Legea 10/2001. Decizia nr. 1336/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1336/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1336/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 13.09.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 1336/R
Ședința publică din 16 octombrie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. Z.-I. împotriva sentinței civile nr. 1501/7.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Timișoara, prin P., și F. I., pentru Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă reclamantul recurent personal, pentru pârâtul intimat F. I., doamna avocat N. N.-P., în substituirea domnului avocat B. M., și, în reprezentarea pârâtului intimat Municipiul Timișoara, prin P., doamna consilier juridic V. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâtul intimat Municipiul Timișoara, prin P., a depus la dosar la data de 10.10.2013, prin registratura instanței, întâmpinare. De asemenea, pârâtul intimat F. I. a depus la dosar întâmpinare, însă instanța îi conferă acestui înscris rolul unor concluzii scrise, întrucât, fiind depus la data de 15.10.2013, a depășit termenul prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.c.
Reprezentanta pârâtului intimat F. I. depune la dosar împuternicirea avocațială, delegația de substituire și chitanța nr. 10/10.10.2013, în valoare de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta pârâtului intimat Municipiul Timișoara, prin P., depune la dosar delegația.
Reclamantul recurent depune la dosar note de ședință la care a anexat următoarele înscrisuri noi: adresa nr. 7557/20.08.2013, emisă de OCPI, adresa nr. CT2013/29.05.2013, emisă de Municipiul Timișoara, și adresa nr._/13.06.2013, eliberată de Consiliul Local Timișoara- Direcția de Evidență a Persoanelor.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în mod greșit a fost reținută excepția tardivității formulării contestației.
Reprezentanta pârâtului intimat F. I. solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinarea calificată concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtului intimat Municipiul Timișoara, prin P., solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 25.09.2012 la Tribunalul T. sub nr._, reclamantul B. Z.-I., prin mandatar Căpută M., a chemat în judecată pârâții Municipiul Timișoara, prin P., și F. I. și a solicitat constatarea nulității absolute a dispoziției nr. 2217/5.09.2006, emisă de pârâtul Municipiul Timișoara, prin P., prin care i s-au restituit pârâtului F. I. parcelele nr. top._/2 –_/1/3 de 231 mp și nr. top._/2 –_/1/2 de 271 mp și i s-a propus acordarea de despăgubiri pentru diferența de suprafață de la 428 mp la 930 mp.
De asemenea, reclamantul a solicitat ca în baza art. 103 alin. 1 Cod proc.civilă să fie repus în termenul de 30 de zile pentru formularea contestației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că dispoziția a fost comunicată antecesorului său B. I.-G. la 14.09.2006, dată la care era decedat, încă de la 10.04.2003. A arătat că el este cel care a continuat procedura de restituire a imobilelor, așa cum rezultă și din procura specială pe care a dat-o la 7.08.2006 mandatarului său Căpută M..
P. urmare, a arătat reclamantul, confirmarea de primire emisă pe numele lui B. I.-G. la 14.09.2006, semnată de o persoană necunoscută, este un act de procedură lovit de nulitate în sensul art. 105 Cod proc.civilă.
A mai arătat că el a aflat de emiterea dispoziției la 11.09.2012, în urma propriilor demersuri.
Pe fondul acțiunii, reclamantul a arătat că dispoziția emisă în favoarea pârâtului F. I. este nelegală, întrucât acestui pârât nu i se poate recunoaște calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii ale Legii nr. 10/2001.
În acest sens a arătat că imobilele în litigiu au fost expropriate de la antecesorul său B. I. (G.), iar nu de la T. A., antecesoarea pârâtului F. I., ceea ce rezultă din Decretul de expropriere nr. 754/1962 și tabelul anexă la acest decret, documente care nu au fost atașate la dosarul administrativ, fapt ce explică grava eroare.
La dosarul administrativ nu s-a aflat nici CF nr. 4654 Timișoara in extenso, care ar fi demonstrat că proprietar al întregului imobil a fost B. I. (G.), imobilul fiind moștenit de la mama sa B. Adalberta (născută Neurohr B.), antecedată fiului său în anul 1908. Același imobil a rămas în proprietatea sa și după trecerea la majorat până la momentul exproprierii.
Imobilul nu a aparținut niciodată numitei T. A., nici soției pârâtului F. I..
T. A. nu a fost niciodată persoană expropriată, deoarece Decretul nr. 754/1962 se referă clar la B. I.. Mai mult, toate documentele anexate acestui decret se referă la aceeași persoană B. I. (G.), iar nu la T. A.. Din statul de plată pentru despăgubirile acordate ca urmare a exproprierii terenului rezultă că suma de bani reprezentând despăgubirea a fost ridicată de B. (Baschet) I., domiciliat în Timișoara, ..
În drept, reclamantul a invocat art. 1, 3, 4, 11 și 26 din Legea nr. 10/2001 și HG nr. 498/2003 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
P. sentința civilă nr. 1501/7.05.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins cererea reclamantului de repunere în termenul pentru formularea contestației.
A admis excepția tardivității formulării contestației împotriva dispoziției nr. 2217/5.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, invocată de pârâtul F. I., și, în consecință a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul B. Z.-I. împotriva pârâților Municipiul Timișoara, prin P., și F. I..
A obligat reclamantul să plătească pârâtului F. I. suma de 700 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în primul rând că este neîntemeiată cererea reclamantului de repunere în termenul de 30 de zile pentru formularea contestației.
P. dispoziția nr. 2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, a fost soluționată notificarea nr. 216/02.08.2001, prin care numiții F. I. și Bachant Josif - G. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, . Șoimos), nr. 8, înscris în CF nr. 4654 Timișoara, cu nr. top._, compus din casă și grădină, pe suprafața căruia s-a construit un . nr._ Timișoara.
S-a constatat că imobilul revendicat a fost proprietatea numitei T. A. la momentul trecerii în proprietatea statului, conform CF nr._ Timișoara, și că notificatorul F. I. are calitatea de persoană îndreptățită conform prevederilor art. 3 alin. 1, lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
P. urmare, s-a restituit în natură notificatorului F. I. . nr. top._/2 -_/1/3, în suprafață de 231 mp, și . spre dezmembrare, cu nr. top._/2-_/1/2/a, în suprafață de 271 mp.
Pentru suprafața de 428 mp, care nu poate fi restituită în natură, s-a propus acordarea de despăgubiri conform art. 16 al Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește notificarea formulată de B. Z. I., s-a dispus respingerea acesteia, reținându-se că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate invocat.
Dispoziția nr. 2217/05.09.2006, emisă de P. M. Timișoara, a fost comunicată la adresa notificatorului Bachant Josif G. în data de 14.09.2006, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei (f. 147).
Totodată, dispoziția contestată a fost comunicată mandatarului reclamantului B. Z. I., Caputa M., confirmarea de primire fiind semnată de către soția acestuia la data de 14.09.2006 (f. 146).
Că numitul Căpută M. a avut calitatea de mandatar al reclamantului B. Z. I. rezultă din procura specială autentificată sub nr. 633/07.08.2006 (f. 148), prin care reclamantul l-a împuternicit să facă toate demersurile legale în vederea restituirii în natură, sau dacă va fi cazul să obțină măsuri reparatorii prin echivalent în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul din litigiu, inclusiv să primească actele de procedură și să formuleze contestații pentru apărarea drepturilor și intereselor sale.
Susținerea reclamantului, potrivit căreia comunicarea efectuată la adresa mandatarului Căpută M. este viciată, nu a fost reținută.
Faptul că pârâtul F. I. a revocat mandatul acordat numitului Căpută M., prin declarația autentificată sub nr. 1416/20.07.2006 (f. 173), a fost considerată lipsită de relevanță, atât timp cât mandatul acordat numitului Căpută M. de către reclamantul B. Z. I. nu a fost revocat.
Nu a fost reținută nici susținerea mandatarului reclamantului referitoare la faptul că o altă persoană decât soția sa a semnat confirmarea de primire, întrucât această împrejurare nu a fost dovedită, mandatarul reclamantului învederând la termenul de judecată din data de 29.04.2013 că nu înțelege să solicite înscrierea în fals, așa cum solicitase inițial.
Constatând că dispoziția a fost comunicată reclamantului B. Z.-I., prin al său mandatar Căpută M., în data de 14.09.2006 și văzând că reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat să conteste dispoziția nr. 2217/05.09.2006 de o împrejurare mai presus de voința sa, în condițiile prevăzute de art. 103 alin. 1 C.pr.civ, prima instanță a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de repunere în termenul de 30 zile, și ca o consecință, respingerea ca tardivă a contestației.
Împotriva sentinței civile nr. 1501/7.05.2013 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal reclamantul B. Z.-I..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că bunicul său B. I. G. a decedat la 10.04.2003 și că, prin urmare, confirmarea de primire a dispoziției nr. 2217/05.09.2006, comunicată pe numele B. I. G. la data de 14.09.2006 și semnată de o persoană necunoscută, în condițiile în care destinatarul era decedat din anul 2003, este un act de procedură lovit de nulitate, în sensul prevederilor art. 105 Cod proc.civilă.
Pârâtul F. I. a dat o declarație autentificată cu nr. 1416 la data de 20.07.2006, prin care l-a revocat ca mandatar pe Căpută M., înaintea emiterii dispoziției nr. 2217/05.09.2006 acesta nemaiavând nici o calitate.
Procura specială nr. 633/07.08.2006, prin care el, reclamantul, l-a împuternicit ca mandatar pe Căpută M., a fost pentru dosarele 785 și 786/L10/2001 și nu pentru dosarul 837/L10/2001, fapt confirmat în adresa de la PMT – Direcția Patrimoniu nr. CT2013-_/29.05.2013.
Asupra fondului contestației a arătat că dispoziția atacată este profund nelegală, întrucât a fost emisă fără observarea cerințelor legale, în afara cărora pârâtul F. I. nu i se poate recunoaște calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de efectele reparatorii ale Legii nr. 10/2001.
Imobilul nu a aparținut niciodată numitei T. A., nici soției pârâtului, ci antecesorului său B. I. (G.).
T. A. nu a fost niciodată persoană expropriată, deoarece Decretul nr. 754/1962 se referă clar la B. I..
Pârâtul nu a făcut dovada pertinentă că are calitate de persoană îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
În fapt, acesta este soțul supraviețuitor al numitei F. A. E. (născută T.). Soția decedată a pârâtului nu a moștenit de la mama sa T. A. acest imobil, pentru că nici T. A. nu a dobândit acest teren înainte de emiterea decretului de expropriere.
Pârâtul Municipiul Timișoara, prin P., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului, cu motivarea că acțiunea formulată în 2012 este tardivă, având în vedere faptul că dispoziția contestată a fost comunicată în 2006, în mod legal.
Pârâtul F. I., de asemenea, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului; instanța a conferit acestui înscris rolul unor concluzii scrise, întrucât a fost depus la doar cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.c.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 3041 și art. 306 alin. 2 Cod proc.civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect prima instanță a respins ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul B. Z.-I. pentru anularea dispoziției nr. 2217/5.09.2006, emisă de P. M. Timișoara în baza Legii nr. 10/2001.
Reclamantul susține în continuare că nu a luat cunoștință despre această dispoziție decât în anul 2012, în urma demersurilor sale personale.
Susține că nu poate fi luată în considerare comunicarea dispoziției făcută către mandatarul său Căpută M., întrucât mandatul acestuia nu era pentru dosarul administrativ 837, ci pentru dosarele nr. 785 și 786, iar procura pe care același Căpută M. o avea din partea pârâtului F. I. fusese revocată anterior emiterii dispoziției.
Chiar dacă în procură (fila 148 din dosarul de fond) sunt indicate doar dosarele nr. 785/2001 și nr. 786/2001, din aceeași procură rezultă că reclamantul B. Z.-I. l-a împuternicit pe Căpută M. să facă în numele său „toate demersurile necesare și legale în vederea restituirii în natură sau dacă va fi cazul, să obțină măsuri reparatorii prin echivalent, în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilele situate în Timișoara, ., .. 8 și .”, ori imobilul din .. 8 este cel ce face obiectul dosarului administrativ 837/2001, imobilul în litigiu.
De asemenea, prin procura respectivă, autentificată sub nr. 633/7.08.2006, reclamantul l-a împuternicit pe Căpută M. ca în numele său să primească și să îndeplinească orice act de procedură.
Mai mult, chiar reclamantul afirmă prin acțiune că după moartea antecesorului său l-a împuternicit pe Căpută M. să continue procedurile administrative de restituire a imobilelor inițiate de B. I. G. prin notificări în baza Legii nr. 10/2001.
P. urmare, în mod corect dispoziția nr. 2217/5.09.2006 i-a fost comunicată mandatarului reclamantului, mandatul fiind dat la 7.08.2006, comunicarea făcându-se efectiv la 14.09.2006, așa cum rezultă din înscrisul de la fila 61 din dosarul de fond, dată de la care a început să curgă termenul legal de 30 de zile pentru eventualele contestații.
În consecință, contestația promovată de reclamantul B. Z.-I. la 25.09.2012 este tardivă, cum corect a reținut și instanța de fond.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul B. Z.-I. împotriva sentinței civile nr. 1501/7.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Timișoara, prin P., și F. I..
În baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civilă, va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâtului F. I. a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul B. Z.-I. împotriva sentinței civile nr. 1501/7.05.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Timișoara, prin P., și F. I..
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâtului F. I. a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 18.10.2013
Tehnored. C.J.- 30.10.2013; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: L. Ș.
| ← Expropriere. Decizia nr. 1343/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 1335/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
