Expropriere. Sentința nr. 913/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 913/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 695/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.695
Ședința publică din 17 septembrie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta . TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr.913/PI/30.04.2014, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII P. C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. TIMIȘOARA, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Ilcău C. pentru reclamanta apelantă . Timișoara, iar pentru pârâtul intimat S. Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA – Direcția de D. și P. din Timișoara se prezintă avocat C. C. S..
Ministerul Public este reprezentat de procuror A. S., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 11.09.2014 întâmpinarea formulată de pârâtul intimat, din care un exemplar se înmânează reprezentantului reclamantei apelante.
Față de valoarea obiectului litigiului, instanța, din oficiu, în baza dispozițiilor art.2821 C.pr.civ. pune în discuție recalificarea căii de atac din apel în recurs și acordă cuvântul reprezentanților părților.
Reprezentantul reclamantei apelante lasă la aprecierea instanței soluționarea incidentului procedural.
Reprezentanta pârâtului intimat și procurorul solicită recalificarea căii de atac declarată.
Instanța în baza dispozițiilor art.2821 C.pr.civ. recalifică din apel în recurs calea de atac declarată de reclamantă și față de această împrejurare în baza dispozițiilor art. 305 C.pr.civ. respinge cererea de efectuare a unei noi expertize, probă solicitată de reclamanta recurentă în cuprinsul cererii de declarare a căii de atac.
Reprezentanții părților și procurorul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Ilcău C., pentru reclamanta recurentă . Timișoara, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul casării deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Avocat C. C. S., pentru pârâtul intimat S. Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA – Direcția de D. și P. din Timișoara, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, susținând că instanța de fond a stabilit în mod corect, cu aplicarea dispozițiilor art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, valoarea despăgubirilor.
Procurorul solicită respingerea recursului, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr.913/PI/30.04.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta . Timișoara împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin C. Națională de A. și D. Naționale din România SA – Direcția de D. și P. din Timișoara.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, prin cererea din 28.12.2011, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN REPREZENTAT P. C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA anularea Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.165/22.09.2011 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru imobilul-teren arabil extravilan expropriat, situat în ., având numărul cadastral_, în suprafață de 245 mp, evidențiat în CF nr._ Belinț, la valoarea de 4,80 euro/mp; a solicitat și exproprierea totală a suprafeței de teren din care s-a dispus exproprierea în cauză și obligarea pârâtului la plata unei sume ce are a fi stabilită cu titlu de despăgubire pentru suprafața expropriată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că prin anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr.521/ 11.05.2011 pentru modificarea și completarea HG nr.1230/2010 a fost diminuată în mod nelegal și abuziv valoarea despăgubirilor pentru terenul expropriat de la suma inițiala de 4,8 euro/mp la suma de 0,3 euro/mp, fiind încălcate, astfel, prevederile art.8 al.3 din Legea nr.255/2010 care permit în circumstanțe excepționale și temeinic motivate numai suplimentarea sumelor individuale acordate cu titlu de despăgubire pentru terenurile expropriate, iar nu și diminuarea acestora.
În apărare, a invocat prevederile art.26 din Legea nr.33/1994, dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și art.20 al.1 din Constituția României, corelate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, apreciind că despăgubirea acordată pentru exproprierea imobilului în litigiu trebuie să reflecte valoarea de piața a acestuia la data întocmirii raportului de expertiza, constituind o reparație efectivă și echitabilă pentru cel expropriat, asigurându-se menținerea unui just echilibru între interesul particular și cel public.
Cu privire la suma oferită cu caracter de despăgubire de pârât, a arătat că nu a fost realizată o „învoială a părților" cu privire la cuantumul sumelor stabilite cu titlu de despăgubire, prevalându-se în acest sens de jurisprudența Curți Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că litigiile privitoare la exproprierea unor imobile pentru realizarea de lucrări de interes general intră în domeniul de aplicare a noțiuni de „contestații privitoare la drepturi si obligații cu caracter civil", deoarece actul juridic al exproprierii privește însăși substanța dreptului de proprietate.
A învederat că stabilirea unor despăgubiri derizorii pentru terenurile proprietate care au format obiectul exproprierii constituie o încălcare gravă a dreptului de proprietate precum și a dreptului la o justă și prealabilă despăgubire, astfel cum acest drept este recunoscut prin dispozițiile art.44 al.3 din Constituția României, art.1 din Legea nr.33/1994 sau prin art.1 al.2 din Primul Protocol adiționala la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A arătat că se impune exproprierea totală, în situația în care terenul rămas neexpropriat este incomod folosibil, raportul dintre cheltuieli și producția obținută fiind negativ și nu se pot efectua lucrări în zona de producție, iar pe de altă parte, pentru aceleași considerente nici nu mai poate fi vândut.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Reclamanta și-a precizat acțiunea la data de 24.10.2012, solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii contestate și obligarea expropriatorului la emiterea unei noi hotărâri cu stabilirea cuantumului despăgubirilor asupra suprafeței expropriate la valoarea de 4,80 euro/mp și la plata acestora; a solicitat constatarea acordul părților implicate în operațiunea de expropriere asupra cuantumului despăgubirii, intervenit în condițiile art.5, 6 din Legea nr.198/2004, în forma în vigoare la acea data; a solicitat a se dispune anularea procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr.205/29.09.2011 și a Hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii nr.205/30.09.2011; a solicitat exproprierea în totalitate a suprafeței de teren din care a fost efectuată exproprierea în cauza de față, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că demersul său judiciar a fost inițiat pe calea procedurii speciale prevăzută de art.3-8 din Legea nr.198/2004 și că prin HG nr.1232/16.12.2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor care constituie amplasamentul, suma globală estimată a despăgubirilor, termenul în care aceasta se virează într-un cont bancar deschis pe numele expropriatorului și sursa de finanțare.
Reclamanta a apreciat că în speță a intervenit un acord între expropriator încă de la data de 13.01.2011 (la care petiționarul s-a declarat de acord cu oferta de despăgubire). Deși această dată se situează după . Legii nr.255/2010 (23.12.2010), acest aspect nu are nici o relevanță juridică pe tărâmul înțelegerii intervenite cu privire la despăgubire acordată pentru imobilul-teren evidențiat, raportat la prevederile art.31 din actul normativ supra evocat.
În speță s-a dispus de instanță efectuarea unei expertize evaluatorii în acord cu prevederile art.25 din Legea nr.33/1994, norma generală în materia exproprierii, la care trimite expres art.22 din Legea nr.255/2010, pentru stabilirea, prin raportare la metoda comparației, a valorii imobilului expropriat și a prejudiciului cauzat reclamantei prin expropriere.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că reclamanta contestă cuantumul despăgubirii stabilite conform Legii nr.255/2010 pentru terenul în suprafață de 245 mp, situat în extravilanul comunei Belinț, proprietatea sa, evidențiată sub nr.cad._ și supusă procedurii de expropriere pentru realizarea unui obiectiv de utilitate publică - construirea autostrăzii Lugoj-D., expropriere demarată sub incidența Legii nr.198/2004 și continuată și finalizată sub imperiul noii legi abrogatoare, Legea nr.255/2010.
Deși, inițial, reclamanta a înțeles să conteste strict cuantumul despăgubirilor în valoare de 262 lei, pe calea precizării și completării de acțiune depuse la termenul de judecată din 24.10.2012, a solicitat, totodată, recunoașterea acordului intervenit cu expropriatorul, efect al acceptării ofertei de despăgubire făcută prin Anexa 1 la HG nr.1232/2010.
Deși reclamanta a solicitat instanței valorizarea acestui acord, nu a prezentat instanței oferta de despăgubire pretins acceptată, solicitată de instanță pentru a se proba potrivit cu art.1169 C.civ. cuantumul despăgubirilor agreate, reprezentantul reclamantei învederând chiar, la ultimul termen de judecată, că, în aceste condiții, instanța urmează eventual să respingă precizarea de acțiune ca nefondată.
În consecință, instanța a apreciat ca neîntemeiată precizarea de acțiune și a respins-o ca atare, acțiunea fiind soluționată cu respectarea dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994, în ce privește stabilirea despăgubirii.
În acest sens, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice în condițiile art.25 din Legea nr.33/1994. Experții au propus, inițial, trei metode de calcul diferite în funcție de care au evaluat cuantumul despăgubirilor și al prejudiciului cauzat: metoda comparației directe (experții arătând că nu au avut contracte de vânzare cumpărare de la data efectuării expertizei și s-au bazat doar pe o adresă a Primăriei Belinț și pe o ofertă de vânzare din anul 2012), metoda capitalizării veniturilor și metoda bazată pe randamentul economic.
Or, art.26 al.2 din Legea nr.33/1994 este imperativ în a stabili metoda ce trebuie utilizată de experți pentru determinarea valorii de despăgubire, statuând că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
În acest context, instanța a dispus, în condițiile depunerii la dosar de către pârâtă a 16 convenții ferme de vânzare cumpărare din anii 2010-2013, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru utilizarea metodei comparației raportat la contractele prezentate, supliment bazat pe contractele de vânzare cumpărare și care a relevat la data întocmirii raportului de expertiză (21.01.2013), prin raportare cu precădere la contractele de vânzare cumpărare perfectate în anul 2013, o valoare de circulație a terenurilor similare celui expropriat, de 0,77 lei/mp, rezultând, prin urmare, o valoare totală de circulație pentru cei 245 mp expropriați de 189 lei, deci chiar mai mică decât valoarea despăgubirii stabilite.
P. urmare, având în vedere dispozițiile exprese și imperative ale art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, instanța a avut în vedere valoarea rezultată din compararea prețurilor de vânzare așa cum reies acestea din actele autentice de vânzare cumpărare aflate la dosar și analizate de experți, apreciind ca nefiind relevant faptul că, în mod constant, experții au învederat că nu își însușesc această metodă de calcul, din moment ce aspectele de legalitate cad în competența instanței de judecată, neavând vreo legătură cu activitatea de expertiză, chemată a lămuri aspecte faptice și nu juridice.
Instanța nu a reținut, însă, ca și prejudiciu inclus despăgubirii cuvenite reclamantei, potrivit cu art.26 al.1 din Legea nr.33/1994 la care trimite expres art.22 al.3 din Legea nr.255/2010, daunele calculate de experți derivând din cheltuielile ce ar fi efectuate pentru dobândirea unei alte suprafețe similare de teren de către reclamant (cheltuieli constând în comisionul ce ar fi achitat unei agenții imobiliare, în taxe notariale etc.), întrucât nu există nici un indiciu care să demonstreze intenția reclamantei de a-și achiziționa o altă parcelă de teren în locul celei expropriate, ea nefăcând dovada vreunor demersuri în acest sens. La fel, nu a fost reținut caracterul actual și cert al prejudiciului astfel calculat de experți.
Nu a fost acordată ca prejudiciu cauzat prin expropriere nici dauna calculată pentru vânzare forțată, instanța apreciind că prin stabilirea unei valori a despăgubirii prin raportare la prețurile operațiunilor de vânzare obișnuită, convențională, implicit s-a obținut o înlocuire justă și echitabilă, sub forma subrogației cu titlu particular, a terenului expropriat cu suma de bani acordată ca despăgubire, în patrimoniul expropriatului.
P. urmare, conform probatoriului de specialitate administrat cauzei - raportul de expertiză și suplimentul la acesta, a rezultat că valoarea reală a terenului supus exproprierii este de 0,77 lei/mp și comparând cele două valori (cea oferită de expropriator și contestată cu cea stabilita de experți), instanța a reținut că o justă valoare a despăgubirii cuvenite persoanei expropriate este aceea de 262 lei deja stabilită prin Hotărârea nr.165/2011, în condițiile în care valoarea de circulație a terenului expropriat este oricum sub nivelul celei acordate cu titlu de despăgubire urmare a exproprierii.
Instanța a respins cererea reclamantei privind dispunerea exproprierii și a suprafeței de teren rămase în proprietatea sa, dat fiind că, în reglementarea acțiunii de contestare a cuantumului despăgubirilor prin art.22 din Legea nr.255/2010, acest text legal face trimitere la procedura prevăzută de art.21-27 din Legea nr.33/1994 exclusiv în legătură cu modul de stabilire a despăgubirii.
Astfel, art.22 al.3 din Legea nr.255/2010 statuează că „Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.”
În consecință, instanța este abilitată să se pronunțe numai asupra cuantumului despăgubirii, neputându-se substitui autorității executive în realizarea procedurii de expropriere reglementată expres printr-o lege specială (Legea nr.255/2010) în raport cu Legea-cadru nr.33/1994.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus conform celor mai sus-arătate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul acordării unei sume mai mari cu titlu de despăgubire, al exproprierii totale a suprafeței de teren rămasă în proprietatea sa și al acordării cheltuielilor de judecată.
În motivare, a invocat că prețul reținut de instanță drept contravaloare a unui mp de teren este derizoriu, fiind inferior celui stabilit de expropriator în anul 2010.
A invocat că valoarea despăgubirii nu a fost stabilită la data realizării evaluării, iar contractele depuse spre comparație de intimată nu reflectă adevărata valoare a terenurilor, ci doar prețuri de conjunctură.
A făcut referire la dosare în care experții au stabilit valori mult mai mari (4,90 euro/mp), a făcut referire la valoarea stabilită de dl.inginer B. M. și a învederat că expertul pe care l-a ales este soția unui evaluator ce este angajat de către pârâtă, respectiv domul expert B. T. D..
A învederat că instanța a respins ca nefondată cererea de expropriere totală, fără a pune în discuție inadmisibilitatea acestei cereri în exercitarea rolului activ și fără ca experții să calculeze cuantumul acestei suprafețe.
În drept a invocat dispozițiile art.282,296 C.pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea apelului.
La termenul de judecată din 17.09.2014, având în vedere valoarea obiectului litigiului stabilită de reclamantă (cca 5300 lei) și dispozițiile art.2821 C.pr.civ., instanța a calificat ca fiind recursul calea de atac cu care a fost sesizată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.3041 C.pr.civ., art.306 al.2 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 C.pr.civ. și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.26 al.1, 2: „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Menținând suma acordată reclamantei prin hotărârea contestată, instanța a reținut că, potrivit contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobile de aceeași natură celui în litigiu în perioada efectuării expertizei, prețul a fost inferior celui acordat prin hotărâre, astfel că se impune menținerea cuantumului aici stabilit, conform dispozițiilor art.27 al.2 din Legea nr.33/1994.
Contrar susținerilor reclamantei recurente, contractele avute în vedere pentru evaluarea despăgubirilor au fost încheiate în perioada efectuării expertizei. Pe de altă parte, deși recurenta califică drept nerelevante contractele depuse de pârâtă întrucât acestea nu ar stabili valoarea reală a terenurilor, nu a depus ea însăși alte contracte care să îndeplinească criteriile cerute de art.26 al.2 din Legea nr.33/1994 și care să reflecte alte valori, egale sau apropiate de valoarea despăgubirilor solicitate pe calea cererii de chemare în judecată.
Faptul că alți experți, în alte dosare ar fi stabilit valori mult superioare celei avute în vedere de instanță în prezenta cauză este nerelevant, câtă vreme concluziile experților exprimate în alte litigii nu sunt obligatorii în cel de față.
Susținerea potrivit căreia d-na inginer B.-T. D. ar fi soția unui angajat al pârâtei este nu doar nedovedită, ci și nerelevantă ca motiv de modificare sau casare a sentinței, câtă vreme prima instanță a înlăturat motivat (și) opinia separată a doamnei expert, pronunțând hotărârea în baza contractelor de vânzare mai sus-arătate.
Contrar susținerilor recurentei, cererea de obligare a pârâtului la exproprierea suprafeței de teren rămasă în proprietatea sa din . a fost respinsă ca inadmisibilă ci ca neîntemeiată, tribunalul făcând corecta aplicare a dispozițiilor art.22 al.3 din Legea nr.255/2010.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.304, 3041 C.pr.civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr.913/PI/30.04.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr.913/PI/30.04.2014 pronunțată de T. T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/19.09.2014
Tehnored.MM/2 ex/26.09.2014
Instanță fond: T. T. – jud.C. B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 646/2014. Curtea de Apel... | Expropriere. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
