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantului se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.2 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat, conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 1.759 mp, ar fi de 29.921 lei, echivalentul a 6.598 Euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final, instanța a apreciat că suma de 6.598 Euro pentru o parcelă de 1.759 mp, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 Euro/ha, ceea ce, în echivalent, înseamnă 0,2 Euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta a fost și motivul pentru care tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art.129 alin.5 C. pr. civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat, de a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 – 2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
În total, au fost depuse la dosar un număr de 19 contracte (f. 146-165), prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse, de numai 5000 mp., până la suprafețe mai mari, de 6,2 ha., 6,3 ha. sau chiar 6,4 ha. de teren arabil. Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Dintr-o analiză sumară a acestor contracte s-a constatat că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6 – 0,9 lei/mp., dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate, potrivit adresei nr. 221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.” în zona Pecica s-au înregistrat în situații mai rare de 2900 – 3000 Euro/ha, respectiv 0,3 Euro/mp. preț pe care instanța îl va reține ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 1.759 mp expropriată de la reclamant pentru construirea autostrăzii A. – Nădlac.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de 1.759 mp. de teren din proprietatea reclamanților, cu un preț de 0,3 Euro/mp., cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani în extravilanul Orașului Pecica, rezultă o valoare de 527,7 Euro.
Instanța nu a reținut valoarea de piață din contractul de vânzare – cumpărare de la filele 201 – 213 dosar, întrucât contractul a fost încheiat în noiembrie 2012, cu mult după data exproprierii, este un contract izolat, mai mult, terenul a fost achiziționat în vederea realizării de către vânzători a obiectului de activitate a Intreprinderii Individuale Kocsik M. „Agro press”, teren care are deschidere la DN 7 și acces direct la rețeaua de gaze nefiind astfel comparabil cu terenul expropriat de la reclamanți. La fel, nici contractul din de vânzare-cumpărare din 17 05 2012 prin care o societate a dobândit un teren, nu este relevant, deoarece acesta are categoria de folosință curți și construcții, ceea ce nu este cazul în speță, ipoteza fiind identică și în ceea ce privește contractul de ipotecă autentificat la data de 17 02 2011.
Pe de altă parte, contractul autentificat la 12 august 2011, încheiat între două societăți comerciale, nu este relevant față de criteriul stabilit de art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994.
Sintagma de ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială. În aceste condiții, concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament, nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de Legea nr.33/1994 și anume prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat. În cazul în care experții nu au analizat vânzări efective, instanța nu poate ține seama, la stabilirea despăgubirilor, de raportul de expertiză întocmit.
În cauză nu se punea problema lipsei de tranzacții pentru perioada vizată, așa cum rezultă din contractele atașate la dosar și din adresa notarului public D. S., astfel încât contractele autentice de vânzare-cumpărare exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.
Afirmația experților că în realitate părțile declară la notar un preț mai mic pentru a eluda taxele și onorariile notariale, nu este susținută de nicio probă, astfel atâta timp cât nu s-a constatat de către instanță vreo simulație privind prețul nu se pune problema înlăturării unor convenții autentice care beneficiază de prezumția de validitate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul reține a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamantului pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comision.
P. urmare, instanța a concluzionat că în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamanților trebuie inclusă și suma de 26,38 Euro reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
În schimb, nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a valorii pierderii producției agricole pentru un an de zile.
Din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamantul nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamantului legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
În motivare a invocat nelegalitatea înlăturării concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză.
A invocat depășirea rolului activ de către instanță care a administrat probe în favoarea pârâtei fără ca aceasta să fi formulat vreo cerere în acest sens și fără a le fi contestat pe cele administrate, contractele avute în vedere nefiind relevante, câtă vreme disp. art. 27 din Legea nr. 33/1994 nu au fost respectate.
A invocat nelegala înlăturare a daunelor ce i se datorează conform disp. art. 26 alin. 1, 2 din Legea nr. 33/1994, art. 9 alin. 3 din Legea nr. 198/2004.
A invocat că valoarea stabilită de instanță contravine valorii medii de piață pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica, disp. art. 31 din Legea nr. 255/2010 și ale HG 416/2010.
În drept a invocat disp. art. 304 și următoarele C. pr. civ.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041 C. pr. civ., art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Astfel, experții stabilesc cuantumul despăgubirilor ținând seama de oferte de vânzare și nu de prețul efectiv pentru care s-au înstrăinat terenuri de același fel, un membru al comisiei de experți chiar arătând că nu sunt similare comparabile folosite(f. 182-184, 191 dos. fond).
Pe de altă parte, instanța nu argumentează în ce măsură contractele avute în vedere la pronunțare se constituie în comparabile cu adevărat similare, câtă vreme prețul de tranzacționare trebuie să vizeze terenuri cu aceleași caracteristici (amplasament, categorie de folosință, existența utilităților, etc.) ca și cele ale terenului în litigiu.
Față de cele de mai sus și având în vedere că este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului și în cuprinsul căruia experții să-și exprime punctul de vedere cu privire la aceste comparabile, instanța în baza art. 304 pct. 8 și 9 și art. 312 alin. 3 și 5 C. pr. civ., va admite recursul declarat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la T. A..
În rejudecare, instanța va dispune experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare urmând ca instanța să țină seama și de celelalte critici aduse prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva sentinței civile nr. 546/12.02.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.05 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/31.05.2013
Teh. AMT/2 ex./11.06.2013
Prima instanță: T. T. - jud. Ș. V.
| ← Expropriere. Decizia nr. 940/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 798/2013. Curtea de... → |
|---|
