Legea 10/2001. Decizia nr. 876/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 876/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 876/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 876
Ședința publică din 18 iunie 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele S. V. și Ș. C. Z. împotriva sentinței civile nr. 1605/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul M. Finanțelor P., reprezentat de Direcția G. a Finanțelor P. C.-S., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că recurentele au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 18 iunie 2013, note scrise prin care se învederează instanței că acestea au evacuat imobilul în litigiu în cursul lunii octombrie 2006, fără însă a putea preciza data cu exactitate. Au anexat, de asemenea, în copie, încheierea de ședință nr. 2954 din data de 1.11.2006, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2462/2006, cererea de executare silită ce a format obiectul dosarului execuțional nr. 321/2001 al B. N. N., precum și somația de evacuare emisă în acest dosar execuțional.
Nemaifiind alte cereri de formulat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată că:
Prin sentința civilă nr.1605/18.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M. Finanțelor P. reprezentata de Direcția G. a Finanțelor P. C.-S.; a admis excepția prescripției dreptului la acțiune; a respins acțiunea formulată de reclamantele S. V. și Ș. C. Z., în contradictoriu cu pârâtul M. Finanțelor P. reprezentată de Direcția G. a Finanțelor P. C.-S..
Pentru a pronunțată astfel, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. la data de 27.02.2011 sub nr._ reclamantele S. V. și Ș. C. Z. au chemat în judecată pe pârâtul M. Finanțelor P., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea prețului de piață al imobilului situat în mun. Reșița, ., jud. C.-S., înscris în CF nr. 2119 Reșița Moroasa, nr. top 19/B/2/9-intravilan casa nr.c 2800, cu teren în suprafață de 227 mp și obligarea la a achita cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au susținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 245/112/97, încheiat la data de 16.01.1997, între RA PRESCOM Reșița și O.C.V.L., în calitate de vânzător și reclamanta S. V. împreună cu soțul său T. S., în calitate de cumpărători a fost achiziționată locuința situată în mun. Reșița, ., jud. C.-S., înscris în CF nr. 2119 Reșița Moroasa, nr.top 19/B/2/9-intravilan casa nr.c 2800, cu teren în suprafață de 227 mp, aceasta fiind compusă din două camere de locuit cu o suprafață utilă de 84,71 mp, camera demisol de 21,73 mp și șopron de 6,20 mp.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat ca urmare a solicitării reclamantelor și determinat de existența contractului de închiriere nr. 1078/23.11.1988, privind acest imobil.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8130/22.10.1997 la Judecătoria Reșița, reclamanții B. Herta și B. Z. au chemat în judecată Statul Român, prin orașul Reșița solicitând sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în CF nr. 2119 Reșița Montană, nr. top 19/B/2/9-intravilan casa nr.10, cu teren în suprafață de 227 mp, cu plata unei sulte către Statul Român.
Ulterior, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând instanței și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 245/112/97, încheiat la data de 16.01.1997, între R.A. PRESCOM Reșița- O.C.V.L., în calitate de vânzător și reclamanta S. V. împreună cu soțul său T. S., în calitate de cumpărători prin care a fost achiziționată locuința situată în mun. Reșița, ., jud. C.-S., determinat de faptul că vânzătorul imobilului nu a fost și proprietarul acestuia.
Reclamanta S. V. împreună cu soțul său T. S. a formulat cerere de intervenție în acest litigiu, iar DC PRESCOM SA a formulat cerere reconvențională.
Prin sentința pronunțată a fost admisă în parte cererea, dar ca urmare a apelului formulat cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Reșița, unde a fost reînregistrată sub nr. 4183/2000, iar prin Sentința nr. 4939/13.11.2000, a fost admisă acțiunea reclamantului B. Z. în contradictoriu cu Statul Român prin Mun Reșița prin Primar, ., S. T. și S. V..
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. Herta.
A fosta admisă în parte cererea de intervenție formulată de către S. T. și S. V.,în contradictoriu cu reclamanții B. Z. și B. Herta și cu pârâții Statul Român prin Mun. Reșița prin Primar, ..
A fost admisă cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională pârâtă ., în contradictoriu cu pârâții reconvenționali-reclamanți B. Z. și B. Herta, pârâtul Statul Român prin Mun Reșița prin Primar și intervenienții S. T. și S. V..
S-a constatat nulitatea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 245/112/97, încheiat la data de 16.01.1997 între pârâta . și intervenienții S. T. și S. V. cu privire la imobilul situat în mun. Reșița, ., jud. C.-S..
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în mun. Reșița, ., jud. C.-S. înscris în CF nr. 2119 Reșița Moroasa, nr. top 19/B/2/9-intravilan casa nr.c 2800, cu teren în suprafață de 227 mp.
S-a atribuit reclamantului B. Z. întregul imobil înscris în CF nr. 2119 Reșița Moroasa, nr. top 19/B/2/9-intravilan casa nr.c 2800, cu teren în suprafață de 227 mp.
A fost obligat reclamantul B. Z. la plata în favoarea Statul Român prin Mun Reșița prin Primar, a unei sulte de 8.317.000 lei.
A fost obligat reclamantul B. Z. la plata în favoarea intervențiilor S. T. și S. V. a unei sulte de 36.604.990 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
A fost obligat reclamantul B. Z. la plata în favoarea reclamantei reconvenționale pârâte . a unei sulte de 37.454.000 lei, reprezentând contravaloarea actualizată a lucrărilor efectuate de aceasta la același imobil, în perioada 1988-1989.
S-au respins capetele din cererea de intervenție privind anularea contractului de donație încheiat între reclamanți, constatarea vânzării imobilului printr-un contract încheiat între pârâta . și intervenienți, radierea din CF a dreptului de proprietate al reclamantului și înscrierea dreptului de proprietate al intervenienților.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primăria Mun. Reșița și intervenienții S. T. și S. V..
Prin Decizia civilă nr. 1133/5.12.2011, pronunțată de Tribunalul C.-S., Secția civilă, în Dosarul nr. 1309/C/2001, a fost respins apelul formulat de către pârâta Primăria Mun. Reșița.
A fosta admis apelul formulat de către intervenienții S. T. și S. V., împotriva Sentinței civile nr. 4939/2000 a Judecătoriei Reșița, aceasta fiind schimbată în pare, în sensul că a fost obligat intimatul reclamant B. Z. la plata în favoarea intervenienților S. T. și S. V. a sumei de_.990 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul C.-S. au formulat recurs reclamantul B. Z., Primăria Mun. Reșița și intervenienții S. T. și S. V..
Prin decizia civilă nr. 847/26.03.2002, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția civilă, în Dosarul nr. 1177/C/2002, a fost admis recursul reclamantului B. Z., a fost modificată decizia recurată în sensul respingerii apelului formulat de intervenienții S. T. și S. V., împotriva sentinței nr. 4939/13.11.2000 a Judecătoriei Reșița.
Au fost respinse totodată recursurile declarate de pârâta Primăria Mun. Reșița și intervenienții S. T. și S. V..
Ca urmare a acestor hotărâri judecătorești, a formulat în contradictoriu cu Statul Român prin Mun. Reșița prin Primar și prin M. Finanțelor P. și B. Z. o acțiune în care a invocat un drept de retenție asupra imobilului respectiv până la achitarea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, care însă a fost respinsă în mod irevocabil la data de 8.03.2006, iar prin Somația emisă la data de 2.05.2006 în dosarul execuțional nr. 321/2006 al B. N. N. din Reșița, pornit la cererea creditorului B. Z., s-a procedat la evacuarea acestora din imobil.
Reclamantele au susținut că în raport de prevederile cuprinse în Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare, la art. 50 ind.1” se prevede că „(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin (1) se stabilește prin expertiză..”
Pârâtul M. Finanțelor P., prin Direcția G. a Finanțelor P. C.-S., a invocat excepția lipsei calității procesuale, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul a reținut, raportat la probatoriul administrat, că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei este neîntemeiată, raportat la dispozițiile art. 3 din Legea nr.10/2001, iar în ceea ce privește cea de-a doua excepție formulată, Tribunalul a reținut că, termenul de prescripție a început din data de 2.05.2006, data la care s-a emis somația din dosarul execuțional nr. 321/2006 al B. N. N., pornită la cererea creditorului B. Z., iar ulterior s-a procedat la evacuarea reclamantelor din imobilul în discuție, astfel că instanța a reținut că prezenta acțiune este prescrisă, întrucât reclamantele au pierdut posesia în urmă cu mai mult de 3 ani de la data la care au introdus acțiunea.
În termen, împotriva sentinței civile nr.1605 din 18.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C.-S., au declarat recurs reclamantele S. V. și Ș. C. Z. care au solicitat admiterea recursului, în principal, casarea sentinței recurate, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea Sentinței civile nr. 1605/18.10.2012 în sensul de a se dispune obligarea pârâtei M. Finanțelor P., la restituirea către reclamantele S. V. și S. C. Z., a prețului de piață al imobilului situat în Mun. Reșița, ., jud. C. S., înscris în CF nr. 2119 Reșița Montană, nr. top 19/B/2/9 -intravilan casa nr. c. 2800, cu teren în suprafață de 227 mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și a argumentelor invocate de către reclamante, mulțumindu-se să se pronunțe doar în ceea ce privește excepțiile invocate de către pârâtă.
Astfel, prima instanță a omis faptul că dreptul lor de a solicita aceste sume s-a născut doar în anul 2009, deoarece art. 501 din Legea nr. 10/2001 a fost introdus doar prin punctul 18 din Legea nr. 1/2009, iar Normele metodologice de aplicare cuprinse la pct. 501 a fost introdus prin art. 1, pct. 9 din H.G. nr. 923/2010. astfel încât calculul termenului de prescripție prin raportare la data de 02.05.2006, când a fost emisă somația din dosarul execuțional nr. 321/2006 al B. N. N. din Reșița este evident eronată, motiv pentru care se impune admiterea recursului.
În situația în care legiuitorul ar fi inteles să deschidă această cale doar anumitor categorii de persoane, ar fi fost nevoie de o mențiune specială în lege, ori în lipsa unei astfel de mențiuni, această prevedere se aplică tuturor persoanelor aflate într-o astfel de situație, după apariția acestei modificări a Legii nr. 10/2001.
Invocă în acest sens Deciziile nr. 827/7.02.2001 și nr. 6814/3.12.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept, invocă art. 299 și următoarele C.pr.civ., art. 304 punctele 7-9, art. 3041 C.pr.civ., art. 312 C.pr.civ., dispozițiile art. 50 alin.21, art. 501 din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările ulterioare.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 304 și 306 Cod proc.civ., în conformitate cu dispozițiile art. 299 și următoarele Cod proc.civ., ale art. 501 din Legea nr. 10/2001, ale Decretului-Lege nr. 167/1958, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, critica adusă hotărârii atacate sub aspectul nemotivării acesteia și nepronunțării asupra tuturor capetelor de cerere, respectiv prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct.7 și 8 Cod proc.civ., nu este întemeiată.
Raportat la dispozițiile art. 137 Cod proc.civ., prima instanță în mod corect s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtul M. Finanțelor P., prin Direcția G. a Finanțelor P. C.-S..
Referitor la soluționarea cauzei pe această excepție, se constată că hotărârea atacată a fost dată cu respectarea dispozițiilor Decretului-Lege nr. 167/1958.
În acest sens, trebuie precizat că reclamantele recurente, prin recursul declarat, au învederat că dreptul lor de a solicita obligarea pârâților la restituirea prețului de piață al imobilului situat în Mun. Reșița, ., jud. C.-S., cu indicarea în drept a dispozițiilor Legii nr. 1/2009, respectiv a prevederilor art. 501 din Legea nr. 10/2001, s-a născut în anul 2009 o dată cu introducerea art. 501 prin Legea nr. 1/2009. Or, chiar și față de aceste dispoziții legale, raportat la data introducerii acțiunii 27.02.2011, respectiv data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2009 (03.02.2009), este depășit termenul general de prescripție de trei ani prevăzut de Decretul-Lege nr. 167/1958 pentru introducerea prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, acțiunea este prescrisă și prin raportare și la data la care reclamantele au pierdut posesia asupra imobilului, dată care coincide cu data evacuării din imobil, respectiv luna octombrie 2006, aspect învederat de reclamante prin „note scrise” depuse la dosarul de recurs.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art. 312 Cod proc.civ., constatând că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Ș. C. Z. și de reclamanta S. V. împotriva sentinței civile nr. 1605 din 18.10.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Ș. C. Z. și de reclamanta S. V. împotriva sentinței civile nr. 1605 din 18.10.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red.M.L./08.07.2013
Tehnored.L.P./11.07.2013/Ex.2
Instanța de fond: Matuscha M. – Tribunalul C.-S.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 902/2013. Curtea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 880/2013. Curtea de... → |
|---|
