Expropriere. Decizia nr. 249/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 249/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 249/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 249
Ședința publică din 12.03.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de M.T.I., prin C. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 3496 din 12.12.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantele N. A. și M. E., având ca obiect expropriere – despăgubiri.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru reclamante av. P. E., pentru pârât av. G. D..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. – U. C. de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul reclamanților depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului depune la dosar împuternicirea avocațială.
Atât reprezentanții părților cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantelor ca nefondată întrucât prețul oferit este corespunzător, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantelor solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea în parte a recursului formulat, în sensul respingerii daunelor suplimentare solicitate, întrucât din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că acestea sunt dovedite.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr. 3496 din 21.12.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea exercitată, precizată de reclamanții N. A. și M. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara.
A dispus anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.15/25 din data de 08.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor .
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 17.964 euro, echivalentul a 79.975 lei, la un curs de 4,452 lei /1 euro, din care suma de 14.785 euro, este obținută din înmulțirea suprafeței expropriate de 3.996 mp cu 3,7 Euro/1 mp, reprezintă despăgubiri aferente terenului expropriat, situat în loc Pecica, jud.A., cartea funciară_ Pecica, suma de 961 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 2.218 euro reprezentând daune datorate scăderii valorilor parcelelor rămase in urma divizării lotului inițial de 21.600 mp teren arabil situat în extravilanul loc Pecica.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei pentru suma de 77.125,85 lei, ce reprezintă diferența dintre suma de 79.975 lei, acordată de instanță, cu titlu de despăgubiri și suma de 2.849,15 lei, stabilită prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.15/25 din data de 08.10.2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010, dobânda legală aferentă, calculată de la data de 08.01.2012, când a fost scadentă obligația de plată a pârâtei si până la data efectivă a plății.
A respins capătul de cerere al reclamantei privind daunele rezultate în urma exproprierii pentru lipsa de folosință a terenului expropriat, pentru interdicția de construire pe lățimea benzii de siguranță și pentru exproprierea si a suprafeței de 101 mp.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma 2.400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, în rejudecare, a reținut următoarele:
P. Încheierea din ședința publică din data de 31.10.2013, s-a dispus celor trei experți – B. V., B. M. și B. E. să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor Deciziei nr.711/09.05.2013, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 14.10.2013, s-a depus la dosar această probă.
P. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.15/25/08.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 3996 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., fiind acordate, în echivalent, o despăgubire în sumă de 2849,15 lei.
Reclamanții au contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În cauză sunt incidente prevederile art.26 din Legea nr.33/1994 „alin.1 și 2 .
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Ori, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare s-a efectuat un supliment de expertiză, cu aplicarea metodei comparațiilor, experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au reținut:
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința teren arabil, cu suprafața de 5000 mp, vândut la data de 27 nov 2012 prin contractul nr. 2.433 cu 4,1 euro/mp; este situata la cea 3,8 km de intravilanul localității Pecica;
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosință teren arabil și pășune (50% pășune), cu suprafața de 12.200 mp, vândut la data de 12 aug 2011 prin contractul nr. 1608 cu 2,5 euro/mp; este situata la cea 3,9 km de intravilanul localității Pecica
- Teren extravilan Pecica, categoria de folosința curți construcții, cu suprafața de 8.371 mp, vândut la data de 17 mai 2012 prin contractul nr. 1650 cu 2,39 euro/mp ; este situata la cea 300 m de intravilanul localității Pecica.
În urma procesului de evaluare, conform fisei anexate, valoarea de piață pentru terenul evaluat a fost stabilit la 3,7 euro/ 1 mp.
Având în vedere valoarea de piață obținută în prezentul Supliment la raportul de expertiza elaborat în acest dosar, rezultă suma totală de 17.964 euro, echivalentul a 79.975 lei, din care suma de 14.785 euro, sumă obținută din înmulțirea suprafeței expropriate de 3996 mp cu 3,7 Euro/1 mp, reprezintă despăgubiri aferente terenului expropriat, situat în loc Pecica, jud.A., în suprafață de 3996 mp, înscris în cartea funciară nr._ Pecica, suma de 961 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, suma de 2218 euro, reprezentând daune datorate scăderii valorilor parcelelor rămase în urma divizării lotului inițial de 21.600 mp teren arabul situat în extravilanul loc. Pecica.
Tribunalul a reținut pertinente daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren din cuprinsul Suplimentului la raportul de expertiză, deoarece în cuantumul despăgubirilor cuvenite, trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată, inclusiv daunele datorate scăderii valorilor parcelelor rămase în urma divizării lotului inițial de 21.600 mp teren.
Astfel, pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții N. A. și M. E., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania națională de autostrăzi și drumuri naționale București - Direcția Regională De Drumuri Și Poduri Timișoara și a dispus anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.15/25 din data de 08.10.2011 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor .
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 17.964 euro, echivalentul a 79.975 lei, la un curs de 4,452 lei/1 euro, din care suma de 14.785 euro, este obținută din înmulțirea suprafeței expropriate de 3.996 mp cu 3,7 Euro/1 mp, reprezintă despăgubiri aferente terenului expropriat,situat în loc Pecica, jud. A., cartea funciară_ Pecica, suma de 961 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 2.218 euro reprezentând daune datorate scăderii valorilor parcelelor rămase in urma divizării lotului inițial de 21.600 mp teren arabil situat în extravilanul loc Pecica.
În baza art.1,3 din OG Nr.13/24 august 2011, a art.19 alin.5 si 21 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local:
-ART.21 ,,În termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi,,.
- Art 19 alin (5),, În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin.(1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului...,,va obliga pârâtul să plătească reclamanților pentru suma de 77.125,85 lei, ce reprezintă diferența dintre suma de 79.975 lei, acordată de instanță, cu titlu de despăgubiri și suma de 2.849,15 lei, stabilită prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.15/25 din data de 08.10.2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010, dobânda legală aferentă, calculată de la data de 08.01.2012, când a fost scadentă obligația de plată a pârâtei și până la data efectivă a plății.
În ceea ce privește solicitarea de expropriere a terenului în suprafață de 101 mp, rămasă în urma exproprierii, instanța remarcă faptul că, potrivit art.22 din Legea nr.255/2010: „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzut de art.19 se poate adresa instanței judecătorești în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferul dreptului de proprietate”.
Potrivit alin.3 al art.22 din Legea 255/2010, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Analizând dispozițiile art.22 din Legea 255/2010 prin raportare la dispozițiile art. 21- 27 din Legea 33/1994, instanța va constata că prevederile acestei din urmă legi (33/94) se aplică doar în ce privește stabilirea despăgubirii (anume efectuarea expertizei,modul de stabilire a despăgubirii etc.) neaplicându-se dispozițiile referitoare la exproprierea unei suprafețe mai mari de teren decât cea stabilită de expropriator.
Mai precis, trebuie arătat că art.24 al.4 din Legea 33/1994 reglementează posibilitatea ca, în cazul în care, expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din teren construcție, proprietarul expropriat poate să solicite instanței exproprierea totală, urmând ca instanța să aprecieze dacă exproprierea în parte este posibilă.
Ori, dispoziția legală susmenționată nu poate fi aplicată în prezenta cauză, întrucât Legea 255/2010, ca lege specială în raport cu Legea nr.33/1994, nu prevede decât posibilitatea contestării despăgubirii, iar nu și contestarea altor aspecte legate de transferul dreptului de proprietate către expropriator.
În acest sens, este elocvent art.22 al.1 din Legea 255/2010, care prevede expres că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, voința legiuitorului fiind evidentă în sensul că,s ingurul aspect contestabil de către expropriat, este cuantumul despăgubirii, sub cele două componente ale sale, stabilite prin Legea nr.33/1994, anume: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului ( art.26).
Așadar, după cum am arătat anterior, instanța va conchide că reclamanta nu are la îndemână nici un temei legal de a pretinde exproprierea unei suprafețe mai mari sau mai mici de teren decât cea stabilită de expropriator, putând pretinde doar despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere.
Acest aspect rezultă cu claritate din faptul că legiuitorul a înțeles să facă trimitere la aplicarea art.21-27 din Legea 33/1994, doar în ce privește stabilirea despăgubirii, precizare care nu era necesară dacă s-ar admite posibilitatea contestării și a suprafeței expropriate, conform art.24 al.3 din Legea 33/1994.
D. urmare, solicitarea reclamantei de expropriere a unei suprafețe suplimentare de 101 mp, rămasă în urma exproprierii este neîntemeiată, motiv pentru care instanța urmează a o respinge.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind daunele rezultate în urma exproprierii pentru lipsa de folosință a terenului expropriat și pentru interdicția de construire pe lățimea benzii de siguranță le-a respins deoarece sunt despăgubiri pentru un pretins prejudiciu eventual și incert .
În baza art.274 Cod procedură civilă, Tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2.400, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. reprezentat de C. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare, pârâtul recurent a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare (Legea nr. 255/2010) și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor din zonă.
A mai arătat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre de guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, iar prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Nădlac – A.”, precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire.
În concret, a susținut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. A., întocmit în 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei raportul fiind întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare (Standardul Internațional IVS1) de către ing. G. N., membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piață.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 312 C. pr. civ.
Reclamanții intimați L. M. și L. G. nu au formulat întâmpinare, însă au depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului pârâtului, cu motivarea că la baza întocmirii raportului de expertiză au stat contractele de vânzare – cumpărare autentificate, pentru terenuri similare pe raza aceleiași localități.
În urma examinării sentinței atacate prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul pârâtului, pentru argumentele de mai jos.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță s-a conformat dispozițiilor legale de mai sus, precum și dispozițiilor deciziei de casare, omologând în mod justificat suplimentul la raportul de expertiză prin care s-a stabilit, pe baza metodei comparației directe, avându-se în vedere contractele de vânzare-cumpărare privind terenuri similare, că valoarea de piață a terenului expropriat este de_ euro, suma de 961 euro reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 2218 euro reprezintă daunele datorate scăderii valorilor parcelelor rămase în urma divizării lotului inițial de_ mp.
Astfel, Curtea apreciază că nu pot fi primite susținerile pârâtului recurent, potrivit cărora datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de .. sunt în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât aceste susțineri au un caracter general și au fost contrazise prin suplimentul la raportul de expertiză analizat mai sus, supliment care respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În virtutea principiului „tantum devolutum quantum appellatum”, Curtea nu a mai supus analizei daunele rezultate în urma exproprierii, câtă vreme nu au fost formulate critici în acest sens.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de M.T.I., prin C. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 3496 din 12.12.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. GO/12.03.2014
Teh. AMT/2 ex./18.03.2014
Prima instanță: Tribunalul A. - jud. D. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 164/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Hotărâre din 08-04-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
