Expropriere. Decizia nr. 180/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 180/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 180/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.180
Ședința publică din 19 februarie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul B. P. și pârâtul S. R. P. MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII prin C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.3597/18.12.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat P. E. B. pentru reclamantul recurent B. P., iar pentru pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara se prezintă avocat G. D..
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. L.-C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate în termen și sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și concluzii scrise. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are cereri de formulat.
Procurorul, se asemenea, învederează că nu are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat P. E. B., pentru reclamantul recurent B. P., solicită admiterea recursului reclamantului, în principal modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de acordare a dobânzilor solicitate iar, în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță, în cazul în care se constată că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea de acordare de dobânzi. În ce privește recursul declarat de pârât, solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
Avocat G. D., pentru pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicită admiterea recursului pârâtului astfel cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de reclamant, fără cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr.3597/18.12.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă astfel cum a fost formulată de reclamantul B. P., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, având ca obiect despăgubiri.
În consecință, instanța a dispus anularea în parte a Hotărârii de despăgubire nr.124/186 din data de 08.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 9552,96 euro, echivalentul în lei la data plății potrivit cursului BNR pentru exproprierea suprafeței de 2.211 mp de teren arabil; a obligat pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că prin cererea din 06.04.2012 reclamantul B. P., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii reprezentat prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a solicitat anularea în parte a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.124/186 din data de 08.10.2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.155/2010, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea sa, obligarea pârâtului la plata despăgubirilor echivalente cu valoarea reală a terenului expropriat în suprafață de 2793 mp, respectiv suma de_ euro; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat stabilită de către instanță și suma de 1991,41 lei stabilită prin Hotărârea de mai sus, dobândă calculată de la data de 10.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtului de consemnare a sumei la dispoziția sa și până la în ziua plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în Pecica, nr. cadastral A846/1/2, în suprafață de 2793 mp. In calitate de titular al dreptului real de proprietate asupra terenului mai sus menționat, a fost înștiințat că se declanșează procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul de utilitate publică autostrada A. – Nădlac, pentru această suprafață de teren expropriată urmând a i se plăti despăgubiri. A susținut că despăgubirea a fost stabilită mult sub valoarea de piață, arătând că nu este de acord cu această limită a despăgubirilor, considerându-le infime față de valoarea de circulație a terenurilor pe piață, precum și față de valoarea despăgubirilor acordate anterior, acestea având o valoare cuprinsă între 4 euro și 10 euro/mp.
Potrivit art.26 al.(1) și (2) din Legea nr.33/1994 - aplicabil potrivit art.9 al.(3) din Legea nr.198/2004 „Despăgubirea se compune din valoarea reala a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
P. urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți, prin măsura exproprierii. În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii, - „valoarea reală" a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare.
La calcularea cuantumului despăgubirilor trebuie avute în vedere prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de aceeași natură precum și daunele aduse proprietarului, aspecte care în cazul de față nu au fost luate în considerare; a menționat că prin această expropriere valoarea terenului expropriat este diminuată substanțial, deoarece pe acest teren este imposibil a se mai efectua culturi agricole în condițiile în care accesul este restricționat.
În drept, a invocat prevederile art.9 pct.10 din HG nr.941/2004.
Din probele administrate în cauză, instanța a reținut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.124/186 din data de 08.10.2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010, cu privire la valoarea despăgubirilor s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 2793 mp, din terenul situat în localitatea Pecica, Jud.A., având nr. cadastral A846/1/2 și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp, iar reclamantul a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantului s-a reținut că este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art.22 al.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În cauză s-a reținut că sunt incidente prevederile art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „al.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; al.2 ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, s-a reținut din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză că valoarea pe 1 mp a terenului expropriat este de 3,62 euro/mp.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara în dosare similare în care s-au casat sentințele pronunțate, s-a efectuat un supliment de expertiză, în cadrul căruia experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au utilizat următoarele criterii comparabile (primul criteriu de comparabilitate 1 - a constituit localizarea - extravilanul localității Pecica, pentru eventualele diferențe efectuându-se corecții conform ghidurilor metodologice de evaluare):
- Teren extravilan în Pecica, categoria de folosința teren arabil, cu suprafața de 5000 mp, vândut la data de 27 nov. 2012 prin contractul nr.2.433 cu 4,1 euro/mp; este situat la 3,8 km de intravilanul localității Pecica;
- Teren extravilan în Pecica, categoria de folosința teren arabil și pășune (50% pășune), cu suprafața de 12.200 mp, vândut la data de 12 aug. 2011 prin contractul nr.1608 cu 2,5 euro/mp; este situat la 3,9 km de intravilanul localității Pecica.
- Teren extravilan în Pecica, categoria de folosința curți construcții, cu suprafața de 8.371 mp, vândut la data de 17 mai 2012 prin contractul nr.1650, cu 2,39 euro/mp; este situat la 300 m de intravilanul localității Pecica.
În urma aplicării metodelor de evaluare prin comparații directe de piață prezentate în Anexa 1 s-au obținut următoarele rezultate.
Valoare comparații: 42.440 lei – 9.524 euro.
În concluzie, valorile calculate prin suplimentarea comparabilelor rămân cele din expertiza inițială.
În raportul de expertiză de la filele 373-395 expertul desemnat de instanță a stabilit daună pentru redobândirea aceleași suprafețe de teren în valoare de 506 euro (2255 lei), daună datorată cheltuielilor suplimentare de transport de 153 euro (681 lei), daună din lipsa subvenției în valoare de 445 euro (_ lei), daună pentru lipsă acces în valoare de 1143 euro (5095 lei) și daună pentru lipsă de folosință în valoare de 1443 euro (6431 lei).
a) dauna constând în cheltuielile pentru redobândirea aceleași suprafețe de teren denumită de experți „dauna pentru redobândire”. O astfel de daună a fost înlăturată de instanță pentru că nu reprezintă un prejudiciu cert. Pentru a fi considerat cert un prejudiciu viitor, acesta trebuie să fie sigur că se va produce în viitor. Or, reclamantul nu și-a manifestat intenția de a înlocui terenul expropriat cu un altul, nu a susținut că are nevoie de un alt teren în echivalent, că ocupația sa principală o reprezintă cultivarea terenului agricol.
b) dauna rezultată din cheltuielile suplimentare de transport. T. a considerat că acest prejudiciu este incert, așa încât nu poate fi avut în vedere la determinarea pagubei suferite efectiv de către reclamant și constituie un prejudiciu viitor ce se determină în funcție de deplasări anuale la .> c) dauna din lipsa subvenției. Experții au precizat că valoarea subvenției a fost de 131 euro/ha în primul semestru al anului 2012. Calculul realizat în continuare nu este corect, căci implică și aplicarea procentului de 6,5% cu titlu de rată de capitalizare a rentei funciare. Nu se justifică aplicarea ratei de capitalizare de 6,5% la un hectar pentru a obține dauna cauzată prin absența subvenției. Operațiile matematice prezentate de experți nu pot conduce la rezultatul de 445 euro, căci 6,5% se exprimă matematic și prin 0,065. În consecință, instanța a reține următorul rezultat: din moment ce subvenția este de 131 euro pentru un ha, înseamnă că pentru 0,2211 ha subvenția ar fi fost de 28,96 euro (0,2211 ha x 131 euro/ha) sumă pe care instanța a acordat-o.
d) dauna pentru lipsa venitului pe un an de zile. Instanța a constatat însă că reclamantul nu a probat condițiile existenței unui prejudiciu cert, mai precis faptul că a fost împiedicat să exploateze terenul anterior preluării dreptului de proprietate de către S. român.
Astfel, totalul daunei complementare s-a reținut că este de 28,96 euro, reprezentând daună pentru lipsa subvenției la care se adaugă prejudiciul principal reprezentat de valoarea de piață a terenului expropriat, și anume suma de 9552,96 euro, echivalentul în lei la data plății potrivit cursului BNR pentru exproprierea suprafeței de 2.793 mp de teren arabil.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a dispus în consecință.
Împotriva deciziei au declarat recursuri reclamantul și pârâtul, care au criticat-o pentru nelegalitate.
Reclamantul a solicitat modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării pârâtului inclusiv la plata dobânzii legale calculate asupra diferenței dintre despăgubirile acordate de instanță și despăgubirea propusă de pârât (1991,41 lei), dobândă calculată de la 10.01.2012 și până la ziua plății efective, urmând ca sentința să fie păstrată în rest.
În motivare, după ce a expus dispozițiile art.1, 6 din OG nr.13/2001 și a făcut trimitere la dispozițiile art.21 din Legea nr.255/2010 cu referire la momentul de la care dobânda începe să curgă, reclamantul a învederat că este îndreptățit la plata dobânzii legale.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.8,9 C.pr.civ.
Pe calea recursului, pârâtul a solicitat modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare a indicat elementele componente ale despăgubirii propuse și neacceptate de expropriat (valoarea imobilului și prejudiciul cauzat), elemente care, în opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în prezenta cauză și a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor.
A învederat că prețul stabilit prin raportul de evaluare este corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . fiind conforme cu dispozițiile legale.
A arătat că, în prezent, cadrul legal al exproprierii e reprezentat de dispozițiile Legii nr.255/2010, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art.71 din lege, ale Legii nr.33/1994 și ale standardelor internaționale de evaluare, valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea de piață, interesul general (în sensul art.2 al.1 lit.i din Legea nr.554/2004) fiind corelat cu cel privat, al proprietarilor.
A arătat că indicatorii tehnico-economici ai obiectivului „autostrada Nădlac-A.” au fost aprobați prin HG nr.1480/2009, iar suma globală necesară despăgubirilor a fost stabilită prin HG nr.416/2010 și suplimentată prin HG nr.1248/2010.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art.3041, art.306 al.2 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Recursul reclamantului vizează neacordarea de către prima instanță a dobânzii legale solicitate prin cerea de chemare în judecată.
Din examinarea sentinței recurate rezultă că tribunalul a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, situație ce atrage incidența dispozițiilor art.282 ind.2 al.1 C.pr.civ. potrivit cărora „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu… se poate cere completarea hotărârii…”
Or, art.2812 C.pr.civ. prevede că „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art.281-2812”, astfel că recursul prin care reclamantul tinde la completarea sentinței primei instanțe nu poate fi primit, acesta având posibilitatea de a formula pe cale separată o cerere în acest sens.
În ceea ce privește criticile pârâtului, instanța urmează a reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care, în principiu, nu determină rejudecarea în fond a cauzei.
De la regula caracterului nedevolutiv al recursului, există excepția introdusă de dispozițiile art.3041 C.pr.civ., potrivit cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu este supusă apelului (situația în cauză) nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 C.pr.civ., instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele.
Având în vedere dispozițiile art.316 C.pr.civ., efectul devolutiv al prezentului demers judiciar al pârâtului este supus (și) limitării exprimate prin adagiul „tantum devolutum quantum appellatum”, instanța de recurs neputând examina cauza decât cu referire la motivele (inclusiv altele decât cele prevăzute de art.304 C.pr.civ., conform celor mai sus-arătate) expuse de recurent, cu excepția prevăzută de art.306 al.2 C.pr.civ.
În cauza de față, prima instanță a admis în parte cererea reclamantului și a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite acestuia ca urmare a exproprierii având în vedere contractele de vânzare cumpărare depuse la dosar și dispozițiile legale indicate în considerentele hotărârii recurate.
Or, pe calea prezentului recurs, pârâtul a făcut trimitere la dispozițiile art.26 al.1, 2 din Legea nr.33/1994 referitoare la componentele despăgubirii și la calculul cuantumului acestora, la evoluția legislației speciale în materie de expropriere, la principiile exproprierii pentru utilitate publică și a invocat legalitatea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr.255/2010.
Se constată, astfel, că susținerile recurentului au caracter general, ele neconstituindu-se în critici punctuale ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea, ale pertinenței și concludenței contractelor reținute ca relevante de instanță, ale modului în care instanța a apreciat că, în aplicarea dispozițiilor art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, examinarea contractelor este suficientă pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Cum recurentul însuși nu a formulat critici în sensul menționat, în lipsa investirii, nici instanța de recurs nu poate examina sentința sub aceste aspecte decât cu consecința încălcării dispozițiilor art.129 al. ultim C.pr.civ. și a principiului „tantum devolutum quantum appellatum”, mai sus menționat.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., art.3041 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr.3597/18.12.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
În baza dispozițiilor art. 312 al.1 C.pr.civ. raportat la art.2812a, instanța va respinge recursul declarat de reclamantul B. P. împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. P. MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII prin C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.3597/18.12.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
Respinge recursul declarat de reclamantul B. P. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/21.02.2014
Tehnored.MM/2 ex/04.03.2014
Instanță fond: T. A. – jud.A. Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 460/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Servitute. Decizia nr. 186/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
