Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1568/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1568/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-10-2012 în dosarul nr. 2221/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.2221
Ședința publică din 31 octombrie 2012
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. A. împotriva sentinței civile nr.1568/25.06.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M. FINANȚELOR P., REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. A., având ca obiect acordare de despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
M. Public este reprezentat de procuror E. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 16.10.2012 întâmpinarea formulată de pârâtul intimat S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. A., în cuprinsul căreia se solicită judecarea cauzei și în lipsă de la dezbateri, invocându-se în acest sens dispozițiile art.242 al.2 C.pr.civ.
Procurorul arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Procurorul solicită respingerea recursului reclamantului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 04.04.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamantul G. A. a chemat în judecată pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., și a solicitat instanței să constate caracterul politic al măsurii administrative de deportare pe care a suferit-o.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost deportat în B. împreună cu mama, tatăl și bunica în perioada 1951-1956. Toată familia a fost dislocată din localitatea Cenad, jud.T., lăsându-și în urmă întreaga gospodărie. La întoarcere, au fost nevoiți să se stabilească în A., întrucât în Cenad toată agoniseala le-a fost distrusă.
Reclamantul a invocat art.3 din Legea nr.221/2009 și a susținut că este îndreptățit și să i se constate calitatea de deportat politic al regimului comunist.
P. sentința civilă nr.1568/25.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul G. A. împotriva pârâtului S. R., prin M. Finanțelor P..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că împotriva reclamantului G. A. s-a luat măsura administrativă a deportării, iar acesta primește lunar despăgubirile prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
În acest context, tribunalul a constatat că reclamantul a beneficiat deja de recunoașterea de către S. R. a caracterului politic al măsurii deportării/ strămutării sale într-o altă localitate, beneficiind și de o reparație a prejudiciului creat de o astfel de măsură.
P. Decizia nr.1358/2010, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor art.5 al.1 lit.a teza I din Legea nr.221/2009 privitoare la acordarea despăgubirilor morale, reținând că aceste prevederi legale încalcă două principii constituționale, dreptatea socială ca valoare supremă în stat, consacrată de art.1 al.3 din Constituție, și principiul respectării Constituției, a supremației ei și a legilor, consacrat de art.1 al.5 din Constituție.
În absența unei cereri de acordare a unor despăgubiri materiale, conform art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009, și în condițiile recunoașterii deja de către S. R. a caracterului politic al măsurii administrative la care a fost supus reclamantul prin acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr.118/1990, prezenta cerere este lipsită de interes juridic actual, a reținut prima instanță.
Împotriva sentinței civile nr.1568/25.06.2012 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal reclamantul G. A..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit prima instanță i-a respins acțiunea ca lipsită de interes, deși chiar Legea nr.221/2009 prevede prin art.3 posibilitatea constatării caracterului politic al măsurii suferite, iar pentru o asemenea constatare se impunea o cercetare judecătorească în raport cu probele de la dosar, pe care însă prima instanță nu a făcut-o.
A mai arătat că nu a solicitat despăgubiri morale în baza art.5 din legea nr.221/2009, întrucât acest text legal a fost declarat neconstituțional.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că în mod corect s-a reținut lipsa de interes a reclamantului pentru promovarea acțiunii, în condițiile în care nu a formulat și o cerere pentru despăgubiri.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.3041 și art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect s-a reținut lipsa de interes a reclamantului în promovarea unei acțiuni în constatarea caracterului politic al măsurii administrative a deportării în B..
Lipsa de interes rezultă nu numai din faptul că reclamantul nu justifică un folos real urmărit prin acțiune, având în vedere că nu a solicitat obligarea pârâtului și la despăgubiri materiale în contextul în care doar aceste despăgubiri mai pot fi solicitate în baza Legii nr.221/2009.
Lipsa de interes rezultă în primul rând din faptul că însăși Legea nr.221/2009, prin art.3 lit.e, conferă caracter politic măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu în B. în baza Deciziei nr.200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul G. A. împotriva sentinței civile nr.1568/25.06.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G. A. împotriva sentinței civile nr.1568/25.06.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor P. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 octombrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/30.11.2012
Tehnored.MM/2 ex/13.12.2012
Instanță fond: Tribunalul A. – jud.T. B.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1231/2012. Curtea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Hotărâre din 29-11-2012,... → |
|---|
