Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 203/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 203/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-05-2012 în dosarul nr. 1318/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1318
Ședința publică din 8 mai 2012
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: F. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. I. împotriva sentința civilă nr. 203/23.02.2012 pronunțată de T. C.-S. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. R., prin M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. C.-S., având ca obiect Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
M. Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că atât reclamantul recurent cât și pârâtul intimat au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
P. sentința civilă nr.203/23.02.2012 T. C.-S. - Secția civilă a respins acțiunea civilă în despăgubiri formulată de reclamantul L. I. față de pârâtul S. R., prin M. FINANȚELOR P. BUCUREȘTI, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. C.-S..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._, scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, reclamantul L. I. a chemat în judecată S. R. prin M. Economiei și Finanțelor P. București reprezentat de DGFP C.-S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro, cu titlu de daune morale, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a aratat că, prin Decizia nr. 200/1951 a M.A.I. a fost strămutat din localitatea Naidăș, jud. C.-S., în localitatea Jegălia Nouă-Fetești unde i s-a stabilit domiciliu obligatoriu împreună cu familia, până la data de 27.07.1955, când în conformitate cu Decizia M.A.I. nr. 6100/1955, i-a fost ridicată restricția domiciliară.
A fost lăsat sub cerul liber, fără apă și mâncare, a fost nevoit a săpa în pământ cu mâinile goale pentru a se feri de arșița soarelui iar mai apoi de frigul ce a venit odată cu iarna. A înfruntat foamea, frigul, căldura, mizeria, lipsa apei și toate greutățile cu care s-au confruntat pentru necesitățile traiului. Umilința, foamea și bolile nu au încetat să se amplifice fiind supus la suferințe fizice și psihice.
P. această măsură administrativă i-a fost cauzat un prejudiciu ce a constat în consecințele dăunătoare ce au rezultat din atingerile și încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, fiind afectate și relațiile social-umane, cu prietenii, cu apropiații.
În toată perioada de strămutare a fost înfometat și umilit psihic iar lipsirea de libertate la care a fost supus a produs consecințe în planul vieții private cât și în plan profesional mai târziu, fiind afectate viața familială, imaginea și chiar sursele de venit.
În această situație este evidentă lipsirea de libertate, cu consecințele suferite pe plan fizic, psihic, social, profesional, fiindu-i lezată libertatea individuală, demnitatea, onoarea, drepturile personale nepatrimoniale ocrotite de lege, fiind expus disprețului public, deci o atingere gravă a valorilor ce definesc personalitatea umană.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1(2)(3), art. 4 și art. 5 din Legea 221/2009.
Intimatul S. R. prin M. Economiei și Finanțelor nu a formulat întâmpinare în cauză.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului s-a reținut că acțiunea este neîntemeiată, sens în care urmează a fi respinsă pentru considerentele următoare:
Conform Deciziei 12/2011 a ICCJ, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial, astfel încât se impune respingerea ca netemeinică a acțiunii formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul L. I. solicitând modificarea ei, cu consecința admiterii acțiunii.
Recursul a fost motivat generic pe dispozițiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă iar în fapt pe mai multe argumente ce țin - în opinia sa - de nelegalitate a sentinței.
În acest sens s-a susținut că el și familia sa de origine au fost deportați în B. în perioada 1951 – 1955, situație în care au fost supuși unor tratamente inumane și degradante atât pe timpul transportului cât și în intervalul de timp în care au fost obligați să rămână acolo.
Privațiunile de orice fel și excluziunile sociale și profesionale au continuat și după întoarcerea la vechiul domiciliu, astfel că toate aceste daune morale trebuie recompensate prin constatarea ca legitimă a demersului său și prin acordarea despăgubirilor solicitate.
De asemenea, în acest fel s-a încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii și al nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenție, ale art. 16 din Constituție și ale OG nr. 137/2008, - soluție ce transpare și din jurisprudența Instanței Supreme în materie (fiind depuse în acest sens copiile deciziei civile nr. 2973/31.03.2011 a Înalta Curte de Casație și Justiție București - Secția civilă și decizia civilă nr. 3873/11.05.2011 a aceleiași instanțe).
P. întâmpinarea formulată în cauză, instituția intimată pârâtă a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că prin respingerea acțiunii reclamantului L. I., T. C.-S. a făcut o corectă aplicare a legii la cauza dedusă judecății.
În primul rând, discuția despre încălcarea principiului neretroactivității prevăzut de art. 147 din Constituție prin aplicarea în cauză a Deciziei nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, este nefondată întrucât data înregistrării acțiunii la T. C.-S. 24.01.2012 este situată multă după publicarea deciziei menționate în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010, din care cauză nu se poate vorbi despre aplicarea ei retroactivă la acțiunea de față.
În al doilea rând, se cuvine a fi menționat faptul că, pe de o parte, jurisprudența de caz a instanțelor naționale nu este un izvor de drept iar, pe de altă parte, hotărârile confirmate de Instanța Supremă(depuse în copie la dosar) dobândiseră caracter definitiv și executoriu – deci un „bun” în înțelesul autonom al Convenției – înainte de data publicării Deciziei nr. 1358/21.10.2010 în Monitorul Oficial, motive pentru care ele nu pot servi ca precedent judiciar în cauză.
Cu referire la modul de soluționare a cauzei, Curtea constată la fel ca și instanța de fond - și contrar susținerilor reclamantului recurent - că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale se aplică în cauza de față și că prin efectele ei, art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 pe care reclamantul și-a întemeiat cererea de despăgubire pentru daune morale, încetase să mai producă consecințe juridice mult înainte de data introducerii acțiunii, astfel încât acțiunea sa, bazată pe acest temei de drept, în mod justificat nu mai poate fi admisă.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului împotriva sentința civilă nr. 203/23.02.2012 pronunțată de T. C.-S. - Secția Civilă în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul L. I. împotriva sentința civilă nr. 203/23.02.2012 pronunțată de T. C.-S. - Secția Civilă în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
F. B.
Red.D. C./09.05.2012
Tehnored F.B./21.05.2012
Ex.2
Primă instanță:V. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1319/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1335/2012. Curtea de... → |
|---|
