Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-12-2012 în dosarul nr. 2551/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2551
Ședința publică din 11 decembrie 2012
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: F. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții B. D. și S. D. împotriva sentinței civile nr. 1098 din 13.08.2012 pronunțată de T. C.-S. Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. R., prin M. FINANAȚELOR P. BUCUREȘTI, având ca obiect Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
M. Public este reprezentat de procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, deși la dosar se constată restituită dovada procedurii de citare cu reclamantul intimat Stamanca D. cu mențiunea făcută de agentul poștal că la adresa din Reșița, .. 15, destinatarul este necunoscut și proprietarul nu permite afișarea și fiind constatate dispozițiile art. 98 Cod procedură civilă, instanța a constatat că a fost notificată schimbarea adresei acestui pârât și că, citația tocmai a fost trimisă la domiciliul de el indicat în acțiune constată că procedura de citare este legală și cu această parte.
Nemaifiind formulate alte cererii, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr. 1098/13.08.2012 T. C.-S. - Secția Civilă a respins acțiunea formulată de reclamanții B. D. și S. D. față de pârâtul S. R., prin M. FINANAȚELOR P. BUCUREȘTI.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că, prin sentința civilă nr. 1790/1949, pronunțata în dosar 1535/1949 S. T., bunicul reclamanților a fost condamnat pentru crima de uneltire contra Ordinei Sociale.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 221/2009 “Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Rezultă deci că măsura luată împotriva bunicului reclamanților, S. T., constituie o măsură administrativă cu caracter politic în sensul prevăzut de art. 1, al. 1 și 2 din Legea nr.221/2009,
Motiv pentru care nu mai este necesară constatarea caracterului politic al măsurii administrative de către instanța de judecată, acesta fiind condamnat pentru o faptă constatată deja de lege ca fiind măsură dispusă ca având caracter politic, potrivit hotărârii mai sus enunțate.
P. urmare, față de dispozițiile art. 1 alin.1 și alin.2 din Legea nr. 221/2009, capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicată lui S. T. urmează a fi respins.
În ceea ce privește cel de-al doilea petit privind acordarea de daune morale, T. reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.221/2009, orice persoană care a făcut în perioada 06.03._89 obiectul unei măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acesteia, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al II-a inclusiv, pot solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Dar, prin decizia nr. 1358/21.10.2010 a Curții Constituționale, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R., prin M. Finanțelor P., și, în consecință, s-a constatat că prevederile art.5 alin.1 lit.a teza întâi din Legea nr.221/2009, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
În ceea ce privește efectele Deciziei nr.1358/21.10.2010 a Curții Constituționale în raport cu cauza de față, instanța constată cu sunt aplicabile dispozițiile art.147 alin.1 din Constituție ( prevăzute și de art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992), potrivit cărora” Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției”.
Decizia nr. 1358/21.120.2010 a Curții Constituționale a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 761 din 15 noiembrie 2010, iar în intervalul de 45 zile de la publicare, Parlamentul nu a pus de acord prevederile declarate neconstituționale ( art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009) cu dispozițiile Constituției. Rezultă că aceste prevederi și-au încetat efectele juridice, ceea ce înseamnă că nu mai pot fi aplicate la fel ca o normă abrogată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal reclamanții B. D. și S. D., solicitând modificarea ei, cu consecința admiterii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Cod procedură civilă iar în fapt pe mai multe argumente de nelegalitate.
S-a susținut că prin aplicarea în cauză a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale s-a încălcat principiul neretroactivității pentru că ea, conform art. 147 din Constituție urmează a se aplica doar în acele cauze înregistrate după data publicării ei în Monitorul Oficial.
În al doilea rând reținerea de către instanța de fond a încălcat, principiul egalității cetățenilor în fața legii și al nediscriminării fiind avantajați doar acei beneficiari ai Legii nr. 221/2009 care au obținut hotărâri definitive favorabile înainte de data publicării.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că singurul temei de drept adecvat situației prezentate în motivarea de fapt a recursului este art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 7 și 308 pct. 8 Cod procedură civilă, nefiind pertinente întrucât în privința primului, sentința nu a fost criticată pentru lipsa motivării, a menționării unor argumente străine cauzei sau contradictorii, iar despre cel de al doilea nu poate fi vorba în cauză pentru că obiectul pretențiilor reclamanților, este un fapt juridic(condamnarea politică a bunicului lor) iar nu un act juridic convențional de genul celor care se referă pct. 8 al art. 304 Cod procedură civilă.
P. prisma motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se constată că el nu se confirmă în cauză pentru următoarele considerente:
În primul rând, nu se poate vorbi în cauză despre retroactivitatea Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale pentru că la data introducerii acțiunii (11.06.2012) ea fusese deja de mult timp publicată în Monitorul Oficial și își producea efecte depline și valabile la acel moment.
În al doilea rând, instanța de fond nu putea face abstracție de efectele acestei decizii la data pronunțării sentinței pentru că, potrivit art. 30 al. 1 din Legea nr. 47/1992, având caracter definitiv, a dobândit și efect general obligatoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții B. D. și S. D. împotriva sentinței civile nr. 1098 din 13.08.2012 pronunțată de T. C.-S. Secția Civilă în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
F. B.
Red.D. C./03.12.2012
Tehnored F.B./18.01.2013
Ex.2
Primă instanță: M. M.
| ← Expropriere. Decizia nr. 74/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
