Legea 10/2001. Sentința nr. 2064/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2064/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-11-2012 în dosarul nr. 193/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 193/A
Ședința publică din 22 noiembrie 2012
P.:M. G.
JUDECĂTOR:A.-M. N.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. I., H. M., M. Ioszef F., M. G. I. și M. Z. T. împotriva sentinței civile nr.2064/29.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții P. Orașului F., P. Județului T., A. București, A. Națională pentru R. Proprietăților București, F. Proprietatea București, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul apelant M. I. și pentru reclamanta apelantă H. M. se prezintă mandatar L. V.-V., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 21.11.2012 de către pârâtul intimat . (FP) București, întâmpinare, recalificată de instanță în temeiul art.308 alin.2 C.pr.civ. ca și concluzii scrise, din care se comunică câte un exemplar cu părțile prezente.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților recalificarea prezentei căi de atac din recurs, în apel și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Părțile prezente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate.
Mandatarul reclamantei apelante depune la dosar un set de înscrisuri reprezentând calculul acțiunilor ce li se cuvin de la F. Proprietatea și borderoul privind cheltuielile de judecată efectuate în cauză.
Curtea, în raport cu obiectul concret dedus judecății – pretenții bănești și valoarea acestora, Curtea, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.2 ind.1 lit.b C.pr.civ. și art.3 ind.2 pct.2 C.pr.civ., recalifică calea de atac declarată de reclamanți din recurs, în apel.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Mandatarul reclamantei apelante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat în scris la dosar.
Reclamantul apelant de asemenea solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul T. sub nr._, reclamanții M. I., H. M., M. I. F., M. G. I. și M. Z. T., în calitate de proprietari ai CF 96 Făgetul G., nr.cad 116, moștenitori ai defuncților M. I. cu soția M. E. și Monori I. cu soția Monori M., expropriați în mod abuziv, în baza Notificării nr.3/2001, au chemat în judecată pârâții P. orașului F., P. Județului T., A. București, F. Proprietatea București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună acordarea despăgubirilor in valoare de 475.567 lei, din care pentru casa de locuit cu anexe, suma de 114.768 lei, pentru instalațiile de apă ale morii 360.799 lei, distruse de statul comunist; obligarea Fondului Proprietatea a le acorda acțiuni la prețul pieții in valoare de 475.567 lei; obligarea Fondului Proprietatea de a acorda dividendele ce li se cuvin începând cu anul 2006 sau emiterea de acțiuni la valoarea dividendelor; acordarea daune interese conform ratei inflației pentru întârzierea evaluării începând cu data de 13.06.2006 in baza Deciziei Civile Nr.3853/13.05.2006, pronunțata de I.C.C.J. in Dosarul_/1/2005, in suma de 162.067 lei; cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamanții au arătat că au chemat in judecata P. orașului F., Instituțiile prefecturii T., A.V.A.S. București si A.N.R.P. București, ca urmare a Notificării nr.3/05.06.2001 si a Hotărârilor Judecătorești, întrucât in mod nejustificat se tărăgănează acordarea despăgubirilor pentru bunurile distruse, deoarece majoritatea dintre notificatori au decedat, iar F. Proprietatea pentru a-i fi Hotărârea opozabila si a o pune in aplicare.
Reclamanții M. I., proprietar al imobilului in cote parti de 10/64, H. M., proprietar al imobilului in cote parti de 28/64, M. I. F. in cote parti de 4/64. M. G. lozsef, in cote parti de 2/64 si M. Z. T., in cote parti de 2/64 din C.F.96 Făgetul G., nr. cadastral 116, ca urmare a Sentinței Civile nr. 1363/05.11.2004, pronunțata de Tribunalul T. in dosarul 1474/C/2004; Decizia Civila nr.970/20.04.200, pronunțata de către Curtea de Apel Timișoara in dosarul nr.805/C/2005 si Decizia Civila nr.3853/13.05.2006 a Înaltei Curți de Casație si Justiție in Dosarul_/1/2005 si a încheierii de Autentificare nr.55/15.04.2008 a Biroului Notarului Public I. N. si a Dispoziției nr.342/14.11.2008 a Primăriei Orașului F., s-au adresat Prefectului Județului T. si A.V.A.S. București pentru acordarea despăgubirilor privind casa si construcțiile distruse de statul comunist roman.
In baza Legii 119/1948 si a Decretului 184/1949, moara a fost confiscata de statul comunist roman, iar intabularea in favoarea statului s-a făcut prin încheierea 932/1962 .
P. orașului F. a emis Dispoziția de restituire a 1439 mp numai in baza hotărârilor judecătorești.
Raportul de evaluare al Primăriei orasului F. din septembrie 2003, desi a avut ca baza Decretul 93/1977, nu poate fi luat in considerare întrucât, luând același calcul si pentru șopron (grajd de porci)si pentru sala de mese si cazare, aplicând peste tot corecția de reducere cu 65 lei/mp pentru lipsa fundațiilor si a tencuielilor exterioare si 40 lei pentru pardoseala de pamant ca in cazul locuințelor, netinand cont de declarațiile noastre si ale martorilor.
Locuința de serviciu ( sala de mese si sala de cazare) cu dimensiunile de 11/8 m. unde inoptau si luau masa țăranii de la distanta care veneau la moara, erau tencuite la exterior, aveau fundație de piatra si pardoseala de scandura (podele ).
Bucătăria si cămara unde se depozitau alimente pentru un an de zile erau mari si împreuna cu cele doua camere aveau 12,5 m x 8 m (100mp).
In raportul de evaluare al Primăriei orasului F. din septembrie 2003 cat si prin Dispoziția primarului nr.342/14._, nu se tine cont de declarațiile martorilor si a proprietarilor notificator, care au arătat ca suprafața casei a fost de 100 mp ; sala de mese si cazare de 88mp; șopronul de 40 mp grajdul de porci de 75 mp si gardul de împrejmuire de 123.36 ml . Nu s-au luat in considerare instalațiile de apa ale morii distruse, formate din dig de aductiune a apei de 150 m lungime si 20 m latime, turbina in valoare de 150.000 lei, postamentul pentru vait dublu si simplu (_+15.000 lei) si cele doua stăvilare cu o deschidere de 5 m inaltime de 4 m si o lungime de 10-15 m .
Moara având instalații de aductiune a apei, producea curent foarte ieftin, la un pret neglijabil atat pentru nevoile morii cat si pentru cartierul din jur, concurând statul comunist. Din acest motiv Primăria fostei comune F. a dispus distrugerea instalațiilor de apa ale morii, respectiv digul cu cele doua stavilare in valoare de 400.000 lei, turbina de apa in valoare de 150.000 lei, postamentele pentru vait dublu si simplu in valoare de 100.000 lei, plus casa pompei.
Curios este faptul ca pentru 1 mp de teren din C.F. 96 Făgetul G., care se afla in centrul orașului F., Primăria evaluează la 2,70 lei, in schimb cu Procesul -Verbal din 15.04.2008, P. Orașului F. le oferă 580 mp teren in contul despăgubirii a 17.600 lei, la periferia orașului, in Colonia M., la un pret de 30.35 lei/mp, adică de 11,2 ori mai mare, desi valoarea de piața este mai mica decât cea a terenului morii din C.F. 96, Topo 116.
Rezulta in mod cert intenția de subevaluare a imobilelor distruse, proprietatea persoanelor îndreptățite.
Prin trimiterea dosarului de la Primăria F. la P. T., apoi la A.N.R.P., înapoi la P. T., iar la Primăria F.. pentru a se întoarce din nou la P. T., apoi iar la A.N.R.P., sunt purtați fara nici un rezultat.
Instituția Prefecturii T. si A.N.R.P. București nu iau în considerare Hotărârile Judecătorești ( Sentința Civila nr. 1363/05.1 1.2004 a Tribunalului T., Decizia Civila nr. 970/20.04.2005 a Curții de Apel Timișoara si Decizia nr._/13.04.2006 a înaltei Curți de Casație si Justiție ), prin care se stabilesc persoanele îndreptățite pentru despăgubire.
Prin nerespectarea Hotărârilor Judecătorești sus amintite de către A.N.R.P. prin domnul director M. P. si director A. M. Valica, produc infracțiunea de abuz in serviciu, conform art. 297 Cod Penal, prejudiciind reclamanții.
A. pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S., a formulat întâmpinare, invocând următoarele excepții si apărări de fond prin care solicita respingerea acțiunii ca fiind netemeinica si nelegala fata de A., pentru următoarele motive: pe cale de excepție, a invocat si a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A., fata de obiectul acțiunii, motivata astfel:
Cu privire la capătul de cerere din acțiune privind restituirea in natura a imobilului - construcție, A. nu are obligația legala de a restitui in natura imobilele revendicate de foștii proprietari, aceasta revenind exclusiv unității deținătoare a imobilului, conform art. 21 din Legea nr.10/2001 nepublicata, care prevede: Astfel, in cadrul activității sale si in exercitarea atribuțiilor ce-i revin in procesul de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, A. nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora, ci doar de acționar in numele statului. Asa cum rezulta din actele cauzei, unitatea deținătoare a imobilului in sensul dispozițiilor art. 21 din lege nu este A. si nu are drept de proprietate asupra imobilului revendicat in cauza. Așadar, fata de dispozițiile legale menționate solicita sa se constate ca A. nu are nici o obligație legala de a soluționa o notificare privind restituirea in natura si nici restituirea in natura a imobilului revendicat in condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001/R. F. de cele arătate, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a A. fata de capătul de cerere din acțiune privind restituirea in natura a imobilului revendicat. Pe cale de excepție, s-a invocat si s-a solicitat excepția lipsei calității procesuale pasive a A., fata de obiectul acțiunii, privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru imobilul revendicat si acordarea de despăgubiri bănești, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr.10/2001/R. In ce privește obligațiile legale stabilite in sarcina A., conform Legii nr. 10/2001/R, prin dispozițiile art. 29 si urm. din lege, se reglementează regimul juridic al reparațiilor pentru imobilele evidențiate in patrimoniul unor societăți comerciale privatizate integral privatizate de A.. In același sens, pe cale de excepție, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii privind despăgubirile in echivalent, deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001/R, motivata astfel.
In drept, au invocat dispozițiile art. 115 -118 C.Pr.Civ. Legea nr. 10/2001 republicata, Legea nr. 247/22.07.2005, si celelalte prevederi legale menționate in text.
Pârâtul P. orașului F., A. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică, nelegală și vădit lipsită de interes.
In motivare, a arătat că, P. orașului F. a emis DISPOZIȚIA NR. 342 din 14.11.2008, prin care a propus acordarea despăgubirilor cuvenite în condițiile legii.
Dosarul în cauză a fost transmis, conform procedurii legale, Instituției Prefectului Județul T., care l-a avizat pentru legalitate și l-a retransmis Autorității Naționale pentru R. Proprietăților.
Din acest punct de vedere acțiunea reclamanților apare vădit lipsită de interes întrucât ei nu fac altceva decât să reitereze demersul inițial, aprobat de instituțiile competente și aflat în plină derulare. De vreme ce notificarea susnumiților a fost aprobată conform Legii 10/2001, dovada cea mai concludentă fiind Dispoziția nr. 342 /2008 la care s-a făcut mai sus referire, acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar este vădit inutilă, se suprapune și constituie un evident paralelism lipsit de sens și de orice finalitate.
Dispoziția cu propunerea de acordare a despăgubirilor împreună cu dosarul aferent a fost remisă, așa cum s-a arătat, Instituției Prefectului, iar acesta, la rândul său, a înaintat-o Autorității Naționale. Ulterior, dosarul ne-a fost retransmis pentru explicații suplimentare pe care le-au redactat și înaintat din nou Instituției Prefectului. Este o procedură normală și inevitabilă având în vedere un anumit grad de complexitate al dosarului. Reclamanții nu pot uza de o cale PARALELĂ ȘI NELEGALĂ, în vederea obținerii despăgubirilor deja acordate conform Legii nr. 10/2001.
P. aceste motive s-a solicitat respingerea acțiunii.
S-a solicitat a se constata lipsa calității procesuale pasive a ., să se admită excepția și pe cale de consecință să se dispună scoaterea din proces a subscrisei.
Pe fond, in situația in care nu se va admite excepția lipsei calității proceduale pasive a ., a solicitat sa se respingă acțiunea fata de . având in vedere următoarele motive:
FP este deținut in proporție de 99,99% din capitalul social subscris si vărsat de către terte parți care nu au nici o legătura cu statul român.
Reclamanții menționează ca au dreptul la aceste restituiri datorita faptului ca statul român le-a distrus imobilele identificate de către aceștia.
F. de . nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale, având in vedere ca: fapta de a le distruge imobilele nu ii aparține .; eventualul prejudiciu nu a fost produs de .; nu exista o legătura de cauzalitate intre presupusul prejudiciu si o fapta a .; . nu este succesorul in drepturi si obligații al statului roman.
In ceea ce privește capătul de cerere privind plata dividendelor sa se respingă ca neîntemeiat deoarece potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai acționarii sunt îndreptățiți sa primească dividende, iar reclamanții nu au avut calitatea de acționari in aceasta perioada.
În drept: art. 115-118 Codul de Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr. 2064/PI/29.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a respins demersul judiciar inițiat de către petiționarii M. I., H. M., M. I. F., M. G. I. și M. Z. T. în contradictoriu cu pârâții P. orașului F., P. Județului T., A. București, F. Proprietatea București.
P. a hotărî astfel, Tribunalul T. a reținut că vocația petiționarilor de a accede la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială cu nr.10/2001 republicată a fost recunoscută jurisdicțional, instanțele statuând, cu putere de lucru judecat, ce anume se cuvine a fi restituit în natură, dar și obligarea Primarului orașului F., de a propune acordarea de despăgubiri în contextul legii speciale pentru imobilele evidențiate, de care se face vorbire în corpul aparatului argumentativ al acestora (a se vedea decizia civilă cu nr.970/A/20.04.2005 dată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 805/C/2005 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 3853/13.04.2006 dată în dosar nr._/1/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așa cum tot jurisdicțional a fost repudiată calitatea procesuală pasivă a A. București în contextul acordării măsurilor reparatorii în echivalent. Devenind îngăduită și chiar obligatorie concluzia că îndreptățirea petiționarilor la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent a fost recunoscută și, în același timp limitată la imobilele ce au făcut obiectul cercetării judecătorești, în soluționarea contestației celor dintâi declanșată contra Dispoziției cu nr.1/12.01.2004 emisă de P. orașului F..
De altă parte, tribunalul a reținut că în executarea hotărârilor judecătorești antemenționate, pârâtul P. orașului F. a emis Dispoziția cu nr. 550/23.07.2007, iar .., Dispoziția cu nr.1/5.6.2007 în baza căreia petiționarii și-au intabulat dreptul de proprietate asupra morii cu nr.134 și curte în întindere de 1439 m.p. cu titlu de restituire în temeiul legii cu nr.10/2001.
Ulterior, prin Dispoziția cu nr. 342/14.11.2008, P. orașului F., respectând cu rigoare aceleași hotărâri judecătorești a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru imobilele demolate (astfel cum au fost identificate în corpul dispoziției neatacate de către petiționari). În contextul noului ambient legislativ, reglementat de Titlului VII din legea nr. 247/2005 în versiunea modificată privind Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, (și care, prin al său art. 2 spune că, „P. asigurarea resurselor financiare necesare acordarii de despagubiri in conformitate cu prevederile prezentei legi F. Proprietatea functioneaza ca un organism de plasament colectiv, sub forma unei societati de investitii de tip inchis, cu personalitate juridica, din categoria altor organisme de plasament colectiv”) instituțiile abilitate s-au conformat și au transmis dosarul administrativ Secretariatului Comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor (entitate constituită tocmai în vederea analizării și stabilirii cuantumului final al despăgubirilor, așa cum rezultă din art. 13 apartenent titlului VII al legii cu nr.247/2005), așa cum cu îndestulătoare evidență rezultă din corespondența purtată și din procesele-verbale dresate în acest sens și depuse în facsimil în dosarul pendent.
Cum Titlul VII din Legea nr.247/2005 în versiunea modificată legiferează o procedură specială obligatoriu a fi urmată în finalul căreia persoanelor îndreptățite li se vor stabili și acorda despăgubirile aferente imobilelor preluate abuziv (și imposibil a fi retrocedate în natură), se detașează îndeajuns de credibil și concluzia că numai ignorând voința legiuitorului (concretizată în adoptarea unei legislații și a unei proceduri speciale deja anunțate), petiționarii au recurs direct la concursul justiției, în vederea obținerii pretențiilor pecuniare pendinte alegate pe calea unui demers judiciar lipsit de aptitudine a de a le legitima. Ceea ce nu înseamnă nici că acestora le este obstaculat accesul la justiție, de vreme ce același titlu VII reglementează și căile de atac contra deciziilor adoptate de Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor (și implicit a refuzului acesteia de a emite decizia de despăgubire, atunci când se încalcă termenul rezonabil de soluționare a dosarului administrativ, pentru considerente similare celor ce au stat la baza emiterii Deciziei cu nr. XX/2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție dată în soluționarea unui recurs în interesul legii).
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții M. I., H. M., M. Ioszef F., M. G. I. și M. Z. T. au declarat recurs în termen legal la 9 octombrie 2012, solicitând admiterea lui, în principal, casarea sentinței civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea efectuării unei expertize judiciare, și în subsidiar, casarea sentinței civile și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii civile formulată de reclamanți, obligarea pârâților la plata sumei de 475.567 lei, reprezentând despăgubiri pentru casa de locuit și anexele distruse, precum și instalațiile de apă ale morii.
În raport cu obiectul concret dedus judecății – pretenții bănești și valoarea acestora, Curtea, în temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.2 ind.1 lit.b C.pr.civ. și art.3 ind.2 pct.2 C.pr.civ., a recalificat calea de atac declarată de reclamanți din recurs, în apel.
În motivarea acestuia, reclamanții au criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală sub aspectul respingerii cererii, în condițiile în care autoritățile statului nici până în prezent nu au pus în aplicare hotărârile judecătorești irevocabile prin care le-au fost acordate despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001, susținând că în acest mod se tărăgănează intenționat calcularea și acordarea acestor despăgubiri, aferente imobilului din CF nr.96 Făgetul G. nr.cadastral 116.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinarea depusă în cauză la 21 noiembrie 2012, intimatul . a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea atacată este dată cu respectarea dispozițiilor Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, astfel cum au fost modificate prin OUG nr.81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
S-a precizat și faptul că F. Proprietatea (F.P.) a fost un terț față de raporturile juridice dintre CCSD și/sau ANRP și persoana despăgubită, nu participă activ la procedura de despăgubire care, în fapt, nu presupune decât un transfer de acțiuni de la Statul Român la fostul proprietar, iar F.P. nu are atribuții în emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de plată și/sau a titlurilor de conversie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 – 118 C.pr.civ. și art.3 alin.1 și art.13 ind.1 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.
Examinând apelul – astfel cum a fost recalificat – prin prisma motivelor invocate de reclamanți, raportat la obiectul concret dedus judecății și actele depuse în susținere, Curtea constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă de instanță formulată de reclamanții M. I., H. M., M. Ioszef F., M. G. I. și M. Z. T. la data de 29.09.2011, aceștia urmăresc obținerea unui nou titlu privind despăgubirile ce li se cuvin ca măsură reparatorie pentru bunurile imobile preluate de stat, deși, cum corect a reținut și instanța fondului, dreptul reclamanților – ca persoane îndreptățite la beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de legea specială nr.10/2001 – a fost recunoscut jurisdicțional, cu putere de lucru judecat atât în ceea ce privește posibilitatea restituirii în natură, cât și obligarea Primarului Orașului F. de acordare de despăgubiri pentru cele ce nu se pot restitui în natură, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr.970/A/20.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.805/C/2005, irevocabilă prin decizia civilă nr.3853/13.04.2006 dată în dosar nr._/1/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În raport de aceste hotărâri judecătorești irevocabile, pretențiile reclamanților nu mai pot fi aduse în discuție în fața instanței, ele fiind tranșate irevocabil în procesele civile menționate anterior.
Puterea de lucru judecat reprezintă o prezumție legală absolută, irefragabilă, ce dispensează de orice dovadă pe acela în favoarea căruia operează, respectiv, dacă într-un proces anterior s-a recunoscut un drept, titularul acestuia nu va mai trebui să dovedească, într-un litigiu ce ar pune în discuție existența acelui drept, faptele pe care se sprijină dreptul său, și, deci, o să repete probele deja administrate într-un alt cadru procesual, fiind suficient a proba că dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă.
Prezumția de lucru judecat reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, în sensul că ceea ce a fost dezlegat jurisdicțional nu mai poate fi combătut, și constituie instrumentul juridic ce consacră regulile potrivit cărora, pe de o parte, o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar pe de lată parte, o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre.
În ceea ce privește cererea reclamanților de obligare a pârâtei A. la plata directă a sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri pentru imobilul construcție și anexe gospodărești, invocând procedura greoaie reglementată de Legea nr.247/2005, în mod corect aceasta a fost respinsă întrucât Titlul VII al Legii reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente pentru imobile preluate în mod abuziv. De altfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu evidență că, în virtutea hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în materia Legii nr.10/2001, au fost emise Dispoziția nr.550/23.07.2007 de către P. Orașului F. și Dispoziția nr.1/5.06.2007 de către ., în baza căreia reclamanții și-au și intabulat dreptul de proprietate asupra morii cu nr.134 și suprafeței de teren de 1439 m.p., reprezentând curte, cu titlu de restituire în baza Legii nr.10/2001.
Corelativ, pentru partea de imobile ce nu pot fi restituite în natură, prin Dispoziția nr.342/14.11.2008 emisă de P. Orașului F. s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, acesta fiind atributul exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor căruia, conform art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 îi revine competența exclusivă în analiza cuantumului final al despăgubirilor propuse. Astfel, potrivit textului de lege enunțat, decizia sau, după caz, dispoziția emisă de autoritatea competentă se înaintează Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură, respectiv a cuantumului propus al despăgubirilor, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei sau dispoziției, astfel că numai această entitate are competența analizării cuantumului propus al despăgubirilor, pe baza raportului de evaluare care îi este transmis de evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată să stabilească cuantumul despăgubirilor în limita cărora se vor acorda titluri de despăgubire.
Conform art.16 alin.5 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, după ce constată că soluția respingerii cererii de restituire în natură este legală și temeinică, Secretariatul Comisiei Centrale va transmite dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, care va fi transmis Secretariatului Comisiei Centrale și care va conține, potrivit art.16 alin.6, cuantumul despăgubirilor în limita cărora se vor acorda titlurile de despăgubire.
Rezultă deci, că în materia analizei și stabilirii cuantumului final al despăgubirilor propuse, competența exclusivă revine Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit procedurii special reglementată de legiuitor prin articolul 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, cu căi de atac special prevăzute împotriva deciziei emisă de această comisie, în condițiile legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Pornind de la aceste reglementări speciale privind procedura specială obligatoriu a fi urmată de persoana îndreptățită la despăgubiri, având în vedere și actele depuse la dosar privind hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în beneficiul reclamanților în procedura specială a Legii nr.10/2001 și actele administrative emise ulterior acestora, în mod corect instanța de fond a apreciat că prezenta acțiune civilă este neîntemeiată, reclamanții urmând a finaliza procedura (parțial parcursă deja) Legii nr.10/2001.
Din această perspectivă, nu se poate susține că reclamanților le este îngrădit accesul la justiție (în raport cu obiectul concret dedus judecății în prezenta acțiune, prin care reclamanții tind să-și valorifice drepturile parțial obținute în procedura specială a Legii nr.10/2001, prin accesul direct la justiție), întrucât Titlul VII al Legii nr.247/2005 – așa cum am precizat anterior – prevede și căile de atac, respectiv contestația ce se poate formula în condițiile Legii contenciosului administrativ împotriva deciziei emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în condițiile art.19 și 20 din Titlul VII al legii și pct.19 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII.
P. toate aceste considerente, Curtea reține că apelul reclamanților este nefondat și în baza art.296 alin.1 C.pr.civilă va fi respins, cu aplicarea dispozițiilor art.274 alin.1 C.pr.civilă.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții M. I., H. M., M. Ioszef F., M. G. I. și M. Z. T. împotriva sentinței civile nr.2064/29.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N.
GREFIER,
M. M.
Red.:M.G./14.01.2013
Tehnored./M.M./7 ex./17.01.2013
Inst.fond:Tribunalul T.:jud.Z. H.
Se comunică:
-recl.apelanți-M. I. –F., ., jud.T.
-H. M.-com.Săvârșin, ..85, jud.A.
-M. Ioszef F. –Borsec, ..A.1, .
-M. G. I. –Mun.Târgu M., ./10, jud.M.
-M. Z. T. –Timișoara, ., ., .
-pâr.intim.-P. Orașului F. – F., jud.T.
-P. Județului T.-Timișoara, ..17, jud.T.
-A. București –București, . Ș. nr.50,sector 1
-A. Națională pentru R. Proprietăților București –București,
Calea Floreasca nr.202, sector 1
-F. Proprietatea București –București, ., sector 5
-București, .-80, . 1
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2280/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 885/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
