Grăniţuire. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 784/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 784/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 784
Ședința publică din 9 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele C. A. și C. D. împotriva deciziei civile nr. 576/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați I. A. D. V. G. și I. O., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. S. pentru reclamantele recurente Crăsneanu A. (prezentă) și Crăsneanu D. (lipsă), avocat R. C. în substituirea av. T. D. pentru pârâții intimați I. A. D. V. G. (lipsă) și I. O. (lipsă).
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se depun la dosar împuternicirile avocațiale și delegația de substituire.
Avocat G. S. arată că a depus în cursul zilei anterioare un memoriu la recurs, cuprinzând explicitarea motivelor de recurs.
Avocat R. C. pentru pârâții intimați se opune la acceptarea acestui memoriu, apreciind că este tardiv sub aspectul indicării motivelor de recurs.
Instanța pune în discuție aspectul legat de neindicarea niciunui temei în motivarea acestuia.
Avocat R. C., pentru recurente, susține că potrivit disp. art. 304 Cod pr.civ., în cererea de recurs trebuie arătate care din motivele de nelegalitate sunt invocate, iar din cerere nu rezultă aceste motive. Memoriul depus în data de 08.10.2014 este tardiv și nu poate fi acceptat nici potrivit normelor vechiului Cod de pr.civ. nici potrivit normelor Noului Cod pr.civ.
Instanța invocă și pune în discuție atât tardivitatea cât și inadmisibilitatea recursului, cât și excepția nulității pentru nemotivarea în drept, acordând cuvântul cu privire la aceste aspecte.
Avocat G. S. susține că memoriul depus la dosar de recurente nu trebuie privit ca un recurs separat, ci doar ca o dezvoltare a motivelor de recurs, iar din această perspectivă, nu poate fi vorba de tardivitatea recursului care, în aprecierea sa, este legal, pentru că explicitează motivele de recurs la care se referă recursul inițial.
Instanța solicită concluzii și sub aspectul faptului că întâmpinarea părților adverse vizează recursul depus inițial și, totodată, fiind invocate dispozițiile art. 312 Cod pr.civ., care vizează casarea, se modifică structura recursului.
Avocat G. S., referitor la nulitatea recursului pentru neindicarea în cererea inițială a motivelor de recurs, apreciază că prin acel recurs au fost indicate motive încadrabile în motivele de nelegalitate, și este evident că se referă la nelegalitatea hotărârii, respectiv că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 548 Cod civil. Totodată, pentru prima oară azi, partea pe care o reprezintă și-a exprimat disponibilitatea de a se extinde cadrul procesual față de ceilalți proprietari riverani, situație în care, în raport de prevederile art. 312 Cod pr.civ., în virtutea rolului activ, instanța poate dispune casarea hotărârii atacate, cu trimitere spre rejudecare.
Instanța, referitor la memoriul explicativ depus la dosar, conform art. 300 și 301 Cod pr.civ., va constata că documentul intitulat memoriu care cuprinde explicitarea motivelor de recurs și depus la dosar în data de 08.10.2014 de reclamanții C. nu este prevăzut de normele care guvernează recursul, fiind lovit de tardivitate și inadmisibilitate în același timp, cu alte cuvinte nu pot fi primite la această dată. În plus, Curtea reține că memoriul cuprinde o . cereri noi care nu sunt cuprinse în cererea de recurs depusă în termen de recurenții C.. Nefiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în recurs.
Avocat G. S. pentru reclamantele recurente solicită admiterea recursului, făcându-se aplicarea, în principal, a art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., iar în subsidiar, să se dispună casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 312 Cod pr.civ.
Instanța solicită concluzii și sub aspectul posibilității de mediere și, din acest punct de vedere, dacă se solicită termen pentru încercarea de rezolvare pe calea medierii sau prin realizarea unei tranzacții.
Reprezentanta reclamantelor recurente arată că recurenta C. A., prezentă la dezbateri, apreciază că doar pe cale judiciară se poate rezolva litigiul, astfel că nu se impune acordarea unui termen pentru realizarea medierii sau a tranzacției, menținând punctul de vedere privind casarea hotărârii și, luându-se act de lărgirea cadrului procesual, în raport de disponibilitatea pentru prima dată exprimată privind lărgirea cadrului procesual, trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat R. C., pentru pârâții intimați, arată că aceștia nu s-au opus niciodată la realizarea unei tranzacții. Solicită, în principal, constatarea nulității recursului și doar în subsidiar respingerea recursului, arătând în esență că, în recurs nu se poate extinde cadrul procesual. Totodată, instanța anterioară a pus în discuție o eventuală lărgire a cadrului procesual. Solicită respingerea recursului și sub aspectul aplicării disp. art. 312 Cod pr.civ., cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.576/11.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/25/2012, Tribunalul T. a respins apelul declarat de reclamantele apelante C. C. A. în nume propriu și în calitate de moștenitoare a reclamantului C. N. decedat pendinte de proces, domiciliată in Timisoara, .. 3/a, jud. T. și C. D., domiciliată în Cluj N., ., . în calitate de succesoare a reclamantului defunct pendinte de proces C. N. și continuatoare a poziției procesuale a acestuia în calea de atac, împotriva sentinței civile nr._/03.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați I. A. D. V. G. și I. O., ambii domiciliati în Timisoara, .. 71, jud. T..
A dispus obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4000 lei către intimați, câte 2000 lei pentru fiecare intimat în parte.
În esență, pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că, în mod legal și temeinic a conchis prima instanță că, în raport de situația faptică din teren prezentată de expertul topograf la fond, disputa procesuală purtând asupra revendicării parcelei cu nr. top._, proprietatea reclamanților (număr topografic provenit din unificarea nr.-lui top-139/32/b/1, 139/32/b/2, 297/b/2/1 și 297/b/2/2), pretins a fi abuziv ocupată de pârâți, proprietarii nr.-lui top.298/a/2, 298/b, 299, 139/33/a,b/1, cum și asupra grănițuirii celor două parcele de teren astfel individualizate, nu poate fi rezolvată în cadrul procesual creat de reclamanți, instanța fiind obligată, în virtutea art.129 alin.6 C.pr.civ., a respecta cu rigoare disponibilitatea procesuală a reclamantului în ce privește limitele și obiectul cadrului procesual fixat prin cererea introductivă.
Prima instanță a observat corect concluziile expertului topograf și și-a fundamentat judicios soluția pe expertiza efectuată, concluzionând că, deși în teren . peste . carte funciară indică între terenurile litigioase existența și amplasamentul unui alt număr topografic, nr. top.298/a/1, amplasament ce în realitate nu mai poate fi identificat și despre care expertul conchide că a fost inclus parcelei pârâților, împreună și cu nr. top.139/34.
Mai mult, conform expertizei topografice rezultă că suprapunerile din teren și dispariția faptică a amplasamentului unor parcele, între care, nr. top.298/a/1 parcelă ce se interpune, potrivit planului de carte funciară la care corect s-a raportat expertul-fila 218 dosar fond, între .. top.297/b/2/2, 297/b/2/1 și .. top.298/a72, 298/b, 299) își au sorgintea în punerea în aplicare a planului de dezmembrare a parcelei cu nr. top 298/a/2, 298/b,299, 139/33/a,b în suprafață de 5000 mp., dobândită în condițiile legii fondului funciar, dezmembrare în urma căreia nr. top. 298/a72, 298/b, 299, 139/33/a,b/1 a fost vândută pârâților, care din anul 1998 până în 2012 au folosit nestingheriți terenul așa cum l-a delimitat expertul în coordonatele a-b-c-d.
Lipsa de reacție a reclamanților timp de atâția ani, ei achiziționând primele parcele în 2002, se explică exclusiv prin aceea că au constatat absența în fapt a parcelei lor abia când au unificat parcelele achiziționate în 2002 cu cele cumpărate în 2010 și au intenționat demararea unei construcții pe teren.
De altă parte, este de subliniat că, potrivit aceluiași expert, nici geometria parcelei reclamanților nu a fost corect stabilită, necorespunzând cu geometria inițială a nr.-lor top. 139/32/b și 297/b/2. (filele 223-224 dosar fond).
Or, în aceste condiții, dat fiind că,reiese cu forța evidenței din studiul planului de carte funciară că între .. top. 297/b/2/2, 297/b/2/1 și .. top. 298/a72, 298/b, 299, se află situată ..298/a/1 al cărei amplasament rezultă a fi folosit de pârâți, fără a-l deține în proprietate și al cărei titular al dreptului de proprietate nu este cunoscut și nu a fost antrenat procesual, prin întregirea laturii pasive, nici după constatările faptice ale expertului, instanța de control judiciar are a concluziona că stabilirea liniei de hotar între parcelele indicate prin cererea introductivă nici nu poate fi dispusă în acord cu exigențele art.584 C.civ., câtă vreme ele nu sunt limitrofe sau, altfel spus, nu se învecinează.
Dimpotrivă, potrivit precizărilor expertului, se constată că . cu ..298/a/1 și cu ./b/1, iar pentru a pretinde grănițuirea parcelei ce la aparține, trebuie antrenați procesual titularii dreptului real de proprietate al acestor parcele și nu titularii unor parcele îndepărtate și fără linie de hotar cu proprietatea lor. Nu se cunoaște astfel în ce număr topografic se află inclusă ./a/1, iar pentru revendicarea ei este necesară acțiunea titularului dreptului de proprietate, reclamanții nejustificând legitimare procesual activă pentru aceasta.
În același timp, din decizia civilă nr.47/A/22.01.2010 pronunțată în dosarul acvirat cu nr._ al Tribunalului T., rezultă cu claritate că și în ..297/a, aparținând numiților B. I. și B. S. este inclusă o porțiune din ..297/b/1, aflată în proprietatea Statului român, deținută faptic de aceiași pârâți I. și vecină la Est cu cea a reclamanților din prezenta cauză (a se vedea raportul de expertiză de la fond - fila 78 dosar).
Devine așadar îngăduită și chiar obligatorie concluzia că în teren există neconcordanțe față de situația tabulară vizavi nu numai de parcelele în litigiu, dar și vizavi de parcelele limitrofe acestora, impunându-se, în opinia instanței, lămurirea și punerea în acord cu planurile de carte funciară a tuturor parcelelor învecinate și chiar a celor învecinate celor limitrofe parcelelor în cauză.
Mai mult, expertul topograf a recomandat, dată fiind imposibilitatea obiectivă de a identifica în teren, faptic deci, amplasamentul unor parcele ce figurează în planul de carte funciară, din care una este chiar limitrofă terenului reclamanților (nr. top.298/a/1), cealaltă terenului pârâților (nr. top.139/34) și ai căror proprietar nu au fost chemați în judecată, împrocesarea și a proprietarilor altor parcele ( nr. top.296/a, 296/b, 297/b/1, 298/b/1, 139/34, 139/31, 139/32/a, 297/a) din zona respectivă situate între terenul folosit de pârâți și terenul aferent casei reclamanților, pentru a putea stabili într-un context procesual complex amplasamentul nu numai al terenurilor ce nu se mai regăsesc, fiind incluse în geometria altor numere topografice, dar mai ales, pentru o corectă și exactă identificare în teren, concordant cu planul de carte funciară, a parcelelor părților litigante.
În condițiile în care, chiar dacă expertul a stabilit suprapunerea faptică a celor două parcele în litigiu, fără a putea însă a le putea stabili și delimita cu exactitate în teren, datorită tocmai dispariției faptice a numărului topografic ce se interpune (nr.top.298/a/1), este de observat că suprafața conturului poligonal 1-2-3-4-5-6 ce configurează . este numai cu 439 mp. în teren mai mare decât cea din cartea funciară, de 3300 mp.
Context în care, o eventuală admitere a acțiunii reclamanților și o obligare a pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1716 mp., pe lângă faptul că rezultă a echivala parțial și cu revendicarea parcelei interpuse, nr. top.298/a/1pentru care nu legitimează calitate procesual activă, ar genera totodată o drastică reducere cantitativă a parcelei pârâților, fără a se putea cu certitudine conchide dacă există sau nu o ocupare (deposedare) abuzivă din partea pârâților, - numai ea având aptitudinea de a justifica revendicarea solicitată de reclamanți în temeiul art.480 C.civ. -, de vreme ce, contrar celor susținute de apelanți, niciuna dintre cele două parcele în litigiu nu poate fi corect identificată și delimitată potrivit planului de carte funciară, și aceasta tocmai datorită dezmembrărilor defectuoase ale numerelor topografice din care provin parcelele ambelor părți, cum supra s-a arătat.
În plus, se cere a fi clarificat și dacă terenul reclamanților cu nr. top.297/b/2/2 și 139/32/b/2, înainte de unificare, indicat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3162/2002 a fi situat la adresa din ..3/A și înscris în cartea funciară a . nr.2376 Freidorf) este teren aferent . de ei în proprietate sau nu are legătură cu terenul aferent apartamentului, așa cum rezultă din constatările expertului topograf care arată că între terenul aferent . . alte parcele.
De aceea, tribunalul a constatat că în mod legal s-a apreciat că, fără statuarea într-un cadru procesual complex, presupunând chemarea în judecată și a proprietarilor parcelelor indicate de expert pentru o corectă reconstituire pe bază de măsurători, cu respectarea coordonatelor tehnice de carte funciară, a amplasării în teren a acestora, parcele a căror situare exactă constituie premisa pentru stabilirea amplasamentului cert și al terenurilor în litigiu, acțiunea reclamanților astfel cum a fost dedusă judecății pendinte nu are aptitudinea de a clarifica raporturile juridice alegate ca existente între părți.
Nici critica adusă primei instanțe de a nu fi procedat la grănițuirea chiar pe o porțiune mai mică de jumătate, cum menționează expertul topograf, pe linia A-D ( schița de la fila 81 dosar fond), a parcelelor în litigiu, respectiv între numerele topografice inițiale (anterior unificării) nr. top.139/33/a,b/1 aparținând pârâților și nr. top.139/32/b/1, 139/32/b/2 aparținând reclamanților, nu poate fi reținută.
Deoarece și cu privire la dezmembrarea numărului top. inițial 139, situația este departe de a fi clarificată, din moment ce nr. top.139/34, învecinat nr.-lui top.139/33 (din care parte, se află în proprietatea pârâților) nu-și regăsește nici el amplasamentul în teren și, ca atare, fără împrocesarea titularului dreptului de proprietate al nr.-lui top.139/34, determinarea amplasării în teren a acestuia cu respectarea planului de carte funciară și reconstituirea amplasamentelor inițiale, trasarea jurisdicțională a liniei de hotar între . . fi dispusă.
Relativ la critica conform căreia, raportul de expertiză nu a fost supus avizării de către instanță, tribunalul a concluzionat că în condițiile nevalorizării lui de către judecătorie, o atare avizare nu era necesară, avizarea tehnică a OCPI fiind cerută și, eventual reproșată neavizarea, numai în ipoteza în care concluziile expertizei sub aspect tehnic, așadar de natură a antrena modificări de ordin tehnic în configurația parcelelor topografice în litigiu, ar fi fost valorificate prin dispozitivul sentinței și urmau a fi evidențiate în cărțile funciare, în eventualitatea soluționării pe fond a litigiului.
În situația însă, în care sentința a fost pronunțată din perspectiva excepției lipsei calității procesual pasive integrale, apreciindu-se cu temei necesară introducerea în proces a tuturor proprietarilor parcelelor indicate de expert întru clarificarea situației faptice și, mai apoi, juridice a imobilelor litigioase, fără a fi, deci, valorificată expertiza tehnică sub aspectul unor eventuale modificări tehnice în configurația terenurilor ce să fie operate în evidențele cadastrale, o atare critică nu este întemeiată.
De aceea, pentru cele ce preced și observând tribunalul că nici în apel, reclamanții apelanți nu au înțeles a solicita întregirea cadrului procesual, ba chiar reproșează nefondat primei instanțe modul de soluționare a acțiunii, a respins apelul ca neîntemeiat, în acord cu art.296 C.pr.civ.
In consecință, în baza art.298 C.pr.civ. raportat la art.274 alin.1 C.pr.civ.,. a dispus de asemenea obligarea reclamantelor apelante la plata către fiecare dintre pârâți a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamantele Crăsneanu A. și Crăsneanu D., care nu a fost motivat în drept.
Reclamantele, prin apărătorul ales, au decis să formuleze critici cu privire la modul în care primele două instanțe inferioare au interpretat probele administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică judiciară topo – cadastrală, împreună cu extrasele de carte funciară și cu planurile cadastrale existente.
În esență, recurentele au susținut că soluțiile primelor două instanțe sunt eronate întrucât atât instanța de fond, cât si instanța de apel au reținut in mod greșit faptul ca pentru lămurirea situației dedusa judecații si expusa de expert, se impunea chemarea in judecata a tuturor proprietarilor învecinați, limita de hotar urmând a deveni limita juridica a proprietăților, care trebuia modificata doar prin documentarii cadastrale, impunându-se si avizarea tehnica a expertizei, conform Ordinului nr. 1882/c/12 septembrie 2011, dar înainte de aceasta, efectuarea sa, prin punerea la dispoziție a tuturor datelor, actelor si prin efectuarea măsurătorilor a tuturor percelelor, in scopul eludării formulării altor acțiuni juridice pentru stabilirea amplasamentelor si suprafețelor de teren corecte, proprietatea celor din arealul supus expertizării.
Referitor la aceste aspecte, atât instanța de fond cât si cea de apel, se află . de fapt cu privire la expunerea expertului, potrivit căreia s-ar fi impus chemarea in judecata a tuturor proprietarilor învecinați, intrucat expertul prin răspunsul la obiecțiuni (ultimul aliniat) menționează că, in ceea ce privește celelalte obiecțiuni, ar trebui ca expertiza să se extindă si asupra terenului aferent parcelelor cu nr. top 296/a, 296/b, 297/b/l, 298/b/l, 139/34, 139/31 si 139/32/a, 297/a, respectiv asupra tuturor terenurilor amplasate intre terenul folosit de parați si terenul aferent casei in care locuiesc reclamanții.
Numai in situația în care s-ar putea compara realitatea din teren cu cea din evidentele de Carte Funciara, s-ar putea pronunța asupra tuturor aspectelor sesizate de către pârâți în obiecțiunile formulate.
Din afirmația expertului tehnic judiciar A. C. numit in cauză, în răspunsul la obiecțiuni depus la termenul din 06.06.2013 rezultă că „identificarea topografică a parcelelor care au făcut obiectul dezmembrării din anul 1998, nu a fost corectă".
Din Planul Cadastral Anexa 1 și Planul de situație Anexa 2 la recurs se poate constata că pârâții I. folosesc un alt teren decât cel indicat in planul cadastral, ceea ce denotă că prin eroarea de identificare constatată de expertul tehnic judiciar A. C., în documentația de dezmembrare din anul 1998, pârâții au folosit in tot acest timp un teren identificat greșit in momentul cumpărării. Totodată, se poate constatata că pârâții nu au făcut nici un demers de a reglementa aceasta situație deși prin raportul de expertiză întocmit de expertul P. G., în dosarul_ se constata că pârâtul I. folosește acest teren fără a fi proprietar.
Mai menționează recurentele că prin răspunsul la obiectiuni al expertului A. C. depuse la termenul din 28.02.2013, acesta lămurește aspectele referitoare la limita de proprietate a parcelei reclamanților având nr. cad_ Timișoara, si ca aceasta este folosita de către pârâții I..
Referitor la aprecierea expertului precum că între terenul pârâților si terenul reclamanților ar trebui să se regăsească . 298/a/l, se poate constata prin simpla analiza a planului cadastral din raportul de expertiza că această parcelă ar proveni din dezmembrarea parcelei cu nr. top 298/a, parcelă limitrofă cu terenul reclamanților și este foarte clar că aceasta parcelă se suprapune cu terenul pârâților.
Prin urmare, situația imobilului cu nr. top_ Timișoara este clară și fără echivoc stabilită de expert, iar punctele de grănițuire cu imobilele invecinate sunt clar descrise ca fiind a-b-c-d, pe când referitor la imobilul pârâților I. A. D. V. G. si soția I. O. expertul arata ca acesta a fost greșit identificat in momentul efectuării dezmembrării din anul 1998, fapt ce se poate constata si din identificările anexate (anexa 1 si anexa2) raportate la planul cadastral si situația din cărțile funciare pentru parcelele cu nr. top 296/a, 296/b, 297/b/l, 298/b/l, 139/34, 139/31 si 139/32/a, 297/a (anexa 4), ceea ce înseamnă că pârâții trebuie să-și reglementeze situația terenului spre . 300 înscrisă în CF_ Timișoara provenită din CF vechi 448 Freidorf, proprietatea Statului R..
Studiul efectuat la solicitarea reclamantelor și prezentă în anexele 1 si 2, a fost efectuat de la . . 300 și s-a constatat că suprafața de teren aferentă parcelei cu nr. top 299 nu este cuprinsă în totalitate limitele constatate de expert pentru parcelele cu nr. top 298/a/2, 298/b, 299,139/33/a-b/l si top 298/a/2, 298/b, 299,139/33/a-b/2.
Referitor la acțiunea introductivă, reclamantele arată că au solicitat instanței de judecata revendicarea si granituirea imobilului mai sus descris, deoarece parații I. au edificat pe terenul primilor un gard de beton la . accesul la aceasta . totalitate acest teren proprietatea reclamantelor, aspect reținut si de către expertul numit in prezenta cauza, totodată menționând ca pârâții depozitează pe toata suprafața de teren caroserii auto, remorci, autobuze, autotrenuri, moloz, materiale de construcții.
Limita de hotar dintre imobilul constând in teren intravilan in suprafața de 1.716 mp. cu număr cadastral_ înscris in CF numărul_ Timișoara, provenit in urma unificării parcelelor cu număr top 139/32/b: număr top 139/b/l: 297/b/2/l ; număr top 297/b72/2. proprietatea subsemnaților reclamanți C. A. si C. N. si imobilul paraților I. A. D. V. G. si soția I. O., constând in teren intravilan in suprafața de 3330 mp. cu număr top: 298/a/2; 299; 139/33/a.b/1. înscris in CF numărul_ Timișoara (Cf vechi 4024). situat administrativ in Municipiul Timișoara, . T., este reprezentata de către aliniamentul descris de punctele a-d, din care rezulta in mod cert faptul ca reclamantele se învecinează cu pârâții prin aceste puncte (a-d) pe toată suprafața terenului si nu printr-o porțiune mai mică decât 1/2 din limita dintre punctele a-d, așa cum a apreciat, în opinie reclamantelor, in mod greșit instanța de fond.
Referitor la afirmația instanței de apel potrivit căreia prima instanța ar fi observat concret concluziile expertului topograf si si-a fundamentat judicios soluția pe expertiza efectuata, concluzionând ca, deși în teren . peste . carte funciară indică între terenurile litigioase existența și amplasamentul unui alt număr topografic, nr. top 298/a/l, amplasament e in realitate nu mai poate fi identificat si despre care expertul conchide ca a fost inclus parcelei pârâților, împreună si cu nr. top 139/34..." (pag. 11 penultimul aliniat din decizia civila), instanța de apel la soluționarea apelului s-a aflat într-o eroare raportat la suprapunerea parcelelor, astfel că în prezenta speță nu există o suprapunere a numerelor topografice sau a imobilelor in cauza, ci există o suprapunere a folosinței faptice a pârâților I. asupra imobilului proprietatea subsemnaților, așa cum rezultă si din răspunsul la obiecțiuni efectuat de către expertul topometrist desemnat în cauză.
Cu privire la afirmația instanței de apel potrivit căreia "... Lipsa de reacție a reclamanților timp de atâția ani, ei achiziționând primele parcele în 2002, se explică exclusiv prin aceea ca au constatat absența în fapt a parcelei lor abia când au unificat parcelele achiziționate in 2002 cu cele cumpărate în 2010 și au intenționat demararea unei construcții pe teren.. .."(pag. 12 primul paragraf din decizia civila), menționează următoarele:
Recurentele mai arată faptul că, la documentația topografică privind unificarea parcelelor având număr top: 139/32/b/l, 139/32/b/2, 297/b/2/î si 297/b/2/2, au obținut avizul Biroului de Urbanism Timișoara, conform Certificatului de Urbanism nr. 2735/28.06.2011, emis de Primăria Municipiului Timisoara, înregistrat sub numărul UR2011-_ din 01.06.2011, aceasta documentație fiind vizata de OCPI T. sub numărul_/01.08.2011 și reconfirmată prin Certificatul de Urbanism nr. 3938/27.1.2013, emis de Primăria Municipiului Timișoara înregistrat sub numărul UR2013-_ din 06.11.2013, in scopul« Construire casa in regim P+M si imprejmuire, geometria parcelei fiind evidențiata, atât în documentația de unificare, vizată de OCPI T., cât și în anexa nr. 1 în cartea funciară numărul_ Timișoara.
De asemenea, mai arată că pentru imobilul aflat in proprietatea domniilor lor, constând din teren intravilan in suprafața de 1.716 mp, ._, s-a emis adeverința nr. UR2013-_/11.11.2013, de către Municipiul Timisoara-Directia Urbanism-Serviciul Banca de Date Urbana si Cadastru, care menționează faptul ca acesta are adresa provizorie .. 117, fiind inscris in CF numărul_ Timișoara.
Prin urmare, este evident faptul ca reclamantele, pentru terenul proprietatea domniilor lor si aflat in litigiu au obținut toate avizele necesare de la toate autoritățile competente, mai mult aceasta documentație de unificare a fost vizata de către Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara T., singura autoritate competenta in acest sens) iar cu privire la expertiza efectuata in dosarul cauzei, aceasta nu a fost avizata, întrucât instanța de fond deși avea obligația legala să solicite avizarea acestei expertize, in situația in care se impunea, nu a solicitat avizarea acesteia în nicio fază a desfășurării procesului de judecată.
Intimații I. au formulat întâmpinare în cauză, în termenul legal prin care au solicitat în principal constatarea nulității recursului, pentru lipsa motivării în fapt și în drept, aspect care atrage sancțiunea prev. de art.306 alin.1 C.pr.civ., iar pe fond au solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul reclamantelor, prin prisma motivelor de fapt invocate, cu aplicarea disp.art. 299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta nu este întemeiat, în cauză neexistând motive de casare sau de modificare, dintre cele prev. de art.304 pct.1-5, respectiv 304 pct.6-9 C.pr.civ., care să impună reformarea soluției date în apel.
Astfel, Curtea va constata că recursului reclamantelor îi lipsește un element esențial, din punct de vedere formal, cu privire la posibilitatea de a exercita și de a solicitat analizarea unui recurs, care reprezintă o cale extraordinară de atac, respectiv indicarea expresă a unui temei legal, de casare sau de modificare dintre cele prev. de art.304 pct.1-5, respectiv 304 pct.6-9 C.pr.civ..
Totuși, Curtea, lecturând motivele de fapt ale recursului va constata că, din perspectiva disp.art.306 alin.3 C.pr.civ., chiar în ciuda absenței unui motiv de drept, reclamantele critică legalitatea deciziei tribunalului, care a confirmat lipsa calității procesuale active depline a reclamantelor în acțiunea domniilor lor de grănițuire și revendicare imobiliară.
Din această perspectivă însă, Curtea va constata că instanța de apel a interpretat și aplicat corect disp.art.480 C.civ. asociat cu art.590 și urm. C.civ. coroborat cu art.20-22 și 30-36 din Legea nr. 7/1996 – republicată, în forma existentă la momentul dobândirii de către părțile litigante ale dreptului de proprietate.
Instanțele de apel și de fond, au reținut cu totul întemeiat și în mod legal că se impunea chemarea în judecată a tuturor proprietarilor învecinați, deoarece din raportul de expertiză s-a constatat că . cu .. 298/a/l și cu ./b/l, iar pentru a pretinde grănițuirea parcelei ce le aparține, trebuie antrenați procesual titularii dreptului real de proprietate al acestor parcele și nu titularii unor parcele îndepărtate și fără linie de hotar cu proprietatea lor.
Nu se cunoaște astfel în ce număr top se află ./a/l, iar pentru revendicarea ei este necesară acțiunea titularului dreptului de proprietate, reclamanții nejustificând legitimare procesuală activă pentru aceasta, astfel cum se reține prin decizia civilă nr. 576/A/2014.
Expertul a stabilit fără echivoc că expertiza ar fi trebuit să se extindă și asupra terenului aferent parcelelor cu nr. top 296/a, 296/b, 297/b/l, 298/b/l, 139/34, 139/31 și 139/32/a, 297/a, respectiv asupra tuturor terenurilor amplasate între terenul folosit de pârâții - intimați și terenul aferent casei în care locuiesc recurentele, iar situația prezentată de către topograful R. D., de care se prevalează recurentele, nu poate fi luată în considerare, deoarece astfel cum arată chiar recurentele, în studiul efectuat, la solicitarea lor, nu sunt cuprinse în totalitate limitele constatate de către expertul numit de instanța de judecată pentru parcelele cu nr. top 298/a/2, 298/b, 299, 139/33/a-b/l și nr. top 298/a/2, 298/b, 299, 139/33/a-b/2.
Or, câtă vreme proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie – cadastru a fost realizată fără vicii de formale ori de fond de către instanța de judecată și câtă vreme au fost respectate dispozițiile procesuale privind administrarea acestei probe, în acord cu disp.art.201 și urm. C.pr.civ., Curtea nu poate, în calea de atac extraordinară a recursului să procedeze la o reanalizare și reinterpretare a acestei probe, sarcina aceasta revenind exclusiv jurisdicțiilor care realizează o judecată devolutivă, adică instanței de fond, respectiv celei de apel.
Recurentelor – reclamante, prin soluția pronunțată nu le este înfrânt dreptul de proprietate ci, în raport cu soluțiile corecte ale primelor două instanțe, le este îngăduit să promoveze o nou acțiune, însă în mod obligatoriu prin lărgirea cadrului procesual și implicarea tuturor proprietarilor de parcele identificați în expertiza efectuată în prezentul dosar.
În legătură cu acest aspect, contrar susținerilor reclamantelor – recurente, Curtea nu ar putea decide o casare cu trimitere pentru acest motiv, câtă vreme procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, reprodus în normele prev. de art.112 și urm. C.pr.civ., reclamantele fiind singurii decidenți cu privire la împricinarea eventualilor pârâți, astfel că nu se poate imputa tribunalului o greșeală dintre cele prev. de art.304 pct.1 la 5 C.pr.civ. în asociere cu disp.art.312 alin.5 C.pr.civ., care să presupună casarea și trimiterea spre rejudecare.
Pentru toate aceste considerente, în raport cu disp.art.306 alin.1 și 3 rap.ala art.302 C.pr.civ, Curtea va respinge excepția de nulitate a recursului pentru nemotivare, iar în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ, va respinge ca neîntemeiat recursul reclamantelor Crăsneanu A. și Crăsneanu D. împotriva deciziei civile nr. 576/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În baza art.274 C.pr.civ. va obliga recurentele, în solidar, să plătească intimaților I. A. D. și I. O. suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de nulitate a recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele Crăsneanu A. și Crăsneanu D. împotriva deciziei civile nr. 576/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurentele, în solidar, să plătească intimaților I. A. D. V. G. și I. O. suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorarii avocați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 29.10.2014
Tehnored. ..11.2014
Tribunalul T., Judecători: C. Blacu, A. A.
Judecătoria Timișoara, Judecător: G. H.
| ← Expropriere. Decizia nr. 778/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 776/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
