Legea 10/2001. Decizia nr. 1335/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1335/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1335/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 13.09.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1335/R
Ședința publică din 16 octombrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. L. împotriva sentinței civile nr. 1950/PI/16.07.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați P. M. Timișoara și M. Timișoara, prin P., pentru Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamanta recurentă lipsă, doamna avocat T. C., și, în reprezentarea pârâților intimați, doamna consilier juridic V. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente solicită recalificarea naturii juridice a căii de atac din recurs în apel, față de prevederile Legii nr. 10/2001.
Reprezentanta pârâților intimați arată că această recalificare nu se impune, având în vedere prevederile Legii nr. 202/2010.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de recalificare, având în vedere că natura juridică a căii de atac este recursul, raportat la prevederile Legii nr. 202/2010.
Reprezentanta pârâților intimați depune la dosar delegația și concluzii scrise.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și, în principal, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare; în subsidiar, solicită modificarea sentinței în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1950/PI/16.07.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ a fost respinsă contestația formulată de reclamanta I. L. împotriva pârâtului P. M. Timișoara.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin cererea înregistrată la 17.08.2010, reclamanta I. L. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1298/06.07.2010 emisă de P. M. Timișoara, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună admiterea contestației; anularea dispoziției nr. 1298/06.07.2010 emisă de P. M. Timișoara, prin care s-a respins notificarea nr. 657/14.11.2001 pentru imobilul situat în Timișoara, ., înscris în CF nr. 564 Freidorf și, pe cale de consecință, restituirea în natură a imobilul situat în Timișoara, .. înscris în CF nr. 564 Freidorf, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul intabulat în CF 564 Freidorf, situat în Timișoara . a fost până în anul 1948 în proprietatea bunicului reclamantei - Kogler I. și a mamei reclamantei (Kogler Gertrude), așa cum se poate observa și din extrasul de carte funciară.
Reclamanta a apreciat că, prin dispoziția nr. 1298/06.07.2010, Primăria M. Timișoara a respins în mod eronat notificarea formulată de către antecesoarea sa (Kogler Gertruda), pronunțând o soluție neîntemeiată și nelegală raportat la întreaga stare de fapt și la înscrisurile existente Ia dosarul administrativ.
Caracterul abuziv al preluării imobilului care face obiectul notificării este probat atât prin cererile formulate de către fostul proprietar Kogler I. autorităților în scopul de a-i restitui proprietatea confiscată, cât și din mențiunea existentă în cartea funciară potrivit căreia imobilul a fost expropriat. Potrivit art. 3 din Legea nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, în scopul înfăptuirii reformei agrare, trec asupra statului pentru a fi împărțite plugarilor îndreptățiți la împroprietărire pământurile și proprietățile agrare de orice fel aparținând cetățenilor germani și cetățeni români, persoane fizice sau juridice de naționalitate (origine etnică) germană, care au colaborat cu Germania hitleristă.
Chiar dacă inițial, prin procesul-verbal nr. 484/A46 din 05.04.1946, bunicul reclamantei Kogler I. a fost exclus de la expropriere, ulterior toate bunurile acestuia, atât cele mobile cât și cele imobile, au fost preluate în mod abuziv de către Statul Român.
Faptul că în urma exproprierii operate proprietarii de drept nu au beneficiat de nici un fel de despăgubiri avea și o reglementare legală. Astfel, prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 187/1945 se prevede că toate bunurile agricole arătate mai sus în art. 3 (prezentat anterior) trec imediat, fără nici o despăgubire și pe deplin în proprietatea statului.
În cartea funciară nr. 564 Freidorf nu este precizat temeiul legal al trecerii în proprietatea statului a imobilului revendicat, dar această împrejurare nu poate fi imputată reclamantei, iar în situația în care a fost achitată o despăgubire, restituirea în natură este condiționată de restituirea despăgubirii primite, actualizată conform legii - Normele metodologice de punere în aplicare a Legii 10/2001, art. 1 pct. 1.3. lit. a. teza a II-a și art. 11 .
A precizat că un alt motiv de nelegalitate al dispoziției atacate este acela că organul administrativ a apreciat că exproprierea nu este abuzivă numai datorită faptului că decizia administrativă privind exproprierea nu a fost identificată și coroborat cu aspectul că în cartea funciară a imobilului nu este prevăzut temeiul legal al exproprierii. Această modalitate de interpretare a probelor existente la dosarul cauzei intră în contradicție flagrantă cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 precum și cu normele de punere în aplicare ale acesteia.
A concluzionat că notificarea nr. 657 din 14.11.2001 formulată în vederea restituirii în natură a imobilului situat în Timișoara, .. intabulat în CF nr. 564 Timișoara a fost soluționată cu neobservarea evidentă a probelor existente la dosarul administrativ.
La data de 14.06.2011 reclamanta a precizat contestația, solicitând admiterea contestației, anularea dispoziției nr. 1298/06.07.2010 emisă de P. M. Timișoara în data de 06.07.2010 prin care s-a respins notificarea nr. 657 din 14.11.2001 pentru imobilul situat în Timișoara. .. înscris în CF nr. 564 Freidorf și, pe cale de consecință, în principal, restituirea către reclamantă în natură a imobilului situat în Timișoara, .. înscris în CF nr. 564 Freidorf, iar în subsidiar, în condițiile în care restituirea în natură nu este posibilă, restituirea către reclamantă în echivalent a imobilului.
Analizând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut că obiectul prezentei acțiuni îl reprezintă contestația împotriva dispoziției nr. 1298/ 06.07.2010 emisă de pârâtul P. M. Timișoara, în baza Legii nr. 10/2001.
P. notificarea nr. 657/14.11.2001, numita Kogler Gertrude (antecesoarea reclamantei) - în calitate de coproprietară și moștenitoare legală a coproprietarului imobilului (înscris în C.F. nr. 564 . Timișoara, .) Kogler I. - a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a acestui imobil.
Din analiza extrasului C.F.- ului nr. 564 Freidorf (filele 14 -28) rezultă că imobilul în litigiu a fost expropriat - în baza adresei Ocolului Agricol Central Timișoara cu nr. 518/1948 și a procesului verbal de expropriere, acte care nu au fost identificate și depuse fizic la dosarul cauzei.
Se poate reține că imobilul, situat în intravilan, solicitat de reclamantă a fost preluat de stat în baza unui decret individual de expropriere.
Modalitatea de preluare a imobilului determină și procedura legală de restituire a acestuia; întrucât adresa și procesul-verbal de expropriere au fost întocmite de Ocolul agricol central se poate concluziona că imobilul a avut destinația de agricol, mai ales că reclamanta nu contestă acest aspect, invocând în contestația sa împrejurarea că prin Legea 187/1945 privind reforma agrară s-au realizat exproprieri ale terenurilor, fără despăgubiri. Or, destinatarii legii agrare nu puteau fi decât agricultorii, iar terenurile expropriate nu puteau avea decât caracter de terenuri arabile.
Împrejurarea că reclamanta, prin antecesoare, nu a solicitat și obținut retrocedarea imobilului în condițiile Legii nr. 18/1991, nu o îndreptățește pe aceasta să apeleze la beneficiul altor legi reparatorii, de data aceasta care vizează alte categorii de imobile, respectiv la Legea nr. 10/2001.
Conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989: „Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare”.
Instanța a reținut că dispoziția atacată este legală și temeinică, astfel că în mod corect a fost respinsă notificarea formulată, dar cu motivația substituită, în sensul că imobilul revendicat are destinație agricolă, fiind exceptat de la obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând, în principal, casarea ei cu trimitere spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea ei cu consecința admiterii cererii de restituire în natură a imobilului ori, dacă restituirea nu este posibilă, restituirea în echivalent a imobilului.
În motivare a invocat că terenul în litigiu este în intravilan și nu avea/are destinație agricolă, conform probelor administrate, astfel că face obiect al Legii 10/2001.
A învederat că restituirea în natură este posibilă conform Legii 10/2001, dovada abuzivei preluări fiind făcută.
A invocat că, și în situația în care s-ar considera că imobilul nu ar fi fost preluat abuziv, ci doar expropriat, restituirea s-ar impune în baza art. 11 din Legea 10/2001.
A învederat că, în situația în care s-ar considera că imobilul are destinație agricolă, instanța nu trebuia să respingă contestația, ci să o trimită la Comsia constituită potrivit legii fondului funciar.
În drept a invocat disp. art. 3041 Cod proc.civilă.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. 2 Cod proc.civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 Cod proc.civilă, față de disp. art. 299 și urm. Cod proc.civilă, văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Potrivit disp. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 „Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.”
Conform concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză și răspunsurilor la obiecțiunile formulate, imobilul în litigiu este situat la periferia orașului, se compune din teren categoria curți-construcții, una din clădirile aici existente fiind edificată înainte de anul 1940 (f. 100, 127, 130, 133, 151 dosar fond), faptul că obiect al exproprierii l-a constituit imobilul compus din teren și construcție rezultând inclusiv din mențiunile de carte funciară (f. 152, 167 dosar fond).
Aceste concluzii ale experților nu au fost contestate de pârât în condițiile art. 212 Cod proc.civilă.
La fel, această situație a imobilului rezultă inclusiv din conținutul răspunsului dat de Consiliul Popular al M. Timișoara cererii prin care antecesorul reclamantei a solicitat restituirea casei din Timișoara – Freidorf, . (imobilul nr. 8 litigiu) (f. 39 dosar fond).
Rezultă, astfel, că imobilul (situat în intravilan) nu avea destinație agricolă sau forestieră la data exproprierii, astfel că nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991 ori ale Legii nr. 1/2000, regimul său (imobil în intravilan format din curte și construcție aparținând aceluiași proprietar) fiind reglementat de Legea nr. 10/2001.
În continuare, instanța reține că imobilul fiind expropriat și nefiind exclus de la aplicarea Legii nr. 10/2001, având în vedere și înscrisurile de la dosar, dispoziția contestată este nelegală sub aspectul reținerii lipsei dovezii preluării abuzive și, pe cale de consecință, a calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat de reclamantă.
Reținând, contrar celor mai sus-reținute, că imobilul nu face obiect al Legii nr. 10/2001 și respingând pe cale de consecință contestația, prima instanță nu a mai examinat fondul susținerilor reclamantei vizând posibilitatea restituirii în natură a imobilului, astfel că se impune casarea cu trimitere a sentinței, pentru ca prima instanță să stabilească dacă și în ce măsură restituirea în natură este posibilă, dată fiind modificarea situației construcțiilor de pe teren și, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, dacă și în ce modalitate reclamanta este îndreptățită la restituirea în echivalent.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3, 5 Cod proc.civilă rap. la art. 304 pct. 8 Cod proc.civilă, instanța va admite recursul declarat de reclamanta I. L. împotriva sentinței civile nr. 1950/PI/16.07.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta I. L. împotriva sentinței civile nr. 1950/PI/16.07.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.- 29.10.2013
Tehnored: C.J.- 04.11.2013; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: C. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1336/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 646/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
