Expropriere. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 107/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.107/A
Ședința publică din 18 septembrie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul Ș. C. T. împotriva sentinței civile nr. 2674/PI/22.11.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, personal, și pentru pârâtul-intimat avocat C. Cririlă.
Ministerul Public este reprezentat de procuror B. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor dosarului, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând că numai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererea de recurs:
Reclamantul-apelant declară că: obiectul cauzei deduse judecății în dosarul pendinte este reprezentat de pretenții; că pârâtul a consemnat la CEC Bank, în lei, în mod formal contravaloarea despăgubirii stabilită în euro; că a fost privat de dreptul de a folosi acești bani – motiv pentru care solicită prin prezenta acțiune plata diferenței de curs valutar de la momentul anului 2007 la zi, neștiind că banii vor fi indisponibilizați. La acești bani nu s-a oferit dobândă, astfel că pierderea suferită pe parcursul celor aproximativ 6 ani a fost de 2000 euro.
În concluzie solicită admiterea apelului și plata diferenței de curs valutar.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, cererea de chemare în judecată fiind tardiv introdusă.
Pe fond arată că valoarea despăgubirilor a fost stabilită în lei la cursul BNR de la data de stabilire a despăgubirilor din 04.04.2007, situație în care nu se impune actualizarea cursului. În cadrul hotărârii de stabilire a despăgubirilor există o clauză care face referire la art. 9 din Legea nr. 198/2004 în care se stabilește că dacă se atacă cuantumul, valoarea de despăgubire va fi eliberată nu mai în baza unui titlu executoriu.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită instanței respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea formulata la data de 19.08.2013, înregistrată la Tribunalul T. sub nr._, reclamantul Ș. C. T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul R. prin C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA București, obligarea pârâtului la plata sumei de 1880,8868 euro în lei la data efectuării plății, aceasta reprezentând diferența de curs valutar la suma de 8190 euro stabilita la 22.04.2013 sau echivalentul în lei la momentul plații, suma ce reprezintă contravaloarea suprafeței de 546 mp teren expropriat.
Reclamantul a arătat că deși suma stabilita drept despăgubire a fost consemnată pe numele său, datorita contestării în justiție a cuantumului despăgubirii precum și a pagubelor pricinuite de expropriator prin dezmembrarea terenului, suma a rămas blocată până la finalizarea irevocabilă a procesului ce a format obiectul dosarului nr._ al Tribunalului T., respectiv până la data de 13.02.2013.
Deoarece hotărârea pronunțata în dosarul_ * a Curții de Apel Timișoara nu face nici o referire la actualizarea sumei consemnate funcție de cursul de schimb leu-euro al BNR la momentul plații, deși reclamantul a solicitat acest lucru în cuprinsul contestației, a fost nevoit a se adresa pe cale separată pentru a obține o reparație integrală a prejudiciului încercat constând atât din paguba efectiv suferită la care se adaugă beneficiul nerealizat.
Numai aparent s-a realizat o echitabila despăgubire prin consemnarea de 27.477.45 lei, câta vreme interdicția legală de a intra de îndată în posesia acesteia i-a creat un prejudiciu evident, în condițiile în care nu a beneficiat nici de dobânzi pe întreaga perioadă pana la soluționarea irevocabila a procesului, fără a se opera actualizarea sumei față de rata de schimb leu-euro din momentul deblocării (22.04.2013), data de la care aceasta despăgubire a intrat efectiv în posesia sa.
Reclamantul a precizat ca nu are pretenție la achitarea în valută a diferenței dintre suma stabilita drept despăgubire (în euro și lei), solicitând obligarea pârâtei doar la plata diferenței de curs valutar câtă vreme interdicția de a intra imediat în posesia acesteia i-a cauzat un prejudiciu efectiv, constând tocmai din aceasta diferența la cursul de schimb între momentul consemnării și cel al intrării efective în posesie.
Aceasta pretenție a solicitat a fi apreciata ca fiind întemeiata cu atât mai mult cu cât instanțele au hotărât în final ca pretențiile ridicate de reclamant prin contestație au fost în parte întemeiate, justificând demersul judiciar soluționat într-o perioada de aproape 6 ani.
De altfel, art.1 din Legea nr. 33/94 prevede ca exproprierea imobilului se face după o dreapta și prealabila despăgubire, același principiu fiind stabilit și de art.481 cod civil de la 1864 în vigoare la momentul emiterii hotărârii de expropriere (10.10.2007).
Prin sentința civilă nr. 2674/PI/22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. C. T., ca tardivă, reținându-se în considerente că reclamantul contestă modalitatea de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere, ori potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, contestarea despăgubirilor pentru expropriere, ori, se poate face în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii de stabilire a acestora. Ori, față de hotărârea de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamantului – hotărârea nr. 4/10.10.2007, contestația de față este vădit tardivă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Ș. C. T. a declarat apel în termenul legal la data de 06.03.2014, solicitând admiterea lui, anularea sentinței civile apelate și pe fond, admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a criticat soluția de respingere ca tardivă a cererii de față, subliniind că prezenta acțiune nu reprezintă o contestație împotriva hotărârii nr. 4/10.10.2007, ci o acțiune în pretenții pentru a fi despăgubit pentru lipsa de folosință și de acces la despăgubirea ce i se cuvenea consemnată pe numele său, însă indisponibilizată pe toată durata derulării în instanță a contestației formulată împotriva hotărârii nr. 4/10.10.2007.
Legat de acest aspect, reclamantul arată că suma blocată a figurat formal pe numele său, fiind o consemnare și nu un cont purtător de dobânzi legale, iar în evoluția cursului valutar E/leu au intervenit modificări semnificative care i-au cauzat un prejudiciu cert.
Pentru aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea apelului și rejudecând pe fond, admiterea acțiunii civile.
Prin întâmpinarea depusă în termenul legal la 05.06.2014 pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 2674/22 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul T., subliniind că exproprierea terenului în suprafață 546 mp s-a desfășurat cu strictă respectare a H.G. nr. 685/2007, că despăgubirile în cuantum de_, 45 lei, echivalentul valoric a 8.190 euro) la cursul de schimb valutar comunicat pârâtei de B.N.R. pentru ziua emiterii hotărârii nr. 4 – 10.10.2007), aceasta a fost consemnată imediat la CEC Bank – Sucursala T., pe numele reclamantului, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, să fie dată reclamantului în termen de 30 de zile de la data soluționării, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Cum reclamantul a contestat în instanță hotărârea nr. 4/10.10.2007 de stabilire a cuantumului despăgubirilor, procesul s-a finalizat ( prin respingerea contestației), definitive și irevocabile la 13.02.2013, prin decizia civilă nr. 682/13.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București, pronunțată în dosar nr._, astfel încât reclamantul a solicitat plata despăgubirilor la 09.04.2013, prin cererea nr. 3422, suma cuvenită fiindu-i deblocată.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamant, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza cererii introductive de instanță formulată de reclamant la data de 19 august 2013, rezultă că acesta, deși nu contestă în concret modul de stabilire a despăgubirilor ce i se cuvin urmare a exproprierii suprafeței de teren de 546 mp., solicită a i se acorda în plus față de suma consemnată în lei pe numele său ( cu titlu de despăgubiri stabilite în temeiul H.G. nr. 685/2007), de 27.477,75 lei echivalentul în lei al sumei de 1880,8868 euro la data efectuării plății, reprezentând diferența de curs valutar a valorii de 8.190 euro, stabilită la data de 22.04.2013.
Deși reclamantul subliniază că prezenta acțiune nu reprezintă o contestație împotriva hotărârii nr. 4/10.10.2007 ( care a făcut obiectul dosarului nr._ al Tribunalului T., soluționat irevocabil la 13.02.2013 prin respingerea demersului judiciar), în drept, ca și temei de drept, a indicat dispozițiile art. 9 și 18 din Legea nr. 198/2004 și art. 30 din Legea nr. 33/1994.
Or, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, în forma în vigoare la data apariției H.G. nr. 685/2007, respectiv la data emiterii procesului-verbal de stabilire a cuantumul despăgubirii nr. 4/09.10.2007 și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 4/10.10.2007, „expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 8, precum și orice persoană care se consideră îndreptățită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 4 alin. (1) sau în termen de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea comisiei prin care i s-a respins, în tot sau în parte, cererea de despăgubire. "
Textul de lege enunțat este imperativ și în afară de orice altă interpretare, el stabilind clar termenul în care expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanței de judecată. Prin urmare, față de norma imperativă ( art. 9 din Legea nr. 198/2004) invocat chiar de reclamant ca temei de drept, nu se poate reține punctul de vedere potrivit cu care acest termen curge din momentul soluționării irevocabilă a contestației formulată împotriva hotărârii nr. 4/10.10.2007 ( ce a făcut obiectul dosarului nr._ ), întrucât aceasta ar echivala cu o extindere a normei legale la o ipoteză neprevăzută.
Apelantul reclamant, în fapt, a solicitat ca despăgubirea să fie achitată la cursul BNR de la data plații efective a despăgubirii, ori modalitatea de plata era stabilită prin procesul verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 4 din 09.10.2007, ca fiind în lei la cursul BNR de la data emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor.
Astfel, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la data la care a luat la cunoștința despre modalitatea de stabilire și de plata a despăgubirilor, atât din procesul-verbal de stabilire a cuantumul despăgubirii nr. 4/09.10.2007 cât și din hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 4/10.10.2007., de la acea data curgând mai mult de 3 ani pana la introducerea acțiunii.
În plus, suma de 27.477,45 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor, stabilita prin HG 685/2007 și menționată la art. 2 din Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 4/10.10.2007, fata de faptul că reclamantul a refuzat aceasta suma, a fost consemnata la CEC BANK pe seama si la dispoziția reclamantului si nu a rămas la dispoziția expropriatorului.
Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 a dispus consemnarea sumei reprezentând contravaloarea despăgubirilor 27.477,45 lei, în temeiul art. 5 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 urmând ca suma sa fie deblocată în condițiile art. 9, după obținerea unei hotărâri irevocabile.
Interdicția de ridicare a sumei consemnate de expropriator este dată de lege, fiind condiționată de obținere de către persoana expropriată, nemulțumită de cuantumul despăgubirilor, a unei hotărâri irevocabile.
La momentul introducerii acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._, reclamantul a avut cunoștința ca suma reprezentând contravaloarea despăgubirilor nu va putea fi deblocata decât după obținerea unei hotărâri irevocabile, sens în care reclamantul nu este îndreptățit să solicite, după mai bine de 6 ani, plata despăgubirilor la cursul BNR din data plății efective, motivat de faptul ca pe durata derulării litigiului nu ar fi avut acces la suma consemnată.
Pentru toate aceste considerente Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, astfel că apelul reclamantului va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul Ș. C. T., având CNP_, cu domiciliul în Lugoj, Spl. 1 Decembrie 1918, ., ., J. T. împotriva sentinței civile nr. 2674/PI/22.11.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România prin Direcția Regională de D. și Poduri Timișoara cu sediul procesual ales la C.I. Av. C. C. S., în Timișoara, Bv. Revoluției din 1989, nr. 3, ., având ca obiect expropriere – pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. M.G.23.09.2014
Tehnored. R.P.D. – 06.10.2014
Primă instanță: Tribunalul T., judecător M. R.
4EX/SM/2 .>
| ← Expropriere. Sentința nr. 913/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
