Expropriere. Decizia nr. 776/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 776/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 776/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 776
Ședința publică din 9 octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C. A. I. și intervenientele C. E. A. și I. A. L. M. și de pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței civile nr. 213/03.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat P. M. T. pentru pârâtul recurent, lipsă celelalte părți.
Ministerul Public este reprezentat de procuror A.-I. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată că prin adresa nr._ din 08.10.2014, T. T. a răspuns cererii instanței de a întreprinde verificări cu privire la înregistrarea recursului declarat de pârât, în sensul că deși recursul pârâtului nu figurează înregistrat în aplicația ECRIS, ștampila cu data înregistrării, aplicată pe înscrisul primit face dovada depunerii documentului.
Având cuvântul sub acest aspect, reprezentanta Ministerului Public apreciază că ștampila aplicată în original pe exemplarul cererii de recurs formulate de pârât, face dovada înregistrării și a celui de-al doilea recurs declarat în cauză, de către pârât
Instanța constată, în raport de verificările întreprinse, că în cauză există două recursuri declarate împotriva hotărârii tribunalului, respectiv există dovada că pârâtul a înregistrat recurs împotriva hotărârii instanței de fond.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Avocat P. M. T., pentru pârâtul recurent Statul Român prin CNADNR, solicită admiterea recursului pârâtului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Referitor la recursul reclamantului și al intervenientelor, solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului declarat de reclamant și interveniente, și de admitere a recursului declarat de pârât, în sensul de a fi acordate despăgubiri în cuantumul stabilit prin expertiza judiciară pentru terenul expropriat, fără a fi inclusă suma de 365 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr. dosar_ la data de 25.09.2012, reclamantul C. A. I., a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, pentru ca instanța prin sentința pe care o va pronunța să stabilească despăgubirile pentru exproprierea dispusă conform Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 48 din 15.09.2011, pentru terenul situat în localitatea Remetea M., județul T. în suprafață de 1900 mp teren arabil, nr. cadastral_ și să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire expropriere.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 48 din 15.09.2011 s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1900 mp teren arabil și s-a aprobat acordarea de despăgubiri în valoare de 2709, 40 lei, că această valoare este nelegală și neconformă cu realitatea, că expertiza efectuată pentru stabilirea despăgubirilor nu a ținut seama de criteriile legale de stabilire a despăgubirilor, că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele din aceeași unitate administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului” și că suma oferită prin Hotărâre nu reflectă valoarea reală, ci dimpotrivă este la mare distanță de valoarea pieței la această dată.
S-a mai arătat că art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevăd că exproprierea pentru cauză de utilitate publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în caz contrar fiind vorba de încălcarea dreptului de proprietate al proprietarului.
Totodată, s-a menționat că fiind vorba de un teren care se cultivă, reclamantul putea să-și întregească în permanență veniturile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 255/2010.
Pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA (C.N.A.D.N.R. S.A.), a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 48/15.09.2011, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 a dispus exproprierea și a aprobat acordarea despăgubirii aferente suprafeței de 1900 mp teren arabil situat în . T., nr. cadastral_. Despăgubirea stabilită în conformitate cu prevederile Legii 255/2010 și HG 521/2011, în cuantum total de 2.709,40 lei, a fost consemnată pe numele lui C. I., proprietar identificat pe baza extrasului de CF nr._ Remetea M., conform art. 19 alin. 5 din Legea nr.255/2010. Valoarea despăgubirii acordate proprietarului, identificat conform documentației cadastrale din dosarul de expropriere C. I., este justă și a fost stabilită de către expropriator în conformitate cu art. 11 alin 7, 8 și 9 din Legea nr. 255/2010 și art. 8 alin. 1, 2 și 3 din HG nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, pe baza raportului de evaluare întocmit de către un expert evaluator specializat în evaluarea proprietății imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România – ANEVAR, avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
S-a menționat că potrivit art. 11 alin. 9 din Legea nr. 255/2010, raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, care va pune la dispoziția evaluatorului, la cerere, expertizele întocmite de camerele notarilor publici. Expertul evaluator care va întocmi raportul de evaluare este obligat, potrivit art. 8 alin.1 din HG nr. 53/2011,pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici.
Pârâtul apreciază că valoarea acordată drept despăgubire prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 48 din 15.09.2011, este corectă și reală, fiind stabilită cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și HG nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Cu privire la procedura de stabilire a despăgubirilor de către instanță, pârâtul a arătat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994: „Pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii”.La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța trebuie să țină seama, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ – teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Totodată, pârâtul a menționat că valoarea acordată de expropriator în urmă cu doi ani pentru terenuri arabile extravilane în această zonă, precum și expertiza extrajudiciară depusă la dosar, nu pot constitui elemente de calcul al despăgubirilor în instanță și cu atât mai mult, criterii de evaluare pe care comisia de experți să le aibă în vedere în efectuarea expertizei.
La termenul de judecată din data de 13.03.2013, reclamantul C. A. I. a formulat o precizare de acțiune, prin care a arătat că după defunctul C. I., decedat la 17.18.2002 au rămas ca moștenitori: C. A. I., în calitate de legatar cu o cotă de ¼ parte ; C. E. A., în calitate de legatar cu o cotă de ¼ parte ; N. Vioara – A., în calitate de legatar cu o cotă de 2/4 parte.După defuncta N. Vioara a rămas moștenitoare I. A. L. M..
S-a menționat de către reclamant că terenul în suprafață de 1900 mp arabil, situat în . număr cadastral_, este folosit în coproprietate de moștenitorii defunctului, beneficiarul hotărârii de stabilire a despăgubirilor.
De asemenea, la termenul de judecată din data de 13.03.2013, intervenienții C. E. A. și I. A. L. M., au formulat cerere de intervenție în interes propriu (f.52,54), prin care au solicitat să se stabilească despăgubirea pentru exproprierea dispusă conform Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 48 din 15.09.2011, pentru terenul situat în localitatea Remetea M., județul T. în suprafață de 1900 mp teren arabil, nr. cadastral_ și să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire expropriere.
În motivarea cererii de intervenție în interes propriu, intervenienții au arătat că prin Hotărârea nr. 48 din 15.09.2011, s-a dispus exproprierea terenului în suprafață de 1900 mp teren arabil și s-a aprobat acordarea de despăgubiri în valoare de 2.709,40 lei, că înțeleg să conteste această valoare, deoarece ea este nelegală și neconformă cu realitatea, că expertiza efectuată pentru stabilirea despăgubirilor nu a ținut seama de criteriile legale de stabilire a despăgubirilor, că potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele din aceeași unitate administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului” și că suma oferită prin Hotărâre nu reflectă valoarea reală ci dimpotrivă este la mare distanță de valoarea pieței la această dată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 255/2010, art. 49, art. 50 C.proc.civ.
P. sentința civilă nr. 213/03.02.2014 pronunțată de T. T. în dosar nr._ . A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul C. A. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, au fost admise în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate și precizate de intervenienții C. E. A. și I. A. L. M. și s-a constatat că despăgubirea cuvenită reclamantului C. A. I. și intervenienților C. E. A. și I. A. L. M., pentru exproprierea parcelei de teren în suprafață de 1900 mp, cu nr.cad_, înscrisă inițial în CF nr._ Remetea M., este de 4.013 lei, conform raportului de expertiză întocmit de către experții tehnici judiciari B. T. D. și U. I. R.. În consecință, a fost obligat pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, să plătească reclamantului C. A. I. și intervenienților C. E. A. și I. A. L. M. suma de 4.013 lei, cu titlul de despăgubire pentru exproprierea parcelei de teren mai sus menționată. A fost respinsă în rest acțiunea și cererile de intervenție în interes propriu, totodată, luându-se act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în vederea efectuării lucrării de utilitate publică „Autostrada Lugoj-D.”, a fost expropriată .._, în suprafață de 1900 mp, rezultată din dezmembrarea parcelei cu nr.cad._, în suprafață de 7894 mp, înscrisă inițial în CF nr._ Remetea M., proprietatea numitului C. I. I..
.._, în suprafață de 7894 mp, înscrisă inițial în CF nr._ Remetea M., a fost dezmembrată în vederea exproprierii în 2 parcele după cum urmează:
- .._, în suprafață de 5994 mp, rămasă în proprietatea numitului C. I I.;
- .._, în suprafață de 1900 mp, expropriată de S. R.;
Proprietarul tabular C. I. a decedat la data de 17.08.2002, așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.482/18.12.2003, eliberat de Biroul Notarilor Publici D.-B.-C. (f.44), iar moștenitorii acestuia sunt după cum urmează: reclamantul C. A. I., în calitate de legatar cu o cotă de 1/4 parte, intervenienta C. E. A., în calitate de legatar cu o cotă de 1/4 parte și N. Vioara, în calitate de legatar cu o cotă de 2/4 parte. În masa succesorală este cuprinsă inclusiv . 863/6/4, înscrisă în Titlul de proprietate nr._/51/28.06.1996, eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor T., din care provine . inițial al parcelei înscrise în CF nr._ Remetea M., fiind A863/6/4/1, așa cum rezultă din extrasul CF depus la dosar-f.34).
Potrivit Certificatului de moștenitor nr.39/06.04.2006, eliberat de Biroul Notarului Public M. L. (f.57), N. Vioara A. (aceeași cu N. Vioara), a decedat la data de 23.03.2006, iar unica moștenitoare a acesteia, este intervenienta I. A. L. M., în calitate de fiică.
Fiind succesorii proprietarului tabular al parcelei supuse exproprierii, așa cum rezultă din certificatele de moștenitor mai sus menționate, reclamantul C. A. I. și intervenientele C. E. A. și I. A. L. M., justifică calitatea procesuală activă în cauză, fiind îndreptățiți a solicita plata despăgubirilor pentru terenul expropriat.
Cât privește fondul litigiului, instanța de fond a constatat că pentru ..cad._, în suprafață de 1900 mp, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr.255/2010, a stabilit acordarea de despăgubiri în valoare de 2.709,40 lei, potrivit Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr.48/15.09.2011.
În conformitate cu prevederile art.26 alin.1 din Legea nr.33/1994, în cazul exproprierii, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia (art. art.26 alin.1 din Legea nr.33/1994).
În vederea stabilirii despăgubirilor, potrivit criteriilor prevăzute de art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994, instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize, specialitatea evaluarea proprietății imobiliare, de către experții tehnici judiciari B. –T. D., U. I. R. și U. D. G., reținând că folosind metoda comparației directe, experții tehnici judiciari B. T. D. și U. I. R., au stabilit că valoarea totală a despăgubirilor pentru . de 1900 mp, este de 4.013 lei (f.102-104).
Expertul tehnic judiciar U. D. G. a formulat opinie separată (f.144-145 și148-150), considerând că valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 1.900 mp, trebuie calculată potrivit metodei comparației prin bonitare, în conformitate cu Buletinul CETR nr.97-2006, care se folosește când nu sunt suficiente informații referitoare la tranzacțiile similare.
Valoarea despăgubirilor pentru . expertului U. D. G., este de 10.555 lei.
Reclamantul C. A. I. și intervenientele C. E. A. și I. A. L. M., solicită (potrivit celor precizate cu ocazia dezbaterii fondului litigiului) obligarea pârâtului la plata despăgubirilor, astfel cum acestea au fost stabilite de expertul tehnic judiciar U. D. G..
Instanța de fond a constatat, de asemenea, că această solicitare a reclamantului și intervenientelor este neîntemeiată, întrucât expertul tehnic judiciar U. D. G., calculând despăgubirile prin metoda comparației prin bonitare, a încălcat dispozițiile imperative ale art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, care stabilește criteriile de care trebuie să țină seama experții, precum și instanța, respectiv: „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
P. urmare, instanța de fond a constatat că valoarea de 4.013 lei, stabilită de către experții tehnici judiciari experții B. T. D. și U. I. R., prin metoda comparației directe, corespunde exigențelor prevăzute de art.26 din Legea nr. 33/1994 și întrucât valoarea stabilită de expropriator (2.709,40 lei) este mai mică decât această valoare, în baza prevederilor art. 21-27 din Legea nr.33/1994 și art.49 și urm. C.pr.civ, instanța va admite în parte acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată și precizată, precum cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele C. E. A. și I. A. L. M., va constata că despăgubirea cuvenită reclamantului C. A. I. și intervenienților C. E. A. și I. A. L. M., pentru exproprierea parcelei de teren în suprafață de 1900 mp, cu nr.cad_, înscrisă inițial în CF nr._ Remetea M., este de 4.013 lei, conform raportului de expertiză întocmit de către experții tehnici judiciari B. T. D. și U. I. R. și va obliga pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale SA, să plătească reclamantului C. A. I. și intervenienților C. E. A. și I. A. L. M. suma de 4.013 lei, cu titlul de despăgubire pentru exproprierea parcelei de teren mai sus menționată.
Pentru considerentele mai sus menționate, instanța de fond a respins acțiunea și cererile de intervenție, în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în valoare de 10.555 lei, astfel cum acestea au fost stabilite de expertul tehnic judiciar U. D. G. și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii instanței de fond, au declarat recurs, în termen legal atât reclamantul C. A. I. și intervenientele C. E. A. și I. A. L. M., la 13 mai 2014, cât și pârâtul S. R., prin CNADNR, la data de 14 mai 2014.
Reclamantul și intervenienții-recurenți au criticat hotărârea recurată pentru neacordarea despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, care include și prejudiciile aduse proprietarului prin exproprierea terenului. În subsidiar, au solicitat acordarea unei despăgubiri stabilite prin media celor două expertize (cea judiciară și cea extrajudiciară). Au fost solicitate cheltuieli de judecată în ambele faze procesuale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 282 Cod pr.civ.
Pârâtul S. R., prin CNADNR, a susținut nelegalitatea hotărârii recurate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr.civ., raportat la art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, sens în care a solicitat admiterea recursului în temeiul art. 312 al. 3 Cod pr.civ., modificarea sentinței civile și respingerea în totalitate a acțiunii civile, ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul recurent susține că valoarea acordată drept despăgubire pentru imobilul având nr. cadastral_, UAT Remetea M., în suprafață de 1900 mp, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 48 din 15.09.2011, este justă și corectă, fiind stabilită cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 255/2010 și H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010.
Astfel, valoarea despăgubirilor a fost stabilită de către expropriator în conformitate cu art. 11 alin. (7), (8) și (9) din Legea nr. 255/2010 și art. 8 alin. (1), (2) și (3) din HG nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, pe baza raportului de evaluare întocmit de către un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România – ANEVAR, avându-se în vedere expertizele întocmite de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Tot astfel, potrivit art. 11 alin. (9) din Legea nr. 255/2010, raportul de evaluare se întocmește sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, care va pune la dispoziția evaluatorului, la cerere, expertizele întocmite de camerele notarilor publici.
Expertul evaluator care va întocmi raportul de evaluare este obligat, potrivit art. 8 alun. (1) din H.G. nr. 53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici.
Din această perspectivă, pârâtul susține că prin stabilirea valori despăgubirilor, pe baza concluziilor experților B. și U., instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”.
În cazul de față, legiuitorul a stabilit la nivel imperativ criteriile e evaluare, iar actele de procedură îndeplinite cu ignorarea acestor criterii imperative sunt lovite de nulitate, pentru că încalcă legea (art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994).
P. urmare, pot fi luate în considerare doar prețurile de tranzacționare, adică cele la care se vând și se cumpără imobilele respective și nu oferte, mai mult, aceste oferte referindu-se la extravilanul localităților G., Sânandrei și Sânmihaiul R. și nu a localității Remetea M..
Se mai susține că la obiecțiunile formulate de pârâtă, cei doi experți au precizat la pagina 2 din „Răspuns la obiecțiuni”, că, deși au avut la dispoziție un contract de vânzare-cumpărare pentru teren arabil extravilan în localitatea Remetea M. și apropiat de localitatea Ianova, nu l-au folosit întrucât „prețul de tranzacționare este mai mic decât în cazul terenurilor situate în extravialnul localității Remetea M.”.
Astfel, dacă se calculează prețul de tranzacționare a terenului mai sus amintit, conform Anexei 10 din Raportul de expertiză (pag. 33), pentru un teren cu nr. top 143/2/5, în suprafață de_ mp s-au plătit_ lei, reprezentând 0,72 lei/mp. Această valoare este mai mică decât valoarea unitară de 1,42 lei/mp, oferită de S. R..
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate de recurenți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României, revizuită, cu referire la dreptul de proprietate privată garantat de stat, „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire". Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția Menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. I din acest act normativ legiuitorul statuând că "Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească". Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia". Este de observat că jurisprudența contenciosului european a statuat, în virtutea art. I din Protocolul nr. 1, că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între:exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte, ea trebuie să fie, în același timp, convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (C.E.D.O., Hotărârea din 21 februarie 1986, cazul James și alții c. Regatului Unit). Din dispozițiile legale menționate rezultă cu evidență că nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri, care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea adevărată a bunului expropriat.
P. demersul judiciar de față, reclamantul C. A. I., în calitate de moștenitor după defunctul C. I., alături de intervenientele C. A. E. și I. A. L. M., au contestat valoarea despăgubirilor de 2.709,40 lei, stabilită pentru suprafața de teren expropriată de 1900 mp teren arabil, susținând că ea este nelegală și neconformă cu realitatea.
Referitor la cuantumul despăgubirilor datorate reclamantului pentru exproprierea suprafeței de teren de 1900 mp. (lotul 2), în ceea ce privește legea aplicabilă, Curtea va constata că incidente sunt dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seamă de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.
Apoi, la fel de relevant, art. 27 din aceeași L.nr.33/1994 stabilește că, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî astfel încât despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
La aceasta se adaugă jurisprudența relevantă și constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în interpretarea celor texte de lege enunțate mai sus, care statuează că la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Din această perspectivă, Curtea va constata de asemenea că abordarea Înaltei Curți nu diferă de cea a CEDO, în ceea ce privește rezonabilitatea și proporționalitatea sumei acordată drept despăgubire.
Astfel, în cea mai recentă cauză de acest fel, CEDO a reiterat ca „in numeroase cazuri de expropriere licita, cum ar fi exproprierea unui teren în vederea construirii unui drum sau pentru alte scopuri de utilitate publica, doar o indemnizație integrală poate fi considerată ca justă (rezonabilă), în raport cu valoarea bunului. Cu toate acestea, aceasta regulă nu este fără excepție. în fapt, obiective legitime de utilitate publică, cum ar fi cele urmăresc reformele economice sau ale justiției sociale, pot să conducă la o rambursare inferioară celei reale, de pe piața libera”. în cauza de fata, Curtea a constatat ca transferul dreptului de proprietate a avut loc în vederea creării unui spațiu verde, fiind o expropriere izolată, care nu se înscrie în contextul politic mai larg privind o reforma economică și socială. „În aceste condiții, se poate concluziona că valoarea despăgubirii juste în acest caz trebuie să fie la nivelul celei de pe piața liberă”.
Trebuie observat că instanța de la Strasbourg a statuat că valoarea de piață a unor proprietăți nu se stabilește în funcție de „condiții ipotetice", iar potențialul de dezvoltare trebuie să fie unul concret, realizabil și susceptibil de probare (exemplu „un proiect de exploatare economică a proprietății care începuse să se realizeze" cauza Papamichalopulos ș.a. contra Greciei, hotărârea din 31.10.1995, satisfacție echitabilă.
Deși Curtea Europeană are drept principiu de despăgubire „vărsarea unei sume rezonabile, în raport cu valoarea bunului" (exemplu cauza LitH.G.ow și alții contra Regatului Unit sau cauza Hentrich contra Franței), totuși valoarea despăgubirilor nu se poate compune decât din paguba rezultând din „pierderea bunului și din privarea de folosință" (cauza Hentrich contra Franței), „pierderile efectiv suportate" (cauza S. Taunb contra României) care sa fie justificată de diferite probe (cauza C. și alții contra României - cerința de a proba prejudiciul invocat fiind conformă cu exigențele Curții adică „nici excesivă, nici arbitrară").
Apoi, Curtea Europeană nu exclude indemnizarea pentru ratarea unor posibilități doar pentru constatarea unei „imposibilități de a calcula pierderea șanselor (cauza Sporrong și Lonnroth contra Suediei, hotărârea din 18.12.1984, satisfacție echitabilă, pronunțată într-o speță emblematică pentru jurisprudența Curții referitor la respectarea bunurilor - în care instanța a dat reclamanților afectați de existența unor permise de expropriere, însoțite de interdicții de construire vreme de 23 și respectiv 25 de ani, de 24 de ori mai mici decât cele solicitate de petenți).
Cu toate acestea, Curtea Europeană consideră că daunele materiale nu pot acoperi sume a căror acordare ar ascunde un caracter speculativ și a căror determinare este în funcție de mai multe variabile (cauza R. contra României, speță în care curtea a considerat că valoarea se stabilește în funcție de bunuri similare, raportată la piața imobiliară).
Din analiza cauzelor identificate și menționate mai sus, corelate cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea va constata că despăgubirea în caz de expropriere pentru cauză de utilitate publică – în speță fiind vorba de realizarea unui obiectiv public de interes major, respectiv Autostrada Timișoara – Lugoj - D. – trebuie să fie justă, dar și rezonabilă și să nu conducă la atingerea unui scop speculativ, chiar dacă victima exproprierii este un dezvoltator imobiliar.
Trebuie așadar urmărit justul echilibru dintre interesul proprietarului expropriat și cel al expropriatorului, căruia nu i se poate impune o sarcină nerezonabilă, excesiv de oneroasă, speculativă, din partea proprietarului terenului expropriat pentru realizarea unei autostrăzi.
Din această perspectivă, Curtea va constata că este necesar să fie întrunit un set de criterii, care derivă atât din practica SIE, cât și a CEDO, respectiv: amplasament, destinația la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localitate și de căile de acces, echiparea edilitară – utilități existente, restricții de folosire și observarea unei eventuale perspective de dezvoltare viitoare, dar concretă și nu ipotetică.
De asemenea, din punctul de vedere al CEDO este necesară o analiză tehnică a perspectivelor de dezvoltare, însă nu sub aspectul unor condiții ipotetice, ci bazate pe un potențial concret, realizabil și susceptibil de probare, materializat eventual printr-un început de realizare, lipsa caracterului speculativ, apoi certitudinea unei pagube viitoare precum și existența unui echilibru între interesul general, public și cel privat.
P. prisma analizei pieței libere, Curtea constată că experții judiciari au propus două variante unitare diferite pentru metrul pătrat de teren, la data întocmirii raportului.
Astfel, experții B. T. D. și U. Ș. R., după ce au analizat o seamă de contracte de vânzare-cumpărare pe terenuri extravilane, folosind metoda comparației directe, au stabilit că valoarea totală a despăgubirilor pentru ., în suprafață de 1900 mp, este de 4013 lei.
Pe de altă parte, însă, expertul U. D. G., în opinia sa separată, a apreciat că valoarea despăgubirilor trebuie calculată potrivit metodei comparației prin bonitare, în conformitate cu Buletinul CETR nr. 97-2006, care se folosește când nu sunt suficiente informații referitoare la tranzacțiile similare. În această modalitate, expertul a stabilit valoarea de despăgubire pentru cei 1900 mp teren arabil expropriați, de 10.555 lei.
Aceasta a fost varianta agreată de reclamanți și interveniente.
Curtea, analizând concluziile diferite ale celor trei experți, precum și metodele, alături de comparațiile utilizate de aceștia, în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, apreciază că instanța fondului, în mod corect a constatat că cea care reflectă realitatea este opinia experților B. și U..
Din această perspectivă, Curtea reține ca neîntemeiată cererea reclamantului și a intervenientelor de a se da eficiență juridică raportului de expertiză extrajudiciară depus la dosar, întrucât expertiza se ordonă și se administrează în cursul procesului. Instanța este obligată ca, în cazul în care a admis acest mijloc de dovadă, să stabilească clar obiectivele, respectiv împrejurările de fapt asupra cărora i se cere expertului să își exprime părerea sau să le constate ca specialist. De aceea, în raport cu dispozițiile art. 201 și urm. Cod pr.civ., o soluție întemeiată pe o expertiză extrajudiciară, este o soluție nelegală.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect și legal, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, instanța de fond a înlăturat punctul de vedere al expertului U. D. G., care, prin raportare la metoda comparației prin bonitare, a încălcat dispozițiile imperative sus-menționate.
Astfel fiind, Curtea constată că în cauză au fost interpretate și aplicate în mod corect dispozițiile legale incidente în materie, respectiv art. 26 din Legea nr. 33/1994, considerente pentru care va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul C. A. I. și intervenientele C. E. A. și I. A. L. M. și de pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., împotriva sentinței civile nr. 213/03.02.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 octombrie 2014.
P., JUDECATOR, JUDECATOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. M.G. – 10.11.2014
Tehnored. ..11.2014
T. T., Judecător: L. Ș.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 789/2014. Curtea de... → |
|---|
