Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1412/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1412/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 1412/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1412
Ședința publică din 23.10.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții I. A. și I. C. împotriva Sentinței civilă nr. 1114/PI din 26.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, T. T., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de M. Finanțelor P. prin D. T., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanți av. B. P., lipsă fiind pârâtul.
M. Public este reprezentat de doamna procuror S. A., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 03.10.2013, de către pârât întâmpinare.
Instanța comunică reprezentantului reclamantului un exemplar al întâmpinării.
Atât reprezentantul reclamanților cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea recursului formulat, modificarea în tot a hotărârii pronunțare în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului
CURTEA
În deliberare constată că
P. cererea înregistrata la T. T., la data de 12.06.2012, reclamanții I. A. și I. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul R., reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generala a Finanțelor P. T., să se constate că antecesorului său I. V. i-au fost aplicate măsuri administrative cu caracter politic prin stabilirea domiciliului forțat în ., să fie obligat pârâtul la acordarea de despăgubiri în cuantum de 90.000 Euro (echivalentul în lei la data plații), pentru prejudiciu moral cauzat de măsura administrativă cu caracter politic de stabilire a domiciliului forțat dispusă asupra antecesorului său.
În motivare, reclamanții au învederat instanței că măsura de stabilire a domiciliului forțat în ., aplicată antecesorului său este dovedită cu adeverința nr.73/2006 AFDPR - Filiala Suceava și carnetul de membru nr.1823 AFCDPR - Filiala Suceava.
Au mai susținut reclamanții ca acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit de antecesorul lor ca urmare a aplicării măsurii abuzive a deportării în perioada regimului comunist, ar echivala cu o recunoaștere și implicit o încercare de remediere a durerilor psihice încercate de acesta a suferințelor personale și a neajunsurilor sociale încercare, precum și o reparare a prejudiciilor aduse vieții personale, familiale și sociale.
Au precizat reclamanții ca antecesorul lor a beneficiat de măsurile reparatorii în baza Decretului Lege nr.118/1990.
În drept, cererea a fost întemeiata pe prevederile art.4 alin.(2), alin.(3) și alin.(4), art.5 alin.(1), lit.a și lit.b, din Legea nr.221/2009, art.998 - 999 și art.274 C.P.Civ..
Pârâtul Statul R., reprezentat de M. Finanțelor P., prin Direcția Generala a Finanțelor P. T., prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, raportat la împrejurarea că în prezent aceasta este lipsită de temei legal, raportat la deciziile constituționale nr.1358/21.10.2010 și nr.12/19.09.2011.
P. sentința civilă nr. 1114/PI din 26.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, T. T. a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții I. A. și I. C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de M. Finanțelor P., prin D. T..
Pentru a hotărî astfel, T. a reținut următoarele:
Cu actele de stare civila depuse la dosar, reclamanții au făcut dovada calității de descendenți a-i numitului I. V., în calitate de fiică și, respectiv fiul.
Primul petit prin care se solicita a se constata ca antecesorului părților, numitul I. V., i-au fost aplicate masuri administrative cu caracter politic se privește a fi lipsit de interes, câtă vreme din chiar înscrisurile depuse de reclamanți rezultă că acestuia i-a fost recunoscuta aceasta calitate, în baza prevederilor Decretului Lege nr.118/1990.
Cel de-al doilea petit formulat de reclamanți prin care solicita acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a măsurii administrative de stabilire a domiciliului forțat privind pe antecesorul lor, este neîntemeiat, raportat la declararea ca fiind neconstituționale a prevederilor art. 5 alin.1 lit.”a” din Legea nr. 221/2009 prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010, iar în raport de celelalte temeiuri juridice cu caracter general, dreptul la despăgubiri morale pentru prejudiciul creat prin măsura administrativa, apare ca prescris extinctiv, conform dispozițiilor art. 1 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Raportat la cele ce preced, cererea reclamanților a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții I. A. și I. C., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, reclamantul recurent a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C. pr. civ., arătând că prima instanță a interpretat greșit legea în ceea ce privește consecințele Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale asupra dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, acțiunea impunându-se a fi analizată sub aspectul prevederilor dreptului european.
În acest sens, a susținut că se impun a fi analizate consecințele deciziei Curții Constituționale asupra drepturilor sale din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, art. 1 al Protocolului nr. 12 adițional la Convenție și art. 14 al Convenției, care interzic discriminarea, și art. 1 din Primul Protocol la Convenție, care garantează dreptul la respectarea bunurilor, invocând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului: Thorne c. Marii Britanii, Marckx c. Belgiei, Satka și alții c. Greciei, C. c. României, V. der Musseșe c. Belgiei, Pressos Compania Naviero și alții c. Belgiei, Draon c. Franței, Gratzinger și Gratzingerova c. Cehiei, Trgo c. Croației, Broniowsky c. Poloniei, K. și Souri Kolodze c. Georgiei, B. c. României).
Cu privire la temeiul de drept comun al acțiunii, au susținut că acțiunea nu este prescrisă, întrucât prin adoptarea Legii nr. 221/2009 au fost repuși în termen.
P. întâmpinare, pârâtul intimat Statul Român, reprezentat de M. Finanțelor P. prin D. T. a solicitat respingerea recursului, invocând Decizia nr. 12/19.09.2011 pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
În urma examinării sentinței atacate, în raport de motivele invocate, de dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041 C. pr. civ., ale Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale și Decizia nr. 12/19.09.2011, pronunțată în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, pentru argumentele de mai jos.
Într-adevăr, așa cum a reținut și prima instanță, fiind desființat temeiul juridic care a fost invocat prin acțiune, respectiv art. 5 alin. 1 lit. „a” din Lega nr. 221/2009, ca urmare a declarării acestuia ca fiind neconstituțional, prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, Curtea apreciază că soluția de respingere a acțiunii este corectă.
Totodată, prin Decizia nr. 12 din 19.09.2011, dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. 1 teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios administrativ în Monitorul Oficial.
În ceea ce privește dispozițiile de drept comun invocate (art. 998-999 C. civ.), Curtea constată că temeiul de prescripție, aplicabil și acțiunilor în răspundere delictual, fondate pe normele legale precizate mai sus, este cel reglementat de art. 3 alin. 4 din Decizia 167/1958, respectiv este vorba de termenul de trei ani, care a început să curgă la 22.12.1989, astfel încât acțiunea este prescrisă.
De asemenea, nu poate fi reținută în speță nici încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului și a protocoalelor acesteia, deoarece prin Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale și Decizia nr. 12 din 19.09.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a analizat și jurisprudența CEDO.
P. urmare, Curtea apreciază că sentința atacată este temeinică și legală, nefiind susceptibilă de modificare în condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 3041 C. pr. civ., astfel că în baza art. 312 alin. 4 C. pr. civ. va respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții I. A. și I. C. împotriva Sentinței civilă nr. 1114/PI din 26.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, T. T.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. GO/24.10.2013
Teh. AMT/2 ex./05.11.2013
Primă instanță: T. T. –jud. D. J.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1404/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 96/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
