Expropriere. Decizia nr. 276/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 276/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.276
Ședința publică din 19 martie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. P. MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.3524/12.12.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții I. Ș. și R. A. I., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. D. pentru pârâtul recurent Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, iar pentru reclamanții intimați I. Ș. și R. A. I. se prezintă avocat P. E..
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. L.-C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar împuternicire avocațială. Reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanții părților și procurorul învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. D., pentru pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în cuprinsul cererii de declarare a recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat P. E., pentru reclamanții intimați I. Ș. și R. A. I., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită respingerea recursului declarat de pârât.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr.3524/12.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului A. în rejudecare a fost admisă acțiunea civilă în despăgubiri exercitată de reclamanții I. Ș. și R. A. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere.
În consecință, a fost anulată hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr._ ; fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 2.269 euro sau echivalentul în lei la data plății cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă calculată de la 10.10.2011; a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin sentința civilă nr.968/05.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, T. A. a admis în parte cererea formulată la 06.04.2012 de reclamanții I. Ș. și R. A. I. împotriva pârâtului S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România; în consecință, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.70/109 din 07.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 926 lei cu titlu de despăgubiri, cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 10.10.2011, respingând restul pretențiilor solicitate și a obligat pârâtul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în fapt că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.70/109/07.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 655 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud.A., nr.cadastral_, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 467,02 lei, la o valoare de 0,16 euro/mp.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor acestui raport de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 655 mp ar fi de 7.410 lei, echivalentul a 1.638 euro.
T., din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art.129 al.5 C.pr.civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat, de a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în cursul anilor 2011–2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
Dintr-o analiză sumară a acestor contracte s-a constatat că, în cele mai multe cazuri prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp; în unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6–0,9 lei/mp, dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate, potrivit adresei nr.221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.” în zona Pecica s-au înregistrat în situații mai rare de 2900–3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp, preț pe care instanța l-a reținut ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 655 mp expropriată de la reclamantă pentru construirea autostrăzii A. – Nădlac.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de 655 mp de teren din proprietatea reclamanților, cu un preț de 0,3 euro/mp cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani în extravilanul orașului Pecica, a rezultat o valoare de 197 euro, respectiv 886 lei.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5% comisioane.
P. urmare, concluziile instanței de fond au fost în sensul că, în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamanților trebuie inclusă și suma de 9 euro, respectiv 40 lei, reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
P. Decizia civilă nr.811/R/29.05.2013 a Curții de Apel Timișoara sentința recurată a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să administreze un supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului, instanța de fond urmând să ordone experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare depuse în primă instanță și în recurs.
Conform art.315 al.1 C.pr.civ., rejudecând cauza în cadrul limitelor deciziei de casare, în cauză s-a administrat un supliment la raportul de expertiză inițial, astfel cum s-a stabilit prin hotărârea instanței de control judiciar.
S-a reținut astfel că, potrivit art.26 din Legea nr.33/1994, „(1) - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, „(2) - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Având în vedere valoarea de piață unitară obținută în suplimentul la raport – 2,61 euro/mp - și luând în considerare explicațiile referitoare la daune din raportul de expertiză inițial, a rezultat o valoare a terenului în suprafață de 655 mp de 1.711 euro (7.618 lei) și o valoare a daunelor în cuantum de 558 euro (2.484 lei), din care suma de 85,56 euro reprezintă dauna pentru redobândirea unui teren similar, suma de 152,96 euro reprezintă dauna datorată cheltuielilor suplimentare de transport și suma de 319,31 euro reprezintă dauna rezultată din vânzare forțată.
Răspunzând la obiectivele stabilite de instanța de judecată, experții au stabilit că valoarea finală a despăgubirilor este de 2.269 euro (10.102 lei); suplimentul a fost comunicat pârâtului pentru a se formula eventuale obiecțiuni, însă acesta nu și-a expus nicio poziție procesuală, expertul pe care l-a desemnat fiind de acord cu concluziile comisiei de experți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare, a indicat elementele componente ale despăgubirii propuse și neacceptate de expropriați (valoarea imobilului și prejudiciul cauzat), elemente care, în opinia sa, au fost avute în vedere la calculul despăgubirilor contestate în prezenta cauză și a expus criteriile ce stau la baza stabilirii cuantumului despăgubirilor.
A învederat că prețul stabilit prin raportul de evaluare este corect, datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . fiind conforme cu dispozițiile legale.
A arătat că, în prezent, cadrul legal al exproprierii e reprezentat de dispozițiile Legii nr.255/2010, raportul de evaluare fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor art.11 din lege, ale Legii nr.33/1994 și ale standardelor internaționale de evaluare, valoarea stabilită în cuprinsul său fiind una specială, mai mare decât valoarea de piață, interesul general (în sensul art.2 al.1 lit.i din Legea nr.554/2004) fiind corelat cu cel privat, al proprietarilor.
A arătat că indicatorii tehnico-economici ai obiectivului „autostrada Nădlac-A.” au fost aprobați prin HG nr.1480/2009, iar suma globală necesară despăgubirilor a fost stabilită prin HG nr.416/2010 și suplimentată prin HG nr.1248/2010.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art.3041, art.306 al.2 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac care, în principiu, nu determină rejudecarea în fond a cauzei.
De la regula caracterului nedevolutiv al recursului există excepția introdusă de dispozițiile art.304 ind.1 C.pr.civ. potrivit cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu este supusă apelului (situația în cauză) nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 C.pr.civ., instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele.
Având în vedere dispozițiile art.316 C.pr.civ., efectul devolutiv al prezentului demers judiciar al pârâtului este supus (și) limitării exprimate prin adagiul „tantum devolutum quantum appellatum”, instanța de recurs neputând examina cauza decât cu referire la motivele (inclusiv altele decât cele prevăzute de art.304 C.pr.civ., conform celor mai sus-arătate) expuse de recurent, cu excepția prevăzută de art.306 al.2 C.pr.civ.
În cauza de față, prima instanță a admis în parte cererea reclamanților și a majorat cuantumul despăgubirilor cuvenite acestora ca urmare a exproprierii, având în vedere contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar și dispozițiile legale indicate în considerentele hotărârii recurate, conformându-se celor dispuse cu caracter obligatoriu conform art.315 C.pr.civ. prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.
Or, pe calea prezentului recurs, pârâtul a făcut trimitere la dispozițiile art.26 al.1, 2 din Legea nr.33/1994 referitoare la componentele despăgubirii și la calculul cuantumului acestora, la evoluția legislației speciale în materie de expropriere, la principiile exproprierii pentru utilitate publică și a invocat legalitatea raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr.255/2010.
Se constată, astfel, că susținerile recurentului au caracter general, ele neconstituindu-se în critici punctuale ale modului în care instanța a interpretat și aplicat normele legale pe care și-a întemeiat hotărârea, ale pertinenței și concludenței contractelor reținute ca relevante de instanță, ale categoriilor de despăgubiri apreciate ca intrând sub incidența dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994 și acordate, ca atare, reclamanților.
Cum recurentul însuși nu a formulat critici în sensul menționat, în lipsa investirii, nici instanța de recurs nu poate examina sentința sub aceste aspecte decât cu consecința încălcării dispozițiilor art.129 al.ultim C.pr.civ. și a principiului „tantum devolutum quantum appellatum”, mai sus menționat, iar aprecierea ca întemeiată a criticilor mai sus arătate și admiterea recursului declarat împotriva sentinței pronunțate după rejudecare, cu consecința respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, ar echivala cu încălcarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art.315 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, văzând că dispozițiile art.306 al.2 C.pr.civ. nu sunt incidente în cauză, în baza art.312 al.1 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., art.3041 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr.3524/12.12.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. R. P. MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.3524/12.12.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/21.03.2014
Tehnored.MM/2 ex/27.03.2014
Instanță fond: T. A. – jud.N. C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 08-04-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 169/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
