Pretenţii. Decizia nr. 2270/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2270/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-11-2012 în dosarul nr. 2270/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2270
Ședința publică din 12 noiembrie 2012
PREȘEDINTE: E. N.
JUDECĂTOR: Dr. L. L.
JUDECĂTOR: Prof.Univ.Dr. L. B.
GREFIER: D. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România SA – Direcția R. de D. și P. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1369/07.06.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta Stațiunea de C. D. pentru Creșterea B. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Putin E. pentru reclamanta intimată, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depuse la dosar, de către reclamanta intimată, Întâmpinare și împuternicirea avocațială, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 07.11.2012.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, reprezentantul reclamantei intimate arată că, chiar pârâta, în susținerea excepției, a arătat că expropriatorul este reprezentat de Ministerul Transporturilor prin C. SA, adică chiar pârâta din procesul de față.
De asemenea, se susține că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri, deoarece a fost afectată de măsura exproprierii, nefiindu-i acordate juste despăgubiri, reclamanta suportând din bugetul propriu toate cheltuielile necesare pentru însămânțare, erbicidare și tratare a culturii de lucernă, precum și contravaloarea recoltei de lucernă – pe 5 ani.
Totodată, menționează și cele două expertize efectuate în fața primei instanțe, din care reiese, foarte clar, prejudiciul suferit de reclamantă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă adresată Tribunalului A., reclamanta Stațiunea de C. D. pentru Creșterea B. A. a chemat în judecată pârâta C. – Direcția R. de D. și P. Timișoara pentru plata sumei de 229.121,05 lei, despăgubiri pentru prejudiciul adus reclamantei pentru lucrările la Autostrada A.-Timișoara, Tronsonul BY PASS A., reprezentând contravaloarea culturilor de lucernă, a cheltuielilor generate de înființarea culturii de lucernă sămânță, a cheltuielilor cu lucrările mecanice și alte cheltuieli materiale, aduse la cunoștința pârâtei cu adresa nr. 540/14.09.2010.
Reclamanta arată, în motivarea acțiunii că a cedat parte din terenurile avute în administrare în baza Hotărârii de Guvern nr. 35/2006 către pârâtă în scopul finalizării lucrărilor la autostrada menționată, în condițiile în care pe asemenea teren a semănat lucernă în anul 2009 cu precizarea că de la data cedării acestor terenuri au mai rămas 5 ani de exploatare a culturii de lucernă de care reclamanta a fost lipsită, paguba, reprezentând valoarea efectivă a cheltuielilor generate de înființarea culturii, veniturile obținute din cultură (1 ha – 7.500 lei), cât și câștigul nerealizat, ridicându-se la suma de 229.121,05 lei.
Acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 998 cod civil și art. 7 alin. 3 Cod procedură civilă.
Prin sentința nr. 1369/07.06.2012, Tribunalul A. a admis acțiunea astfel formulată, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 234.625 lei despăgubiri materiale și 2000 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul a reținut că reclamanta a cedat către pârâtă suprafața de 160.324 mp pentru realizarea lucrărilor autostrăzii A.-Timișoara, teren pe care reclamanta a avut semănată o cultură de lucernă, care face parte din baza furajeră a animalelor, evaluată la 234.626 lei, în care sunt incluse lucrările de pregătire a însămânțării și producția efectivă în anii normali de exploatare.
Instanța a reținut că, atât din perspectiva dispozițiilor de drept comun, cât și din perspectiva legii speciale nr. 255/2010 privind exproprierea, reclamanta este îndreptățită la recuperarea costurilor efectuate pentru înființarea și exploatarea culturii de lucernă, căci, conform Legii nr. 255/2010, care stă la baza preluării terenurilor de către stat prin pârâtă, orice deposedare în cadrul procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică nu poate fi efectuată decât cu acordarea unor juste despăgubiri, care, în cazul reclamantei, constă în recuperarea sumelor de bani investite pentru cultivare și exploatarea lucernei, răspunderea pârâtei fiind antrenată în baza Legii nr. 255/2010, iar nu în baza răspunderii civile delictuale, motiv pentru care tribunalul a înlăturat apărarea pârâtei privind absența condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs invocând dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă, întrucât tribunalul a ignorat temeiul de drept al acțiunii reclamantei, art. 998 Cod civil, soluționând nelegal litigiul, din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 255/2010, deși terenurile în cauză sunt proprietate publică, astfel că statul a realizat un transfer al acestora în favoarea Ministerului Transportului, prin C. SA București, motiv pentru care în litigiul de față pârâta recurentă nu are calitate procesuală pasivă, căci nu aceasta reprezintă Statul Român.
Pe fondul pretențiilor reclamantei, în raport cu temeiul juridic al acțiunii reclamantei, pârâta recurentă arată că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, nefiind vorba de o faptă ilicită și de un prejudiciu cert, în sensul art. 998 Cod civil.
În cauză, reclamanta a formulat Întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, întrucât pârâta, are calitate procesuală pasivă, în raport cu dispozițiile Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994, expropriatorul fiind Ministerul Transporturilor.
Reclamanta intimată insistă, de asemenea, asupra pagubelor suferite în calitate de administrator al terenurilor preluate abuziv de către pârâtă, fără justa despăgubire.
Intimata susține îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată incidența dispozițiilor art. 312 alin. (3), hotărârea pronunțată fiind nelegală.
Astfel, Curtea constată că tribunalul a omis a se pronunța asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei în cauză, formulată prin Întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (fielele 12-15), conținutul Întâmpinării fiind trunchiat și în considerentele hotărârii recurate, din aceeași perspectivă, a excepției invocate.
Apoi, instanța schimbă temeiul juridic al acțiunii reclamantei, întemeiată pe dispozițiile răspunderii civile delictuale (art. 998 Cod civil) în condițiile în care reclamana nu și-a precizat acțiunea, iar principiul disponibilității generează materia raporturilor juridice civile în procedurile judiciare.
În alte cuvinte, instanța judecă în afara limitelor de investire și cu nesocotirea acestora, excepțiile invocate în cauză integrându-se limitelor de judecată, asemenea acțiunilor cu care instanța este investită.
Sub aceste aspecte, în rejudecare tribunalul urmează a soluționa excepția invocată de pârâtă, aspect care impune evaluări strâns legate de temeiul juridic al acțiunii reclamantei, funcție de care tribunalul va urma să-și verifice propria competență materială de soluționare a cauzei, din perspectiva dispozițiilor legale incidente în cauză.
Apoi, în rejudecare, instanța trebuie, eventual, să verifice domeniul de aplicare a Legii nr. 255/2010 în raport cu dispozițiile art. 998 Cod civil, pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, fără echivoc, cât și din perspectiva naturii juridice a terenurilor în cauză, afirmativ acestea fiind proprietate publică a statului.
Nu în ultimul rând, instanța este datoare să verifice îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, al căruit temei este conduita / fapta ilicită a pârâtei în cauză, la care se adaugă celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale (prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu).
Temeiul răspunderii civile delictuale se impune a fi verificat, inclusiv, luând în considerare adresa nr. 180/373/02.06.2008 a C. (fila 24 dosar), cât și a Convenției din 10.06.2010 – fila 20 dosar – încheiată între părți.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat pârâta C. în contradictoriu cu Stațiunea de C. D. pentru Creșterea B. A., împotriva sentinței civile nr. 1369/07.06.2012, pe care o casează cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2012.
pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. N. Dr. L. L. Prof.Univ.Dr. L. B.
aflat în C.O. semnează
Vicepreședinte,
F. D.
GREFIER,
D. B.
Red..
Tehnored D.B./15.11.2012
Ex.2
Prima instanță: Tribunalul A.: jud.S. N.
| ← Plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de... | Pretenţii. Decizia nr. 2280/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
