Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 887/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 887/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 887/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARAoperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.887/R
Ședința publică din 11 noiembrie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. M., R. D. și N. D. împotriva sentinței civile nr. 1307/PI/30.05.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin M. Finanțelor P. prin Administrația Județeană a Finanțelor P. T., având ca obiect Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat personal reclamanții-recurenți, lipsind pârâtul-intimat.
M. Public este reprezentat de procuror I. M. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depus, prin Serviciul registratură, la data de 10 noiembrie 2014, de către reclamanții-recurenți un set de acte în dovedire, în două exemplare (f. 20-57).
Întrebați fiind, reclamanții recurenți, cu privire la angajarea apărătorului – pentru care au solicitat amânarea la termenul anterior – declară că înțeleg să se apere singuri și că nu și-au angajat avocat.
Instanța arată, așa cum s-a reținut la termenul anterior, că s-a pus în discuție și s-a prorogat pentru ședința publică de astăzi, excepția nulității recursului pentru nemotivare în raport cu soluția pronunțată de tribunal.
Reclamanții-recurenți declară că prin actele depuse la dosar pentru acest termen de judecată s-au adus dovezi noi.
Cu privire la excepția invocată reclamanții-recurenți înțeleg să o lase la aprecierea instanței.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara declară că excepția este întemeiată, având în vedere că recursul privește fondul pricinii, iar prin sentința 1307/PI/30.05.2014, prin care instanța, de fond a constatat perimată de drept cererea.
În concluzie solicită admiterea excepției.
NOTĂ
După dezbateri, dar înainte de închiderea ședinței de judecată se constată depus, prin Serviciul registratură, de către Direcția Generală a Finanțelor P. Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor P. T. întâmpinare, într-un exemplar, în copie fax.
C.
Deliberând asupra recursului civil constată:
P. sentința civilă nr. 1307/30.05.2014 Tribunalul T. Secția I civilă a admis excepția perimării și a constatat perimată de drept acțiunea civilă formulată de reclamanții B. P., N. C. și R. D..
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că, cauza a fost suspendată prin încheierea de ședință din data de 11.05.2012, în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 C.pr.civ., iar de la această dată și până la data de 30.05.2014, a stat în nelucrare din vina părților.
La termenul de judecată din 30.05.2014, instanța a invocat, din oficiu, excepția de perimare a cererii în baza art. 137 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 248 C.pr.civ., excepție care a fost soluționată cu prioritate.
Potrivit dispozițiilor art. 248 C.pr.civ., orice cerere de chemare in judecată, contestație, apel, recurs și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas in nelucrare din voința părții timp de un an. Conform art. 252 C.proc.civ. perimarea se constată la cerere sau din oficiu.
Având în vedere că prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de 1 an din vina reclamanților, față de dispozițiile legale invocate anterior, tribunalul a constatat că sunt întrunite condițiile legale pentru a opera perimarea, excepția invocată fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta M. M. ( ca fiică a defunctului B. P.), N. D. ( ca fiu al defunctului N. C. ) și R. D., solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a invocat aceea că membrii familiei de origine a reclamanților au fost strămutați din localitatea Gad, Județul T., în localitatea Jegălia-Fetești prin Decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor și Internelor, timp de 4 ani, 6 luni și 27 de zile.
La data strămutării, ei au fost astfel deposedați de terenurile cultivate necultivate, de recolta anului 1951 precum și privați de posibilitatea de a mai obține recoltele din următorii patru ani.
Cu aceeași ocazie le-au fost confiscate și uneltele agricole, animalele domestice și produsele agricole depozitate în casă.
După 1990 le-a fost retrocedată doar o parte din terenuri, nu și alte bunuri imobile sau mobile.
În susținerea afirmațiilor lor au fost atașate la dosar copiile unor acte de stare civilă.
Ulterior ei au mai depus la dosar o precizare a datelor de identificare topografică și cadastrală a terenurilor în litigiu precum și copiile cărților funciare care le atestă astfel întinderea și deținătorii.
Înainte de a proceda la examinarea susținerilor privind pretențiile reclamanților, C. a pus în discuție, cu prioritate, conform art. 137 c.pr.civ., excepția nulității recursului lor pentru nemotivare conformă, a cărei admitere reclamanții au declarat că o lasă la aprecierea instanței și pe care C. o constată ca fiind întemeiată pentru următoarele motive:
Sentința civilă nr. 1307/30.05.2014 a fost pronunțată de Tribunalul T. în considerarea unui singur aspect și anume cel care privește excepția perimării acțiunii reclamanților.
În recursul declarat împotriva acestei sentințe reclamanții nu au criticat modul de aplicare a legii în privința acestei excepții, singurele lor solicitări fiind doar admiterea acțiunii lor, respectiv obligarea instituției pârâte la plata contravalorii bunurilor de care au fost deposedați ei și alți membrii ai familiei lor de origine prin strămutare în B..
În aceste condiții, urmează a se constata că motivele de fapt ale recursului sunt total străine soluției pronunțate și că în privința sentinței de perimare a acțiunii reclamanților criticile în fapt și în drept sunt inexistente, din care cauză, nefiind îndeplinite cerințele formale obligatorii ale cererii lor de recurs prevăzute de art. 3021 alin. 1 lit c, art. 303 alin. 1 și art. 306 alin. 1 c.pr.civ., C. va constata ca nul acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Constată nul recursul declarat de reclamanții M. M., R. D. și N. D. împotriva sentinței civile nr. 1307/30.05.2014 pronunțată de Tribunalul T., Secția I Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. D.C.13.11.2014
Tehnored. R.P.D. – 19.11.2014
Prima instanța Tribunalul T., judecător M. R..
2EX/SM
| ← Pretenţii. Decizia nr. 113/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 119/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
