Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1117/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1117/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 1117/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1117
Ședința publică din 18 septembrie 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A. și de P. DE PE LÂNGĂ T. A. împotriva sentinței civile nr.2017/19.06.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul K. Z. I., având ca obiect acordare de despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.09.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru acest termen, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr.2017/19.06.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantul K. Z. I. împotriva pârâtului S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. A..
În consecință, instanța a constatat caracterul politic al măsurilor administrative abuzive față de reclamant și părinții acestuia K. I. și K. T.; a obligat pârâtul să plătească reclamantului 376.850 lei contravaloarea imobilelor confiscate și 72.354 lei contravaloarea bunurilor mobile confiscate conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză și 9969 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial și experți; a respins petitul privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin cererea din 12.11.2010, reclamantul K. Z. I., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. A. a solicitat constatarea caracterul politic al măsurilor administrative abuzive la care a fost supus împreună cu părinții săi K. I. și K. T., în prezent decedați, respectiv deportarea, strămutarea cu domiciliu obligatoriu din localitatea Salonta, jud.Bihor în localitatea Cristuru S., județul Harghita, în perioada 02.03.1949 – 26.06.1050, iar apoi transferarea cu domiciliu obligatoriu în localitatea B., județul A. din 26.06.1950 până în 04.04.1955, constatarea confiscării de la bunicii săi materni Penzes S. și Penzes T. a unui imobil situat în Salonta, județul Bihor, constând din casă cu teren, înscris în CF nr.273, Salonta, precum și două conace în Salonta și localitatea A. I. (fosta Tamasda), iar în temeiul art.5 (1) lit.a din Legea nr.221/2009, obligarea pârâtului la acordarea unor despăgubiri în sumă de 500.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de reclamant împreună cu părinții săi și totodată la plata unor despăgubiri în sumă de 500.000 euro reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate de autoritățile regimul comunist, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor a susținut că înscrisurile doveditoare depuse la dosar demonstrează fără echivoc strămutarea reclamantului și a părinților săi cu domiciliu obligatoriu, începând cu data de 02.03.1949, ca efect a exproprierii bunurilor deținute de aceștia, această împrejurare fiind confirmată atât prin adresa nr.K-115 din 07.10.1999 emisă de M. Justiției – Direcția Instanțelor Militare, cât și de mențiunile cuprinse în procesul-verbal încheiat în data de 12.03.1049 de către Direcția Gospodăriilor Agricole de Stat în baza Decretului nr.83/02.03.1949 potrivit cărora bunicului său matern i-au fost luate toate bunurile mobile și imobile.
În drept, a invocat dispozițiile art.4 (2), art.5 (1) lit.a, coroborat cu art.5 (4) din Legea nr.221/2009, precum și art.2 (1) lit.e, art.3 lit.b, c și d din OUG nr.214/1999, cu modificările ulterioare.
La termenul de judecată din 26.09.2012, reclamantul a depus la dosar precizare de acțiune prin care a solicitat, adițional capătului principal de cerere, acordarea și a unor despăgubiri reprezentând echivalentul bunurilor care i-au fost confiscate ca efect al măsurilor administrative dispuse împotriva sa.
Astfel, în temeiul art.5 al.(1) lit.b.) din Legea nr.221/2009, a solicitat obligarea Statului R. prin M. Finanțelor P. la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul material suferit prin confiscarea și exproprierea de la bunicul său matern Penzes A. (S.) a următoarelor bunuri imobile și mobile: 2 construcții tip conace situate în loc.Salonta, jud.Bihor - numite Keszi și Vineri, compuse din mai multe încăperi și anexe; 1 construcție tip conac situată în loc.A. I. din jud.Bihor, compusă la rândul său din mai multe încăperi anexe; animale constând în 2 viței, 1 vacă, 35 găini, 4 cai, 5 boi, 1 porc, 1 oaie; utilaje agricole constând într-un plug cu două brazde; produse agricole constând în 4000 kg porumb, 500 kg orz, 500 kg ovăz, 400 kg lucernă și 80 kg făină; 2 dulapuri vechi; 2 paturi vechi; 1 oglindă toaletă; 4 scaune; 1 fotoliu; 2 noptiere; 15 tablouri/fotografii; 1 masă mică; 1 saltea cu paie; 4 saci cu pene; 5 covoare dimensiuni 2-3 metri, 1 lampă electrică, 1 masă sufragerie; 2 bufete de sufragerie; 2 scaune; 1 pian; 2 fețe de masă; 2 vase pentru flori, 10 sticle goale; 5 farfurii diferite; 1 covor 2/4; 2 covoare lungi; 11 pahare; 1 tavă cu 6 pahare țuică; 1 farfurie de sticlă; 1 suport de flori cu 2 scaune; 4 tablouri; 1 sobă teracotă; 1 perdea; 1 lampă electrică; 1 pat alb; 1 dulap; 1 noptieră; 1 toaletă; 1 mașină mică sobă; 4 scaune; 1 suport pt. flori; 1 lada pentru lemne; 2 ghivece cu flori; 1 covor de perete; 1 suport pt. flori; 3 buc. rochii; 2 fulare pt. damă; 2 dune; 1 cearșaf; 1 saltea cu paie; 2 tablouri; 2 perdele; 1 lampă electrică; 1 covor 2/3 m; 2 covoare uzate; 3 scaune; 1 măsuță; 5 sticle bulion; 1 cratiță cu 3 kg ulei plină; 1 farfurie mică cu lapte; 1 sticlă cu petrol cea 1 kg; 1 oală de fier de 1 kg; 100 kg untură-grăsime; 1 oală cu untură la kg, 1 ceas perete cu oglindă; 1 masă; 1 față de masă; 2 dulapuri; 1 bufet de bucătărie; 1 mașină de gătit; 1 masă; 1 pat; 1 dună; 1 saltea; 3 fețe de perină; 1 față de dună; 1 față de pernă; 2 costume femeiești; 1 cămașă; 1 ceas de perete; 1 cearșaf; 4 șervetele albastre; 1 spălător; 5 farfurii mici; 3 sticle goale; 1 cutie cu scrisori; 1 oală de 6 litri; 3 tepsii pt.copt; 1 cratiță a 2 litri; 1 castron porțelan; 7 farfurii mini; 4 borcane mici cu lapte; 1 oală porțelan a 1 litru; 1 mașină pt.cafea; 3 capace pt.oale; 1 cană pt. apă; 2 vadre; I bidon pt. spălat; 1 sită; 1 coș de nuiele; 1 sticlă de 4 litri; 1 mătură; 1 cuptor pentru lână; 2 porsoate; 150 kg. faina; 1 ladă goală; 1 masă; 1 lighean pt. spălat vase; 1 ladă mică; 15 kg. fasole; 3 vas de tuci; 3 kg. unsoare; 1 lacatoare cu carne; 1 buc. lanț pentru opritor; 2 buc. cuiere; 1 divan uzat; 1 bancă; 4coșuri pt. pomi, 2 albii mici, 5 kg ceapă; 1 ciubar; 1 oală spălat rufe; 2 buc. table de făcut tăiței; 1 masă; 1 cazan de tuci; 2 m 3 lemne de foc; 1 albie de făcut pâine; 1 cântar decimal; 1 suport pt. albii, 1 ferăstrău; 1 ciuz; 500 kg orz, 1 butoi; 1 mașină mică pt. lăcuit; 1 vană de tablă; 2 kg afumături; 2 kg salam; 1 butoi de 50 kg; 7000 kg porumb; 400 kg ovăz; 1 sfărmătoare porumb; 100 kg floarea soarelui; 3 scaune; 100 kg lemne diferite; 100 kg fier vechi; 1 roabă; 33 grinzi; 3 saci; 1 frelată uzată; 1 vacă simental; 1 măsură de ½ litri, 1 măsura de 1 l; 1 cană pt. lapte; 1 cană pt.muls; 1 strecurătoare; 1 damigeană 10 kg ulei; 1 cană de 8 l; 1 lighean; 1 bidon 3 kg untură plin; 1 oală de untură 1 kg; 1 cântar de bucătărie; 4 farfurii mici; ½ kg orez, 3 g slănină; 8 kg afumături, 1 mașină măcinat carne; 2 kg fasole; 2 kg griș; 1 cană de porțelan; 1 oală de 3 l; 1 cană pt. ceai; 3 tablouri; 1 cană; 2cești pt. cafea; 2 farfurii mici; 4 pahare de apă; 7 sticle bulion; 1 ½ lg.mac; 2 cuțite; 2 pahare mici de apă; 1 cratiță; 4 farfurii mari; 1 rochie veche; 1 buc pesile neagră de damă; 5 kg zahăr; 1 dună; 5 fețe de pernă; 1 față de masă; 2 cămăși de noapte; 3 fețe de pernă mici; 1 scaun pt. copii; 1 pereche galoși; 1 pereche pantofi bărbătești; 1 pereche bocanci; 1 pereche papuci de damă; 1 raniță goală; 1 cămașă de noapte; 5 tablouri; 1 pereche sandale pt. copil; 1 pereche pantaloni; 1 vestă bărbătească; 1 ploscă pt. apă; 3 ghemuri de ață; 1 kg săpun; 1 pereche pantaloni de sport; 1 rochie damă veche; 1 halat de damă vechi; 1 șapcă; 1 cârpă de damă; 1 șorț de damă; 1 pereche ciorapi de copil; 1 pulovăr damă; 2 perechi pantaloni de corp; 1 pulovăr bărbătesc; 6 umerașe pt. haine; 1 pălărie damă; 1 pardesiu damă; 1 pereche indispensabili; 1 șorț; 1 pereche ciorapi bărbătești; 1 șapcă; 1 pereche pantofi de damă; 1 poșetă damă; 1 pălărie damă, 1 cămașă pt. copii; 1 haină bărbătească; 1 căciulă, 2 buc. prosoape; 2 perechi chiloți; 1 cămașă damă; 1 față de masă; 1 pereche ciorapi; 1 prosop; 1 curea; 4 batiste; 3 șervete; 1 cearșaf de baie; 38 șervete albe; 3 fețe de perne mici; 1 față de dună; 1 față de pernă; 3 cearșafuri; 12 șervete; 1 suport de porțelan; 1 cearșaf; 1 față de masă; 2 rochii damă de vară; 6 șervete; 3 cearșafuri, 1 față de plapumă, 1 cămașă de copil; 2 fețe de pernă; 1 față de masă; 6 șervete; 1 față de masă; 6 șervete; 1 haină de copil; 3 rochii de damă; 1 haine de copil; 1 pereche pantofi damă; 1 pereche sandale de damă; 1 față de plapumă; 3 fețe de plapumă; l manșon de damă; 2 buc. material mătase; 1 față de pernă mică; 3 buc. halate de damă; 10 șervete; 1 pardesiu de damă; 1 cearșaf de baie flotir; 6 ștergare flotir, 1 față de masă și 2 șervete.
A susținut că toate aceste bunuri mobile și imobile au fost confiscate și expropriate în baza Decretului nr.83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr.187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare nu au fost niciodată restituite reclamantului și nici nu i-au fost acordate despăgubiri în echivalent.
În același sens a menționat și faptul că deși în data de 21.01.2002 Primăria comunei A. I. din județul Bihor a emis Dispoziția nr.3 prin care i se oferea acestuia suma de 140.000 mii lei cu titlu de echivalent al imobilului solicitat, nici până la momentul de față reclamantul nu a intrat în posesia acestei sume, motiv pentru care se consideră îndreptățit a solicita contravaloarea bunului imobil.
Analizând acțiunea reclamantului prin prisma motivelor de fapt invocate și a prevederilor legale incidente în cauză, tribunalul a constatat că aceasta este fondată, astfel în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurilor abuzive dispuse împotriva reclamantului, tribunalul a reținut că, potrivit art.4 al.(2) și art.5 pct.b) din Legea nr.221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945, iar potrivit art.4 alin.2 din același act normativ, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora.
În raport de aceste prevederi legale și față de probele administrate în cauză, tribunalul a apreciat că deportarea și strămutarea reclamantului și a antecesorilor săi constituie o măsură administrativă cu caracter politic în accepțiunea Legii nr.221/2009, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost admis.
Cu privire la precizarea de acțiune vizând acordarea unor despăgubiri materiale cu titlu de echivalent al bunurilor confiscate ca efect al măsurilor administrative, prima instanță a constatat că pretențiile reclamantului au fost dovedite atât prin procesul-verbal de predare și luare în primire încheiat la data de 12.02.1949 și depus în probațiune la dosar, cât și prin expertiza de specialitate efectuată în cauză, motiv pentru care a admis și acest capăt de cerere și a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 376.580 lei, reprezentând contravaloarea imobilelor confiscate și a sumei de 72.534 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor mobile confiscate conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale, tribunalul a reținut că prin Decizia nr.1358/20 octombrie 2010, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul Oficial nr.761/15 noiembrie 2010, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată în mai multe dosare de pe rolul Tribunalului C. și astfel s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor cuprinse în art.5 al.(1) lit.a) Teza I din Legea nr.221/2009.
În baza art.274 C.pr.civ., a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 9.969 lei, constând în onorariu avocațial și onorariu expert.
Împotriva sentinței au declarat recursuri pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. A. și P. de pe lângă T. A., care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. A. a solicitat modificarea ei în parte, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare a invocat că obligarea sa la plata de despăgubiri, în echivalent este nelegală față de Decizia nr.6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A invocat că reclamantul nu a făcut dovada confiscării bunurilor pentru motive politice; că raportul de expertiză a fost nelegal întocmit, din conținutul acestuia nerezultând modul de stabilire a valorii bunurilor (prețurile acestora fiind indicate de reclamant), valoarea fiind exagerată; că bunurile nu mai există în materialitatea lor; că nu s-a ținut seama de obiecțiunile pe care le-a formulat.
A invocat nemotivarea hotărârii, instanța făcând referire doar la expertizele efectuate în cauză.
A invocat greșita reținere a caracterului politic al deportării reclamantului și a părinților acestuia, fiind încălcate dispozițiile art.3, 4, 5 din Legea nr.221/2009.
A criticat cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat și a solicitat să fie exonerat de la plata lor, ori acest cuantum să fie redus, învederând că dispozițiile art.274 al.3 C.pr.civ. au fost încălcate.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 C.pr.civ.
Parchetul de pe lângă T. A. a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtului la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate.
În motivare a invocat că această obligație stabilită în sarcina pârâtului este nelegală față de dispozițiile art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009 și de cele statuate prin Decizia nr.6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe cale de întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursurilor.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art.3041 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În primul rând, se constată că respingerea capătului de cerere în despăgubiri pentru prejudiciul moral nu a fost criticată, astfel că instanța de recurs nu are a examina sentința sub acest aspect.
În continuare, instanța reține că sunt nefondate criticile pârâtului vizând nemotivarea sentinței recurate; chiar dacă sunt expuse lapidar, considerentele pentru care prima instanță a dispus conform dispozitivului se regăsesc argumentat în conținutul hotărârii.
Sunt nefondate și susținerile pârâtului vizând inexistența caracterului politic al măsurii deportării luate față de reclamant și familia sa, câtă vreme strămutarea s-a dispus în baza Decretului nr.83/1949 de completare a dispozițiilor Legii nr.184/1945, caracterul forțat al măsurii rezultă din înscrisurile depuse în dovedire la dosarul primei instanțe (filele 156-176), iar art.4 din Legea nr.221/2009 nu limitează situațiile în care caracterul politic al măsurilor administrative poate fi constatat.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului material suferit prin măsura confiscării, instanța constată că prin Decizia nr.6/2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr.245/29.04.2013 și obligatorie pentru instanțe conform art.3307 al.4 C.pr.civ. s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009 – temei al cererii reclamantului – pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul Legii nr.10/2001 și Legii nr.247/2005 sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Din examinarea considerentelor deciziei menționate rezultă că, în baza dispozițiilor art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009, pot fi solicitate despăgubiri pentru terenuri și construcții, precum și pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobile prin natură și destinație), nu și pentru alte categorii de bunuri.
Pe de altă parte, din conținutul acelorași considerente și al expunerii de motive a Legii nr.221/2009 (expunere avută în vedere și la pronunțarea sus-menționatei decizii) rezultă că este necesar ca, pentru bunurile solicitate în baza art.5 al.1 lit.b, persoana îndreptățită să fi formulat notificare în baza legilor speciale, notificare ce să nu fi fost soluționată.
Astfel, referitor la repararea prejudiciului material, expunerea de motive a legii are în vedere dificultățile legate de punere în aplicare a Legii nr.10/2001, dificultăți ce au determinat ca persoane în vârstă persecutate de regimul totalitar să nu obțină până la data elaborării proiectului de lege vreo despăgubire concretă.
Pe de altă parte, art.5 al.5 din Legea nr.221/2009 prevede că acordarea de despăgubiri în condițiile al.1 lit.b atrage de drept încetarea procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.247/2005.
Or, atât acordarea de despăgubiri în baza legilor speciale, cât și încetarea de drept a procedurilor derulate în baza acestor legi presupun legala investire a deținătorului (în sensul Legii nr.10/2001 ori al Legii nr.247/2005) cu notificarea cerută de lege.
În cauză, reclamantul nu a invocat și nici nu a făcut dovada că ar fi solicitat în cadrul procedurilor speciale menționate măsuri reparatorii pentru bunurile mobile, astfel, că, față de cele statuate prin sus-menționata decizie, nu pot fi acordate în prezenta cauză despăgubiri pentru bunurile mobile, criticile recurenților vizând acest aspect fiind întemeiate.
Sunt nefondate ca temeiuri de modificare a sentinței criticile pârâtului vizând evaluarea imobilelor, câtă vreme reclamantul a făcut dovada confiscării acestora de la antecesorul său, iar expertul a răspuns obiecțiunilor pârâtului vizând raportul de expertiză (filele 314-317 dosar fond), fără ca ulterior pârâtul să mai formuleze alte obiecțiuni în condițiile art.212 al.2 C.pr.civ..
Mai mult, se constată că criticile din recurs vizând evaluarea imobilelor reprezintă o reluare a obiecțiunilor formulate de pârât la raportul de expertiză întocmit în primă instanță (filele 307-308 dosar fond), obiecțiuni la care expertul a răspuns, conform celor mai sus arătate.
Având în vedere complexitatea cererii și munca depusă de avocat precum și împrejurarea că pretențiile reclamantului sunt întemeiate în parte, în baza art.274 al.3 C.pr.civc., art.276 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în primă instanță și nu le va acorda în recurs, câtă vreme recursurile declarate în cauză se impun a fi admise.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1, 2, 3 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., instanța va admite recursurile declarate de pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. A. și de P. de pe lângă T. A. împotriva sentinței civile nr.2017/19.06.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ ; va modifica în parte sentința recurată și, în consecință:
Va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate formulată de reclamant.
Va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P. REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A. și de P. DE PE LÂNGĂ T. A. împotriva sentinței civile nr.2017/19.06.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată și, în consecință:
Respinge cererea de obligare a pârâtului la plata contravalorii bunurilor mobile confiscate formulată de reclamant.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 7.500 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Menține în rest sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/24.09.2013
Tehnored.MM/2 ex/26.09.2013
Instanță fond: T. A. – jud.H. O.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1063/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1158/2013. Curtea de... → |
|---|
