Expropriere. Decizia nr. 74/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 74/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-04-2012 în dosarul nr. 74/2012
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 74
Ședința publică din 05 aprilie 2012
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER:D. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții M. P. I. și M. C. M., împotriva sentinței civile nr. 574/06.07.2011 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat S. Român prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara și intervenienta intimată B. I. R. Agenția A., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat C. C.
S. pentru pârâtul intimat, celelalte părți fiind lipsă.
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. V., de la P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate; fără cheltuieli de judecată.
În susținere, aceasta arată că reclamanții au contestat cuantumul stabilit pentru terenul arabil intravilan și a invederat instanței că în mod corect prim instanța a ținut cont de prevederile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 în soluționarea cauzei. T. A. a omologat, în mod corect, modul de calcul al despăgubirilor efectuate de primul expert care a avut în vedere situația reală a terenului, raportul de expertiză efectuat de ceilalți doi experți nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 pentru determinarea cuantumului despăgubirilor.
Reprezentanta pârâtului intimat invederează instanței că valoarea terenului a fost stabilită la prețul de 18,03 euro/mp iar reclamanții solicită să se facă calculul la valoarea de 134 euro/mp, rezultând astfel suma de_ de euro.
Reprezentantei parchetului, pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat având în vedere faptul că valoarea din zonă este de 18,03 euro/mp.
După închiderea dezbaterilor dar nu înainte de ridicarea ședinței se prezintă avocat Bălaciu C., în substituirea avocatului M. R. care solicită instanței admiterea apelului, anularea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, invederând instanței faptul că există diferențe foarte mari de valoare în ceea ce privește mai multe terenuri expropriate din aceeași parcelă. Acesta consideră că nu pot exista utilități doar pe cei 5 mp în cauză, iar rapoartele de expertiză prevăd clar toate situațiile cu privire la suprafață și valoare; fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la T. A. sub nr. 3558 la 20.07.2009, reclamanții M. P. I. și M. C. M. au chemat în judecată pârâtul S. Român, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, solicitând anularea parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 54/06.04.2009, în sensul anulării art. 2 privind stabilirea cuantumului despăgubirii acordate și acordarea unei despăgubiri la valoarea de 134 euro/mp, în cuantum total de 13.668 euro sau la o valoarea stabilită în baza unui raport de expertiză efectuat de către o comisie de experți numiți de instanță, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În dezvoltarea motivelor arată că prin hotărârea atacată, reclamanții au fost expropriați de suprafața de 102 mp teren intravilan situat în A. și înscris în CF nr._ A., în vederea construirii autostrăzii A.-Timișoara. Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a stabilit ca valoarea a terenului prețul de 18,03 euro/mp, fără să aibă în vedere la stabilirea prețului dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în care se prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și că la calcularea cuantumului, experții vor ține cont de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite. Astfel, din informațiile pe care le dețin reclamanții la momentul actual, aceeași comisie a acordat pentru un teren învecinat cu al lor, un cuantum de 134 euro/mp, discrepanța dintre cele două valori (134 euro/mp și 18,03 euro/mp) fiind nejustificat de mare și neîntemeiată raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Referitor la admisibilitatea cererii, reclamanții fac trimitere la Decizia nr. 800/07.02.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția civilă și de proprietate intelectuală. Cu privire la stabilirea despăgubirilor, art. 9 din Legea nr. 198/2004 prevede că acțiunea se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește valoarea despăgubirilor.
În drept invocă prevederile art.9 - art.10 din Legea nr.198/2004 și art.21- art.27 din Legea nr.33/1994.
P. întâmpinarea depusă, pârâtul S. Român prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanții își motivează solicitarea afirmând că la stabilirea despăgubirilor Comisia nu a avut în vedere stabilirea prețului potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, învederând instanței că, pentru un teren învecinat, Comisia a acordat despăgubiri în valoarea de 134 euro/mp. Pârâta învederează că art. 6 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, modificată și actualizată prin Legea nr.184/21.10.2008, stabilește competențele Comisie de aplicare a Legii nr. 198/2004 și anume: „În termen de 5 zile de la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului, respectiv de la data publicării hotărârii autorității administrației publice locale, prevăzute de art. 4 alin. (1), expropriatorul numește o comisie care verifică dreptul de proprietate ori alt drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și constată acceptarea, sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii.” Față de aceste dispoziții legale, opinează că în mod clar competența de stabilire a cuantumului despăgubirilor nu aparține Comisiei, motiv pentru care aceasta nu poate fi învinovățită că ar fi stabilit despăgubirile fără respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Valoarea despăgubirilor a fost stabilită de un evaluator autorizat, în baza unui raport de evaluare care a stat la baza emiterii HG nr. 214/2009, prin metoda comparației prin bonitare, care ține seama de zona de amplasare a imobilului expropriat, de categoria de folosință a imobilului, de tipul de drum la care are acces, de existența utilităților tehnico-edilitare, de orientarea și aspectul urbanistic, de natura terenului și starea acestuia, de gradul seismic al zonei, de utilizarea terenului, etc. Terenul reclamanților, ce face obiectul exproprierii, este un teren agricol, situat în intravilanul localității A., fără utilități, astfel că nu poate fi comparat cu un teren intravilan căruia i s-a atribuit 134 euro/mp, teren destinat construcțiilor, pe care se află și utilități. Față de aceste caracteristici, pârâta consideră că valoarea de despăgubire în cuantum de 18,03 euro/mp este o valoare corectă și reală.
P. cererea de intervenție accesorie depusă la dosarul cauzei în data de 25.11.2009, în interesul celor doi reclamanți, intervenienta B. I. R. SPA a solicitat admiterea acțiunii reclamanților astfel cum a fost formulată și motivată.
În dezvoltarea motivelor arată că asupra terenului intravilan în suprafață de_ mp, situat pe raza Municipiului A. și înscris în CF_ A., din care a fost expropriată suprafața de 102 mp la care se referată cererea de chemare în judecată a reclamanților, instituția bancară are constituit un drept real de ipotecă de rang I, înscris în CF prin Încheierea nr._/11.10.2007, astfel încât intervenienta justifică un interes legitim și actual pentru formularea cererii accesorii. De asemenea, acest fapt este reținut atât prin Procesul verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 54/06.04.2009, cât și prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 54/06.04.2009 ale Comisiei de aplicare a Legii nr.198/2004. P. urmare, solicită instanței a constata că valoarea de 18,03 euro/mp este una infimă față de valoarea reală a terenului din acea zonă. A invocat art. 26 din Legea nr. 33/1994, arătând că la calculul despăgubirii, Comisia avea obligația de a lua în considerare și prejudiciul cauzat și daunele aduse proprietarilor, având în vedere că dispozițiile art. 47 alin. (1)1 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, care stabilește că zona de interdicție de construire, amplasare panouri sau orice fel de instalații, este de 50 m adâncime. La un simplu calcul matematic, se poate observa că reclamanții au o interdicție de construire ori de amplasare a oricăror alte instalații, pe o suprafață de 5206 mp, în condițiile în care, din actele depuse la dosar, rezultă că aceștia au achiziționat terenul în vederea construirii unui cartier de locuințe. Pentru toate cele arătate, intervenienta consideră că prejudiciul cauzat reclamanților este unul însemnat, iar despăgubirea acordată prin Hotărârea Comisiei este una derizorie. Solicită instanței a avea în vedere și faptul că pentru terenurile învecinate cu cel deținut de reclamanți, valoarea despăgubirii a fost stabilită, de către aceeași Comisie, la 134 euro/mp.
P. întâmpinarea depusă, pârâta CNADNR S.A. – Direcția regională de drumuri și poduri Timișoara, solicită respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată, cu motivarea că valoarea despăgubirilor a fost stabilită de un evaluator autorizat, în baza unui raport de evaluare care a stat la baza emiterii HG nr. 214/2009, prin metoda comparației prin bonitare, care ține seama de zona de amplasare a imobilului expropriat, de categoria de folosință a imobilului, de tipul de drum la care are acces, de existența utilităților tehnico-edilitare, de orientarea și aspectul urbanistic, de natura terenului și starea acestuia, de gradul seismic al zonei, de utilizarea terenului, etc. Terenul reclamanților, ce face obiectul exproprierii, este un teren agricol, situat în intravilanul localității A., fără utilități, astfel că nu poate fi comparat cu un teren intravilan căruia i s-a atribuit 134 euro/mp, teren destinat construcțiilor, pe care se află și utilități. Față de aceste caracteristici, pârâta consideră că valoarea de despăgubire în cuantum de 18,03 euro/mp este o una corectă și reală. Pe de altă parte, apreciază că în mod eronat intervenienta susține că această Comisie ar fi trebuit să calculeze daune produse pentru lipsa de folosință a terenului situat în zona de protecție a autostrăzii – 50 m stânga-dreapta, în condițiile în care OG nr. 43/1997, republicată și actualizată, stabilește zonele de interdicție a drumului. Astfel, zona de interdicție a șoselei o reprezintă „zona de siguranță”, care, potrivit art. 16 alin. (1) din OG nr. 43/1997, este o suprafață de teren „situată de o parte și de cealaltă a amprizei drumului, destinată exclusiv pentru semnalizarea rutieră, pentru plantație rutieră sau alte scopuri legate de întreținerea și exploatarea drumului, pentru siguranța circulației ori pentru protecția proprietăților situate în vecinătatea drumului.” Suprafața de teren reprezentând zona de siguranță a fost supusă exproprierii. Pentru zona de protecția a drumului (50 m de o parte și de alta a axului drumului), care rămâne în proprietatea expropriatului, singurele interdicții sunt cele prevăzute de art. 17 alin. (2) din OG nr.43/1997, anume: „a. neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător; b. executarea de construcții, împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum; c. executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafață; d. practicarea comerțului ambulant, în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop.” Ori art. 47 la care face referire intervenienta dispune că „În zona drumului public este interzisă amplasarea de construcții, panouri publicitare sau instalații care periclitează siguranța circulației.” În concluzie, pârâta consideră că nu există nicio suprafață de teren, de o parte și de alta a drumului, rămasă în proprietatea reclamanților, care să fie supusă interdicției de a fi utilizată de proprietar, respectiv de i se interzice construirea pe această suprafață. De asemenea, pune în vedere faptul că reclamanții se pot folosi în continuare de terenul rămas neexpropriat, potrivit destinației acestuia de teren arabil.
La data de 07.03.2011, reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând să se dispună, în ipoteza intervenirii în cauză a cazului prevăzut de art. 24 din Legea nr. 33/1994, exproprierea întregii suprafețe de teren de atât cea de 102 mp, înscrisă sub nr. cadastral_ – lot 2 din . și cea de 14.193 mp, înscrisă sub nr. cadastral_, nr. top. lot 1 din . în CF_ A. (fosta CF_ A.).
În dezvoltarea motivelor arată că în urma exproprierii terenului în suprafață de 102 mp (atacat în prezenta cauză) și a celui de 5 mp din cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii cu nr. 13/07.10.2010 (neatacat) și în urma constituirii zonei de protecție în adâncime de 50 ml de la axul drumului, la . suprafața de 14.193 mp, nu se mai poate avea acces, motiv pentru care consideră că situația se încadrează în cea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 33/1994. Sub acest petit a apărut ca actualitate după deplasarea la fața locului din data de 25.02.2011, în vederea efectuării expertizei, moment în care s-a pus problema accesului la teren după efectuarea autostrăzii, deoarece terenul, fiind îngrădit de canalul Țiganca și de râul M., și cm pe adâncimea de 50 ml nu se pot constitui servituți de trecere sau drumuri de acces (fiind domeniul public), și de asemenea nu se pot constitui nici în lateral aceste servituți, conform art. 617 C.civ., dar, mai mult, ele ajung în final tot în limita zonei de interdicție, fiind practic imposibil a se ajunge la . art. 24 din Legea nr. 33/1994 stabilește că „în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, va dispune exproprierea totală (…)”, reclamanții apreciază că se impune ca producerea unei asemenea daune astfel încât să fie necesară exproprierea totală a parcelei care astfel își pierde nu numai valoarea comercială, cât și orice fel de valoare, din moment ce la aceasta nu se mai poate avea acces decât cu eforturi extraordinare (2 poduri, unu peste canal și unul peste M.). De asemenea, dacă s-ar lua în calcul stabilirea nu numai a unui singur pod în lateralul parcelei peste canal, atunci s-ar ajunge în situația de a obține acceptul de la nu mai puțin de 30 de proprietari care ar trebui să fie de acord să renunțe la o parte din proprietatea lor pentru a le constitui lor un drum de acces la DJ 682 (drumul spre Zădăreni), lucru imposibil și totalmente la aprecierea lor. În aceste condiții, consideră că se impune exproprierea întregii suprafețe de teren.
P. întâmpinarea depusă, față de modificarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, pârâta solicită, în principal, admiterea excepției decăderii din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată și, pe cale de consecință, constatarea nulității cererii de modificare a acțiunii introductive de instanță, iar în subsidiar, în primul rând, admiterea excepției inadmisibilității cererii privind obligarea pârâtului la exproprierea suplimentară a terenului rămas în proprietatea reclamanților și respingerea acestei cererii și, în al doilea rând, în cazul neadmiterii excepțiilor menționate mai sus, respingerea ca neîntemeiate a solicitărilor din cererea de modificare a acțiunii introductive.
P. sentința civilă nr. 574 din 06.07.2011 T. A. a respins acțiunea civilă precizată exercitată de reclamanții M. P. – I. și M. C. – M., dom. în A., ., ., cu dom. alese în A., .-10, jud. A. (la Cabinet de Avocat Asociate M. R. C., B. C. F., O. C.) în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România SA, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, cu sediul în Timișoara, .. 18, jud. T., cu sediu ales în Timișoara, ., . (la Cabinet individual de avocat „C. C. S.”).
A respins cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamanților formulată de intervenienta B. I. – R. SPA Sucursala București Agenția A., cu sediul în A., ., nr. 14B, jud. A.; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Extrasul CF nr._ nedefinitivă A. (eliberat la 21.01.2009) atestă faptul că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate, prin cumpărare, în 2005 asurpa terenului arabil de 14.300 mp (./2, nr. cad. 5899) situat în intravilanul mun. A., iar la 11.01.2007 s-a notat încartea funciară interdicția de înstrăinare și grevare de sarcini, dezmembrare, restructurare și închiriere în favaorea intervenientei B. I. R. SPA, precum și dreptul de ipotecă de randul I în favoarea aceleași părți, la 11.10.2007, pentru împrumutul de 250.000 euro.
La 07.12.2007 s-a notat în aceeași carte funciară începerea lucrărilor procedurii de expropriere în temeiul Legii nr. 198/2004.
Pe parcursul procesului, reclamanții au susținut faptul că au cumpărat terenul agricol de mai sus în scopul realizării unui cartier de locuințe, singura dovadă constituind-o copia certificatului de urbanism nr. 1218/08.05.2007 eliberat de primarul Mun. A. cu valabilitate până la 08.05.2008. Același certificat cuprinde la rubrica „regimul tehnic” că terenul respectiv se afla într-o zonă referitor la care există posibilitatea de a fi afectată de traseul viitoarei centuri (autostrăzi). De asemenea, cuprinde obligația elaborării PUZ (planul urbanistic zonal) pe planuri topografice de către un arhitect, cu drept de semnătură, precum și obligația pentru beneficairii certificatului de a obține, în vederea realizării PUZ, a următoarelor avize: PSI, protecție civilă, protecția mediului, sănătartea populației, de la C. de apă, . Națională de A. și Drumuri Naționale SA, de la Consiliul Județean A., precum și acordul Inspectoratului Județean de Construcții A. pentru autorizația de construire. Același act administrativ prevede la rubrica „regimul tehnic” și obligația amplasării contrucțiilor la minim 30 m de marginea îmbrăcăminții asflatice a centurii (autostrăzii).
Reclamanții nu au prezentat nici un alt act care să demonstreze faptul că au obținut vreunul dintre avizele de mai sus necesare pentru elaborarea planului urbanistic zonal necesar și pentru emiterea autorizației de construire, ceea ce înseamnă că și-au oprit lucrările la faza certificatului de înmatriculare, a cărui valabilitate a încetat la 08.05.2008, după notarea în CF nr._ A. a începerii procedurii de expropriere, dar înainte de emiterea HG nr. 214/2009 prin care s-a dispus exproprierea unei părți a terenului reclamanților.
Certificatul de urbanism dovedește, însă, și faptul că, încă de la data emiterii acestui act, reclamanții aveau cunoștinșță despre existența unui plan de construire a unei autostrăzi ce ar putea afecta, prin expropriere, și o parte a terenului lor, fără însă a împiedica planul de creare a cartierului de locuințe, cu condiția stabilită chiar prin certificatul de mai sus, de a păstra o distanță de 30 metri între construcții și marginea asfaltului autostrăzii.
Conform HG nr. 214/2009 a fost expropriată doar suprafața de 102 mp din totalul de 14.300 mp.
Astfel, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 54/06.04.2009 a Comisiei de aplicare a legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Județean A. emisă în cadrul proiectului „Varianta de ocolire a Municipiului A. km 0+000-12+000” s-a dispus exproprierea terenului de 102 mp cu noul nr. cad._ din ..300 mp înscrisă în CF nr._ A. și acordarea unei despăgubiri de 1.839 euro raportat la o valoare a despăgubirii de 18,03 euro/mp, cu care reclamanții nu au fost de acord.
Nerealizând niciuna dintre obligațiile stabilite prin certificatul de urbanism în termenul de 12 luni de la emiterea lui, certificatul de urbanism și-a pierdut valabilitatea anterior efectuării exproprierii. Astfel, la momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor intenția reclamanților de realizare a unui cartier de locuințe avută la momentul emiterii certificatului de mai sus nu era materializată prin acte concrete care să dovedească menținerea acestei intenții, deși obiectul exproprierii privea doar 102 mp din totalul de 14.300 mp.
În plus, se remarcă faptul că deși terenul a fost achiziționat de reclamanți în scopul creării unui cartier rezidențial, unicele cheltuieli realizate de aceștia până la expropriere constau în prețul terenului agricol de 14.300 mp și suma necesară emiterii certificatului de urbanism, așa încât prin expropriere paguba lor constă, practic, în valoarea imobilului expropriat (de 102 mp) ce are destinația de teren agricol, fără utilități, diferența terenului putând fi exploatată în scopul căruia îi este destinat terenul, și anume agricultura.
Expropriații nu pot reclama, în cazul de față, o pagubă mai mare prin pierderea posibilității realizării cartierului de locuințe, din moment ce această intenție a rămas la stadiul de dorință, de proiect, fără a fi materializată prin acte concrete constând cel puțin în obținerea avizelor și acordurilor necesare pentru obținerea planului urbanistic zonal, ceea ce ar fi permis schimbarea categoriei de folosință a terenului.
Reclamanții au depus la filele 124, 125 dosar copia hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 13/07.01.2010 a Comisiei de aplicare a legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Județean A. emisă în cadrul proiectului „Varianta de ocolire a Municipiului A. km 0+000-12+000” s-a dispus exproprierea terenului de 5 mp cu noul nr. cad._ din ..198 mp înscrisă în CF nr._ A., proprietatea reclamanților și acordarea unei despăgubiri, în favoarea acestora, de 630 euro raportat la o valoare a despăgubirii de 126 euro/mp. Actul respectiv nu cuprinde alte elemente de identificare a terenului și a modului de stabilire a despăgubirii (a situării terenului, a categoriei de folosință, a existenței sau nu a unor utilități). Însă, pârâtul a arătat că acel imobil era un teren situat în intravilanul municipiului A., fiind afectat de utilități și destinat construcțiilor, ceea ce îl deosebește fundamental de terenul arabil din care a fost dezmembrată . în litigiu. Or, reclamanții nu au contestat susținerile pârâtului privitor la elementele ce defineau categoria de folosință a terenului de 5 mp.
P. raportul de expertiză tehnică depus la dosarul cauzei în data de 17.06.2010, experții Cziszter Kalman A., P. I. M. și U. I. R. au constatat următoarea situație de fapt: imobilul expropriat are suprafața de 102 mp și este înscris sub nr. cadastral nou_ – L. 2 din . rămasă în proprietatea reclamanților, cu o suprafață de 14.198 mp, are numărul cadastral nou_, nr. top. L. 1 din .. Terenul supus exproprierii, nr. cadastral_ - L. 2 din ., este o fâșie îngustă (cu o lățime medie de circa 3 m), dispus în partea de Sud-Est a parcelei inițiale (A 2531/2), fiind mărginit chiar de latura dinspre Est a acestei parcele pe o lungime de 39,11 m. Acest teren, care a fost supus exproprierii, în suprafață de 102 mp, se află față de . mai apropiată stradă cu utilități din apropierea parcelei), la o distanță de circa 400 m pe partea dinspre Est. Astfel, utilitățile cele mai apropiate în zonă, aflate pe . de curent electric, rețea de apă rece din rețeaua Municipiului A. și rețea de gaz metan), sunt la o distanță de peste 400 m pe partea dinspre Est față de terenul expropriat, iar aducerea acestor utilități la . și aprobarea unor proiecte în acest sens, precum și costurile cu lucrările de traversare a parcelelor din apropiere. Accesul la terenul expropriat, în suprafață de 102 mp, nu se mai poate face dinspre fostul drum de exploatare, întrucât în urma exproprierii, vechiul drum de exploatare a fost înglobat în drumul nou construit «Varianta de ocolire a Municipiului A.». În acest sens, drumul de acces la terenul rămas, L. 1 din ., în suprafață de 14.198 mp, se va face pe partea dinspre Vest (dinspre lunca râului M.).
D-l expert Cziszter Kalman A. și d-na expert P. I. M. au calculat despăgubirile în două variante: prima conduce la o despăgubire de 121.179 lei echivalentul a 28.640 euro, luând în calcul cei 102 mp teren expropriați, precum și suprafața de 726,88 mp reprezentând zona de protecție; a doua variantă reflectă o despăgubire de 159.255 lei echivalentul a 35.277 euro, cu luarea în considerare față a acelorași suprafețe, dar și a exproprierii unei suprafețe de 362,64 mp pentru drumul de acces, în urma realizării noului drum de acces pe . reclamanților. Cei doi experți au considerat că analiza terenului supus evaluării trebuie să țină cont de destinația terenului în cauză, la baza evaluării trebuie sa stea analiza celei mai bune utilizări (C.M.B.U.). În cazul de față, cea mai buna utilizare consideră a fi destinația pe care proprietarii doreau să o dea terenului, și anume construirea unui cartier de locuințe „Zona de locuințe Riviera M.”
P. răspunsul la obiecțiunile părților la raportul de expertiză, experții Cziszter Kalman A. și P. I. M. au arătat că au calculat despăgubirile luând în calcul zona de protecție a autostrăzii care se întinde de-a lungul acesteia la 50 m din ax, de o parte și de alta a zonei de siguranță și care, astfel, conduce la o indisponibilizare a unei suprafețe de 828,88 mp din terenul de 14.300 mp, cu precizarea că . face parte din suprafața de 828,88 mp. Astfel, acești experți au ajuns la concluzia că pe lângă . expropriată, reclamanții vor fi lipsiți de folosința a încă 726,88 mp pentru crearea zonei de protecție a autostrăzii. De asemenea, aceiași experți au stabilit o valoare a despăgubirii de 135 lei/mp luând considerare criteriul celei mai bune utilizări a terenului, faptul că terenul este situat în zona 3 a municipiului A., încadrându-l în categoria terenului intravilan pentru construcții datorită faptului că reclamanții au intenționat construirea unui cartier de locuințe. De asemenea, au recunoscut că nu au avut în vedere la stabilirea despăgubirii prețurile unor terenuri similare celui expropriat, terenuri situate în aceeași zonă, cu motivația că nu dețin astfel de contracte de vânzare – cumpărare, având în vedere doar oferte imobiliare
(care variază între 45 si 55 euro/mp) inclusiv terenuri extravilane
În opinia d-lui ing. U. I. R., valoarea despăgubirii, ce implică valoarea de piață a terenului și valoarea daunelor, se ridică la suma de 7.183 lei, echivalentul a 1.756 euro, calculată prin metoda comparației prin bonitare, sau 6.256 lei echivalentul a 1.530 euro, calculată prin metoda comparației directe. D-l expert a propus prima variantă, cu motivarea că pentru a aplicarea celei de a doua metode a avut în vedere oferte de piața imobiliară, numărul tranzacțiilor cu terenuri arabile din intravilanul municipiului A. fiind însă redus. A arătat că valoarea daunelor produse prin realizarea noului drum «Varianta de ocolire a Municipiului A.» este reprezentată de desființarea drumului de exploatare de acces la parcelă. În varianta în care noul drum de exploatare (de acces) ar trece pe terenul rămas în proprietatea reclamanților, pe latura dinspre Est a terenului L. 1 din . suprafață de 14.198 mp (rămas în proprietatea reclamanților), lungimea acestei laturi (după expropriere) fiind de 103,61 m, este necesară exproprierea unei noi suprafețe de teren (din . noul drum de exploatare, cu o lățime de 3,5 m, raportat la care valoarea despăgubirii pentru realizarea noului drum de exploatare ar fi de 25.537 lei, iar valoarea despăgubirii pentru terenul de 102 mp cu luarea în considerare a realizării noului drum de acces pe terenul reclamanților, ceea ce ar produce o nouă expropriere ar fi de 32.720 lei (7.183 lei + 25.537 lei).
În a doua variantă, expertul U. a arătat că dacă noul drum de exploatare se realizează pe latura dinspre vest a parcelei rămase în exploatarea reclamanților, pe terenul dinspre râul M., ce se află în proprietatea statului, valoarea despăgubirii suprafeței de 102 mp nu depășește suma de 7.183 lei, nefiind necesară exproprierea altei suprafețe din terenul reclamanților.
D-l expert U. a avut în vedere la stabiliri valorii despăgubirii următoarele criterii: suprafața terenului expropriat este de 102 mp; acesta are în prezent destinația de teren arabil în intravilanul Municipiului A.; la baza evaluării a stat analiza celei mai bune utilizări (C.M.B.U.), cea mai bună utilizare a fost considerată aceea de teren arabil în intravilan.
Se remarcă faptul că dl expert U. I. R. a determinat prejudiciul creat prin expropriere ținând cont de situația actuală a terenului (arabil în intravilanul municipiului), în timp ce d-l expert Cziszter Kalman A. și d-na expert P. I. M. au evaluat un prejudiciu ce nu este actual și cert. Astfel, au luat în calcul viitorul drum de acces, au apreciat că terenul reclamanților ar fi construibil și au realizat o interpretare greșită a dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 43/1997 referitoare la zona de protecție și cea de siguranță a drumului.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 198/2004, respectiva lege stabilea cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local prevăzute la art. 5 din OG nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 198/2004 „Coridorul de expropriere cuprinde elementele drumurilor astfel cum sunt definite la art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și este stabilit de autoritatea centrală în domeniul transporturilor, Ministerul Transporturilor, pentru drumurile de interes național, sau de către direcțiile de specialitate ale consiliilor județene, pentru drumurile de interes județean și local, cu avizul Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Or, art. 2 alin. 3 din OG nr. 43/1997 republicată stabilesc ca făcând parte integrantă din drum: „podurile, viaductele, pasajele denivelate, tunelurile, construcțiile de apărare și consolidare, trotuarele, pistele pentru cicliști, locurile de parcare, oprire și staționare, indicatoarele de semnalizare rutieră și alte dotări pentru siguranța circulației, terenurile și plantațiile care fac parte din zona drumului, mai puțin zonele de protecție, iar alin. 5 pct. 6 al aceluiași art. 2 include în infrastructura autostrăzilor și drumurilor naționale aparținând domeniului public al statului suprafețele de teren situate de o parte și de cealaltă a drumului, care formează zonele de siguranță.
Zonele de siguranță sunt definite în art. 16 alin. 1 din OG nr. 43/1997 republicată ca fiind suprafețe de teren situate de o parte și de cealaltă a amprizei drumului, destinate exclusiv semnalizării rutiere, plantației rutiere sau altor scopuri legate de întreținerea și exploatarea drumului, siguranței circulației ori protecției proprietăților situate în vecinătatea drumului.
În condițiile textelor legale anterior citate rezultă cu prisosință faptul că zona de siguranță a autostrăzii a făcut obiectul exproprierii pentru realizarea autostrăzii A. – Timișoara.
În ceea ce privește zonele de protecție ale drumului, art. 17 din OG nr. 43/1997 republicată le de termină ca fiind suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției și dezvoltării viitoare a drumului, rămânând în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligația ca acestea, prin activitatea lor, de a nu a aduce prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin: neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător; executarea de construcții, împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum; executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranța circulației sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafață; practicarea comerțului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop.
Deci, în zona de protecție a drumului este interzisă realizarea de construcții care pot provoca înzăpezirea drumului sau împiedica vizibilitatea pe drum. Norma privitoare la zona de protecție nu provoacă indisponibilizarea terenului, ci doar aduce unele limitări dreptului de folosință a acestuia în scopul protejării siguranței circulației rutiere. În cazul terenului reclamanților, ce are categoria de folosință actuală de teren arabil în intravilan, reclamanții nefăcând demersurile necesare pentru schimbarea categoriei de folosință, așa încât singurele construcții pe care le-ar putea realiza pe teren ar fi cele destinate exploatării unui teren agricol și nicidecum asigurării nevoilor de locuit a unor persoane.
În cauză a fost realizat și un al doilea raport de expertiză tehnică de către d-l expert I. C. și d-nele expert K. M. și P. G. V., care a reținut, printre altele și că după emiterea hotărârii atacate de către reclamanți, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/1994, în baza Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 13/07.01.2010, a hotărât exproprierea suprafeței de 5 mp din suprafața de teren de 14.198 mp, la prețul de 126 euro/mp.
Însă, din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că terenul de 5 mp de mai sus face parte din . mp dezmembrată din terenul de 14.300 mp înscris în CF nr._ nedefinitivă A..
D-l expert I. C. și d-nele expert K. M. și P. G. V. au avut în vedere necesitatea asigurării accesului la . luând în calcul două variante: fie dinspre latura de vest, pe terenul aflat în proprietatea Statului Român administrat de Mun. A., fie varianta pe terenul rămas în proprietatea reclamanților pe latura dinspre est, varianta ce se poate lua în considerare doar dacă se poate asigura legătura cu o arteră principală de circulație. Au reținut că actuala destinație a terenului expropriat și a celui rămas în proprietate reclamanților este arabil în intravilan, dar au avut în vedere că reclamanții au cumpărat întregul teren pentru dezvoltarea unei zone de locuințe, considerând că aceștia nu și-au putut pune în aplicare intenția, datorită intervenirii proiectului autostrăzii și a realizării exproprierilor. Au considerat că cea mai potrivită metodă de determinare a prejudiciului este cea a celei mai bune utilizări, ce trebuie să țină seama, în opinia experților, de utilitatea actuală și de toate utilizările potențiale, mai precis de destinația pe care proprietarii urmau să o dea terenului și anume pentru construirea de locuințe. Experții au arătat că utilitățile cele mai apropiate în zona se afla pe . o distanță de cca.400 m, dar și că alți proprietari din aceeași zonă au achiziționat astfel de terenuri cu aceeași intenție de a extinde cartierul de locuințe Aradul Nou în zonele respective (dezvoltări imobiliare). Instanța înlătură acest din urmă argument al experților ce au realizat a doua lucrare având în vedere că reprezintă o susținere nedovedită, prin acte, fiind și o afirmație nouă, ce nu a fost susținută de reclamanți, intervenientă, dar nici de către experții ce au realizat prima lucrare tehnică.
D-l expert I. C. și d-nele expert K. M. și P. G. V. au stabilit valoarea despăgubirii pentru terenul de 102 mp expropriat la 21.105 lei echivalentul a 5.010 euro, prin metoda comparației prin bonitare. La aceasta au adăugat valoarea daunelor pe care au determinat-o în două variante: prima a condus la o valoare a despăgubirii de 116.275 lei echivalent al sumei de 27.601 euro (ce cuprinde valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat și valoarea daunelor pentru instituirea zonei de protecție pe suprafața de 726,88 mp, în considerarea realizării drumului de acces pe terenul proprietatea statului român); a doua variantă reflectă o despăgubire totală de 143.828 lei echivalent al sumei de 34.141 euro (ce cuprinde suma obținutăp în prima variantă + valoarea daunelor produse prin exproprierea suprafeței de 362,64 mp pentru realizarea noului drum de acces pe terenul rămas în exploatarea reclamanților).
Instanța înlătură din probațiune al doilea raport de expertiză având în vedere faptul că acesta a stabilit valoarea despăgubirilor luând în calcul elemente ce nu caracterizează terenul în litigiu: pe lângă faptul că experții nu au probat împrejurarea că și terenurile învecinate celui deținut de reclamanți ar fi fost achiziționate de proprietarii lor în vederea realizării de locuințe D-l expert I. C. și d-nele expert K. M. și P. G. V. nu au ținut cont de destinația actuală a terenului supus exproprierii, și anume cea de teren arabil în intravilan. În mod eronat au reținut ca și utilizare potențială a terenului destinația pe care reclamanții au intenționat să o dea imobilului din moment ce reclamanții au cumpărat un teren arabil situat în intravilanul municipiului, iar singurul demers pentru realizarea proiectului lor a constat în obținerea certificatului de urbanism, ce și-a pierdut valabilitatea anterior exproprierii terenului de 102 mp datorită nerealizării nici unuia dintre demersurile impuse de autoritatea administrativă pentru schimbarea categoriei de folosință a terenului și emiterea autorizației de construire.
În ceea ce privește viitorul drum de acces, pe de o parte reclamanții nu învestit instanța cu o cerere de analizare a acestui prejudiciu prin prisma prevederilor art. 24 alin. 4 din Legea nr. 33/1994 republicată, aceștia solicitând doar exproprierea întregului teren de 14.300 mp.
În acest context și ținând cont de faptul că în varianta în care noul drum de acces se va realiza tot pe terenul reclamanților (ceea ce este puțin probabil, ținând cont de cheltuielile pe care le implică acest drum, dar și de absența unei cereri de despăgubire din partea reclamanților pentru formarea drumului de acces tot pe terenul rămas în exploatarea lor) ar implica exproprierea unei noi parcele, tribunalul constată că acest prejudiciu nu este cert, actual, dar nici un prejudiciu viitor, dar cert, fiind, de fapt, un prejudiciu, eventual, din moment ce nu există certitudinea producerii lui raportat la posibilitatea realizării acestui drum de acces pe o parcelă învecinată, ce aparține statului român.
De asemenea, nici dauna constând în indisponibilizarea unei suprafețe de 362,64 mp din terenul neexpropriat al reclamanților pentru formarea zonei de protecție a autostrăzii nu este una reală, pentru considerentele expuse mai sus raportat las concluziile experților Cziszter Kalman A. și P. I. M., având în vedere că și inginerii care au realizat a doua lucrare au avut în vedere, în mod eronat, ca și cei doi experți de mai sus, destinația pe care reclamanții au intenționat să o dea terenului, iar nu cea reală.
Pentru aceleași considerente, tribunalul a constatat că modul de calcul al despăgubirii realizat de d-l expert U. I. R., iar nu cele efectuat de experții Cziszter Kalman A. și P. I. M. întrunește cerințele prevăzute de art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994 republicată pentru determinarea cuantumului despăgubirii, așa încât hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 54/06.04.2009 este legală, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 198/2004 și a Legii nr. 33/1994 republicată.
Nici una dintre lucrările tehnice realizate în cauză nu au concluzionat în sensul necesității exproprierii întregii suprafețe de 14.300 mp a reclamanților pentru realizarea autostrăzii. Mai mult, instanța a constatat că nici zona de protecție a drumului nu produce un prejudiciu real, cert reclamanților. al căror teren arabil poate fi folosit conform destinației sale actuale, fără nici un impediment. În aceste condiții, solicitarea acestora de expropriere a întregului teren, conform art. 24 alin. 4 ultima propoziție din Legea nr. 33/1994 republicată, nu este întemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 574 din 06.07.2011 a Tribunalului A. au declarat recurs, recalificat ca fiind apel, reclamanții M. P. I. și M. C. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac s-a susținut că în mod greșit prima instanță a respins petitul având ca obiect majorarea despăgubirilor, neținând cont de valoarea stabilită de experții Cziszter Kalman A. și P. I. M., deși și aceasta este sub nivelul apreciat de reclamanți, deoarece terenul este unul în intravilan iar reclamanții l-au achiziționat în vederea construirii unei zone rezidențiale iar o altă suprafață de 5 mp dintr-o altă parcelă a fost expropriată cu stabilirea unei despăgubiri de 126 euro/mp.
De asemenea s-a susținut că greșit a fost respins și al 2-lea petit privind oportunitatea exproprierii întregii suprafețe de 14.300 mp, fără a se ține seama că terenul rămas neexpropriat nu mai poate fi folosit datorită poziționării acestuia, neexistând căi de acces la acesta.
P. întâmpinare, pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
C., examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate cu aplicarea dispozițiilor art. 294-296 Cod procedură civilă a constatat că apelul este nefondat.
Astfel, din întregul material probator existent la dosar se reține că reclamanții au dobândit în 2005 prin cumpărare dreptul de proprietate asupra terenului arabil de 14.300 mp situat în intravilanul Municipiul A., din care, conform HG 214/2009 a fost expropriată suprafața de 102 mp și acordarea unei despăgubiri, conform Hotărârii nr. 54/06.04.2009 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, de 1.839 euro raportat la o valoare a despăgubirii de 18,03 euro/mp, reclamanții nefiind de acord cu aceasta.
Referitor la criticile formulate de reclamanți privind înlăturarea concluziilor celor 2 experți din primul raport de expertiză, experți ce au avut în vedere destinația pe care reclamanții au intenționat să o dea terenului și invocarea art. 9 alin. 5, art. 13 alin. 2 din Legea nr. 198/2004, art. 20 alin. 1 din Legea nr. 184/2008 de modificare și completare a Legii nr. 198/2004, C. apreciază că sunt nefondate.
În ceea ce privește dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 198/2004, în forma inițială, se poate constata faptul că acestea fac referire la „terenuri expropriate”, ori odată cu trecerea imobilelor în domeniul public al statului, firește că foștii proprietari nu mai au nici un drept asupra acestor terenuri. Referirea recurenților reclamanți la acest articol nu are nicio relevanță față de cele ce doresc aceștia a demonstra.
Trecerea în domeniul public al terenului expropriat în suprafață de 102 mp s-a făcut la data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 54 și anume în 05.04.2009.
În ceea ce privește dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 198/2004, așa cum a fost completată prin Legea nr. 184/2008, se impune aceeași concluzie ca mai sus, respectiv aceea că nu privește interdicția emiterii avizelor sau autorizațiilor necesare realizării PUZ-ului pe care recurenții reclamanți încearcă să o susțină ca și consecință a notării în carte funciară a începerii lucrărilor de expropriere.
Singurul text de lege invocat de recurenții reclamanți, care face referire la avize, acorduri, permise sau autorizații emise unor terțe persoane pentru imobilele supuse exproprierii ulterior avizării de către Agenția Națională de cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale, a documentațiilor cadastral-juridice cu privire la imobilele expropriate.
Cu privire la aceste dispoziții se apreciază că nu sunt incidente deoarece acestea au intrat în vigoare la 04.11.2008, ulterior expirării valabilității certificatului de urbanism nr. 1218/08.05.2007.
În ceea ce privește referirile recurenților reclamanți la dispozițiile Legii nr. 255/2010, cu atât mai mult acestea sunt lipsite de relevanță în speță, raportat la același moment al expirării valabilității certificatului de urbanism nr. 1218/08.05.2007, respectiv 08.05.2008.
Mai mult decât atât, la data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010, respectiv la data de 23.12.2010, terenul în speță se afla în domeniul public al Statului Român, situație în care, este necontestat faptul că iese din discuție orice posibilitate a fostului proprietar de a obține pentru acest teren orice avize, autorizații pentru realizarea unui PUZ.
Cu privire la susținerile recurenților reclamanți în sensul că au făcut un demers, ignorat de instanța de fond, în vederea schimbării categoriei de folosință a terenului, respectiv acela de a solicita radierea din cartea funciară a notării începerii lucrărilor de expropriere, acest fapt este un aspect nou, pe care recurenții reclamanți nu l-au invocat în fața instanței de fond.
P. urmare instanța de fond a stabilit în mod just, cuantumul despăgubirilor, potrivit art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, raportându-se la categoria de folosință actuală a imobilului expropriat, și nu la o eventuală destinație care ar fi fost intenționată de expropriați și a înlăturat concluziile acelor experți care au încălcat criteriile de stabilire a despăgubirilor.
C. apreciază a fi nefondată și susținerea apelanților, potrivit căreia în stabilirea cuantumului despăgubirilor era obligatorie raportarea și la valoarea de 126 euro/mp, valoare stabilită pentru exproprierea terenului în suprafață de 5 mp, proprietatea reclamanților, prin Hotărârea de stabilire a cuantumurilor despăgubirii nr. 13/07.01.2010.
Prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, sens în care a numit o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Totodată cu privire la criteriile care au fost avute în vederea stabilirii despăgubirilor, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, instanța de judecată precum și expertul ale cărui concluzii au fost omologate au ținut seama de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmiri raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
În concluzie, instanța de judecată a aplicat procedura legală în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor, omologând în mod corect modul de calcul al domnului expert U. I. R. și stabilind, în mod fondat, ca valoarea de despăgubire acordată de către pârâtul S. Român este o valoare corectă.
De asemenea, se apreciază a fi nefondată și critica privind modul de soluționare a petitului având ca obiect exproprierea suplimentară a restului de teren rămas în proprietatea reclamanților față de împrejurarea lipsei de acces la acest teren, deoarece accesul la terenul în suprafață de 14.193 mp, rămas în proprietatea expropriaților, se va efectua viitorul drum de exploatare, dinspre partea de vest, dinspre lunca Mureșului, potrivit propunerii proiectantului, drum de exploatare ce se va realiza pe un teren ce aparține Statului Român, fără a afecta terenul rămas în proprietatea reclamanților.
P. urmare exproprierea suplimentară a parcelei de teren în suprafață de 14.193 mp, rămasă din proprietatea recurenților reclamanți, motivat de faptul că aceasta a rămas izolată, în lipsa unor căi de acces, este prematur a fi discutată, raportat la posibilitatea realizării drumului de acces pe o parcelă învecinată, proprietatea Statului Român.
Față de considerentele expuse mai sus, C. urmează ca în baza art. 296 Cod procedură civilă să respingă apelul declarat de reclamanții M. P. I. și M. C. M., împotriva sentinței civile nr. 574/06.07.2011 pronunțată de T. A. în dosarul nr._
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții M. P. I. și M. C. M., împotriva sentinței civile nr. 574/06.07.2011 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. N. M. G.
GREFIER,
D. B.
Red. E. N./ 07.05.2012
Tehnored D.B./ 07.05.2012
Ex.6
Primă instanță:T. A. - jud. M. A.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1332/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1/2012. Curtea de... → |
|---|
