Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 3205/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3205/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-05-2012 în dosarul nr. 97/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 97
Ședința publică din 2 mai 2012
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: L. P.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta N. A. împotriva sentinței civile nr. 3205/03.06.2011 și a încheierii din 18.07.2011, pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin C. L. Timișoara, prin P., și M. Z., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și susținerile părților prezente, care au avut loc în cauză, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.04.2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie prin care a fost amânată pronunțarea cauzei la data de 02.05.2012.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ la data de 19.11.2009 si completată la data de 01.04.2010, reclamanta N. A. a chemat in judecata paratii S. R. reprezentat prin C. L. al Municipiului Timisoara, si M. Z. si a solicitat să se constatate nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor al paratului M. Z. nr. 175/2002, eliberat de BNP R. M. Fuchs; să se constate nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr.98/27.05.1996, eliberat de BNP C. R. paratului M. Z.; să se constate că imobilul situat în Timișoara, ., nr.17, nu a fost niciodată în proprietatea familiei Kerekeș; sa se constate ca imobilul nu a fost preluat de S. R. de la antecesorii paratului M. Z.; sa se constate ca unicul proprietar al imobilului in litigiu a fost S. R. și să se dispună rectificarea CF ind.nr._ Timisoara, in sensul revenirii la situatia anterioara pronuntarii deciziei civile nr.1006/A/25.06.2003 si reinscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat ca este proprietara apartamentului nr. 3 din imobilul situat în Timișoara, ., nr. 17, fostă V. Muhle, nr.17, ca acest imobil apare ca fiind intabulat în CF nr. 4920 Timișoara-Elisabetin, la rubrica A II, poziția nr.l, fără să se specifice cine este proprietar, de unde a fost transnotat în CF_ Timișoara, avand ca proprietar S. Român in temeiul Decretului Lege nr. 92/1950.
Profitându-se de faptul că în CF 4920 Timișoara-Elisabetin, la rubrica AI, este trecută ca și proprietară Kerekeș I. pentru imobilul din ., imobil învecinat cu cel în litigiu, s-a creat confuzia că numita Kerekeș a fost proprietară și pe imobilul în litigiu.
Din adresele Arhivelor Naționale rezultă că în anul 1923 proprietari ai imobilului din . 1 Decembrie 1918, erau Íosif Lorencz și soția sa G., iar între anii 1946-1947 proprietar al aceluiași imobil, din Timișoara, . fost I. Csepícska .
Familia Kerekeș a obținut proprietatea înscrisă în CF nr. 4920, în anii 1903, 1908, 1921. Taxa de pompieri apare ca fiind achitată de Kerekeș I. numai pentru imobilul situat în Timișoara, ., fostă Ptytra D..
Dacă Kerekeș I. ar fi fost proprietară și a imobilului din .. 17, atunci ar fi fost înregistrată ca fiind plătitoarea acestei taxe, a arătat reclamanta.
A mai arătat că, solicitând Arhivelor Naționale date despre Kerekeș I., a obținut certificatul de naștere al numitei Kerekeș Iulianna A., născută la data de 08.01.1902, având ca părinți pe Kerekeș Frigyes și Pinczes Iulianna. Numele Iulianna A. este total diferit de I. -A. sau I. A.; traducând cuvântul A. din limba maghiară în română, a constatat că nu se traduce nici prin A. și nici prin A., ci prin Cuscuta.
Totodată, a obținut o copie a unui extras nr. 2603/1947 din registrul stării civile pentru născuți pe anul 1902, unde la poziția nr.13 este înregistrată nașterea numitei I. A. la data de 08.01.1902, din părinți Friderec și Pinczes I., ambii părinți având domiciliul în Timișoara III, P-ța Bisericii, nr.5 (nicidecum V. Muhle). Conform certificatului de naștere . nr._, eliberat de Sfatul Popular al orașului Timișoara, la data de 29.06.1959, cu nr._ s-a înregistrat nașterea numitei Kerekeș I. A. din data de 08.01.1902, din părinți Kerekeș Frideric și Kerekeș I..
La aceeași dată, 29.06.1959, Sfatul Popular al orașului Timișoara a emis certificatul de căsătorie sau un duplicat al acestuia cu numărul_ pentru familia M. F. losif și Kerekeș I. A., căsătorie care, conform datelor din acest act, s-ar fi încheiat la 03.04.1926 in Timișoara. Nu sunt completate rubricile referitoare la locul nașterii soției/soțului, localitatea, raionul. De asemenea, nu este consemnat prenumele mamelor soților astfel că nu se poate susține filiațiunea pe linie maternă și, în consecință, nu se poate demonstra cu certitudine că această Kerekeș I. A. este fiica numitei Kerekeș Iulișka. Singura căsătorie reală, între M. F. și Kerekeș Iulișka, încheiată la data de 05.04.1926, se găsește evidențiată în documentele Arhivelor Naționale și dezvăluie faptul că niciunul din cei doi casatoriti nu locuia pe . pe . (act ce datatează din 1926 și nu este contrafăcut).
Conform cărții imobilului din ..17, apartamentul nr.3 este locuit din anul 1929 de familia M. F., fiul lui G. și M., născut la data de 28.05.1902, M. I., fiica lui F. și I., născută la data de 08.01.1903, și M. Alpar, fiul lui F. și I., născut la data de 19.02.1930; nu este înregistrat ca locuind la această adresă M. Z..
In alt act, intitulat fișa 2 a cărții de imobil, la apartamentul 3, sunt trecute 4 persoane: M. I., M. F., M. Z. (născut în anul 1930) și M. Alpar; cu privire la acest act, prin decizia civilă nr. 1006/A/25.06.2003 Tribunalul T. s-a stabilit cu putere de lucru judecat că nu corespunde realitatii, astfel că nu poate produce efecte juridice.
Pe procesele verbale de preluare în chirie, pentru 9 apartamente este specificată suma plătită cu titlu de chirie. La apartamentul nr.3 s-a omis a se trece, desi erau simpli chiriasi, la fel ca ceilalti locatari din imobil.
Pe procesul verbal întocmit pentru apartamentul cu nr.3 este menționat că a fost găsit în locuință M. F. în calitate de „fate de propitar”și semnează ”văd. Kerekeșful”.
Această văduvă Kerekeșful nu este Kerekeș I. pentru că nu a avut niciodată un frate pe nume M. F. întrucât numele ei de fată era Pincsez.
Procesele verbale de preluare a apartamentelor din imobil sunt întocmite de numita Ester Rubin, care s-a trecut cu domiciliul în Timișoara, .. Muhle) nr.27. În acest imobil a locuit familia O., casa fiind moștenită de d-na O. de la părinții ei. Fiind un om cu o funcție importantă, directorul Regionalei de Căi Ferate Timișoara, era puțin probabil să aibe chiriași, iar în anul 1974 imobilul a fost vândut, astfel că în anul 1950 era imposibil ca Ester Rubin să fi locuit în acest imobil ceea ce înseamnă că toate aceste procese verbale nu corespund realității, a afirmat reclamanta.
Toate acestea coroborate duc la o singură concluzie și anume ca imobilul situat în Timișoara, ..17 nu a fost niciodată în proprietatea vreunei persoane fizice și cu atât mai mult în proprietatea numitei Kerekeș I..
A mai arătat că din buletinul de identitate al numitului M. Z. senior, . nr._, eliberat de poliția Cluj-N., rezultă că s-a născut la data de 22.05.1928, iar la starea civilă era scris necăsătorit. Fiind necăsătorit, se presupune că nu avea nici copii, mai ales că M. Z. jr. nu apare înregistrat niciunde ca fiind copilul legitim al lui M. Z. senior și nici nu s-a prezentat în instanță vreun certificat sau alt act original care să-i demonstreze paternitatea.
Copia certificatului de căsătorie . nr._, emis pe formular de tip vechi de C. L. al Municipiului Cluj-N. în august 1993, nu are completate CNP-urile soților, astfel că nu poate afirma cu precizie dacă persoanele consemnate în cuprinsul său sunt sau nu reale.
Certificatul de moștenitor nr. 98/27.05.1996 este nul, întrucât nu au fost respectate normele de competență materială și teritorială pentru dezbaterea succesorală. Chiar dacă sunt doi defuncți, decedați la date diferite, competența aparține biroului notarial în a cărui rază este situat domiciliul ultimului defunct. Ultima decedată era M. I., ultimul domiciliu a fost ., municipiul Cluj-N., astfel ca succesiunea trebuia dezbătută la Cluj și nu la Timișoara.
Arhivele Naționale i-au eliberat o copie după certificatul de moștenitor nr.254/1956, în care este specificat că masa succesorală după defuncta Kerekeș I. este compusă din imobilele cuprinse în CF nr. 4920 Timișoara, nr.top. 9943 și 9944, constând în casă, curte și grădină în suprafață de 1791 mp, situat în Timișoara III, .. Moștenitoare era M. I. (și nu I.-A. sau A.) care domicilia, la acea vreme, în calitate de chiriașă, în imobilul situat în Timișoara, ..17, așa cum rezultă și din cartea de imobil.
In concluzie, rezulta in mod clar ca certificatul de moștenitor eliberat de BNP C. R. nu putea fi emis in conditiile in care succesiunea dupa Kerekes I. fusese deja dezbătută inca din 1956, paratul M. Z. fiind unic moștenitor.
Ca atare, certificatul de moștenitor eliberat de BNP C. R. a fost emis cu încălcarea normelor imperative ale Legii nr. 36/1995, precum si ale Regulamentului de aplicare al acestei legi.
Kerekes I. a avut in proprietate, pana la data decesului, numai imobilul situat in Timișoara. .. In anul 1956, cartea funciara nr. 4920 Timișoara III, nr. top 9943 - 9944 cuprindea numai imobilul din ., fosta Prota D..
Nici M. I. nu putea transmite, la data decesului, mai mult decât ceea ce moștenise sau ceea ce avusese in proprietate.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 112 din Cod proc. civila, art.654, art.669, art.670 cod civil si Legea nr. 36/1995.
P. sentința civilă nr. 6033/01.04.2010, Judecătoria Timișoara a admis exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei Timisoara și a declinat in favoarea Tribunalului Timis competenta in solutionarea acțiunii formulata de reclamanta N. A. în contradictoriu cu paratii S. R., reprezentat prin C. L. al municipiului Timisoara, si M. Z..
Pentru a pronunța aceasta solutie, judecătoria a avut in vedere ca, potrivit art. 2, pct.1, lit.b Cod pr. civila, tribunalul judecă in primă instanță procesele si cererile in materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, iar valoarea imobilului in litigiu este 2.548.469 lei.
P. a fost inregistrată sub acelasi nr. pe rolul Tribunalului Timis la data de 17.06.2010.
La termenul din 11.02.2011, reclamanta a depus o nouă precizare a cererii de chemare in judecată, arătând că renunță la capătul de cerere privind anularea certificatului de mostenitor nr. 175/2002, eliberat de BNP R. M. Fuchs Cluj-N. pe numele paratului M. Z. junior si că solicită doar anularea certificatului de calitate de mostenitor eliberat de BNP C. R. din Timisoara sub nr. 98/1996, si, ca urmare a anularii acestui certificat, sa se constate ca imobilul situat in Timisoara, .. 17, inscris in CF nr._ Timisoara, nr. top 9960-9961, nu a fost preluat de S. R. de la antecesorii paratului M. Z. (cerere la care a renuntat ulterior, la termenul din 25.03.2011), rectificarea CF nr._ Timisoara, in sensul revenirii la situatia anterioara pronuntarii deciziei civile 1006/A/25.06.2003 si, in consecinta, reinscrierea dreptului său de proprietate.
P. sentința civilă nr. 3205/03.06.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta N. A. împotriva pârâților S. Român, prin C. L. Timișoara și P., și M. Z..
A respins cererea pârâtului M. Z. pentru obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta N. A. a avut calitatea de proprietar al apartamentului nr. 3 din imobilul situat in Timisoara, .. 17, inscris in CF nr._ Timisoara, nr. top 9960-9961, si CF ind. nr._ Timisoara, cumparand acest imobil in baza Legii nr. 112/1995. Contractul de vanzare-cumparare incheiat de reclamanta sub nr. 322/B/20.12.1996 a fost constatat nul absolut prin decizia civila nr. 613/R/11.06.2011 a Curtii de Apel Timisoara, dispunandu-se totodata restabilirea situatiei anterioare de carte funciară, in sensul radierii dreptului de proprietate al reclamantei din prezenta cauza si intabularea dreptului de proprietate al lui M. Z..
Curtea de Apel Timisoara a statuat, cu putere de lucru judecat, că imobilul inscris in CF nr._ Timisoara, nr. top 9960-9961, situat in Timisoara, .. 17, a trecut in proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 92/1950 si ca anterior nationalizarii a apartinut numitei Kerekes I., antecesoarea lui M. Z., respectiv bunica materna a acestuia.
Câtă vreme există o hotarare judecatoreasăa irevocabilă prin care a fost anulat contractul de vanzare-cumparare incheiat de reclamanta N. A., aceasta nu mai poate obtine un folos practic chiar in situatia anularii certificatului de calitate de mostenitor emis pe numele lui M. Z..
Nici constatarea nulitatii certificatului de mostenitor sau de calitate de mostenitor si nici constatarea faptului ca imobilul nu a fost niciodata proprietatea familiei Kerekes si nu a fost preluat de S. R. de la antecesorii paratului M. Z., ci a fost proprietatea Statului R., nu conduc la rectificarea cartii funciare individuale a apartamentului 3 din imobil si la restabilirea situatiei anterioare de carte funciara prin reinscrierea dreptului de proprietate al reclamantei, câtă vreme contractul de vanzare-cumparare prin care reclamanta a dobandit apartamentul a fost constatat nul printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.
Cât priveste motivele de nulitate invocate de reclamantă cu privire la certificatul de calitate de mostenitor, acestea ar putea atrage eventual nulitatea relativa a actului astfel emis, ce trebuia invocata in termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art. 1 raportat la art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958; M. Z. a depus acest certificat si cu prilejul judecarii procesului privind anularea contractului de vanzare-cumparare al reclamantei, ce a facut obiectul dosarului_/2002 al Judecatoriei Timisoara.
Tribunalul a apreciat că statuările Curtii de Apel Timisoara făcute in decizia nr. 613/R/11.06.2007, in sensul ca imobilul situat in Timisoara, .. 17 a fost preluat de S. R. in baza Decretului nr. 92/1950 de la antecesorii paratului M. Z., se bucură de putere de lucru judecat, aceste aspecte facand deja obiectul unei cercetari judecatoresti finalizata printr-o hotarare irevocabilă.
Tribunalul a apreciat totodata ca atat timp cat printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, respectiv sentinta civila nr. 2902/21.03.2006 a Judecatoriei Timisoara din dosarul_ al Judecatoriei Timisoara, s-a statuat, cu aceeasi putere de lucru judecat, că Kerekes I. A. este una si aceeasi persoana cu Kerekes I. A., nu pot fi primite sustinerile reclamantei in contra acestei statuari irevocabile.
P. încheierea din 18.07.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanta N. A. cu privire la notele grefierului de ședință din ședința publică din 03.06.2011.
Tribunalul a reținut că notele de sedinta ale grefierului, eliberate in copie reclamantei, au fost verificate si vizate de catre presedintele completului de judecata in conformitate cu dispozitiile art. 13 al. 3 din Legea 304/2004 coroborat cu art. 104 al. 16 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti, aprobat prin HCSM 387/2005, prezumandu-se ca acestea cuprind integral si corect dezbaterile din fata instantei, pana la proba contrară.
In plus, pretinsele neregularitati sesizate de petentă pe calea cererii de indreptare a erorii materiale nu sunt de natură a afecta soluția pronunțată in cauză de catre instanta, deliberarea avand loc pe baza materialului probator depus la dosar si prin raportare la cererea de chemare in judecată, la precizările si completările ulterioare ale acesteia si la intampinarile depuse de pârâți.
Împotriva sentinței civile nr. 3205/03.06.2011 a Tribunalului T. a declarat apel în termenul legal reclamanta N. A..
De asemenea, în termen legal a declarat apel și împotriva încheierii din 18.07.2011.
În motivarea apelului declarat împotriva sentinței, reclamanta a arătat că în cauză nu se poate reține puterea de lucru judecat în raport cu decizia civilă nr. 613/11.06.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, întrucât între cele două litigii nu există tripla identitate de elemente, conform art. 1201 Cod civil.
Nu există identitate de cauză, a arătat reclamanta, întrucât acțiunea de față este întemeiată pe dreptul comun, iar acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Nu există nici identitate de părți între cele două dosare.
În dosarul nr._ reclamant a fost M. Z. senior, iar pârâți au fost N. A., Primăria Timișoara, C. L. Timișoara și S.C. OJCVL TIM S.A. Timișoara.
În dosarul de față părți sunt N. A., reclamantă, și Primăria și C. L. Timișoara și M. Z. pârâți, lipsind deci S.C. OJCVL TIM S.A. Timișoara.
Nu există nici identitate de obiect între cele două acțiuni, care sunt total diferite, a arătat reclamanta.
În dosarul nr._ s-a judecat acțiunea în revendicare întemeiată pe Legea nr. 10/2001, promovată de M. Z. senior.
Reclamanta a arătat că prin acțiunea din dosarul de față a solicitat constatarea nulității absolute a unui act civil emis cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 36/1995 a notarilor publici.
În concluzie, a susținut reclamanta, nu poate fi invocată și nu se poate reține în prezenta cauză excepția autorității de lucru judecat prin raportare la decizia civilă nr. 613/11.06.2007 a Curții de Apel Timișoara.
A solicitat admiterea apelului și respingerea excepției autorității de lucru judecat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la Tribunalul T..
Chestiunea litigioasă a prezentei cauze este constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr. 98/1996, folosit de M. Z. senior și apoi de M. Z. junior și care a stat la baza pronunțării deciziei civile nr. 613/11.06.2007 a Curții de Apel Timișoara.
Acest certificat de calitate de moștenitor însă a fost eliberat în fals, întrucât M. Z. senior nu a avut nici o legătură cu proprietarul tabular al imobilului din Timișoara, . (fostă W. Muhle), nr. 17, Kerekes F. (F.), și cu soția acestuia Kerekes I., născută Pinczes. El a fost fiul lui M. I.-A. sau I.-A., iar bunicul său matern a fost Kerekes Frigyes (Frederic).
M. I. a fost fiica proprietarilor tabulari Kerekes F. (F.) și Kerekes I. (născută Pinczer). Nu există însă nici o hotărâre irevocabilă, a arătat reclamanta, care să fi statuat că M. I.-A. sau I.-A. sau Iulianna-A., fiica lui Frederic, ar fi una și aceeași persoană cu M. I., fiica lui F., și nici în sensul că M. I., născută Kerekes, ar fi una și aceeași persoană cu Kerekes A..
Această coincidență de nume a fost însă exploatată cu rea-credință în cauză, a susținut reclamanta.
Reclamanta consideră și că extrasul CF nr. 4920 Timișoara, avut în vedere în dosarul de revendicare, nu este unul valabil, întrucât din eroare a fost înscris în acesta nr. top. 9960 și 9961, respectiv imobilul din . (fostă W. Muhle), nr.17, neidentificându-se cu nr. top 420/4 și 421/5 din CF nr. 1327 Timișoara Elisabetin.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 613/11.06.2007, a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, considerând că actele civile prezentate de M. Z., bazate pe infracțiuni, sunt valabile, fără a pretinde acte originale sau autentice pentru dovedirea dreptului de proprietate.
P. urmare, a arătat reclamanta, la pronunțarea deciziei civile nr. 613/11.06.2007 instanța a fost în eroare, bazându-se pe un act fals și dispunând anularea contractului său de vânzare-cumpărare, fiind acum în pericol să fie evacuată, iar imobilul ajungând în mâna unor falși moștenitori.
Invocând și imprescriptibilitatea acțiunii din dosarul de față, reclamanta a arătat de asemenea că are interes personal, actual și legitim în anularea certificatului de calitate de moștenitor nr. 98/1996, consecința anulării acestui act fiind recunoașterea dreptului său de proprietate asupra apartamentului nr. 3 din imobilul în litigiu.
A solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul de a respinge excepția puterii de lucru judecat și de a admite acțiunea astfel cum a fost formulată în scris.
În drept, a invocat art. 297 alin. 13 Cod procedură civilă, art. 1201 Cod civil, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 654, 669, 670, 1171 Cod civil și Legea nr. 36/1995.
Apelul pe care l-a declarat împotriva încheierii din 18.07.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, nu a fost motivat de către reclamantă.
Pârâtul M. Z. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței.
A arătat că reclamanta nu justifică un interes personal, actual și legitim pentru a solicita constatarea nulității absolute a celor două certificate de moștenitor, întrucât nu are vocație succesorală după de cujus și nu a arătat cum a fost prejudiciată ca terț prin emiterea celor două certificate.
A invocat și excepția de litispendență în raport cu al treilea capăt de cerere al acțiunii reclamantei și a arătat în acest sens că pe rolul Judecătoriei Timișoara se află dosarul nr._/325/2009, având ca obiect acțiunea reclamantei N. A. pentru constatarea că imobilul din Timișoara, ., nr. 17 nu a fost niciodată în proprietatea lui M. Z. sau a antecesorilor lui.
Pârâtul a mai arătat că pretențiile reclamantei din dosarul de față au intrat în puterea lucrului judecat prin raportare la decizia civilă nr. 613/R/2007 a Curții de Apel Timișoara.
Pe fond, pârâtul M. Z. a arătat că străbunica sa Kerekes I. a avut în anii 1950 în Timișoara mai multe proprietăți, printre care o casă cu teren în . (actuala Prota D.) și o casă cu teren în ., nr. 17 (fostă Vilhelm Muhle).
Aceste două imobile au fost ambele înscrise în aceeași carte funciară, respectiv 4920 Timișoara.
Unul dintre aceste imobile, cel din ., nr. 17 a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind trecut în proprietatea Statului Român, care s-a intabulat în anul 1956 și care ulterior, transcriindu-l în CF nr._ Timișoara, l-a apartamentat și vândut în baza Legii nr. 112/1995.
În baza Legii nr. 10/1991, a arătat pârâtul, tatăl său M. Z., a formulat notificare cu cerere de restituire în natură și a acționat în instanță cumpărătorii foști chiriași în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru anularea contractelor de cumpărare. Unul din acești foști chiriași dobânditori la Legea nr. 112/1995 este și reclamanta N. A., al cărui contract de cumpărare a fost anulat.
Kerekes I. avea înscrisă în aceeași carte funciară toate imobilele pe care le avea în proprietate pe teritoriul cadastral dat, respectiv în CF nr. 4920 Timișoara, adică atât casa și terenul din Turgheniev 14 (top. 9943 și 9944), cât și casa și terenul din 1 Decembrie 17 (top. 9960 și top. 9961). Dintre aceste imobile, S. Român a naționalizat numai unul dintre ele, respectiv pe cel din 1 Decembrie 17, s-a intitulat cu titlu naționalizare în CF nr. 4920 Timișoara sub B2 și concomitent și-a transcris imobilul în CF nr._ Timișoara. Imobilul din Turgheniev 14 a rămas în vechea carte funciară, adică 4920 Timișoara ca proprietate a lui Kerekes I., care ulterior l-a vândut. Celălalt imobil a continuat să rămână proprietatea Statului Român în CF nr._ Timișoara, statul vânzându-l ulterior în baza Legii nr. 112/1995.
La data la care s-a deschis CF nr. 4920 Timișoara cu ambele imobile înscrise în ea ca proprietate a lui Kerekes I., CF nr._ Timișoara nu exista. Această carte funciară a fost deschisă ulterior în anul 1956, odată cu dezlipirea (transnotarea) făcută de S. Român ca urmare a naționalizării.
Elementele cu care reclamanta încearcă să probeze în contra evidențelor de carte funciară sunt adeverințe de taxe de pompieri, carte de imobil, procese verbale de preluare în chirie după naționalizare, și care pretinde reclamanta că pun la îndoială dreptul de proprietate al cărei unică oglindă este exclusiv cartea funciară.
Reclamantul M. Z. (junior) a arătat că este fiul lui M. Zlotan (senior) și M. M., născută Kacso. Bunicii săi paterni, astfel cum apar în certificatul de naștere al tatălui său, s-au numit M. F. I. și M. I. A. (din eroare în unele acte A.), născută la 08.01.1902, fiica lui Kerekes Frideric și al Kerekes I., născută Pinczes. Există acte de stare civilă, certificate de moștenitor și certificate de calitate de moștenitor care atestă această descendență. De asemenea, există și sentința civilă nr. 2902/27.03.2006 a Judecătoriei Timișoara din dosarul nr. 745/2006, irevocabilă, care constată că Kerekes I. A. este una și aceeași persoană cu Kerekes I. A..
Examinând hotărârea și încheierea, atacate cu apel de către reclamanta N. A., în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelurile reclamantei sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Acțiunea reclamantei a fost respinsă de către prima instanță, însă nu prin reținerea excepției autorității de lucru judecat în raport cu decizia civilă nr. 613/R/11.06.2007 a Curții de Apel Timișoara, întrucât, într-adevăr, între litigiul de față și cel care a făcut obiectul dosarului nr._ nu există tripla identitate de obiect, cauză și părți cerută de art. 1201 Cod civil, pentru a opera excepția.
Prima instanță a reținut însă, în mod corect, că statuările Curții de Apel Timișoara, cuprinse în decizia civilă nr. 613/2007, referitoare la preluarea imobilului din Timișoara, ., nr. 17 de către stat în baza Decretului nr. 92/1950 de la Kerekes I., antecesoarea pârâtului M. Z. (bunica maternă) au intrat în puterea lucrului judecat întrucât aceste aspecte au făcut deja obiectul unei cercetări judecătorești finalizată printr-o hotărâre irevocabilă.
O chestiune litigioasă tranșată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu poate face din nou obiectul unei cercetări judecătorești, opunându-se puterea de lucru judecat.
Jurisprudența face distincție între excepția autorității de lucru judecat, care împiedică repetarea proceselor, și puterea de lucru judecat, care funcționează ca o dovadă în justiție.
În speță, această putere de lucru judecat a fost reținută de prima instanță și în sensul că primează excepției de litispendență invocată de pârâtul M. Zlotan, reiterată și în apel.
În mod corect a reținut prima instanță și faptul că în privința nulității certificatului de calitate de moștenitor nr. 98/2006, motivele de nulitate invocate de reclamantă vizează nulitatea relativă, acțiunea nefiind, prin urmare, imprescriptibilă; este supusă termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, iar reclamanta a luat cunoștință de certificatul de calitate de moștenitor nr. 98/2006 în cursul judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._, situație în care termenul de prescripție este depășit.
Și dacă s-ar face abstracție de cele reținute anterior, deci în eventualitatea admiterii primelor capete de cerere din acțiunea reclamantei, nu s-ar putea dispune revenirea la situația anterioară în cartea funciară, respectiv a reînscrierii dreptului de proprietate al reclamantei asupra apartamentului nr. 3, întrucât contractul de vânzare-cumpărare al reclamantei a fost constatat nul printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia civilă nr. 613/2007 a Curtea de Apel Timișoara), care nu a fost desființată.
O parte din criticile reclamantei în dosarul de față vizează direct decizia civilă nr. 613/R/2007, a Curții de Apel Timișoara, care se bazează, în opinia sa, pe înscrisuri false, însă asemenea critici nu pot fi formulate și cu atât mai puțin analizate pe această cale, în prezentul dosar.
În ceea ce privește încheierea din 18.07.2011, prin care Tribunalul T. a respins cererea formulată de reclamanta N. A. pentru îndreptarea erorilor materiale din notele din caietul grefierului din ședința din 03.06.2011, soluția este temeinică și legală.
Notele de ședință ale grefierului au fost verificate și vizate de președintele completului de judecată, conform art. 104 alin. 16 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, și se prezumă că ele conțin dezbaterile ce au avut loc în acea ședință.
Pe de altă parte, pretinsele neregularități indicate de reclamantă a fi erori materiale, nu sunt de natură a influența în vreun fel soluția dată în cauză.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelurile declarate de reclamanta N. A. împotriva sentinței civile nr. 3205/03.06.2011 și a încheierii din 18.07.2011, pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin C. L. Timișoara, prin P., și M. Z..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de reclamanta N. A., domiciliată în Timișoara, ., nr. 17, ., împotriva sentinței civile nr. 3205/03.06.2011 și a încheierii din 18.07.2011, pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. Român, prin C. L. Timișoara, prin P., cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, jud. T., și M. Z., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, . Timișoara, nr. 5, ., jud. T. (la C. și Asociații SCA).
DEFINITIVĂ.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
L. P.
Se comunică cu:
-reclamanta N. A., domiciliată în Timișoara, ., nr. 17, ..
- pârâții - S. Român, prin C. L. Timișoara, prin P., cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, jud. T., și
- M. Z., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, . Timișoara, nr. 5, ., jud. T. (la C. și Asociații SCA).
Red. R.R./31.05.2012
Tehnored L.P./03.06.2012
Ex.2
Primă instanță: D. P.
Instanța de apel: M. R.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1337/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 15-01-2013,... → |
|---|
